osho tagged posts

Maestre, de ce privesc totul, inclusiv pe mine, intr-un mod atat de serios?

– Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea creeaza in tine aceasta tristete. Tristetea este solul in care se dezvolta egoul. Tocmai de aceea asa-zisii sfinti venerati de lume sunt atat de seriosi si gravi, pentru ca ei sunt cei mai egoisti oameni de pe pamant. Poate ca unii incearca sa arate ca sunt umili, insa sunt foarte mandri de piosenia lor. Pana si pe aceasta o considera ca fiind ceva foarte serios. Un sfant adevarat nu poate fi serios. O persoana religioasa celebreaza viata.

Nu mai privi viata prea serios; ea este o joaca, o gluma – da, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult mai semnificativ decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge egoul; dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observat? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata, devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de informatii si invataturi.

Tocmai de aceea iubesc atat de mult glumele – ele sunt o otrava pentruego!

Autor: Osho

Recomandam urmatoarele articole:
– EGO-ul – umbra din noi
– Jiddu Krishnamurti – San Diego 1970 – Conferinte publice
– ALEGERI ȘI RENUNȚĂRI
– AMBALAJUL POTRIVIT?
– Vizitele – unor ființe îngerești

“Noi trăim unii cu alţii, dar nu ştim ce înseamnă să trăieşti în cuplu. Putem trăi ani de zile împreună fără să aflăm acest lucru. Priviţi prtetutindeni în lume: oamenii trăiesc împreună, nimeni nu trăieşte singur: soţii cu soţiile, soţiile cu soţii, părinţii cu copiii, părinţii cu prietenii. Toţi trăiesc alături de alţi oameni. Viața nu există decât în asociere, dar ştiţi voi ce înseamnă asocierea?

Trăieşti alături de o soţie timp de 40 de ani şi poate că nu ai trăit împreună cu ea nici măcar o singură clipă. Chiar şi când faci dragoste cu ea te gândeşti la alte lucruri. Nu eşti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.

Am auzit că odată Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu soţia. Erau căsătoriţi de cel puţin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, soţia i-a spus lui Mulla: “Nasruddin, tu nu faci niciodată dragoste cu mine aşa cum au făcut actorii aceia. De ce?”
Nasruddin i-a răspuns: “Eşti nebună? Ştii cu cât sunt plătiţi să facă asemenea lucruri?”

Emoţiile nu pot fi permanente. De aceea se numesc emoţii – cuvântul „emoţie“ provine dinlatinescul “emotus”, care înseamnă „mişcat“. Ele se schimbă, de aceea sunt „emoţii“. De la una la altaşi voi vă schimbaţi continuu. Acum sunteţi trişti, peste puţin timp sunteţi fericiţi; acum sunteţifurioşi, peste puţin timp sunteţi compătimitori. Acum sunteţi plini de iubire, în alt moment sunteţiplini de ură; dimineaţa a fost frumoasă, seara este urâtă.

Şi aşa mai departe.

Aceasta nu poate fi natura voastră, pentru că este nevoie de ceva în spatele tuturor acestorschimbări, ca o sfoară care le ţine pe toate la un loc.

Aşa cum, în cazul unui buchet, vedeţi florile, nu vedeţi sfoara, dar sfoara este cea care ţine la un loc toate florile, în acelaşi fel aceste emoţii sunt toate asemenea unor flori.

Uneori înfloreşte mânia, uneori înfloreşte tristeţea, uneori fericirea, uneori durerea, neoridisperarea. Dar acestea sunt toate ca nişte flori, şi viaţa voastră întreagă este buchetul.
Trebuie să existe o sfoară; altminteri, v-aţi fi „destrămat“ de multă vreme. Continuaţi să fiţi o
entitate – aşadar, care este sfoara, principiul călăuzitor? Ce este permanent în voi?

Extras din OSHO – Emotiile &Sanatatea
Pentru a comanda cartea click aici

Autor: OSHO

Recomandam urmatoarele articole:
– Valeriu Popa – Sfaturi pentru sănătate
– despre SANATATE si boala
– 10 SCURTĂTURI PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ
– DESPRE VINDECARE
– Eckhart Tolle – Sfaturi #02

Fiecare om are propriul său centru, dar nu trăieşte în el – trăieşte în afara lui. Ceea ce duce la tensiune interioară, la frământare continuă, la angoasă. Nu vă afl aţi unde ar trebui să fiţi; vălipseşte echilibrul. Iar dezechilibrul stă la baza tuturor tensiunilor mintale. Dacă depăşeşte nişte limite, înnebuneşti. Nebun este acela care şi – a ieşit cu totul din fire. Iluminatul este opusul unui nebun. El este centrat în el însuşi. Voi vă aflaţi undeva la mijloc, între cele două situaţii. Încă nu aţiieşit total din voi înşivă, dar nici nu sunteţi în centrul vostru. Vă mişcaţi undeva la mijloc.

Uneori, vă îndepărtaţi foarte, foarte mult, deci aveţi momente când sunteţi temporar nebun. În mânie, în sex, întoate direcţiile în care v-aţi dus prea departe de voi înşivă, sunteţi, temporar, nebuni. În acelemomente, nu este nici o deosebire între voi şi un alienat mintal. Diferenţa constă numai în faptul că nebunia lui este definitivă, în timp ce a voastră este temporară. Voi vă reveniţi. Când sunteţi furioşi,ajungeţi în starea de nebunie, dar nu este o stare permanentă. Din punct de vedere calitativ, nuexistă nici o diferenţă, diferenţa este numai cantitativă. Calitatea este aceeaşi, deci, uneori, atingeţinebunia; alteori, când sunteţi relaxaţi, total în largul vostru, vă atingeţi şi centrul. Acelea sunt momente fericite. Se petrec şi ele. Atunci sunteţi întocmai ca şi Buddha, ca şi Krishna, dar numai
pentru o clipă. Nu rămâneţi acolo. Căci, în momentul în care vă daţi seama că sunteţi fericiţi, deja v-aţi mişcat de acolo. Durează atât de puţin, încât până când aţi recunoscut fericirea, ea a şi trecut.

Colectivul este o idee foarte periculoasa. In numele colectivului, individul, realul, a fost mereusacrificat. Sunt in totalitate impotriva acestui lucru.Natiunile au sacrificat indivizii in numele tarii si “natiune” este doar un cuvant. Liniile pe care le aidesenat pe harta nu sunt nicaieri pe pamant. Fac parte doar din jocul tau. Dar lupta pentru acestelinii pe care le ai desenat pe harta a avut drept consecinta multi morti, oameni adevarati ce au murit pentru linii imaginare. Si tu ii faci eroi, eroi nationali! Ideea colectivului trebuie distrusa complet; altfel, intr un fel sau altul, se va continua sacrificareaindividului.

Ai simţit vreodată că îţi pierzi energia? Ai simţit vreodată că problemele te copleşesc şi că nu mai aiputerea să mergi mai departe cu viaţa? Ai vrut vreodată să renunţi la un proiect din cauză că nu iti mai aduce satisfacţie deşi proiectul respectiv este unul din visele tale? Ai fost vreodată în criză de timp şi nu ştiai cu ce să începi? Ai auzit vreodată cum oamenii te vorbeau de rău şi nu ştiai cum sa reactionezi? Ai amânat lucrurile deşi ştiai că poţi să începi să le faci chiar acum?

Dacă ai răspuns cu ”Da” la oricare din aceste întrebări vreau să-ţi spun că nu eşti singur. Sunt o multime de oameni care sunt în fiecare zi copleşiţi de probleme, care au termene limita, care se cearta cu şeful sau oameni care sunt daţi afară de la locul de muncă. Sunt la fel de mulţi oameni care află că sunt bolnavi sau care află că au pierdut pe cineva drag. Şi totuşi viaţa continuă! Nu vreau sa fiu dramatic dar vreau să-ţi ofer în acest articol zece sfaturi care te vor ajuta să fii mai eficient şi mai bun.

In Occident, religia nu mai face parte din viata. In jurul varstei de patruzeci si doi de ani, fiecare occidental se confrunta cu probleme psihice. Apar mii de tipuri de nevroze si ulcere. Ulcerele sunt amprentele ambitiei. Omul ambitios face ulcer la stomac; ambitia musca, roade. Ambitiosul e foarte incordat, si cand mintea e incordata e incordat si stomacul, si atunci se roade. Daca ai ulcer, asta arata ca esti un om de succes. Daca n-ai ulcer, esti un amarat, viata ta e un esec, esti un ratat. Daca ai primul atac de cord in preajma varstei de patruzeci si doi de ani, esti un om de mare succes.

”Venim cu mâinile goale, și vom pleca tot cu mâinile goale, așa că ce rost are să avem pretenție la atât de multe între timp? Însă noi asta știm, asta ne spune lumea: Posedă, domină, dispune de mai mult decât au alții. Poate fi vorba de bani, sau poate fi vorba de merite, nu contează. Important e să fii foarte deștept, altfel vei fi exploatat. Exploatează și nu te lăsa exploatat – acesta este mesajul subtil pe care îl primești odată cu laptele mamei. Și fiecare formă de învățământ (școală, colegiu, universitate) este înrădăcinată în ideea de competiție.

Toți părinții își fac speranțe și prin aceste speranțe își distrug copiii. Trebuie să te eliberezi de părinți. Așa cum într-o zi ieși din pântecul mamei… După 9 luni, copilul își părăsește mama. Oricât de golită s-ar simți, copilul trebuie să părăsească trupul ei. Vine și o altă zi în viață, când copilul va părăsi așteptările părinților. De-abia atunci, pentru prima oară, va deveni o ființă cu propriile drepturi, pe propriile picioare. Atunci va deveni cu adevărat liber. Dacă părinții sunt atenți și înțelegători, își vor ajuta copilul să devină liber cât mai repede. Nu-l vor condiționa pentru a-l folosi, ci îl vor ajuta să trăiască în iubire. Așa se va naște o lume nouă, în care oamenii vor munci din iubire. Tâmplarul va munci pentru că iubește lemnul. Profesorul va preda pentru că iubește învățătura. Cizmarul va face pantofi pentru că-i place meseria. Dar acum se întâmplă ceva foarte neclar. Cizmarul a devenit chirurg, iar chirurgul a devenit cizmar. Amândoi sunt furioși. Tâmplarul este politician, politicianul este tâmplar. Și ei sunt furioși. Toată existența pare să fie furioasă. Uitați-vă în jur, la fețele oamenilor: unul e mai furios decât altul. Fiecare pare a nu fi acolo unde trebuie. Niciunul nu se simte împlinit, nu-și simte utilitatea, și acest lucru îl obsedează.

Noi trăim unii cu alții, dar nu știm ce înseamnă să trăiești în cuplu. Putem trăi ani de zile împreună fără să aflăm acest lucru. Priviți pretutindeni în lume: oamenii trăiesc împreună, nimeni nu trăiește singur: soții cu soțiile, soțiile cu soții, părinții cu copiii, copiii cu prietenii. Toți trăiesc alături de alți oameni. Viața nu există decât în asociere, dar știți voi ce înseamnă asocierea? Trăiești alături de o soție timp de 40 de ani și poate că nu ai trăit împreună cu ea nici măcar o clipă. Chiar și când faci dragoste cu ea te gândești la alte lucruri. Nu ești prezent, iar dragostea devine un act mecanic.

Mulla Nasruddin s-a dus la film cu soția. Erau căsătoriți de 20 de ani. Filmul la care s-au dus era de dragoste. La plecare, soția i-a spus lui Mulla: „Nasruddin, tu nu faci niciodată dragoste cu mine așa cum au făcut actorii ăia. De ce?” Nasruddin i-a răspuns: „Ești nebună? Știi cu cât au fost plătiți actorii ăia să facă asemenea lucruri?”

Oamenii trăiesc alături unii de alții, dar nu se iubesc. Nu iubiți decât atunci când puteți obține anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poți iubi pe cineva dacă aștepți să obții ceva de pe urma lui? Iubirea devine o marfă. Ea nu mai este o relație, o tovărășie, o celebrare. Nu sunteți fericiți atunci când sunteți alături de celalalt; cel mult vă tolerați.