“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.”
Conferinţa din 05.02.1938 (Paris)
Conferinţă improvizată (note stenografiate)
În această seară, aş dori să vă vorbesc din nou despre culori fiindcă sunt încă lucruri interesante de spus în privinţa acestui subiect. Dar înainte, vom urca împreună pe muntele Musala. Vom merge acolo sus să respirăm aer curat.
Să urcăm mai întâi până la tabăra de vară a Fraternităţii… Corturile fraţilor şi surorilor se întind pe marginile unui lac limpede pe care plutesc dediţei de apă. Pământul bătut ce formează centrul taberei iese în afara unui platou unde se află un alt lac, mult mai mic… Şapte ore de mers ne-au trebuit până aici, şapte ore de urcuş, câteodată greu, printre pajişti şi păduri de brazi. Suntem la 2300 metri altitudine şi putem îmbrăţişa dintr-o privire tot lanţul muntos Rila. Înconjurăm lacul în jurul căruia se află tabăra şi continuăm să urcăm spre vârfurile goale şi măiestoase. Descoperim, unul după altul, cinci alte lacuri transparente în care se reflectă cerul şi munţii. Forma acestor lacuri este neobişnuită: unul seamănă cu inima, altul cu stomacul, altul cu rinichiul… astfel încât aşa au fost numite. Cel mai sus situat este şi cel mai mic: este legat de un lac mare, situat aproximativ la acelaşi nivel, printr-un fel de culoar. Este numit “capul”, şi de acolo se pot vedea unele dintre celelalte lacuri.