conferinta tagged posts

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

L’Arbre de Vie – (Arborele Vieţii)
Conferinţa din 05.06.1963
(Ţinută în Elveţia în ziua Pogorârii Sfântului Duh)
A

«Să determini numărul personal înseamnă să primeşti pe neaşteptate o moştenire de zece milioane de leva. Dacă sunteţi o fiinţă cu judecată, veţi rezolva cu acest număr multe dificultăţi. Numerele ascund o putere magică. A avea zece milioane de leva înseamnă a avea case, bunuri, prieteni. Ce poate fi o mai mare bogăţie? Toată lumea se înclină în faţa celor zece milioane. De ce?
Pentru că acest număr este viu. Şi dacă într-un număr se ascunde o asemenea forţă, cât de mare trebuie să fie ea când se manifestă într-o fiinţă omenească. Când un om pătrunde în puterea numerelor, profesorii luminii îi deschid porţile Universităţii lor. Şi dacă o singură poartă i se deschide omului, el va intra pe un car de foc, aşa cum Ilie a intrat în Cer. Dar acela care nu înţelege numerele vii, se va învârti îndelung în jurul porţilor acestei Universităţi, căci nimeni nu i le va deschide. Pentru a putea intra în Universitatea luminii, trebuie să ai iubire. Iubirea rezolvă toate problemele. Dacă mama nu-şi iubeşte copilul, ea nu-i va da nimic. Dacă copilul nu-şi iubeşte mama, el nu poate primi nimic de la ea. Mama trebuie să-şi iubească copilul, iar copilul trebuie să-şi iubească mama. Acelaşi raport trebuie să existe între om şi Dumnezeu: dacă Dumnezeu nu vă iubeşte şi dacă voi nu-L iubiţi, nu veţi profita de nimic. În afara iubirii, totul este iluzie».
Citind această pagină de astăzi a Maestrului (Peter Deunov), dragi fraţi şi surori, veţi găsi din nou în ea, ca şi ieri, lucruri ciudate. Şi dacă nu vi le explic, veţi rămâne din nou cu noţiuni, cu idei nu tocmai corecte. Ce vrea să spună Maestrul, aici? El spune că toată lumea se înclină în faţa a zece milioane de leva. Zece milioane de leva nu este o sumă extraordinară. Ce Înseamnă zece milioane în ziua de azi?! Nici cât să-ţi construieşti o baracă! Şi atunci, «cel care are zece milioane, are toată fericirea, are case, are prieteni…»

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

23 Aprilie 1962 (Sèvres)

Conferinţă improvizată

Întrebare: Maestre, ne puteţi spune ce reprezintă, în Sfânta Treime, Sfântul Duh?
Această întrebare este foarte interesantă, pentru că ea atinge un subiect important, care n-a fost niciodată explicat cum trebuie de către teologi. Mulţi Iniţiaţi din toate timpurile precum şi Părinţii Bisericii – ca Sfântul Clement din Alexandria sau Sfântul Athanasie – au vorbit de Sfântul Duh, dar explicaţiile lor nu sunt întotdeauna foarte limpezi. Ce spun ei despre Tatăl este întotdeauna corect, dar în ceea ce priveşte Fiul şi Sfântul Duh, lucrurile rămân cumva cu semnul întrebării. Ei identifică Sfântul Duh când cu iubirea, când cu lumina, iar Hristos este şi el când iubire, când lumină. Or, Iisus n-a spus niciodată: «Eu sunt iubire»; el a spus: «Eu sunt lumina lumii». Dar Sfântul Duh poate fi şi el considerat lumină, de vreme ce conferă darul de a vorbi în limbi, de a tălmaci taine, etc… Cu toate acestea, unii spun că Sfântul Duh e iubire, adică principiul feminin, pentru că în Arborele Sefirotic Sfânta Treime e reprezentată prin Kether, Hokmah şi Binah, Sfântul Duh fiind legat tocmai de Binah, Mama Divină. Alţii mai spun că omenirea a trăit mai întâi era Tatălui (aceasta fiind epoca lui Moise şi a preoţilor), ca apoi, odată cu creştinismul, a devenit era Fiului şi că acum se apropie era Sfântului Duh. Aşadar, precum vedeţi, e foarte greu să-ţi faci o idee despre Sfântul Duh.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Penser juste (A gândi corect)

L’amour dans les trois mondes (Iubirea în cele trei lumi)

Conferinţa din 27.12.1961

B

… bieţii de ei, nu pot transforma materia, nu pot să o ilumineze, să o fertilizeze, să o sublimeze; atunci trebuie să suporte contrariul: – tristeţea, după fericire – nefericirea, după exaltare – căderea, depresia totală… Ei pot, dar după, trebuie să se aştepte la contrariul. Asta e marea iluzie a tuturor îndrăgostiţilor: atunci când sunt în bucurie, ei cred că vor fi veşnic în bucurie. Nimeni nu-i poate convinge că îşi pregătesc cărbuni încinşi, nu. Ei cred că dacă au fost fericiţi o dată, că dacă au gustat ceva, va fi mereu aşa. Ei nu, după un timp apare reversul medaliei şi, hop! Vine contrariul. De ce? Pentru că nu au fost de-ajuns de sus, acolo unde nu e revers, unde nu e schimbare, unde e veşnic primăvara, unde totul continuă mereu şi nu există revers. Dar ei au căutat prea jos, prea jos, prea jos… şi acolo e variabil, nimic nu e stabil. Iată câte mai au oamenii de învăţat. Ei trebuie să înveţe că bucuria lor nu e durabilă. Această bucurie este înlocuită, se transformă apoi în mâhnire tristeţe, plictis, isterie… tot ce vreţi! Dacă nu există elemente divine în aceste treburi, totul se preschimbă, euforia devine tortură, după. Dacă oamenii sunt atât de proşti încât să-şi închipuie lucrurile în capul lor, vor verifica, vor verifica. Şi după aceea vor veni să spună.
Numai că vor veni cu părul smuls – o să se vadă de departe – vor veni să-mi spună: «E adevărat, e adevărat, ce spuneţi!» Eu nu-mi fac griji.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Penser juste – (A gândi corect)

L’amour dans les trois mondes – (Iubirea în cele trei lumi)

Conferinţa din 27.12.1961

A

… Ca să poţi aduce argumente în faţa oamenilor, care sunt foarte dificili în zilele noastre, trebuie ca aceste argumente să fie de o natură foarte apropiată de om, să poţi să le extragi din viaţă şi să le regăseşti în viaţă, chiar în viaţa fiecăruia. Pentru că aceasta îi obligă să reflecteze: tot ce pot verifica în propria lor existenţă sau în preajma lor e un mijloc minunat de a-i putea convinge pe oameni de valoarea Învăţământului nostru. În trecut, Iniţiaţii nu se ocupau prea mult să-i convingă pe oameni. Ei rămâneau acolo unde erau şi ceilalţi îi căutau.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
CONFERENCE: Sagesse et intelligence – Les secrets de la polarité
(Înţelepciune şi inteligenţă – Secretele polarităţii)
Data: 14 decembrie 1958

Oamenii confundă ades inteligenţa cu înţelepciunea. Există, totuşi (între ele), o anumită diferenţă. Ele ţin amândouă de domeniul intelectual – al înţelegerii, al raţiunii, al filozofiei, al ştiinţei – deci este (vorba) de acelaşi domeniu intelectual. Inteligenţa este o capacitate a fiinţei, nu-i aşa, o capacitate care îmbrăţişează multe alte capacităţi; este deci o sinteză de capacităţi. Când spunem «inteligenţă», presupunem alte capacităţi: raţiunea, judecata, aprofundarea, sinteza, analiza, discernământul, nu numai memoria, ba chiar înţelegerea. Deci, multe calităţi. După Iniţiaţi, aceasta este adevărata inteligenţă: o capacitate a fiinţei, a spiritului. Dar după părerea oamenilor? Aaa, ei nu ştiu ce este un om inteligent. Veţi vedea deîndată. Am să vă explic acum ce este, după un Iniţiat, un om inteligent şi apoi un om înţelept. Veţi vedea după aceea ce sunt inteligenţa şi înţelepciunea. O să vedeţi, este foarte interesant. Ce gândeşte lumea, lumea obişnuită, despre un om inteligent? Când vede pe cineva care ştie să se descurce, să umble cu vicleşuguri, să combine, să calculeze, să facă şmecherii, să-şi însuşească, să înşele, să prade, să facă avere, să aranjeze lucrurile, să urce în societate, să devină bogat, ea spune: «Acesta este un om inteligent!» Ce greşeală! Asta nu este inteligenţă. Asta nu este deloc inteligenţă. Şi când vede pe cineva care nu aleargă, care nu-şi croieşte drum nici cu coatele, nici cu unghiile, nici cu ghiarele, nici cu limba, nici cu copitele, atunci ea spune: «Vai, cât e de prost!» Pentru că, priviţi-i pe ceilalţi! «O, ce prost e! Nu e inteligent.» Dar cum ştiţi voi că nu e inteligent?

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Conferinţa din 23 August 1953
CICLUL MESAJE

Lectura meditaţiei zilei.
“Acela care doreşte să lucreze cu principiile lui Hristos, care sunt veşnice, neschimbătoare, acela aparţine Fraternităţii Albe Universale. El nu distruge nimic, nu lucrează împotriva lui Hristos, nu aduce o religie nouă, nu, el este adeptul formelor noi, atâta tot. În timp ce acela care se agaţă de forme dovedeşte că nu a înţeles principiile. El îşi imaginează că forma îl va salva şi doarme
liniştit, protejat fiind de formă… Da, în formă se adoarme cu adevărat. În timp ce, aceia care nu dau prea mare importanţă formelor şi lucrează cu principiile, evoluează enorm. Nu este mai avantajos acest ideal pe care vi-l prezint ? Chiar Hristos Însuşi va veni să vă spună că este minunat, căci stă scris în Evanghelii: “Cuvântul ucide şi Spiritul însufleţeşte”. Tocmai acest lucru vi-l explic acum.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Loc pentru eroi

Conferinţa nr. 485 din 12 octombrie 1947

Cu sinceritate vă spun, eroii sunt necesari. Ei sunt chemaţi acum cu insistenţă. Avem nevoie de eroi. În Noul Învăţământ vor intra numai eroii; laşii şi fricoşii nu au ce căuta. Pentru aceasta, diplomele universitare nu sunt de ajuns; alte lucruri sunt mai importante.
Iată un gând măreţ. De ce eroi şi nu laşi? Fiindcă atunci când intri în Noul Învăţământ, se petrec lucruri extraordinare, atât în viaţa interioară cât şi în cea exterioară. În momentul în care începi să lucrezi spiritual pentru a evolua, viaţa ţi se transformă; numai Iniţiaţii înţeleg toate aceste schimbări. Modificări similare se petrec însă şi atunci când cineva abandonează o viaţă plină de lumină, inteligenţă, puritate pentru a se cufunda într-o viaţă ordinară, stupidă, în care se dezlănţuiesc ura, răutatea, mânia şi toate celelalte pasiuni.

La pyramide de Lumière – Piramida de Lumină

Conferinţa din 8 Aprilie 1947

De ce v-am pus să cântaţi atât în dimineaţa asta? Acest lucru nu îmi va permite să stăm de vorbă, dar, voi ştiţi deja, că în timp ce cântaţi vă purificaţi, diminuaţi şi distrugeţi karma voastră, puneţi în ordine armonia şi lumina în interiorul vostru. Unii nu vor auzi conferinţa pentru că trebuie să meargă la serviciu, dar nu vor pierde nimic, prietenii le vor transmite notele lor, în timp ce cântecul şi ceea ce oferă el, nu poate fi transmis. E bine ca fiecare să cânte.
Nimeni nu poate cânta în locul nostru. Mâncăm singuri. Mama voastră vă hrănea, dar asta nu a durat pentru totdeauna. Să respirăm, să cântăm, să ne rugăm, fiecare le face singur pentru sine. Puteţi să plătiţi pe cineva ca să se roage pentru voi, dar se va ruga fără dragoste, şi ce valoare are astfel de rugăciune? Fiecare să se roage şi să cânte.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Puritatea, rolul şi necesitatea ei

Conferinţa nr. 104 din 16 aprilie 1944

Avertisment:
Prezentul text a fost redactat după note stenografiate, iar conţinutul lui nu a fost revăzut de autor. Este deci posibil ca în el să se fi păstrat greşeli de transcriere.

Răspunzând întrebării unuia dintre voi am să vorbesc astăzi despre puritate. Voi fi pus în situaţia de a vă spune unele adevăruri pe care le-am învăţat de la Maestrul meu şi vă cer să rămâneţi eschişi, să nu vă simţiţi lezaţi, şocaţi.
Aceasta este o problemă despre care nu se poate vorbi cu uşurinţă oricui. Unii ar putea fi erturbaţi, e un lucru care să repună în discuţie prietenii şi legături adeseori bazate pe orice altceva decât pe puritate. Relaţiile stabilite pe baza purităţii nu pot fi deloc atinse de ceea ce am să vă spun. Să rămânem câteva momente tăcuţi, apoi am să vă vorbesc.
O seară este puţin pentru a trata un subiect atât de important şi vast ca puritatea. Voi fi deci obligat să mă limitez la esenţial. Puritatea, această veritabilă ştiinţă, joacă un rol primordial în toate domeniile: igienă, sănătate, hrană, morală, societate, pretutindeni. De ce se spune “pur precum cristalul”, “pur ca razele soarelui”, “pur ca apa unui lac de munte”? De ce vi se spune să alegeţi o hrană pură, băuturi pure, aer pur? Lucrul acesta merită explicat, cu atât mai mult cu cât oamenii au idei ciudate despre puritate. De pildă: doi hoţi pradă o biserică; au pus de-o parte anaforiţele, vase, alte obiecte de valoare, când ochiră un candelabru superb agăţat cu un lanţ lung. Neputând să ajungă la el, luară o masă, unul dintre cei doi bărbaţi se urcă pe ea, dar tot nu putu ajunge la candelabru şi atunci îi zise partenerului: “Dă-mi catastiful ăla de pe altar!” Când tocmai se pregătea să se urce pe carte, celălalt îi zise: “Sper că n-ai de gând să te sui cu picioarele pe Sfintele Scripturi!?” – “De ce nu? Când sufletul e curat, totul e curat”. Ca să vedeţi cum e înţeleasă puritatea.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Adevărul ascuns în ochi

Conferinţa din 12.02.1938 (Paris)

Conferinţă împrovizată (note stenografiate)

În această seară vom mai studia culorile, dar dintr-un alt punct de vedere decât în conferinţele precedente.
Am să vă spun mai întâi câteva cuvinte despre pentagramă, steaua cu cinci colţuri. Maestrul Peter Deunov ne-a repetat deseori că pentagrama este simbolul omului care posedă cele cinci virtuţi perfect dezvoltate: bunătatea, dreptatea, iubirea, înţelepciunea şi adevărul. Dintr-un alt punct de vedere, pentagrama reprezintă şi cele cinci simţuri: pipăitul, gustul, mirosul, auzul, văzul.
Maestrul ne-a dat de asemenea următoarea regulă: plasează bunătatea ca bază a vieţii tale, dreptatea ca măsură, înţelepciunea ca limită, iubirea ca desfătare şi adevărul ca lumină. Dacă reflectezi la sensul acestor sfaturi, le vom găsi foarte adevărate.