A STABILI LIMITE CLARE

Bună dimineața
și o zi a bucuriei și prețuiri vieții pe care o trăiți.
Vă doresc ca începând de zi, să dobândiți puterea de a vă elibera de atașamente, obiceiuri nesănătoase și de relațiile voastre de codependență, conștientizând efectul lor, asupra calității vieții voastre și a neputinței de a vă manifesta liber personalitatea și autenticitatea, eliberându-vă de constrângerile și condiționările mentale, și de presiunea așteptările celorlalți de la voi.

Renunțând la atașamente și așteptări, la a vă impune și a controla totul în jur, la neîncredere, la perfecționism,la dorința de a mulțumi pe toată lumea, la a-i ajuta pe ceilalți sau de a face în locul lor, la evitarea manifestării și asumării sentimentelor voastre, la teama de a relaționa, la neîncredere și grijile excesive, la neliniști, la vigilenta excesiva, la negativitate și la orice formă de nemulțumire auto-indusă – vă veți feri de suferință și însingurare sufletească și de pericolul instalării sau cronicizării bolilor mintale asociate cu stresul.

Evitând să vă împovărați cu problemele și neajunsurile celorlalți, veți înceta să vă risipiți energia și să vă hrăniți nemulțumirile privind ne prețuirea lor pentru ceea ce faceți sau ”sacrificați” pentru ei. Astfel veți evita stresul inutil, dezamăgirile și traumele sufletești induse prin decepțiile și așteptările voastre ”trădate”, precum și, distorsionarea realității voastre imediate, și a sentimentelor, gândurilor și percepțiilor voastre, în raport cu modul în care vă percepeți semenii, lumea și viața pe care o trăiți.

Până când voi înșivă, nu veți experimenta mulțumirea, împăcarea și împlinirea în fiecare plan al vieții – nu veți putea discerne cu claritate, între valoare și non-valoare, între real și ireal, între dreptatea minții și adevărul inimii și nici între raporturile energetice ale propriilor voastre cauzalități, în raport cu consecințele pe care le atrageți prin gândurile, sentimentele și alegerile pe care le exprimați și le materializați.

Pentru a fi de folos celor din jur, prin vibrația energetică a gândurilor, sentimentelor și faptelor noastre este necesar să dobândim pacea sufletească. Altfel, le vom transfera celor din jur, o vibrație energetică de polaritate negativă, ce doar amăgește și le sporește deficitul energetic, codependența și nevoia.

Cât timp vom continua să supraestimăm importanța celorlalți în viața noastră, și ne vom dezvolta atașamentele față de ei – fie vom hrăni nevoia de a-i învinui, judecași crucifica atunci când nu doresc să se încarce cu poverile noastre sau când nu ne împlinesc nevoile și așteptările așa cum le-o impunem, – fie îi vom ridica pe un piedestal, preaslăvindu-i cât timp ne putem folosi de ei.

Incapacitatea noastră de a-i trata pe ceilalți ca egali izvorăște din nevoia minții de a judeca și a-i raporta pe ceilalți la niște dogme și șabloane mentale, ce n-au nici-o legătură cu persoana, valoarea, personalitatea și autenticitatea sa sufletească.

Cât timp îi judecăm pe ceilalți în raport cu modul în care se pliază nevoilor, convingerilor și așteptărilor noastre – nu vom putea să-i prețuim sau săi iubim atunci când diferă de propriile noastre stereotipuri comportamentale sau de ”scara noastră de valori”.

A-i iubi pe ceilalți ”precum ne iubim pe noi”, presupune existența acestei iubiri intrinseci în raport cu propriul sine. Ori dacă sentimentele de bază pe care le exprimăm zi de zi, sunt dominate de verbalizarea, nemulțumirilor și a negativității noastre, înseamnă că nu ne putem prețui nici prin ceea ce suntem și experimentăm și nici prin ceea ce ar trebui să iubim.

A ne iubi pe noi înșine și a ne iubi semenii, merge mână în mână, însă fără a învăța această iubire în mod autentic, nu ne va permite să o recunoaștem când o primim, și astfel vom fi tentați să credem că nu suntem iubiți, și astfel orgoliul și prejudecățile pe care le avem, nu ne vor permite nici nouă să iubim.

A învăța iubirea autentică și manifestarea necondiționată a ei, înseamnă a contesta tot ceea ce am fost învățați că înseamnă iubire și ”ajutorarea aproapelui”.

A exprima nevoia de iubire, înseamna a exprima deficitul și lipsa ei. Ori acolo unde iubirea lipsește, e nevoie de cineva care dispune de abundența ei, și care e dispus să ne hrănească deficitul, umplându-ne golul sufletesc.

Din păcate acest raport de a cere – a aștepta – a impune- a primi, formează atașamentele față de cei ce ne hrănesc cu energie și duce nu doar la raporturile de codependență, ci și la a-i stigmatiza pe cei care, la un moment dat (constatând că nu prețuim darul lor pentru a ne transforma prin ele conștiința, și a învăța să ne creăm propria abundență de daruri, pe care apoi să le dăruim – ci doar le folosim pentru a ne hrăni cu energia lor), încetează să ne mai ofere daruri.

Dacă resentimentele noastre în raport cu cei ce nu ne împlinesc nevoile, nu ne rezolvă problemele, nu ne mai răspund favorabil așteptărilor pe care le avem și nu ne mai oferă darurile pe care le cerem și le așteptăm – vor genera rupturi emoționale, decepții și dezamăgiri în sufletele celor care în loc de respect pentru alegerea lor sau recunoștință pentru ceea ce ne-au învățat sau ne-au dăruit în trecut – le vor oglindi și lor că, iubirea nu le este încă autentică și detașată de așteptări.

A aștepta să ni se returneze darurile de la cei ce le consumă și astfel au mereu sacul gol, e ca și cum am aștepta ca un butoi lipsit de fund, să se umple de la apa ploii, în plină secetă.

Cel ce poate iubi în mod autentic și necondiționat de așteptări, își poate dărui abundența, păzindu-și sufletul de micile răutăți izvorâte din mințile distorsionate de negativitate și întuneric sufletesc, ale celor rătăciți de lumina clarității date de abundența credinței, încrederii de sine și a iubirii.

Cei ce pot dărui fără așteptări, știu că semințele lor vor rodi doar acolo unde sunt primite cu iubire și întâlnesc suflete fertile, capabile să îngrijească semințele din sufletul lor, și să aibă răbdare suficientă până la vremea culesului de rod. Ei mai știu să-și prețuiască semințele și energia lor, ne împrăștiindu-le fără noimă, acolo unde pământul nu este încă fertil.

Grădinarul înțelept, va ști să-și prețuiască munca și nu se va încăpățâna să semene semințe pe stâncă, sperând că vor da rod. El știe din experiență că cel ce nu a trudit prin muncă pentru roade și nu prețuiește sămânța, va fi ostil vieții precum e stâncă față de energia seminței ce o respinge. De aceea, se va detașa cu iubire, iertare, îngăduință și toleranță, de cei ce-și arată încă ostilitatea și ne prețuirea.

Cel ce trăiește prin iubire, va accepta voința lui Dumnezeu privind destinul ce-l sădește pentru fiecare și rostul experiențelor ce ni le hărăzește prin alegerile ce le facem și prin care ne ghidează, căci știe că-s menite a ne învăța lecția iubirii, a iertării, a măsurii, a cumpătării, a acceptării și a toleranței și a ne ușura astfel, singuri povara.

De nu ne este explicit cerut ajutorul, de nu suntem prețuiți pentru alegerile pe care le facem sau pentru ceea ce suntem, de ne sunt prețuite sau primite darurile, sau de nu suntem în mod autentic (prin propria pace sufletească, prin propriile experiențe ale reușitei, sau prin propria vocație), în măsură să-i îndrumăm pe cei ce ne cer sprijinul sau ajutorul – va trebui să-l refuzăm.

Detașare de cei ce ne risipesc doar darurile, timpul și energia, și reorientarea energiei noastre către cei ce ne cer ajutorul și pot recunoaște și prețui valoarea darurilor pe care le avem de oferit, ne va feri sufletul de dezamăgiri, decepții și risipa propriei energii și vitalități.

Ce-l ce-și prețuiește timpul, sufletul, energia și viața, nu o va risipi prin nemulțumiri, ostilități și negativitate. El nu se va amesteca în soarta celorlalți, sau se va detașa de negativitatea lor, pentru ași eficientiza valorificarea propriilor resurse și energii, convertindu-le în daruri, pe care api să le ofere celor ce le recunosc valoarea și pot crea plus valoarea pe care să o reverse ca roade pe preaplinul inimii.

prin iubirea ce ne-o acordăm și apoi o extindem revărsând-o pe preaplinul inimii ca ca beatitudine a luminii și ca energie vie menită să îmbrățișeze sufletele celor pe care-i atinge – ne protejăm sufletul de dezamăgiri, regrete, nemulțumiri, negativități, ostilități și supărări, dar și de agresivitatea celor ce nu ne pot prețui frumusețea lăuntrică și darurile.

Înțelegând că nu e treaba noastră să judecăm sau să contestăm alegerile și experiențele celor din jur – vom evita să ne contaminăm sufletul cu suferința și karma celor ce nu-și prețuiesc viața și preferă în locul iubirii să-și manifeste negativitate și dorința de a ne vedea suferind.

În aceeași măsură, alegând atitudinea iubirii în locul negativității și ostilității față de semeni și viață – vom evita să contaminăm sufletele celor din jur, cu propriile dureri, suferințe, ne-iubiri și neîmpăcări.

Când vom alege să ne formăm convingerea că viața e frumoasă și că merităm să fim fericiți, inima ni se va deschide spre frumusețe și fericire.

Când ne vom ierta de nevoia de a mai suferi și a trăi în întuneric, însingurare, nemulțumiri, judecăți și mediocritate – fricile ni se vor dizolva, poverile vor cădea de pe umerii și ne vom trezi la viață.

Atunci când vom avea curajul să credem și să iubim, fără a mai aștepta sau pretinde iubirea celor din jur – toate barierele și limitările și barierele mentale vor dispărea, iar noi vom trăi experiența măreției noastre ca ființe de lumină, menite să slujască lumina și să aducă frumusețea în sufletele celor din jur și în propria viața.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– LIMITA IUBIRII
– O viata fara limitari
– Brandon Bays – Libertatea este eliberarea potentialului tau nelimitat
– INVATATORI AUTENTICI
– A-TI CUNOASTE FRICA