Category Bashar

A: Bashar, ce înţelegi tu prin energie pozitivă şi negativă? Poţi dezvolta?
B: Da. Energia pozitivă e cea care integrează, unifică, formează întregul. Energia negativă – mecanic vorbind – e cea care desparte, separă, cauzează ideea de vibraţie discordantă în opoziţie cu vibraţia armonioasă, aliniată, centrată. Înţelegi? E doar o descriere mecanică a energiei. Nu e ideea de bine, rău, corect, incorect. E ideea că atunci când acţionezi cu energie pozitivă, eşti aliniat armonios cu adevăratul tău sine interior, când acţionezi cu energie negativă, nu mai eşti aliniat cu sinele tău şi creezi discordanţă, separare, despărţire, uitare, experienţa de a fi deconectat.

A: Deci, prin definiţie, energiile care sunt negative nu pot funcţiona în armonie una cu alta şi împreună.
B: Corect. Ar putea părea – în aparenţă – că există o unificare pentru că sunt atâtea şi ar putea avea un gen de impuls general, însă în realitate nu funcţionează la unison. Când încep să funcţioneze cu adevărat la unison, în realitate creează o vibraţie pozitivă; iar asta va schimba energia. Înţelegi?

A: Da. Dar pare că – după cum spui, probabil că e impulsul – dar, cel puţin în mintea omului, energia care creează războiul şi luptele, ar fi energie negativă.
B: Bun, dar asta trebuie s-o înţelegi din perspectiva oamenilor. După cum se spune adesea despre răufăcătorii din filme, niciunul nu crede că el e de fapt eroul negativ. Ei CRED că ce fac e pozitiv. Eu vorbesc doar de o observaţie obiectivă; ei nu. Ei cred că sunt eroii care salvează situaţia. Asta e diferenţa. Oamenii ar trebui să înţeleagă ce tip de energie folosesc de fapt ca să se poată dezbăra de ea. Dacă cineva care face ceva negativ chiar crede că face ceva pozitiv, poate crea unitate cu asta. Pentru că, din nou, la ce se reduce totul? La ce crezi TU!

A: Dacă mergem cu asta mai departe, există grupuri de oameni ce sunt diferiţi unii de alţii în ceea ce priveşte credinţele lor/sistemele lor de gândire şi aşa ajung la războaie?
B: Nu, nu, nu. Nu aşa ajung la războaie. Ce îi duce la războaie e ceea ce CRED ei despre diferenţele lor, nu faptul că sunt diferiţi. Ceea ce ei CRED despre a fi diferit. Asta e cheia. De aceea, ca să terminaţi cu războaiele pe planeta voastră e atât de important să vă învăţaţi copiii că diferenţele sunt PARTE din recunoaşterea frumuseţii şi diversităţii a Tot Ceea Ce Este. Deoarece Tot Ceea Ce Este e armonios dacă permite tuturor diferenţelor Sale să fie valide în mod egal. Singurul mod prin care Tot Ceea Ce Este Şi-ar putea vreodată pierde echilibrul ar fi dacă dintr-o dată ar judeca unul dintre aspectele Sale, din interiorul Său, care e diferit de altul, cum că ar fi mai puţin valid decât altul. Deci credinţa cum că o diferenţă e mai puţin validă, valoroasă, e cea care creează războiul, nu diferenţă în sine.

A: Adevărat. Dar, totuşi, dacă ei CRED şi sunt în armonie cu credinţa lor, că trebuie luptat împotriva acestei diferenţe?
B: Da, dar trebuie să afli asta. Modul în care poţi afla e să înţelegi DE CE cred ei asta. Când ajungi în miezul şi esenţa lui “de ce” cred ei asta, în general vei descoperi că dintr-un efect negativ, convingerea nucleu va fi de obicei una bazată pe frică. Iar dacă e bazată pe frică, atunci da, există o energie negativă la bază care îi determină să GÂNDEASCĂ în varianta negării acelei negativităţi, astfel ca apoi să creadă că sunt pozitivi din cauză că se tem să privească în faţă frica pe care o au în miezul lor. Când descoperi că acea credinţă centrală e negativă, iar ei pot VEDEA că e negativă, atunci îşi pot schimba acea convingere. De aceea e atât de important să-i învăţaţi aceste lucruri pe copiii voştri. Din cauză că mulţi adulţi, nu toţi, însă mulţi adulţi vor refuza pur şi simplu să se uite atât de adânc, deoarece nu mai au voinţa sau capacitatea de-a o face. Au fost cu mult prea speriaţi de prea multă vreme. Deşi, din nou, pentru unii, odată ce sunt speriaţi îndeajuns de mult, pot şi ei să renunţe la acel punct de vedere. Depinde de tema pe care o explorează. Ţine minte asta, totuşi! Ţine minte asta! E foarte important: Nu scuz sub nicio formă actele nimănui în niciun fel. Dar esenţa e asta: chiar sunteţi cu toţii fundamental spirite veşnice. Nu e aşa mare scofală. Existaţi întotdeauna şi veţi exista întotdeauna. Dacă se mai întâmplă să ştiţi s-o mai luaţi câteodată pe arătură, ei bine, e ok. Poate e vreun fel de tristeţe pe care n-aţi anticipat-o; n-aţi învăţat asta sau n-aţi învăţat aia când trebuia; admiteţi că: ”Ah, aş fi putut face unele lucruri altfel”. Esenţialul e că aveţi întotdeauna capacitatea de-a înţelege asta şi aveţi întotdeauna capacitatea de-a centra din nou totul. Marele secret despre toate lucrurile fundamentale în toate religiile şi credinţele de pe planeta voastră. Marele secret e adevărul real: TOATĂ LUMEA merge de fapt în Rai, indiferent de ce-ar fi. TOATĂ LUMEA MERGE ÎN RAI. Iadul nu e un loc în care te duci; e o stare prin care treci în drumul tău spre Rai. Asta e tot. Ţineţi minte! Întunericul nu există pur şi simplu. Întunericul nu e ceva de sine stătător. Întunericul e doar absenţa luminii. Frigul nu e ceva de sine stătător; e doar absenţa căldurii. Râul nu e ceva de sine stătător: e doar cineva care funcţionează/acţionează fără să simtă conexiunea cu Dumnezeu. Însă acea conexiune există întotdeauna. Şi asta e Tot Ce Este. Înţelegi?

A: Da, foarte bine. Dar ce nu înţeleg e, din nou. Când ai menţionat anul 2012 şi înclinarea balanţei către energia pozitivă în comparaţie cu energia negativă, mă pierd. După cum înţeleg eu, dacă oamenii care se afla în război unii cu alţii, cred că nu sunt eroii negativi şi nu sunt eroi negativi şi functioneza în armonie cu sinele lor suprem, prin urmare acţionează înspre energia pozitivă…
B: În mintea lor. Ar putea ca obiectiv să nu o facă. Eu vorbesc doar de o observaţie obiectivă a tipului de energie pe care o folosesc de fapt şi ceea ce ar putea crede că folosesc. Da. Obiectivitatea contează.
A: Testul pentru a afla de unde vine energia ar fi să afli dacă izvorăşte din frică sau
B: Sau bucurie. Da.
A: Îţi mulţumesc foarte mult.
A2: Ai vorbit despre cum energia negativă – când priveşti de unde izvorăşte fundamental totul – e frica.
B: E frica bazată pe credinţa că eşti deconectat/separat de Sursă.
A2: Exact. Acum, dacă, să spunem ceea ce se întâmplă acum în lume – iar asta nu e eu doar citez din ce am citit sau…
B: Da, da, da.
A2: Dacă pentru a controla masele
B: A Controla masele?
A2: din lăcomie şi pentru putere, umanităţii i se inoculează credinţa asta, că suntem toţi aici ca să reuşim pe cont propriu şi că toţi îmi sunt duşmani şi şi dacă totul e controlat de aceşti oameni care inoculează asta umanităţii
B: Aceşti oameni fiind cine?
A2: Ok, hai să spunem Bush.
B: Ştiu ce vrei să spui. Încerc să te fac să priveşti ceva dintr-un punct de vedere diferit. Cine a pus acea persoană în post de conducere?
A: Nu ştiu.
B: Bineînţeles că ştii. Voi toţi l-aţi pus.
A: Da, aşa e, noi l-am pus.
B: Vezi “aceşti oameni” sunteţi voi. Vrei să schimbi ceva?
A: Da! Cum?
B: Răspândeşte lumii ideea că există şi o altă cale, fără să te aştepţi ca cineva să trebuiască să te creadă. Demonstrează că există o altă cale. Poartă-te ca şi cum există o altă cale. Arată prin exemplu că există o altă lume, o altă cale. Ideea nu e să schimbaţi sistemele care există. Ideea e să creaţi sisteme noi care le vor înlocui pe cele vechi când acelea se vor prăbuşi sub propria greutate.
A2: Mulţumesc. Asta era a doua întrebare. Deci nu e vorba să trăim în afara sistemului său în interiorul lui cumva
B: E vorba să creaţi un nou sistem.
A2: Mulţumesc.
B: Astfel că atunci când oamenii vor căuta acea idee nouă ce reprezintă lumea în care preferă să trăiască, cei ca tine vor fi creat sisteme noi pe care să le poată găsi. Iar când îndeajuns de multe persoane vor găsi noile sisteme, vor renunţa la cele vechi. Iar cei care ţin să se cramponeze de vechile sisteme, se vor duce cu ele. Atât e de simplu! Nu încerci să forţezi o schimbare pentru nimic. Altfel n-ai face decât să foloseşti aceeaşi tactică de care te plângi din partea “acelor oameni”. Deci, fii o persoană diferită! Poartă-te diferit! Creează ceva diferit! Iar atunci vei fi pus la dispoziţie o temelie pentru o idee nouă spre care oamenii să graviteze. Iar acea creştere într-un sens, mai devreme sau mai târziu, va înlocui vechiul sistem. Dar, iarăşi, ţine minte! Ceea ce se întâmplă de fapt e că făcând asta îţi schimbi frecvenţa şi de fapt te muţi printr-o serie de realităţi paralele care sunt din ce în ce mai mult reprezentative pentru realitatea paralelă în care preferi să exişti şi, într-o bună zi, pur şi simplu te vei trezi în acea realitate. Ai fi putut sări peste toţi aceşti paşi intermediari, dar – din nou – dacă tema pe care ai ales s-o explorezi e CREAREA acelor paşi, nu vei sări. Vei trece prin tot acest proces. Totuşi, faci acelaşi lucru: te muţi de la o realitate la alta; nu schimbi realitatea care se află acolo. Acea realitate e încă acolo. Acea realitate e încă acolo. De exemplu, ştim că mulţi dintre voi devin mai conştienţi şi fac lucruri pe care le numiţi “ecologice”. Reduceţi poluarea, găsiţi forme alternative de energie. Bun. Însă lumea care e încă foarte poluată e încă acolo. Acel Pământ există încă. Nu aţi schimbat nimic. Aţi creat o nouă vibraţie în interiorul vostru care v-a mutat într-o lume mai armonios aliniată cu ideea de a căuta forme alternative de energie care nu sunt poluante. Această lume există deja. Voi doar v-aţi schimbat vibraţia şi v-aţi mutat acolo cu un grup de prieteni care gândeau la fel. Aţi fost cu toţii de acord să vă mutaţi în acea realitate pentru că asta e ce preferaţi. Vechiul Pământ e încă acolo. A fost dintotdeauna acolo. Pământul spre care vă îndreptaţi e şi el acolo acum. Toate co-există simultan. VOI vă schimbaţi frecvenţa, VOI vă schimbaţi pe voi.

Un nou workshop cu Bashar. De aceasta data, workshop-ul este impartit pe 2 zile.

In prima zi, 19 iunie 2010, Bashar ne dezvaluie care este modul nostru natural de functionare in spatiul 3D, cum ne deplasam clipa de clipa de la o realitate paralela la alta realitate paralela.

Partea a doua a acestui workshop, 20 iunie 2010, are la baza ideea de “circuit sacru”, o modalitate, o tehnica, prin care ne putem dezvolta noi tipare neuronale, care sa le inlocuiasca pe cele vechi, tipare ce sunt mult mai bine aliniate noii frecvente, si folosesc intr-un mod mai eficient cele 2 emisfere cerebrale.

(1) Deplasandu-ne prin infinit – Shifting Through Infinity

(2) Circuitul sacru – Sacred Cirtuitry

Vă prezentăm workshop-ul Laboratorul lui Bashar, în care, prin intermediul channelingului asigurat prin Darryl Anka, Bashar ne prezintă câteva din învăţăturile sale, precum şi o serie de exerciţii interactive, menite să demonstreze şi să fixeze mai bine informaţiile pe care ni le prezintă.

Vă recomandăm să urmăriţi această serie de 5 filme; sunt atractive, inspiratoare, pot deschide perspective noi în modul nostru de gândire, sunt dinamice şi impregnate cu umorul fin şi bine cântărit cu care acest învăţător ne-a obişnuit deja.

Vizionare plăcută!

Una dintre ideile cheie generate pe planeta voastră cu foarte mult timp în urmă, este ideea de vinovăţie. Nu e că alte civilizaţii nu trăiesc experienta vinovăţiei, însă voi v-aţi afundat atât de profund şi cu atâta tărie în ea încât civilizaţia voastră, printre multele civilizaţii pe care le-am întâlnit, a căpătat o experienţă în vinovăţie ce nu e egalată de nicio alta. Nu că asta v-ar deprecia în vreun fel. De fapt, ideea acceptului vostru de a trăi această experienţă a limitării în multe feluri, în realitate vă face puternici şi este prin ea însăşi o indicaţie pentru faptul că ştiţi cât de puternici sunteţi – să fiţi capabili să vă supuneţi singuri la asemenea grade de limitări. Aceasta vă îngăduie să creaţi multe ocazii nemaipomenite de auto-incriminare, auto-invalidare, auto-limitare, segregare şi separare în vieţile voastre. Şi de multe ori, vinovăţia e ingredientul principal, simbolul principal, care vă permite să vă împiedicaţi singuri să creaţi în viaţa voastră ceea ce preferaţi, ceea ce doriţi şi ceea ce ştiţi adânc în interiorul vostru că e ceea ce meritaţi să experimentaţi în viaţa voastră.
Vinovăţia e ceea ce va perpetua întotdeauna limitarea, va perpetua întotdeauna separarea; va împiedica să vă conştientizaţi propria putere şi propria conexiune cu Creaţia Infinită. Deoarece, realizaţi că, fundamental vorbind, în timp ce mulţi dintre voi aţi presupus de atât de multă vreme că “ura” este opusul “iubirii”, în realitate “vinovăţia” este adevăratul opus al “iubirii”. “Ura” poate fi expresia polarităţii dinamice, diametrice a “iubirii”, dar “vinovăţia” e adevăratul opus mecanic. Deoarece iubirea este simţul auto-prețuirii total şi complet, pe când vinovăţia este credinţa în lipsa meritului, valorii proprii; înăbuşă creativitatea. Ura implică conceptul faptului că meriţi ceva, pe când vinovăţia este complet lipsită de simţul meritului. În realitate, vinovăţia e chiar negarea propriei tale existențe!

Prin urmare, credinţa în lipsa propriului merit îţi îngăduie să creezi un scenariu în care de fapt ţii la distanţă toate lucrurile din viaţă ce îţi aparţin prin naştere – precum fericirea, extazul şi creativitatea. Vinovăţia e pastilă amară ce a fost injectată în societatea voastră – de către societatea voastră – ca să vă menţină în status quo-ul lipsei de putere. Deoarece când crezi cu-adevărat că nu eşti conectat cu Tot Ceea Ce Este sau Dumnezeu sau Creaţia Infinită; când crezi cu-adevărat că trebuie să controlezi cu forţa pentru a obţine orice mic lucru în viaţă, atunci duci şi mai departe continuarea limitării, duci şi mai departe continuarea vinovăţiei. Acest scenariu a devenit chiar etica societăţii voastre. Când nu crezi că eşti conectat, nu crezi că poţi crea lucrurile pe care ţi le doreşti în viaţă cu mare uşurinţă şi lipsă de efort, iar lucrurile devin lipsite de valoare dacă nu creezi şi suferinţă pentru a le obţine. “Fără efort nu câştigi”, cum spuneţi. Când vi se povesteşte ceva în lumea voastră, iar acea relatare conţine suferinţă, conflict, luptă şi efort, spuneţi: “Oh, Doamne! O povestire foarte realistă!” Când vi se relatează o povestire ce afirmă: “Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, concluzionaţi cu: “Ei, hai! Poveste de adormit copiii! Asta nu-i viaţă reală.”

Nu există absolut nimic în creaţia Universului care să susţină că povestirea ce conţine conflictul este mai reală decât cea care nu-l conţine. E alegerea ta, ce porneşte din obiceiurile tale, să crezi că durerea este mai reală decât bucuria. Deci, aşa cum am spus, asta a devenit etică întregii voastre civilizaţii – că nu puteţi avea nimic în viaţa voastră care să aibă valoare dacă nu aţi suferit pentru acel lucru, dacă nu l-aţi câştigat şi meritat, după cum spuneţi. Dar conştientizaţi că nu trebuie să-l câştigaţi; vă aparţine deja![…]

Vizionare plăcută!

Fiecare dintre voi a făcut o alegere, alegerea de a trăi experienţa realităţii fizice, de a trăi o viaţă fizică. Când se face această alegere din starea de spirit, de la nivelul non-fizic, ceea ce faceţi, general vorbind, fie că e complet conştient sau în mod automat, este să puneţi bazele unui fundament în ceea ce ar putea fi numit “o realitate la nivel de şablon”, o frecvenţă, un domeniu al realităţii aflat imediat deasupra realităţii fizice, la care unii s-ar putea referi că la un tărâm astral inferior. În această realitate şablon, vibraţiile de energie sunt ceva mai scăzute decât ideea de tărâmuri spirituale superioare, dar nu atât de scăzute sau de dense precum realitatea fiziologică. Cu toate astea, sunt destul de apropiate astfel încât pot fi folosite ca şablon pentru a stabili anumite scenarii ce vor fi jucate, pentru a trasa schiţa anumitor scenarii ce vor fi experimentate în realitatea fizică ce va urma.
Stabilind aceste scenarii, aceste teme de explorat în realitatea şablon, creaţi astfel un fel de “funcţie automată” ce va permite să vă focalizaţi pe experienţă şi explorarea acelei teme când veţi fi în realitatea fizică fără să trebuiască să vă gândiţi prea mult la cum se face asta. Face parte din creaţia acordului colectiv, ce are loc la nivelul realităţii şablon în care sunteţi cu toţii de acord să creaţi anumite circumstanţe asemănătoare, anumite condiţii asemănătoare prin care veţi experimenta cu toţii realitatea fizică. E nivelul în care sunteţi cu toţii de acord cu regulile generale prin care veţi juca jocul realităţii fizice. […]

Vizionare plăcută!