Category Audio/Video

Astăzi vă oferim cel de-al treilea capitol din Puterea prezentului [click pentru PDF] de Eckhart Tolle, audiobook în limba română. Haideţi să tragem puţin cu ochiul la ce vom asculta imediat…

“A existat vreodată un moment când aţi trăit, făcut, gândit sau simţit vreun lucru în afara Clipei de acum? Credeţi că se va întâmpla vreodată? Este posibil ca un lucru să se întâmple sau să existe în afara Clipei de Acum? Raspunsul este evident, nu-i aşa?
Nimic nu s-a întâmplat vreodată în trecut; toate se întâmplă în Clipa de Acum.
Nimic nu se va întâmpla vreodata în viitor; totul se întâmplă în Clipa de Acum.
Ceea ce consideraţi trecut este, de fapt, o amprentă de memorie, înmagazinată în minte, a unei Clipe de Acum mai vechi. Când vă amintiţi trecutul, reactivaţi această amprentă — tot în prezent. Viitorul este o Clipă de Acum imaginată, o proiecţie a minţii. Când apare, apare sub forma Clipei de Acum. Când vă gândiţi la viitor, faceţi aceasta tot în Clipa de Acum.

Continuam astazi sa va prezentam Puterea prezentului [click pentru PDF], de Eckhart Tolle.

Capitolul 2 din aceasta carte minunata este la un click distanta. Introducerea si capitolul 1 le puteti asculta <AICI>.

Audiţie plăcută!

Începem astăzi o serie de postări audio care, suntem siguri, vin în întâmpinarea celor ce se simt atraşi de învăţăturile lui Eckhart Tolle, unul dintre cei mai influenţi învăţători spirituali contemporani. Pentru început vă prezentăm prima sa carte, Puterea prezentului [click pentru PDF], carte ce a fost publicată pentru prima dată în 1997.

O carte ca Puterea prezentului [click pentru PDF] apare probabil o dată la un deceniu sau chiar o dată la o generaţie. Este mai mult decât o carte; este energie pură, are puterea de a-i oferi cititorului o experienţă cu totul specială şi de a-i schimba viaţa în bine.

Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali şi mai inspiraţi călăuzitori spirituali ai timpului nostru. S-a născut în Germania, unde şi-a petrecut primii 13 ani din viaţă. După ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetător şi îndrumător la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transformări spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvată, şi viaţa i s-a schimbat radical. Următorii ani şi i-a dedicat înţelegerii, integrării şi aprofundării acestei transformări, care a marcat începutul unei intense călătorii interioare. Eckhart Tolle nu s-a aliniat niciunei tradiţii sau religii, dar nici nu a respins vreuna. Învăţăturile sale transmit un mesaj simplu şi în acelaşi timp profund, cu claritatea şi simplitatea vechilor maeştri spirituali: există o cale către eliberarea de suferinţă şi dobândirea păcii interioare. În prezent, călătoreşte mult, răspândindu-şi învăţăturile în toată lumea.

Thank You!
Writer(s): Alanis Nadine Morissette, Glen Ballard

How bout getting off all these antibiotics
How bout stopping eating when I’m full up
How bout them transparent dangling carrots
How bout that ever elusive “could of”

Thank you India
Thank you terror
Thank you disillusionment
Thank you frailty
Thank you consequence
Thank you thank you silence

How bout me not blaming you for everything
How bout me enjoying the moment for once
How bout how good it feels to finally forgive you
How bout grieving it all one at a time

Thank you India
Thank you terror
Thank you disillusionment
Thank you frailty
Thank you consequence
Thank you thank you silence

The moment I let go of it was the moment
I got more than I could handle
The moment I jumped off of it
Was the moment I touched down

How bout no longer being masochistic
How bout remembering your divinity
How bout unabashedly bawling your eyes out
How bout not equating death with stopping

Thank you India
Thank you Providence, thank you disillusionment
Thank you nothingness
Thank you clarity
Thank you thank you silence…

Una dintre ideile cheie generate pe planeta voastră cu foarte mult timp în urmă, este ideea de vinovăţie. Nu e că alte civilizaţii nu trăiesc experienta vinovăţiei, însă voi v-aţi afundat atât de profund şi cu atâta tărie în ea încât civilizaţia voastră, printre multele civilizaţii pe care le-am întâlnit, a căpătat o experienţă în vinovăţie ce nu e egalată de nicio alta. Nu că asta v-ar deprecia în vreun fel. De fapt, ideea acceptului vostru de a trăi această experienţă a limitării în multe feluri, în realitate vă face puternici şi este prin ea însăşi o indicaţie pentru faptul că ştiţi cât de puternici sunteţi – să fiţi capabili să vă supuneţi singuri la asemenea grade de limitări. Aceasta vă îngăduie să creaţi multe ocazii nemaipomenite de auto-incriminare, auto-invalidare, auto-limitare, segregare şi separare în vieţile voastre. Şi de multe ori, vinovăţia e ingredientul principal, simbolul principal, care vă permite să vă împiedicaţi singuri să creaţi în viaţa voastră ceea ce preferaţi, ceea ce doriţi şi ceea ce ştiţi adânc în interiorul vostru că e ceea ce meritaţi să experimentaţi în viaţa voastră.
Vinovăţia e ceea ce va perpetua întotdeauna limitarea, va perpetua întotdeauna separarea; va împiedica să vă conştientizaţi propria putere şi propria conexiune cu Creaţia Infinită. Deoarece, realizaţi că, fundamental vorbind, în timp ce mulţi dintre voi aţi presupus de atât de multă vreme că “ura” este opusul “iubirii”, în realitate “vinovăţia” este adevăratul opus al “iubirii”. “Ura” poate fi expresia polarităţii dinamice, diametrice a “iubirii”, dar “vinovăţia” e adevăratul opus mecanic. Deoarece iubirea este simţul auto-prețuirii total şi complet, pe când vinovăţia este credinţa în lipsa meritului, valorii proprii; înăbuşă creativitatea. Ura implică conceptul faptului că meriţi ceva, pe când vinovăţia este complet lipsită de simţul meritului. În realitate, vinovăţia e chiar negarea propriei tale existențe!

Prin urmare, credinţa în lipsa propriului merit îţi îngăduie să creezi un scenariu în care de fapt ţii la distanţă toate lucrurile din viaţă ce îţi aparţin prin naştere – precum fericirea, extazul şi creativitatea. Vinovăţia e pastilă amară ce a fost injectată în societatea voastră – de către societatea voastră – ca să vă menţină în status quo-ul lipsei de putere. Deoarece când crezi cu-adevărat că nu eşti conectat cu Tot Ceea Ce Este sau Dumnezeu sau Creaţia Infinită; când crezi cu-adevărat că trebuie să controlezi cu forţa pentru a obţine orice mic lucru în viaţă, atunci duci şi mai departe continuarea limitării, duci şi mai departe continuarea vinovăţiei. Acest scenariu a devenit chiar etica societăţii voastre. Când nu crezi că eşti conectat, nu crezi că poţi crea lucrurile pe care ţi le doreşti în viaţă cu mare uşurinţă şi lipsă de efort, iar lucrurile devin lipsite de valoare dacă nu creezi şi suferinţă pentru a le obţine. “Fără efort nu câştigi”, cum spuneţi. Când vi se povesteşte ceva în lumea voastră, iar acea relatare conţine suferinţă, conflict, luptă şi efort, spuneţi: “Oh, Doamne! O povestire foarte realistă!” Când vi se relatează o povestire ce afirmă: “Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, concluzionaţi cu: “Ei, hai! Poveste de adormit copiii! Asta nu-i viaţă reală.”

Nu există absolut nimic în creaţia Universului care să susţină că povestirea ce conţine conflictul este mai reală decât cea care nu-l conţine. E alegerea ta, ce porneşte din obiceiurile tale, să crezi că durerea este mai reală decât bucuria. Deci, aşa cum am spus, asta a devenit etică întregii voastre civilizaţii – că nu puteţi avea nimic în viaţa voastră care să aibă valoare dacă nu aţi suferit pentru acel lucru, dacă nu l-aţi câştigat şi meritat, după cum spuneţi. Dar conştientizaţi că nu trebuie să-l câştigaţi; vă aparţine deja![…]

Vizionare plăcută!

Fiecare dintre voi a făcut o alegere, alegerea de a trăi experienţa realităţii fizice, de a trăi o viaţă fizică. Când se face această alegere din starea de spirit, de la nivelul non-fizic, ceea ce faceţi, general vorbind, fie că e complet conştient sau în mod automat, este să puneţi bazele unui fundament în ceea ce ar putea fi numit “o realitate la nivel de şablon”, o frecvenţă, un domeniu al realităţii aflat imediat deasupra realităţii fizice, la care unii s-ar putea referi că la un tărâm astral inferior. În această realitate şablon, vibraţiile de energie sunt ceva mai scăzute decât ideea de tărâmuri spirituale superioare, dar nu atât de scăzute sau de dense precum realitatea fiziologică. Cu toate astea, sunt destul de apropiate astfel încât pot fi folosite ca şablon pentru a stabili anumite scenarii ce vor fi jucate, pentru a trasa schiţa anumitor scenarii ce vor fi experimentate în realitatea fizică ce va urma.
Stabilind aceste scenarii, aceste teme de explorat în realitatea şablon, creaţi astfel un fel de “funcţie automată” ce va permite să vă focalizaţi pe experienţă şi explorarea acelei teme când veţi fi în realitatea fizică fără să trebuiască să vă gândiţi prea mult la cum se face asta. Face parte din creaţia acordului colectiv, ce are loc la nivelul realităţii şablon în care sunteţi cu toţii de acord să creaţi anumite circumstanţe asemănătoare, anumite condiţii asemănătoare prin care veţi experimenta cu toţii realitatea fizică. E nivelul în care sunteţi cu toţii de acord cu regulile generale prin care veţi juca jocul realităţii fizice. […]

Vizionare plăcută!

Legile BELAGINE

Cele mai elementare cunoştinţe ce trebuia să le posede orice traco-dac erau Legile frumoase sau Belaginele.Erau un cod care cuprindea norme de comportare a cetăţenilor regatului dac şi ele fuseseră alcătuite iniţial de zeiţa Hestia (Vesta).

Legenda

Pentru că Zamolxe, ca mare preot, observa că dacii uitaseră sfaturile ce le dăduse Hesta-Vesta, s-a hotarât să urce la tronul zeiţei. Şi a întâlnit-o în cereasca strălucire şi neîntrecută frumuseţe, aşa cum era de mii de ani. Şi Zamolxe a cuvântat : „Zeiţă a cerului, Slujitoare a Soarelui material şi Soarelui ce ţine în mână Cosmosul, legile date de tine au fost uitate. Eu le mai ştiu, dar aş vrea să le scriu chiar aşa cum ni le vei porunci tu!”, …„Scrie!”
Marele preot Zamolxe scrie aceste legi, legi după care s-a condus Statul dac, şi ele s-au răspândit în lumea întreagă. Reţinem faptul că legile dacilor au fost scrise de Zamolxe, nu au fost predate numai oral, însă încă nu s-au descoperit. Mare va fi ziua când vor afla lumina.

Puteti asculta sau descarca doar varianta audio: Partea 1 si Partea 2

Legile:

1. Dincolo de curgerea timpului şi de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu şi Veşnic, din care vin toate şi prin care fiinţează toate cele ce sunt. Totul şi nimicul sunt suflarea Sa, golul şi plinul sunt mâinile Sale, mişcarea şi nemişcarea sunt picioarele Sale, nicăieri şi peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină şi tot ce vine din lumină prinde viaţă şi ia făptură.

O poveste despre dragoste, moarte, suflet şi fragilitatea existenţei umane. Odiseea unui bărbat care se lupta din răsputeri pentru a o salva pe femeia pe care o iubeşte. În Spania secolului al XVI-lea, conchistadorul Tomas (interpretat de Hugh Jackman) porneşte în căutarea Fântânii Tinereţii, căreia legenda îi atribuie puterea de a-i face pe oameni nemuritori. În zilele noastre, omul de ştiinţă Tommy Creo cauta cu disperare o cură pentru cancerul care o macina pe iubita sa soţie, Isabel (interpretată de Rachel Weisz). Călătorind prin spaţiul interstelar, în secolul al XXVI-lea, astronautul Tom încearcă să înţeleagă misterele care îl măcinaseră vreme de un mileniu. Cele trei istorii converg spre un adevăr unic, pe măsură ce eroii – în fond, una şi aceeaşi persoană – îşi regăsesc pacea sufletească în faţa vieţii, a morţii, a iubirii şi a renaşterii. Coloana sonoră este compusă de Clint Mansell. în rolurile principale sunt: Hugh Jackman, Rachel Weisz şi Ellen Burstyn.

[cvg-video videoId=’22’ width=’640′ height=’480′ /]

O poveste interesantă, inspirată din viaţa autoarei Elizabeth Gilbert, care în urma divorţului a avut curaj să apeleze la câteva experienţe radicale pentru a putea face faţă decepţiei şi pentru a se regăsi.

Julia Roberts interpretează aşadar rolul lui Liz Gilbert, o femeie căsătorită dar nefericită. Hotărăşte să pună punct relaţiei şi porneşte într-o călătorie prin care doreşte să-şi găsească echilibrul. Începe cu Italia, locul în care experimentează toate delicatesele specifice bucătăriei italieneşti şi unde, leagă prietenii cu câteva persoane deosebite. O parte a filmului care nu are nimic inedit în afara peisajelor, a arhitecturii şi a platourilor culinare care îţi lasă gura apă.

Urmează India, locul în care doreşte să-l descopere pe Dumnezeu şi să se împlinească astfel spiritual. Ia parte la toate obiceiurile indienilor, leagă noi prietenii, învaţă să mediteze şi devine ceva mai fericită. În Bali, ultimul loc din călătoria sa vindecătoare, este ajutată de un mentor înţelept. Printr-o întâmplare neprevăzută, îl cunoaşte aici pe Felipe (Javier Bardem), un bărbat şarmant şi atrăgător care îi devine prieten iar mai apoi iubit.

Ambii au trecut printr-un divorţ, ambii încercă să-şi regăsească fericirea interioară, însă amândurora le este frică să mai creadă în dragoste. Liz Gilbert se teme ca nu cumva tot ceea ce a reuşit să înveţe şi tot echilibrul pe care cu greu l-a recăpătat să fie pierdute din nou. Duce lupte interioare cu ea, apelează din nou la sfaturile lui Ketut (maestrul înţelept) şi încearcă să găsească o soluţie.

[cvg-video videoId=’20’ width=’640′ height=’480′ /]