scop tagged posts

Discipolul il intreaba pe maestru: De ce exista greutati care ne impiedica sa ne atingem scopul si ne abat de la calea pe care am ales-o?

Ceea ce tu numesti „greutati” – i-a raspuns maestrul – reprezinta de fapt o parte a scopului tau. Inceteaza sa rezisti. Imagineaza-ti ca tragi cu arcul. tinta este departe si nu se vede, fiindca pe pamant s-a lasat o ceata groasa.

Oare te vei lupta cu ceata? Nu. Ci vei astepta sa sufle vantul si s-o destrame. Acum tinta se vede, dar vantul schimba felul in care zboara sageata. Oare te vei lupta cu vantul? Nu. Ci pur si simplu vei tine seama de directia si felul in care sufla, si vei trage sub un alt unghi. Arcul tau este greu si nu ai putere sa intinzi coarda. Oare te vei lupta cu arcul? Nu. Ci iti vei antrena muschii, si de fiecare data vei avea tot mai mult succes.

– Dar exista oameni care trag din arcuri usoare si flexibile pe vreme senina si fara vant – a spus suparat discipolul. De ce doar eu am de infruntat atatea piedici? Nu cumva cineva mi se impotriveste dinadins?

– Nu te uita niciodata la altii – a zambit maestrul. Fiecare are arcul sau, tinta sa si trage la vremea sa. Scopurile sunt insa diferite: unul vrea sa traga cat mai precis, altul sa invete sa traga.

Maestrul, coborand glasul, s-a aplecat catre ucenic:

–Si o sa-ti mai descopar o taina infricosatoare, baiatul meu. Ceata nu se lasa pe pamant ca sa nu te lase pe tine sa tragi, si vantul nu sufla ca sa abata sageata ta, si arcul nu este greu de incordat ca sa te simti tu slab. Toate acestea exista de sine statator. Tu esti cel care ai decis ca in conditiile date vei putea nimeri tinta. Asadar, ori inceteaza sa te mai plangi de greutati si invata sa tragi cu maiestrie, ori smereste-ti trufia si alege o tinta accesibila.

Recomandam urmatoarele articole:
– DEDICARE FATA DE SCOP
– Divinitate – o vom descoperi la alții numai dacă știm să o facem să trăiască în noi
– Munca – o definiție: să orientăm fiecare activitate spre un scop benefic
– Urmeaza-ti pasiunea, descopera-ti puterea
– Am murit si m-am descoperit pe mine insami

Bună dimineața!
Vă doresc o zi a schimbării și a eliberării de tot ceea ce e vechi și nefolositor în convingerile, trăirile și evoluția voastră – pentru a permite noului să ia loc în viața voastră și astfel, să vă îmbogățească sufletul, inima, conștiința și viața!

Înțelegându-vă în mod autentic intențiile, nevoile, carențele, vulnerabilitățile și valorile și ce anume este cu adevărat și în mod autentic important pentru voi – veți permite destinului și energiilor vieții, să vă susțină prin tot ceea ce sunteți, simțiți, gândiți, alegeți și faceți, în a vă reda bucuria pentru viață sși motivele pentru a fi fericiți.

Atunci când vrem să producem o schimbare reală în viața noastră, trebuie să renunțăm la vechile tipare, obiceiuri, vicii, judecăți, poveri, traume sufletești, ne-iertări, atașamente mentale, etc. Ele sunt doar balast al sufletului, văl inimii și iluzii ale minții, menite să ne inducă fricile, neîmpăcările, insuficiențele și superficialitatea în gândire și acțiune.

Negativitatea minții și fricile din suflet, hrănesc doar nemulțumirile noastre, împovărându-ne prin supărări și ranchiune, cu dezamăgiri, suferințe ți ne iertare, cărând cu noi în mod necugetat, balastul ostilităților din trecut. Ele sunt doar moduri stupide de a ne risipa energia și prilej de a ne lăsa psihologic, agasați de ele, prin iluzii și proiecții mentale, menite să ne distorsioneze prin negativitate, gândurile și percepția asupra realității.

Cât timp ”dulapul” minții noastre, va rămâne ticsit de vicii, atașamente, dependențe prejudecăți, preconcepții, convingeri limitative, false crezuri subiective, și de programe mentale virusate – nu vom facem altceva decât, să perpetuăm obiceiuri dăunătoare, atașamente potrivnice exprimării libere a vieții și stări de fapte ce prin consecințele alegerilor pe care le facem, ne devin mereu potrivnice.

Permițând ego-ului să se opună rezistență noului și schimbării, prin vechile noastre prejudecăți, convingeri, stereotipuri și comportamente mentale – vom continua să ne opunem binelui nostru, prin încrâncenări, orgolii, neputințe, nemulțumiri, supărări, suferințe, frici, ”dreptăți” și obiceiuri ce nu mai au legătură nici cu realitatea din jur și nici cu intențiile și scopurile noastre

Rezistența la schimbare, amânările și stagnarea, ne iau doar resursele energetice și flexibilitatea de a ne dezvolta noi abilitatea și a ne stimula agilitatea de a ne adapta schimbărilor din mediu și nevoilor noastre tot mai ”sofisticate”.

Nu putem scăpa de nemulțumiri, negativitate și ostilitate – creând în mintea noastră și prin comportamentul pe care-l avem, cultul non-valorii, al amânării, al eschivelor, al superficialității, al nepăsării, al neimplicării sau al resemnării.

Nu putem dobândi claritatea și înțelegerea propriilor cauze privind carențele, neputințele și neîmplinirile noastre,… în întunericul sufletesc sau sub asediul furiilor, nemulțumirilor, presupunerilor și a fricilor minții, copleșită de suferințe, ură, prejudecăți și griji.

Putem însă hrăni o nouă realitate a vieții și a trăirilor noastre în plan fizic, energetic, mental, emoțional și spiritual, dacă permitem Luminii date de adevărul inimii și de valorile noastre lăuntrice, să ne pătrundă inima și suflet, pentru a da claritate și înțelegere gândurilor, sentimentelor, și deciziilor noastre, prin conștiința iubirii și prin cuget eliberat de frici, nemulțumiri, suferințe și griji.

Nu putem da valoare vieții noastre, aglomerând în ea non valoarea, așa cum nu putem înțelege esența lucrurilor judecând aparența după formă și ignorând conținutul. Învățăturile și tâlcurile vieții le dobândim doar dacă dăm la o parte neghina negativității minții și negura timpului, îngăduindu-ne și experiența eșecului, pentru a învăța și a prețui valoarea.

Doar înțelegând faptul că – pentru a ajunge la ”esențele din sticlele mici” sau în miezul lucrurilor cu adevărat importante și a dobândi valoarea lor – adesea e nevoie de răbdare, de dorința de trecem de prejudecăți și de detașarea de nevoia de a judeca aparența și ”ambalajul” funcție de nevoile, interesele, așteptările, convingerile și experiențele noastre – vom evita să ignorăm sau să risipim prin ne-prețuire, valorile, resursele, timpul și darurile noastre.

Doar delimitându-ne de așteptări, nemulțumiri, supărări și de convingerile ce ne sunt potrivnice, vom putea vedea valoarea autentică și esența lucrurilor, dincolo de ”scoarța lor”. Lucrurile de preț, sunt mereu ascunse de cei superficiali, și se află de cele mai multe ori în profunzime și conținut.

Adesea, atunci când mintea noastră e tentată să respingă ceea ce nu-i convine, să caute obiecții, scuze sau justificări pentru neimplicare, neasumare sau pentru a se opune acțiunii – ea va judeca experiențele , consecințele, trăirile și oamenii ce intră în viața noastră, funcție de interesele, convingerile și nevoile pe care le avem. Esențial este să nu-i dăm crezare exclusivă, ci să ascultăm și de vocea inimii care știe mereu ce e bine pentru noi și cei din jur.

Este important să dobândim prin ascultarea adevărului inimii, valorile noastre spirituale și sufletești, pentru a vedea perspectiva lumii și a propriei vieți și în lumina clarității nu doar din perspectiva ”dreptății” minții, a fricilor sale sau a convingerilor limitative pe care le avem, si prin care trăim experiența eșecului, a neîmplinirii, a insuficienței, a suferinței, a neîmpăcării și a nefericirii.

Dacă vom ști să aducem iubire acolo unde ne copleșesc durerile sau se înfiripă în sufletul nostru nemulțumirile, ori de câte ori mintea se opune acțiunii sau acceptării – vom dobândi curajul asumării alegerilor, experiențelor și consecințelor noastre, când decidem să acționăm, asumând calea învățării prin tehnica ”încercării-erorii” ca singura cale ce duce către înțelegerea cunoașteri și redobândirea fericirii.

Până ce nu vom înțelege că pentru a ne debarasa de poveri și de experiența suferinței pe calea firii, avem nevoie să ne întărim și spiritul prin conștiința iubirii -vom fi mereu în dezacord cu adevărul inimii și în deficit energetic de polaritate pozitivă.

Trăind în afara armoniei date prin liniștea inimii și pacea sufletului, se va întâmpla adesea să ratăm esența vieții și să trecem pe lângă valorile ei… ratând mereu ceea ce este deja în noi, și totuși continuăm să căutăm în afară. Fără să căutăm să înțelege, sensul și valorile propriei vieți și scopul pentru care trăim, vom rata atât lecțiile noastre de viață, cât și rostul nostru pe acest Pământ.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Divinitate – o vom descoperi la alții numai dacă știm să o facem să trăiască în noi
– Munca – o definiție: să orientăm fiecare activitate spre un scop benefic
– Alchimie, astrologie, magie, Cabală – descoperim bazele acestor patru științe în faptele vieții zilnice
– Sufletul și spiritul – este o lucrare de creație să le descoperim la toate ființele
– Dr. David R. Hawkins – Descoperirea prezentei lui Dumnezeu – non-dualitate devotionala

La un subiect atât de vast, e dificil, într-adevăr, să rezumi în câteva sute de cuvinte ceea ce eu consider a fi ideile cele mai de bază asupra cărora ar trebui să se concentreze cei care caută o înţelegere adevărată a metafizicii.
Voi face după cum îmi stă în putinţă în forma a trei fundamente.
Aceste fundamente sunt: auto-observarea, definirea scopului şi detaşarea [renunţarea la rezistenţă].

Menirea adevăratei metafizici este aceea de a produce o renaştere sau o schimbare psihologică radicală în individ. O astfel de schimbare nu poate avea loc până ce individul nu îşi descoperă mai întâi sinele pe care şi l-ar schimba. Descoperirea poate fi făcută numai prin observare necritică a reacţiilor sale la provocările vieţii.
Cvasitotalitatea acestor reacţii defineşte starea de conştienţă a individului, iar starea de conştienţă a individului este cea care atrage situaţiile şi circumstanţele vieţii sale.
Aşadar punctul de plecare a adevăratei metafizici, în partea ei practică, este auto-observarea, pentru a-şi descoperi reacţiile în faţa provocărilor cotidiene, reacţii care formează sinele secret al fiecăruia – cauza fenomenelor vieţii.
„Omul se împrejmuieşte pe sine cu adevărata imagine de sine însuşi… ceea ce suntem, numai aceea putem vedea”.
Există o conexiune precisă între ceea ce e în afara şi înlăuntrul omului, iar starea noastră interioară e cea care veşnic atrage viaţa exterioară. Astfel, individul trebuie mereu să înceapă cu sine însuşi. Este sinele interior cel care trebuie schimbat.