Sandor Kasza tagged posts

Bună dimineața
și o zi a inspirației și a redobândirii curajului de a vă desăvârși ființa prin dezvoltarea încrederii de sine!

Când avem încredere în noi, suntem optimiști și plini de iubire, frica din sufletele noastre, nu mai sunt o necunoscută a ecuației vieții. Și asta, pentru că, în liniște inimii și a păcii noastre sufletești dobândim claritatea de a înțelege sursa nemulțumirilor și a suferințelor noastre, induse prin frici.

Claritatea, bucuria și fericirea, dobândite prin opțiunea de a ne manifesta viața și emoțiile prin atitudinea iubirii, ne învață că, frica este un produs mental, indus prin neîmplinirea nevoilor și a așteptărilor pe care le avem sau efectul orgoliilor și a poveștilor minții menite a ne împiedica să iubim. Cu cât o nevoie și o așteptare este mai mare, frica și insuficiența din spatele ei, este mai mare.

Cât timp în odaia sufletului nostru va rămâne întuneric și orgoliile ne vor vlăgui inimile de iubire, iluziile minții ne vor copleșesc de frici.

Cu cât frica pierderii sau a neputințelor noastre de a ne împlinii în planurile vieții, este mai mare, cu atât, insuficiențele, lipsa perspectivelor favorabile în planurile vieții, poverile, problemele, neajunsurile și suferințele care ne copleșesc, devin mai apăsătoare.

În realitate, fricile ne fac să suferim, la fel cum o făceam când eram copii și stăteam într-o cameră întunecată. Atunci, lipsiți de discernământ, mintea asocia diversele zgomotele din jur cu imagini, creații și trăiri, din coșmarurile noastre din somnul de noapte. Toate acele percepții și iluzii erau amplificate și transformate în frici, anxietate și chiar stări de panică.

Diferența este însă, că acum ca și adulți, avem discernământul necesar de a aprinde ”lumina odăii” noastre sufletești pentru ca lumina ce ne cuprinde, să disipe iluzia fricilor și orice traumă, nemulțumire, ostilitate sau supărare, pe care teama sau furia ne-o crează.

Până ce vom refuza să înțelegem că frica este o simplă iluzie a minții – vom continua să cădem pradă suferințelor izvorâte din repetarea trăirilor induse prin hrănirea traumele trecute nevindecate și a ostilității izvorâte din suferințele noastre ne iertate.

Prin tot ce readucem ca suferințe din trecutul nostru, în trăirile noastre prezente sau proiectăm în viitor, nu facem altceva decât să amplificăm ca iluzii mentale, durerea din noi, materializând obiectul fricii ca și realități și consecințe prezente.

Cât timp eram copii, frica ce creștea în întuneric și ne copleșea, dispărea când părintele nostru, aprindea lumina odăii. Acum, ca și adulți, nu vine nimeni din afară să aprindă lumina din odaia noastră mentală. Trebuie singuri să ne trezim din coșmarul zămislit de mințile noastre prin ”somnul rațiunii” – pentru a aprinde lumina conștiinței divine a iubirii, ce sălășluiește în fiecare dintre noi.

Când vom ști să păstrăm vie flacăra luminii energiei iubirii, în inimile și sufletele noastre, curajul va fi la purtător, iar frica își va pierde puterea. Fără instrumentul său de bază: ”frica” – mintea ego își pierde dominația și controlul emoțional asupra gândurilor, alegerilor, atitudinii și faptelor noastre.

Prin conștiința trează și un spirit viu, întunericul sufletesc dispare, iar vălul de pe mintea noastră se ridică. Când nimic nu ne mai distorsionează percepțiile, gândurile, creativitatea și încrederea de sine, tot ceea ce alegem în mod conștient: să vedem, să trăim, să experimentăm și să materializă în planul nostru fizic – devine aidoma cu ceea ce la nivel mental creăm.

Desigur, pentru a conștientiza, a înțelege, a accepta, asuma, esența celor afirmate mai sus – este necesar ca noi înșine să ajungem prin experiențele vieții, și chiar prin trauma suferinței, la acest înțeles, conform cărei, frica și curajul sunt deja în noi. Însă, adesea uităm că, cei ce decidem care dintre aceste stări să o hrănim, să o păstrăm ca valoare și să o manifestăm în realitatea curentă a vieți – suntem NOI.

Depinde doar de luciditatea pe care o avem, de maturitatea sau inteligența emoțională pe care o dezvoltăm și, de capacitatea noastră de a discerne lucid și conștient, prin lumina clarității spiritului și a energiei iubirii – care stare emoțională alegem să o materializăm în viața și trăirile noastre curente, și ce oglindim în lume prin consecințele pe care le atragem:

”Dreptatea” minții (ca sursă a fricilor noastre) – este prin suma convingerilor noastre negative pe care le hrănim, sursa nemulțumirilor, a întunericului rațiunii, a stărilor noastre conflictuale, a neîncrederii, a neasumării, a eschivelor, a judecăților, a negativității, a ostilității, a suferințelor și a sărăcirii noastre sufletești.

”Adevărul inimii” (ca sursă a luminii și a iubirii noastre) – ne dă curajul de a vedea, a asuma, a prețui, a ierta, a tolera, a accepta, a asuma, a vizualiza, a fi creativi, a valoriza, a avea, a dărui și, a fi împăcați, mulțumiți și fericiți, prin tot ceea ce este, suntem, trăim, avem, facem și experimentăm.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– FRICA INIMII
– A pasi dincolo de frica
– Frica
– Frica – Sursa violentei

Ca să ne înțelegem fricile și să nu le mai dăm putere, permițându-le să ne conducă destinul și să ne încorseteze viața, trebuie să înțelegem că: nevoile, lăcomiile și insuficiențele noastre – sunt ”măști” ale fricilor pe care le hrănim. Astfel, frica devine ”sămânța” nefericirilor noastre și ”rodul” sărăciei noastre sufletești, și consecință a neîmplinirilor noastre, în planurile vieții.

Soluția slăbirii puterii fricii și a dobândirii abundenței noastre sufletești, – este iubirea. Ea însă nu trebuie căutată și așteptată din afară, ci eliberată din lăuntrul nostru, slobozind-o din ”colivia aurită a minții”, prin Adevărul inimii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A-TI CUNOASTE FRICA
– FRICA
– FRICA ASUMĂRII
– Frica – să ne exersăm să nu îi cedăm
– A-TI IMTAMPINA FRICA CU COMPASIUNE

Până când, în viziunea sau percepțiile noastre: succesul, bucuria, fericirea, prosperitatea financiară, etc, cuantificabile ca ”roade” ale vieții – vor fi exprimate sau catalogate la nivel mental și emoțional, exclusiv ca nevoi, interese, insuficiențe sau scopuri – cu certitudine, abundența lucrurilor materiale sau a stărilor care ne definesc mulțumirea, ne vom lipsi în planul fizic și mental, al trăirilor pe care le avem.

Lipsindu-ne în plan spiritual, de abundența energetică a emoțiilor pozitive, a entuziasmului, a pasiunii, încrederii de sine și a creativității – la nivel mental, emoțional și fizic – vom fi dominați de consecințele fricilor, negativității și neliniștilor noastre, induse ca efect, de sărăcia credinței și a iubirii din inimile și sufletele noastre.

Pentru a ieși din acest labirint ale fricilor, nemulțumirilor, insuficiențelor și nevoilor vieții – e nevoie să înțelegem acele adevăruri, care ne eliberează spiritul și conștiința de dominația minții și a iluziilor induse de ea, și-i redau abundența energetică și iubirea.

Cei care caută Adevărul, trebuie să-și descopere înțelepciunea în propria lor înțelegere, în propriile experiențe, în durerile și provocările prin care trec și în bucuriile pe care le trăiesc.

Când vom desluși Adevărul, și vom refuza să mai trăim captivi în convingerile ego-ului, în ”dreptatea”minții și în iluziile sale – ne vom elibera spiritul, vom dobândi conștiința iubirii, și prin ea, prin ea vom dobândi Lumina și claritatea înțelegerii.

Din momentul în care vom dori să căutăm înțelegerea și, vom dori să manifestăm în noi înșine acest Adevăr, vom deveni asemeni apelor, în veșnicia mișcării mării.

în viață vom avea momente de calm și de liniște, dar uneori vom fi totuși asemeni fluviilor tumultuoase, care se rostogolesc în jos spre mare și uneori se izbesc și de stânci, fără însă ca acestea, să le poată opri în drumul desăvârșirii menirii și împlinirii destinului lor.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ADEVĂRUL INIMII
– Lucrarea spirituală – constituie adevărata odihnă
– A-TI AUZI PROPRIUL ADEVAR
– Adevărurile spirituale – să le facem carne și os
– ADEVĂRATA IUBIRE

Bună dimineața
și un sfârşit de săptămână abundent în fericire și împliniri, dobândite
prin decizii curajoase și asumare!
Vă doresc să aveți parte de curajul asumării și încrederii de sine, pentru a putea răzbate în alegerile, acțiunile și rezultatele voastre, dincolo de limitele fricilor, îndoielilor, convingerilor ostile, atașamentelor față de ele, prejudecăților și oricăror tipare mentale care vă împiedică să fiți mulțumiți, împăcați, optimiști și entuziaști în ceea ce sunteți, faceți, aveți și dobândiți.

A rămâne dependenți de ajutorul celor din jur, de confirmările și îndrumările lor, a aștepta ca alții să facă în locul nostru, să ne dea lucrurile care ne lipsesc, să ne preia asupra sa poverile noastre, să găsească soluții pentru problemele noastre sau să ne asculte în timp ce ne plângem, ne victimizăm sau ne exprimăm nemulțumirile, negativitatea, ostilitatea și neputințele – înseamnă a fi egoiști și iresponsabili față de propria viață, propriul timp și propriile resurse, abilități și valori, și a fi nepăsători față de binele, pacea sufletească și experiențele lor.

A-i ajuta neinvitați pe cei din jur, a-i manipula emoțional și a le induce în subconștient nevoi și dependențe prin care să să ne slujească interesele, a creea atașamente emoționale prin care să devină dependenți de noi, pentru a se împlinii în viață, – înseamnă a le lua abilitățile de a se adapta singuri la viață și a învăța propriile lecții din consecințele potrivnice pe care le atrag în viața lor, prin alegerile pe care le fac.

A-i face pe ceilalți dependenți de ajutorul nostru, și a face în locul lor, preluându-le păcatele karmice cu care ne împovărează când le permitem să-și plângă neputințele și suferințele pe ”umărul” nostru înseamnă a nu înțelege limitele experiențelor și a responsabilităților noastre, si a ne amesteca în karma lor, încălcând Legile Divine și echilibrul energetic din Univers.

A nu face diferența între responsabilitatea celorlalți și responsabilitățile ce ne aparțin – înseamnă a prelua asupra noastră în mod inconștient, și responsabilitatea plăților și suferințelor pentru lecțiile neînvățate, induse de poverile lor karmice, în propria noastră karmă.

Ajutorul pe care-l putem da celor din jur, și doar dacă ni se cere, este unul spiritual și sufletesc, ce constă în sprijin, îndrumare, orientare, transfer de experiențe și modele de reușită, susținere în învățare și formarea de abilități și valori, și încurajare.

A da energie finită, sub formă de lucruri materiale sau bani, sau a-i scuti de poveri preluându-le asupra noastră, înseamnă a le face rău și lor și nouă. Înseamnă a le genera atașamentul față de a cere , a pretinde și a primii, în loc să învețe în mod onest, să le dobândească prin forțe proprii, prin învățare și experimentare practică.

Mesajul pe care-l transmitem în Eter, în Univers, în Divin, și în convingerile noastre, atunci când dăruindu-ne energia finită și darurile celor care se plâng de lipsa lor sau ni le cer or ni le pretind, din comoditate sau din dezinteresul lor de a învăța să-și dezvolte abilități pentru a le obține, simţim nemulţumirea sau frustrarea risipei lor – este acela al nepreţuirii de sine, pentru ceea ce am dobândit prin munca, timpul şi efortul investit.

Lecția sorții privind risipa darurilor noastre, către cei ce nu ni le cer sau nu le pot încă preţui – este in primă fază o atenţionare, prin suferinţele şi dezamăgirile pe care le resimţim la nivel emoţional şi sufletesc.

Consecinţa manifestării oricărei forme de negativitate în raport cu aşteptările pe care le avem de la ceilalţi, va fi aceea de a genera în viața noastră consecințe și conjuncturi, prin care să experimentăm insuficiența sau lipsa lor, și astfel să suferim, până ce vom înțelege să ne prețuim energia, valorile, timpul și darurile, ca să nu le risipim asemeni lor..

Este important să înțelegem că, atunci când ne oferim sprijinul sau ajutorul, oferindu-ne energia sufletească și ajutorul spiritual, să nu-l risipim către cei ce nu le pot încă înțelege și aprecia valoarea, pentru a le converti în valorile și convingerile lor intrinseci, de polaritate energetică pozitivă.

Prin a ne dărui energia, timpul, experiențele și valorile sufletești, celor care-i pot înțelege valoarea și sunt deschiși să le convertească în valori pe cele cu care rezonează, trecându-le prin filtrul experiențelor lor practice, prin acțiuni concrete – ne îmbogâțim și noi spiritual, odată cu ei.

A încerca să umplem cu energie sau lucruri materiale, forțat și neinvitați – golul sufletesc și sărăcia materială a celor lipsiți sărăciți de energie prin ne-iertările și ne-iubirea lor – înseamnă a încerca să umplem un butoi ciuruit cu apă.

Până când o persoană va continua să se expună suferinţelor, lipsurilor, neîmplinirilor şi neputinţelor sale de a iubi şi a sădi prin preţuire, valori în sufletul său şi nu va fi dispusă să-și vindece sufletul de răni, prin iertare și deschidere sufletească către a învăţa să primească energia, darurile şi informaţiile ce vin spre ea (necondiţionat de formele pe care le îmbracă sau de cine este mesagerul), ajutorul nostru va fi în van.

A nu înțelege și a nu asuma o atitudine a cumpătării și măsuri în ceea ce privește intervenția noastră în karma altora, și a nu accepta deciziile sortii, înseamnă a nu fi încă suficient de responsabili și maturi emoțional. În consecință, și noi mai avem de învățat să înțelegem lecția asumării și a acceptării.

Până vom învăța, asuma, accepta și înțelegerea lecțiilor ce ne aparțin – vom trece prin experiența suferințelor, regretelor, necugetării, nemulțumirilor negativității, ostilității, neîmpăcării, ne-iertărilor, viciilor, proastelor obiceiuri, atașamentelor și durerii provocate celorlalți sau auto-induse.

Pentru a ne trezi conştiinţa şi a învăţa să recunoaştem valorile iubirii şi apoi să devenim capabili a le preţui şi dărui, celor ce le pot preţui şi multiplica – avem nevoie de experiența suferinței pentru a învăţa să ne prețui timpul, energia valorile, darurile și viața pentru a nu le risipi.

Când vom înceta să ne mai eschivăm de responsabilitatea propriilor consecințe, când vom renunţa la a-i mai învinui și judeca pe ceilalți, în baza convingerilor, experiențelor noastre negative și a așteptărilor pe care le împlinesc sau nu – vom ieşi din cercul vicios al nemulţumirolor şi al suferinţelor la care ne condamnăm agresându-i inconştient, pentru ceea ce nu pot fi sau nu ne pot oferi.

Când vom şti să nu-i mai judecăm, să nu-i criticăm, să nu-i agresăm şi să nu-i condamnăm pe ceilalţi pentru alegerile şi experienţele lor, sau pentru modul în care se raportează la dorinţele şi aşteptările noastre – vom înceta a ne judeca şi agresa pe noi, prin starile de nemulţumire, ostilitate sau negativitate, prin care ne risipim energia, valorile sufleteşti şi iubirea.

Cât timp ne vom crea dependenţele şi ataşamente faţă de nevoia de a primi atenţie şi afectivitate ceilalți, vom sădi în convingerea noastră neîncrederea în forţele proprii şi neputinţa de a ne hrăni singuri cu energie şi a o transforma prin iubire, în valori, abundenţe şi daruri.

Când vom înţelege că NOI suntem cei care ne alegem experiențele şi trăirile, şi că, noi decidem modul în care ne eschivăm de la învățarea responsabilă și onestă a lecțiilor de viață ce prin consecințe ne aparțin – vom deveni responsabili faţă de stările noastre emoţionale şi faţă de alegerile pe care în viaţă le luăm.

Asumându-ne responsabilitatea faţă de viaţa pe care o trăim şi, renunţând la a-i mai învinui pe ceilalţi pentru experienţele prin care trecem sau pentru suferinţele prin pe care ni le inducem – vom deveni treptat capabili să ne gestionăm emoţiile negative, trensformându-ne prin iubire şi emoţii pozitive, carenţele în abilităţi şi valori.

Învăţând să nu încălcăm prin nemulţumire, lăcomii, atitudini ne etice, imoralitate, ne preţuire, supărări, falsitate sau agresivitate, legile divine și karmice şi respectând binele, experienţele şi alegerile celorlalţi, la fel de mult, precum respectăm și propriul bine – vom învăţa să fim etici, toleranţi şi responsabili faţă de tot ceea ce suntem, există, facem şi sădim în conştiinţa noastră şi ale celor din jur, prin gândurile, emoţiile şi faptele noastre.

Când vom fi etici, toleranţi şi plini de iubire faţă de ceilalţi – vom fi plini de iubire, toleranţi şi responsabili faţă de noi şi binele pe care-l culegem ca roade şi-ltrăim, prin ceea ce avem înţelepciunea să sădim şi să dăruim.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Forța sexuală – numai un ideal spiritual o poate sublima
– Cuvintele noastre – își primesc forța de la materia aurei noastre
– Seninătatea înțeleptului – îi este inspirată de credința sa în forța spiritului
– FORTA SI FLEXIBILITATE
– NU PUTEM FORTA INIMA SA SE DESCHIDA

De ai convingerea că ești nevrednic de a iubi și a fi iubit sau de a dobândi lucrurile după care inima și sufletul îți tânjesc – nu faci altceva decât să-i permiți minții să-ți hrănească frica, frustrările și neputința, de ”a a fi”, ”a avea” şi a iubi.

Când te vei preţui suficient de mult pentru a îmbrăţişa fiecare clipă ce intră în viaţa ta, ca pe o tolbă de minuni, îţi vei regăsi încrederea de sine, fericirea şi puterea de a iubi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– REGĂSIREA FERICIRII
– REGĂSIRE
– FLOAREA ALBA
– AUTENTICITATE SI ARMONIZARE CU CEILALTI
– INVATAREA PRIN EXPERIENTA

Bună dimineața
și o zi plină de iubire și bucurii, în care să aveți curajul de a vă transformați fricile și negura din suflet în lumină, și defectele în calități!
Vă doresc ca inspirația divină a iubirii, să vă binecuvânteze sufletul și să vă călăuzească gândurile, alegerile, faptele și pașii, prin tot ceea ce întreprindeți și vă propuneți să dobândiți, către a regăsi adevărul și cadența inimii și cu bucuria de a fi.

Când sufletul ne e plin de iubire și încrederea de sine, până și cele mai crunte dușmănii sau cele mai mari provocări ale sorții, vor păli în fața entuziasmului și a pasiunii din inimi, pentru a putea fi depășite sau alinate.

Păstrându-ne credința și încrederea în binele nostru comun, inimile și sufletele noastre vor fi ferite de frici, neîmpliniri, neîncredere, neajunsuri, nemulțumiri, neînțelegeri, supărări, poveri sau grijii.

Atunci când rămânem puri și evităm să ne întinăm sufletul cu ură, negativitate, ne-iertări și frici, Dumnezeul din noi, ne va arăta de fiecare dată calea spre spre Lumină, prin claritatea înțelegerii și inspirației conștiinței ce o dobândim, atunci când ne încredem în puterea iubirii Lui și a noastră, și îi cerem să ne călăuzească gândurile, sentimentele, deciziile, atitudinea și faptele.

Când vom admite că, sursa nemulțumirilor, a nevoilor, a neîmplinirilor, insuficiențelor a neîncrederii de sine, a negativității, a ostilității, a îndoielilor, a neacceptării, neasumării și a neimplicărilor noastre – suntem chiar noi, vom înțelege că fricile, supărările și orgoliile noastre, sunt iluzii ale minții prin care ne controlează și ne supune.
Toate stările noastre emoționale negative pe care le amplificăm și le hrănim, ca efect al lipsei noastre de iubire și credință autentică – izvorăsc din frici.
Când vom înțelege că fricile noastre sunt iluzii și că ele provoacă în mod artificial, întunericul din noi – vom înțelege că, judecățile, vinovățiile, criticile, etichetările și ostilitățile cărora le dăm curs prin manifestările noastre instinctuale și reactive – sunt doar manifestări ale temerilor pe care le inventăm, prin neputința de a ne schimba atitudinea și convingerile din care izvorăsc.

Când prin conștiința trează și prin alegerile noastre conștiente, vom decide să ne îmbrățișăm fricile, poverile, neîmpăcările și semenii: cu iubire, încredere, iertare, acceptare, asumare și toleranță – toate experiențele, consecințele, evenimentele, trăirile, persoanele,etc, considerate de noi ca ostile sau potrivnice – își vor pierde puterea și influența negativă asupra gândurilor, emoțiilor, atitudinii, acțiunilor și rezultatelor vieții noastre, sau vor ieși din viața noastră.

Când vom adopta atitudinea curajului, a iubirii, a credinței și a încrederii de sine – gândurile, acțiunile, sentimentele și atitudinea noastră v-or fi caracterizate de: optimism, entuziasm, mulțumire, încredere, caracter, moralitate, frumusețe, pasiune, valoare și bucurie pentru semeni și viață.

Atunci când vom deveni capabili prin conștiința trează, prin credința în calea binelui și a atitudinii iubirii, să renunțăm la vibrația fricii, a negativității, a nemulțumirilor, a supărării și la orgoliul de a ne impune dreptatea, chiar și când ea înseamnă perpetuarea suferințelor și contaminarea cu durere a celor ce ne iubesc sau pe care-i iubim – vom putea evita să atragem în viața noastră situații și consecințe ce ne distrug sufletul și viața și ne rănesc.

Când vom înceta să mai privim viața prin prisma prejudecăților, a negativității noastre emoționale, a fricilor, a traumelor, a furiilor sau ne iertărilor pe care le purtăm în suflet – NU vom mai atragem în viața, anturajul și trăirile noastre, situații, conjuncturi sau persoane lipsite de valoare și caracter, care nu ne susțin trezirea și evoluția spirituală și care doar ne amăgesc sădindu-ne în sufle false bucurii sau trăiri frivole.

Suferințele prin care trecem cât timp păstrăm în anturajul nostru, persoane care doar profită de bunătatea și deschiderea noastră, ori ne agresează fizic, psihic și emoțional, pentru a ne goli de energia, valorile și frumusețea noastră – au menirea de a ne învăța să nu ne risipim sufletul și energia, încercând să dăruim valoare, celor ce încă nu o recunosc și nu o prețuiesc.
Vând vom pune preț pe valorile noastre și vom ști să-i iertăm pe cei ce ne agresează inconștient sau cu voia lor – vom înțelege să ne detașăm de ele și să părăsim mediile ce ne sun ostile, pentru a nu fi complici la agresiunea lor și a nu-i transforma tacit, în agresori, și nici pe noi în victimele lor.

Atunci când prin prețuire, recunoștință și credință, vom ști în mod eficient, să ne canalizăm gândurile, atenția, energia, resursele și valorile: – către cei ce le pot valoriza și prețui, transformându-le în valori și abilități personale, și – către acele acțiuni și deprinderi prin care ne simțim utili și împliniți – ne vom manifesta în mod eficient valorile, harul, abilitățile și iubirea.
Prețuindu-ne pentru ceea ce suntem, facem și trăi, înseamnă a ne manifesta deja valorile și harul, și a ne simți în mode real fericiți, împliniți și iubiți. O astfel de stare ne va ajuta mereu să trecem pe cărările vieții și să răspundem provocărilor ei și ale celor încă neîmpăcați și nefericiți, plini de entuziasm, pasiune și iubire.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– CONTROL MENTAL
– 10 LUCRURI ÎN VIAŢĂ PE CARE LE POŢI CONTROLA
– Ființa umană – la granița dintre lumea superioară și lumea inferioară
– FALSELE INVATATURI ALE FRICII SI VINOVATIEI
– FALSI INVATATORI

Bună dimineața
și o duminică binecuvântată prin graţia iubirii divine, în care să vă regăsiţi pacea inimii, frumuseţa lăuntrică şi bucuria de a iubi!

Atunci când înveți să accepți că ceea ce EȘTI este perfect așa cuma a fost creat – fricile și nemulțumirile prin care mintea îți ține conștiința adormită, inima înrobită și sufletul întunecat, își pierd puterea asupra discernământului, emoțiilor și capacității tale de a-ți manifesta în mod autentic frumusețea sinelui tău spiritual.

Atunci când te vei elibera din colivia minții și din iluzia fricilor prin care-ți ține adormită conștiința – vei dobândi înțelegerea, în lumina clarității și a adevărul inimii tale.

Când vei putea accepta că deja EȘTI maximul potențialului tău și, îți vei putea înțelege valorile, abilitățile, vocația, harul, frumusețea și abundența inimii – pentru a le lăsa să sclipească în lumina iubirii și a purității tale sufletești, îți vei înțelege rostul și menirea pentru a le împlini. Nu vei putea fi nici fericit, nici împlinit și nici iubi – până ce nu vei ierta și nu vei accepta experiențele și căile învățării, alese de tine sau sortite ceilalți.

Pentru a ne regăsi liniștea inimii și împăcare sufletului, va trebui să reînvățăm toleranța, și acceptarea experiențelor celorlalți.

Pentru a ne regăsi pacea lăuntrică, va trebui să renunțăm la învinuiri și judecăți, pentru a nu ne mai ocupa mintea cu nemulțumiri în raport cu cei care ne înșeală așteptările sau nu ne servesc nevoile și interesele.

Pentru a nu risipi energia vieţii şi bucuria darurilor iubirii, va trebui să renunţăm la a ne manifesta nemulţumirile şi negativitatea, reînvățând să ne canalizăm energia, pe a ne dezvoltăm abilitățile prin care ne putem împlinii singuri nevoile, aşteptările şi năzuinţele.

A continua să ne risipim timpul, energia, resursele și viața ocupându-ne mintea cu nemulțumiri, cu supărări, cu frustrări, cu modelarea experiențelor celorlalți, cu a le critica alegerile sau, cu a le învinuii și judecarea experiențele, faptelor și căile prin care ei aleg să experimenteze și să-și trăiască viața în propriul lor proces de învățare – înseamnă a renunța din imaturitate emoțională și din lipsa conștiinței trează – la a o trăim pe a noastră, și a ne bucura de frumusețea propriei călătorii.

Când vom înțelege că mulțumirea, împăcare, iubirea și fericirea sunt valori lăuntrice aflate deja în noi, și care, nu pot fi nici găsite, nici dobândite și, nici condiționate de conjuncturi, situații, oameni, evenimente sau lucruri materiale din afară – vom redobândi înțelepciunea de a prețui ceea ce este în lăuntrul nostru. În măsura în care dobândim și asumăm acest Adevăr, prin învățare și experimentare, ne vom redobândi iubirea.

Asumându-ne să privim lumea și oameni, responsabili față de ceea ce oglindim în afară, și alegând să exprimăm, să facem, să dăruim, să atragem și să menținem prin gândurile, convingerile, credințele și creațiile noastre mentale, în propria lume și viață, doar acele lucruri, persoane, stări sufletești, experiențe, consecințe și valori pe care le putem iubi și prețui – vom dobândi mulțumirea, împăcarea, bucuria, frumusețea lăuntrică, pacea sufletească, abundența materială și desăvârșirea noastră spirituală.

Când nu vom mai alerga după himere, și – când nu ne vom mai proiecta nevoile, nemulțumirile, insuficiențele, fricile și neîmpăcările în afară, – când nu ne vom mai condiționa fericirea de așteptări, interese și lucruri materiale – vom deveni capabili să ne prețuim și să ne iubim pentru ceea ce suntem, gândim, facem, simţim și avem.

Când NU ne vom mai respinge şi judeca semenii, doar pentru că aleg alt drum sau alte experienţe în călătoria vieţii lor, – cand nu ne vom mai condamna fratele și sora şi nu-i vom mai vlăgui de iubirea noastră: – pentru masca ce o poartă din frica de a nu fi răniți, – pentru modul în care se pliază pe nevoile și așteptările pe care le avem sau – pentru darurile ce nu le primim – vom avea curajul să-i acceptăm așa cum sunt, fără a încerca să-i modelăm. Atunci vom deveni capabili să le vedem frumuseţea dincolo de ipocrizia propriilor prejudecăţi şi vini.

Atunci când prin iertare, acceptare și asumare ne vom găsi liniștea inimii și pacea sufletească, și prin iubire devenim frumoși în inimă și suflet – ceea ce ochii noștri vor alege să vadă, creeze, să metamorfozeze și să creadă – va fi doar propria frumusețe oglindită în afară, ce ne redă prin conștiința trează claritatea, ca o firească, mirifică și grațioasă reflexie a luminii lumii și a frumuseții noastre sufletești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– LECȚIA IUBIRII
– A-ți iubi aproapele – a respecta în el viața pe care a primit-o de la Dumnezeu
– Iubirea – un cerc pe care trebuie să îl lărgim neîncetat
– Dumnezeu – iubirea sa ne-a oferit totul de la origini
– Dumnezeu – Îl iubim pe El prin intermediul fiinţelor omeneşti

Viața e momentul… clipelor ce vin și pleacă, ca o dulce adiere a neantului… zăbovind de-o răsuflare, în eternul infinit. De o prețuim sau nu, celebrând-o prin iubirea noastră sau trăind-o ca pe-o osândă în agonia întunericului și a fricii, e o alegere alambicată ce-și trage seva din credință… și destin.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Viața – se reînnoiește fără încetare
– A-ți iubi aproapele – a respecta în el viața pe care a primit-o de la Dumnezeu
– LECȚII DE VIAȚĂ
– RAMAI IN VIATA TA
– RELAȚIA CU VIAȚA

Bună dimineața
și o săptămână plină de perfecțiunea clarității!
Vă doresc să dobândiți viziunea percepției, înțelegerii, asumării și prețuirii propriei voastre perfecțiuni, alegând să manifestați și să vedeți ceea ce vă mulțumește, vă bucură, vă entuziasmează și puteți iubi.

Când veți învăța să vă iubiți și să vă prețuiți pentru tot ceea ce sunteți, aveți și faceți – vă veți înțelege perfecțiunea, valorile, autenticitatea și unicitatea. Veți înțelege că, perfecțiunea voastră stă în ceea ce iubiți și vă încredeți, dincolo de ceea ce mintea vă lasă să vedeți, atunci când vă baza exclusiv pe dovezi, certitudini, atașamente și convingerile pe care le aveți.

Când vă veți entuziasma la ceea ce gândiți, exprimați și făptuiți – vă veți exprima perfecțiunea și impetuozitatea. valorii și lumii voastre sufletești izvorâte din iubirea și lumina lăuntrică a scânteii voastre divine.

Desigur, pe lângă această aprindere, e nevoie să știți să fiți ponderați, echilibrați, potoliți și cumpătați, pentru a vă antrena în a ține în echilibru și armonie focul vostru lăuntric, pentru a nu-i risipi energia, arzând în văpaia unui foc de paie, rămânând apoi însingurat și plin de frici, bezna nemulțumirii și disperării.

Perfecțiunea e o abilitate care se dobândește în experiența încercării și a erorii prin asumare, înțelegere și învățare, și nu prin atașamente față de dependența de a aștepta, a primii, a cere sau a te baza pe susținerea sau sprijinul celor din jur. Și asta, pentru că în experiențele vieții suntem adesea pe cont propriu, și astfel, singurii pe care ne putem baza.

Pentru liniștea noastră mentală, emoțională și spirituală, e necesar să ne detașăm de orice atașamente și orice surse ale fricilor, așteptărilor, nevoilor și nemulțumirilor noastre.

Dacă dorim să fim creativi, să cugetăm liber, să exprimăm, să trăim și să simțim intens – este nevoie să fim dezinteresați, detașați de atașamentele, așteptările, convingerile și afecțiunile noastre strâmte și personale și, de tot ceea ce ne leagă, ne condiționează și ne constrânge.

Numai atunci vom deveni capabili să renunțăm la judecăți de valoare pentru a dobândi cugetul liber și pacea s sufletului, și astfel prin cuget liber și conștiința trează să putem vedea lucrurile, oamenii, lumea și propria viață, în lumina justei lor înțelesuri și valori.

Pentru a ne dobândi perfecțiunea, va trebui să ne adaptăm propriile percepții la percepțiile celorlalți, pentru a ne extinde perspectivele și înțelegerea privind propriile limitări, în lumina experiențelor și înțelegerii lor și, a ceea ce ei ne oglindesc.

Atunci când vine vorba de valori, de abilități, de puncte forte sau, de discrepanțe, conflicte, neînțelegeri, carențe, defecte și slăbiciuni – nu există o realitate absolută, ci doar o problemă de percepție, înțelegere sau interpretare, în baza convingerilor pe care le avem fiecare în parte.

A asculta, a accepta, a asuma, a înțelege și a extrage valorile din experiențele celorlalți, devine un atu de neglijat în devenirea, acceptarea, asumarea, prețuirea și iubirea a ceea ce suntem, facem și avem. De aceea, perfecțiunea noastră stă în a accepta și a iubi ceea ce deja suntem, trăim și experimentăm.

Atunci când vom înțelege că, prin a ne mai risipi resursele, energia, timpul și vița, prin a ne hrăni supărările, nemulțumirile sau frustrările, în raport cu ceea ce nu suntem, nu avem, nu dobândim, nu prețuim sau, nu ne place, la noi și la cei din jur – nu facem decât să vedem ceea ce lentilele întunecate ale sufletului nostru, distorsionează și oglindesc – vom putea reînvăța să iubim, renunțând a mai căuta imperfecțiuni în jur.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– PERFECȚIUNE
– Misiunea fiecărei ființe umane – să atingă într-o zi perfecțiunea Tatălui ei Ceresc
– PERFECTIUNEA INTERIOARA
– MIRACOLE
– Timpul – în viața spirituală nu trebuie luat niciodată în considerare

Dacă vrei să-ți înțelegi Adevărul inimii, trebuie doar să-ți eliberezi mintea de traume, frici și ne-iertări, pentru ca în lumina conștiinței – să poți vedea toate pietrele și buruienile poverilor inimii, care împiedică exprimarea măreției și frumuseții tale sufletești.

În inimile în care există îngustime de minte, limitare de iubire și întuneric sufletesc, Lumina și Adevărul, nu pot pătrunde.

Când vei dorii să ieși din întuneric, e suficient să-ți ridici fruntea și privirea spre Nemărginirea Cerului și să-ți dai la o poarte vălul de frică al inimii. Astfel, lumina ce te va pătrunde îți va dărui claritatea de a vedea frumusețea în oglindirea vieții, prin conștiința trează a spiritului tău.

Trebuie să lași în urmă, prin iertare, poverile și traumele sufletești, ale trecutului, precum și fricile, nevoile, insuficiențele și neliniștile tale materiale, proiectate de mintea ta în viitor – pentru a reveni în prezentul tău, pur și plin de iubire.

E nevoie să te vindeci aici și acum, pentru a-ți întări inima și a auzi glasul ei, căci doar prin iubire, ovei putea umple de dorința izbăvirii de durere, și de bucuria de a te dărui vieții, prrin valorile tale sufletești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința
– NU PUTEM FORTA INIMA SA SE DESCHIDA
– Sentimentele sunt uşa către inimă
– Inima – o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple
– Fericiţi cei curaţi cu inima