Sandor Kasza tagged posts

Spiritualitatea, se manifestă și se bazează pe valorile noastre morale și emoționale pozitive, și mai ales prin dăruirea iubiri (necondiționată de interese, nevoi și așteptări). Iubirea prin spirit e diferită de atașamentele emoționale față lucruri sau față de alte persoane. Iubirea prin spirit, e diferită de ceea experimentată fizic, prin trup și minte. Ea nu este o formă de manifestare emoțională a nevoii (ca în cazul iubirii fizice) exprimate prin drăgosteală, atașament emoțional și trupesc, prin atracție fizică indusă hormonal (prin nevoia de plăceri trupești), sau genetic (prin programul de perpetuare a speciei).

Iubirea prin Spirit exprimă abundența energetică, și se manifestă ca energie masculină de ieșire, care pleacă dinspre noi spre ceilalți. Iubirea fizică, exprimă deficitul energetic și nevoia de energie masculină (de polaritate pozitivă), a trupului, pentru a se hrănii cu ea la nivel emoțional. Ea este o emoție ce exprimă energia feminină de intrare (ca polaritate negativă), orientată ca sens de curgere, dinspre exteriorul nostru, spre interior.

Schimbul energetic într-un cuplu, este definit ca un transfer de informații și o armonizare a energiei masculine cu ceea feminină, prin alternanța polarității energetice a celui care primește energia iubirii, cu polaritatea energetică a celui care o dăruiește. Un schimb alternative și continuu, face ca relația de cuplu să reziste în timp. Dacă însă, ambii parteneri vibrează pe polaritatea [-] a energiei feminine de intrare (a nemulțumirii manifestate prin nevoia de energie vitale [+], în cuplu se amplifică negativitatea, deoarece polii de același semn ([-] cu [-]) se resping.

Privind perspectiva vieții noastre, din punct de vedere metaforic și energetic – atunci când Isus și-a sacrificat viața pentru mântuirea păcatelor noastre sufletești, ne-a dăruit energia iubiri sale, pentru a ne trezi conștiința și a ne începe evoluția Spirituală. Din păcate, la nivelul omenirii, asta nu ne-a ajutat prea mult, în a ne regăsi cadența și armonia cu cu noi și cu habitatul în care trăim. Lăcomiile, nemulțumirile, insuficiențele și ostilitățile noastre, au continuat să ne dezbine, și să ne însămânțeze în ego și în suflet: frica, negativitatea, geloziile, invidia, trădarea și ura și astfel să ne scădem vibrația energetică, ratând cale spre trezirea conștiinței, a evoluției și a desăvârșirii spirituale.

Aceia dintre noi, care înțelegem că singura cale care duce la vindecarea rănilor noastre fizice, mentale, emoționale, psihice și sufletești, precum și la metamorfoza conștiinței noastre materiale, în conștiință Spirituală (Christică) – este calea iubirii și a clarității dobândite prin rațiune, înțelegere și conștientă dobândite prin Spirit – înțelegem și faptul, că prin creșterea prin pozitivitate a vibrației noastre energetice (ce tinde prin iubire necondiționate să atingă frecvența energetică luminii noastre lăuntrice) – dobândim puterea de a disipa prin vibrația iubirii noastre, atât răul și întunericul nostru sufletesc, cât și răul și negativitatea sufletească, a celor pe care iubirea noastră o atinge.

Atunci când avem puterea să opunem prin conștiință pură și prin atitudinea toleranței și a iubirii, Sinele nostru Spiritual – ființei noastre ego (manipulate mental, prin slăbiciunile firii ghidate pe frecvența joasă a fricilor, nevoilor, lăcomiilor sau insuficiențelor noastre materiale) – tentațiile, viciilor, atașamentele, obiceiurile potrivnice, delăsarea, lenea, suferințele, superficialitatea, nepăsarea, grijile, insuficiențele, lăcomiile, negativitatea și ostilitățile noastre – nu ne vor mai putea controla Sinele și nici nu ne vor mai putea înfrâna în trezirea definitivă a conștiinței, și nici în începerea evoluției noastre spirituale (pentru creșterea frecvenței de vibrației energetică).

Destinul ni-l creăm prin alegeri și decizii pe care le luăm. Ele ne definesc drumul în viață reflectat de consecințele pe care le materializăm prin gândurile pe care le exprimăm. Ele oglindesc de fiecare dată lumea sufletească, atât nouă cât și celor din jur. Adesea însă, fie din cauza fricilor pe care ni le inducem prin convingeri limitative, fie pentru că nu ne prețuim suficient de mult pentru a ne asuma autenticitatea și greșelile – apelăm la a purta ”măști”. Măștile la care adesea apelăm, pentru a proiecta în afara noastră o altă realitate decât ceea care ne caracterizează și ne definește ca stare și lume sufletească – își pierd utilitatea și scopul, în fața gândurilor pe care alegerile și faptele noastre le reflectă în rezultate.

Cu alte cuvinte, dincolo de ceea ce se spune: că ”suntem ceea ce gândim”, sau de ceea ce exprimăm prin gânduri și cuvinte – rezultatele vieții ne trădează. La fel cum, și alegerile pe care le facem, oglindesc pre exteriorul nostru, ceea ce este mai important pentru noi. În speță, atunci când într-o situație: – între a alege să ne gândim la ceva ce ne este benefic, și – a ne hrănii, supărările, frustrările sau nemulțumirile, alegem a doua variantă, înseamnă că pentru noi este mai importantă suferința și ”plânsul de milă”! Din păcate însă de prea puține ori ne dăm răgazul să ne observăm comportamentul sau să ne punem întrebări, după ce facem alegeri, înainte de o cumpănă a vieții.

Se întâmplă adesea ca cel de lângă noi să aibă nevoie de ajutor sau un sprijin moral, și noi preferăm să ne ocupăm timpul cu ceva frivol sau care nu ne servește nici măcar interesul personal. Atunci când în fața unei alegeri sau a unei acțiuni importante ce denotă responsabilitatea pentru viața, viitorul sau cariera noastră, alegem să amânăm luarea unei decizii, sau ne eschivăm de la a acționa pentru susținerea intenției noastre – preferăm să ne refugiem într-o activitate frivolă sau de relaxare, amânând acțiunea, ceea ce reflectăm în afara noastră, este propria iresponsabilitate.

Astfel de exemple avem fiecare în viață, zi de zi cu zecile, doar că până acum nu le-am dat importanță din perspectiva a ceea ce reflectă prin gradul de IMPORTANȚĂ, lucrurile pe care le alegem, în cumpănă cu cele pe care le pierdem, pentru că nu suntem dispuși să le prețuim sau să le dăm importanță prin iubirea sau pasiunea noastră pentru a le atrage și menține în viața noastră. Poate și de aceea, deseori sau arareori, când suntem dispuși să facem un bilanț al vieții noastre, după un anumit interval de timp, constatăm că adesea ea este lipsită de conținut și valoare, aproape în fiecare plan al vieții.

O astfel de manifestare a propriului ego în viața de cuplu, când adesea preferăm să ne hrănim orgoliile și interesele, decât să căutăm să înțelegem nevoile celui de lângă noi, pentru a pune preț pe ele și a le împlinii – reflectă teama noastră de asumare a relației și lipsa de maturitate emoțională. Atunci când preferăm să fim singuri, pentru a nu face compromisuri sau pentru ”a nu trebui să suportăm” lângă noi pe cineva pentru care să facem diverse concesii, sau să nu ne asumăm obligații, arată de fapt că ne lipsește iubirea.

Atunci când îi condamnăm pe cei ce au bani, etichetându-i prin diverse prejudecăți cum că n-ar fi cinstiți sau onești în obținerea lor, de fapt alegem să hrănim preconcepții și false convingeri, pentru a scuza propria inabilitate de a face bai. Iar prin asta, alegem să trăim în lipsa banilor. Când cineva lângă noi dorește să ne ajute sau să ne împărtășească propriile sale bucurii și experiențe, adesea preferăm să ne separăm de ele, gândindu-ne că cine știe ce scopuri ascunse are, și astfel, să alegem să-l judecăm sau să căutăm motive pentru care să-l criticăm.

Ceea ce nu înțelegem însă, este faptul că astfel, ne judecăm doar pe noi, arătând că în cumpăna vieții, preferăm să avem dreptate, chiar dacă prin această dreptate – respingem perspectiva propriei abundențe cu care perspectiva și abundența celorlalți, ne-ar putea îmbogăți viața, în mod cert. Atunci când noi suntem balanța vieții iar talerele destinului nostru defavorabil este în stânga, iar cel favorabil în dreapta, este esențial să știm că dacă prin alegerile pe care le facem, ne întoarcem cu fața către una din talerele, vieți, vom sta de fiecare data cu spatele, în direcția opusă.

Atunci când facem alegeri, este esențial să știm la ce renunțăm și în ce direcție ne îndreptăm viața și energia gândurilor: – către experiențele destinului nostru nefavorabil (alegând să exprimăm prin gânduri și emoții negative: prejudecăți supărări, nemulțumiri neliniști, insuficiențe, etc, izvorâte dintr-un suflet întunecat și temător), sau – către experiențele favorabile ale unui destin luminos în ansamblul său (alegând să exprimăm prin gânduri, alegeri și fapte, expresia unui suflet plin de iubire, entuziasm, optimism, toleranță, înțelegere, asumare și valoarea, destinul favorabil), preferând să căutăm și să vedem partea frumoasă a lucrurilor, oglindite în consecințele de viață, în experiențele pe care le trăim și în oameni pe care-i întâlnim.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Perceptia
– 10 scurtături pentru o viaţă mai bună
– 10 LUCRURI ÎN VIAŢĂ PE CARE LE POŢI CONTROLA
– SCHIMBAREA ÎN VIAŢĂ – POVARĂ SAU PROVOCARE?
– Un principiu care iti va schimba viata!

De mici, am fost fascinați de iluzii. Pe măsură însă ce înaintam în vârstă, parte dintre noi ne-m mai dezmeticit. Curiozitatea de a afla cine, ce și de ce se află în spatele ”secretelor trucurilor”, ne-a ajutat pe unii să înțelegem diferența între realitate și iluziile pe care alți le formează în percepțiile și gândurilor noastre. Alții însă, preferă în continuare să rămână ”robii iluziilor”…sau doar să păstreze intactă magia copilăriei în viața lor, pentru a avea un cotlon ascuns al minții, în care să se refugieze ori de câte ori soarta îi confruntă cu realitatea.

Personal fac parte din categoria celor pragmatici, însă doar a celor care-și păstrează vie în viața lor a credinței în Dumnezeu, prin gânduri și fapte. Am ales această cale a manifestării destinului meu, sau poate am fost ales să fiu definit prin acest destin al Credinței, pentru că de la o anumită vârstă a adolescenței, am început să înțeleg și să percep lumea dincolo de nuanțele teribilismului firesc vârstei. Atunci am început să fiu cuprins de o oarecare compasiune față de cei care experimentează nedreptatea, sau sunt păcăliți de ”vânzătorii de iluzii” – prezenți în toate sectoarele vieții și palierele societății.

Idealismul este benefic… însă doar în măsura în care cei ce o promovează sunt conștienți de efectul consecințelor pe care le generează, și-și asumă responsabilitatea față de ele (în cunoștință de cauza), înainte de a fi generate. Din păcate, la nivelul instinctual de manifestare al unei părți din rasa umană, acest deziderat rămâne încă o utopie, până ce ființele umane vor fi capabile la nivel individual și în majoritatea lor, sa se trezească la conștientizare și rațiune, pentru a atinge o masă critică de manifestare, capabilă să schimbe polul negativ actual, generat de nemulțumiri, ură, și suferințe prin manifestarea și percepția minții colective).

Atunci când ne decidem să căutăm vinovați pentru propriile nemulțumiri și pentru propria criză de atitudine și identitate, și decidem să arătăm cu degetul către clasa politică, clientela de partid și diferiți șefi de instituții ce ne conduc destinele, este esențial să înțelegem ca dincolo de percepția vinei lor, cei ce privesc și judecă suntem noi. Iar măsura cu care cântărim, este deseori o măsură strâmbă și deseori subiectivă.

Desigur, putem argumenta în favoarea noastră, găsind scuze și justificări… pri propria cinste, însă n-ar trebui să ignorăm nici faptul că în această perioadă de tranziție post revoluționară, ne-m cam lăcomit, și în mare măsură ne-am și lenevit, preferând să ne lăsăm orbiți de micile noastre interese și de iluzia promisiunilor celor pe care i-am ales sau i-am lăsat din ignoranță, să ne conducă vremelnic destinele, eschivându-ne de la asumarea oricăror implicări active sau responsabilități…

Fricile sunt consecințe ale îndepărtării noastre inconștiente de credință și iubire, prin carențe de educație, de valori morale, etice și de caracter, ce izvoresc din inimă și spirit. Teama își are rădăcinile în îndoială și neîncredere. Ea este insuflată prin false credințe și convingeri limitative, izvorâte din programele mentale pe care le-am asumat și le rulăm (deseori în mod inconștient). Procedăm astfel, doar pentru a ne hrăni exclusiv interesele, lăcomiile materiale și nevoile trupești, în speranța că prin ele vom scăpa de teamă, de insuficiențe și de insecuritate fizică și materială. Din păcate ignorăm să conștientizăm faptul că toate aceste ”interese” sunt hrănite prin vanitatea ego-ului, în detrimentul conștiinței și a Spiritului.

Lumea pe care o percepem atunci când Spiritul este prezent și treaz în inima și viața noastră, nu este aceeași cu lumea pe care o vedem atunci când sufletul ne este copleșit de temeri, și mintea ne e ocupată cu nevoile ego-ului. De aceea, lumea pe care o vedem atunci când iubim nu va fi niciodată aceeași cu cea în care o pretindem dar nu o recunoaștem și nu o dăruim.

Rezultatele vieții ne dau măsura propriilor împliniri și iubiri. Atunci când fricile și nemulțumirile vieții ne copleșesc, sentimentele și emoțiile pe care le manifestăm, se răsfrâng în mod inevitabil și asupra vieții noastre relaționale, profesionale, financiare, etc. De aceea, este important să învățăm să vedem modul în care prin concluziile pe care le tragem, prin deciziile și prin atitudinile noastre, suntem singurii care ne creăm și ne inducem suferințele. Dacă nu putem conștientiza asta, acțiunile noastre vor fi inconștiente, și nu vom putea înțelege cauzele pentru care consecințele ne nemulțumesc, de ce viața noastră devine grea și de ce îi învinuim pe ceilalți pentru neîmplinirile noastre.