Sandor Kasza tagged posts

Pacea lăuntrică reprezintă abilitatea ființei de a-și gestiona în mod conștient emoțiile, trăirile, valorile, resursele și stările sufletești, în așa fel încât – să-și poată vindeca trupul, mintea, inima și sufletul – îmbrățișându-și rănile, fricile și vulnerabilitățile, prin iubire, acceptare și asumare.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– PACEA INIMII
– RAZBOI SI PACE
– Pacea – sau cum să ne hrănim în planurile fizic și psihic
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1966.08.29 – Pacea si puritatea
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA

Bună dimineața!
Să aveți parte de o duminică plină de căldură sufletească, frumusețe și grație lăuntrică, în care să vă manifestați inteligența emoțională, pentru a vă elibera prin iertare, trupul, mintea, inima, sufletul și viața, de răni, traume, nemulțumiri, negativități, suferințe și frici.

A alege această cale, ne va oferi claritatea necesară – pentru a înțelege prin experiența favorabilă a acceptării și asumării atitudinii și a gândurilor pozitive, că – nimeni din afara noastră, nu este atât de aspru cu noi înșine, precum suntem noi față de noi, prin fricile, nemulțumirile, negativitatea, judecățile și mâniile pe care le exprimăm prin gândire și le manifestăm la adresa noastră și a celorlalți.

Sentimentul de vinovăție și teama pedepsei pentru greșelile și erorile firești ale procesului de învățare și adaptare la schimbările lumii din jur – care ne urmăresc prin iluziile, credințele, convingerile, prejudecățile și programele mentale în care alegem să credem în mod inconștient – ne fac să devenim ostili și să ne facem adesea viața un calvar.

Agresivitatea verbală sau fizica manifestate atât față de semenii noștri, față de autoritățile umane, față de factorii externi care ne influențează experiențele, cât și față de autoritatea abstractă sau spirituală, cum ar fi Dumnezeu sau lege karmică a vieți și a destinului nostru nefavorabil.

Insuficiențele, neajunsurile, lipsurile, carențele, defectele, lipsa de abilități, lipsa experiențelor favorabile, bagajului karmic, etc., care, prin alegerile pe care le facem și stările sufletești care le succed – converg către problemele, consecințele, poverile și așteptările noastre neîmplinite.

Nemulțumirile raportate la trăirile și experiențele prin care trecem, precum și – exacerbarea sentimentului nostru de vinovăție vis a vis de toate neajunsurile, supărările și decepțiile pe care le hrănim atunci când îi învinuim și-i judecăm pe ceilalți pentru propriile alegeri, insuficiențe și consecințe – sunt stări firești de manifestare a deficitului nostru energetic.

Orice risipă de resurse, manifestată ca disconfort fizic, stare de nervozitate, oboseală cronică, supărare, ne-iubire, etc, este cauzată de proasta gestionare a resurselor ce ne stau la dispoziție (timp, bani, sănătate, etc).

Toate stările emoționale negative resimțite la nivel fizic, psihic și mental – își fac loc în viața noastră: – pentru a ne învăța să ne gestionăm eficient gândurile și emoțiile ca surse consumatoare de energie, – a ne conștientiza carențele și a ieși din labirintul poverilor și a nemulțumirilor.

Abordând o atitudine emoțională diferită față de problemele cu care ne confruntăm, față de noi și față de viață, decât atitudinea și stările sufletești negative prin care am atras consecințe nefavorabile sau le-am generat, ne va susține în a ne elibera de poveri și suferințe, regăsindu-ne cadența vieții.

Privindu-ne viața, trăirile și consecințele, în mod obiectiv, de la alt nivel de gândire, atitudine, abordare și conștientizare, decât cel prin care dăm conotație negativă experiențelor prin care trecem – vom înțelege că depinde în mare măsură de noi, să învățăm a fi mai îngăduitori cu noi înșine și cu cei din jur, pentru a nu mai acutiza sau agrava deficitul nostru energetic, ce duce la disconfort emoțional, suferință sufletească sau durere fizică.

În consecință:
– a purta masca falsității în detrimentul autenticității noastre, – a ne ascunde fricile, teama de neprevăzut, problemele, poverile, rănile, etc., și – a ne manifesta indisponibilitatea asumării responsabilității propriilor alegeri, atitudini și consecințe – nu vom face altceva decât să pierdem lecțiile propriilor experiențe. Astfel, doar ne vom perpetua peste timp: greșelile, erorile, carențele, lipsa abilităților, eschiva asumări experimentării și învățării vieții, și în final suferințele.

Prin a alege manifestarea atitudinii eschivei, a amânării deciziilor eliberatoare, a iresponsabilității față de binele nostru, a ne-prețuirii, a neasumării, a neacceptării, a superficialității emoționale, a negativității, a lipsei credinței și a iubirii, a neîncrederii și a lipsei stimei de sine, etc, – ne vom induce în mecanismele mentale subconștiente, nevoia de a suferi și a judeca tot ceea ce trăim și se întâmplă în jurul nostru, din perspectiva modului în care ne susțin sau împlinesc propriile nevoi sau așteptări.

Ne păsându-ne de ne nevoile sufletești ale celorlați, ne armonizându-ne nevoile cu ale celorlalți, ne cunoscând arta de a-i face pe ceilalți să se simtă onorați sau bucuroși să facă pentru noi acele lucruri pe care le dorim sau le așteptăm de la ei – în loc să acceptăm experiențele sau limitele darurilor și iubirii lor.

Cât timp vom căuta să-i judecăm pe ceilalți atunci când așteptările noastre sunt ”trădate” sau îi învinuim ca nu ne împlinesc așteptările, pe care noi înșine suntem incapabili să le împlinim… ne vom lăsa mintea să ne furnizeze scuze și justificări prin care să ne scoatem din culpa vinovăției pe noi.

Va trebui în final să înțelegem că fiecare dintre noi suntem responsabili doar pentru propriile experiențe și pentru binele nostru sufletesc. Frumusețea lumii exterioare pe care o percepem este întotdeauna oglinda lumii și a frumuseții noastre sufletești. Ea depinde de modul în care învățăm să aducem frumusețea și iubirea ce pleacă dinspre noi, în gândurile, sentimentele, trăirile și viața noastră.

Așadar, prin a-i învinui pe ceilalți pentru problemele cu care ne confruntăm și pentru experiența durerilor și a suferințelor auto- induse prin alegeri și atitudini eronate față de viață și față de propriul bine sau, prin a-i împovăra pe ceilalți cu propriile poveri, supărări, nemulțumiri, neajunsuri, frici, frustrări și suferințe – nu ne vom face altceva decât să-i contaminăm pe ceilalți cu negativitatea noastră și să-i agresăm.

Fără a accepta alegerile și experiențele celorlalți fără a-i judeca și condamna pentru ele – vom rata de fiecare dată acceptarea și lecțiile propriilor experiențe. Până când vom permite minții ego să ne amăgească prin suferințe, nemulțumiri și frici vom rata lecțiile vieții, căci nu ne vom putea detașa de prejudecățile și convingerile noastre negative.

Când vom înțelege că noi suntem cei ce generăm poverile vieții prin atașamente, așteptări și rezistență la schimbare ego-ul nu ne va mai putea manipula conștiința prin frici. Atunci în lumina conștiinței iubirii și a adevărului inimii, ne vom renaște trezindu-ne la viață.

Cât timp vom continua să ne condiționăm activitățile, experiențele, relațiile și iubirea, de ceea ce obținem pentru noi – nu vom putea înțelege că deja suntem și avem tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiți.

Singura cale de a ieși din marasmul problemelor auto-induse, și a ieși la lumină din labirintul întunecat al poverilor, al neîmplinirilor, al insuficiențelor și al iluziilor minții – este aceea, ca noi, să devenim tot mai conștienți de propriile carențe emoționale și de cauzele spirituale ale negativității și a fricilor prin care ne înfrânăm experiențele și viața, condamnându-ne la mediocritate, izolare, înstrăinare, suferințe, regresul sau stagnare.

Eliberându-ne de credințele și tiparele mentale de interacțiune bazate pe instinctualitate și frici – vom dobândi curajul de a ne asuma vulnerabilitățile, autenticitatea personalității, valorile, abilitățile, consecințele, lecțiile și viața – prețuind tot ceea ce suntem, atragem, experimentăm și trăim.

Când vom înțelege că în acest moment suntem maximul potențialului pe care prin experiențele anterioare îl puteam atinge, vom deveni conștienți că a ne accepta și A FI, înseamnă a ne iubi așa cum suntem.

Când vom fi împăcați și fericiți cu noi înșine – vom redeveni creativi și plini de frumusețe. Atunci vom înțelege că fricile, prin care experimentăm neajunsurile, suferințele și poverile vieții, sunt iluzii născute din ne-iubire – vom renunța la luptă și la confruntarea cu viața, pentru a o îmbrățișa și a o trăi în armonie și frumusețe, prin iubire, credință și pace lăuntrică.

Când ne vom iubii, rănile sufletești ni se vor cicatriza rând pe rând lăsând loc în viața noastră, beatitudinii, fericirii și împăcării. Când lumea noastră interioară va fi abundentă de iubire, ceea ce vom vedea în afară și în semenii noștri, va deveni copia fidelă a frumuseții noastre lăuntrice.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– RAZBOI SI PACE
– MINTEA CARE POATE VINDECA
– DESPRE RELAȚII
– Despre Dragoste
– Legea oglindirii

Când vom fi dispuși să ne reevaluăm sentimentele negative și potrivnice binelui nostru, alegând să renunțăm la resentimente, ostilitate, neliniști, supărări și frici – vom permite miracolului divin, să ne readucă în inimă și suflet, pacea, frumusețea și bucuriile vieții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Liniștea – oferă niște condiții favorabile pentru lucrarea gândului
– Armonia – cel mai bun remediu pentru agitație și neliniște
– „Liniştea nu este absenţa sunetului, ci absenţa egoului.”
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1969.07.13 – Linistea la masa. Viata la Bonfin
– Paul Ferrini – Linistea Inimii

Bună dimineața
și un sfârșit de săptămână minunat trăit în lumina grației iubirii divine, plin de veselie, bucurii și prețuire pentru viață – în care, împăcarea sufletească și liniștea inimii să primeze în fața tristeții și a motivelor de îngrijorare pe care mintea le născocește!

Să aveți parte de o zi plină de soare, care să vă ajute să vedeți cu claritate esența și frumusețea vieții voastre, care se reliefează atunci când lumina sufletească disipă fricile din noi, înlăturând irealitățile și iluziile subconștiente ale minții.

Atunci când norii negri a-i tristeții, dezamăgirilor, supărărilor, neîmplinirilor vă induc în suflet: frica, îndoiala, minciuna, neîncrederea de sine, mâniile, ostilitatea sau depresiile – aduceți-vă aminte de zilele cu soare și lumină din viața voastră, și înțelegeți că, esența naturii noastre umane este iubirea și pace lăuntrică.

Atunci când avem în suflet credință, pace și iubire, lumina divină din noi, ne arată de fiecare dată calea prin care putem depăși orice neajunsuri și provocări ale vieți. Când avem credință în binele nostru, lumina divină călăuzitoare, nu ne părăsește niciodată. Nici măcar atunci când ne lăsăm mintea dominată de tristețe, supărare sau gânduri ostile.

Când aducem iubirea din inima noastră și ne îmbrățișăm rănile sufletești – durerile și fricile dispar lăsând loc păcii și liniști lăuntrice. Atunci când alege atitudinea gândurilor și a emoțiilor pozitive, neliniștea, negativitatea, mâniile, insuficiențele, nemulțumirile, fricile, nevoia de a judeca sau învinui, etc – dispar., și nimic negativ nu ne poate înăspri inima sau întuneca judecata.

În momentele de tristețe și în clipele de dezamăgiri sufletești amintiți-vă că, Scânteia Luminii și a iubirii divine din noi, va continua să dăinuie și să iasă la suprafață de câte ori îi îngăduim – pentru că ea este, însuși esența veșniciei suflului nostru divin și al vieții corpului în care trăim.

Precum soarele este lumina veșnică pentru Pământ și pentru flora și fauna ce o poartă și o hrănește, și e esența viați care dăinuie și renaște prin razele sale care apar după fiecare furtună, pentru a disipa norii negrii de pe cer – așa și iubirea este pentru noi lumina și esența vieții pe care o trăim.

Atunci când viața ne pare o corvoadă, când ”norii negrii” a-i evenimentelor și consecințelor negative se succed în viața noastră, este esențial să ne aducem aminte, că există o cheie care deschide orice ușă, a oricărei închisori pe care prin frici, neîncredere și negativități, le creăm în mintea noastră. Dacă însă nu putem desființa închisoarea, măcar să cerem o cheie pentru a putea ieși din ea.

Contrar a ceea ce mintea ne spune când ne îmbrobodește de frici sau ceea ce ne spun cei din jur, pentru a ne lua sau a ne știrbi încrederea de sine și curajul de a ne asuma viața și a o împlinii – noi nu suntem o victimă a lumii și nimic din ceea ce facem nu este greșit.

Prin scânteia divină din noi, și prin adevărul inimii, deținem cheia spre libertate și eliberarea de irealitatea creată de ego-ul nostru vanitos și plin de orgolii.

În ochii cu care privim lumea și care ne oglindesc sufletele prin gândurile, sentimentele și credințele pe care le afirmăm – se află scânteia luminii divine, care călăuzește toate ființele spre ieșirea din întunericul fricilor, a lipsei de încredere și de iubire.

Când mintea nu ne este întunecată de furii și frici, inima ne devine precum farul care călăuzește spre liman, navele aflate în mijlocul furtunii. A ne încrede în lumina ce ne sălășluiește în inimă, ne va permite să ne vindecăm trupul, inima și sufletul de traume, ne-înțelesuri, ne-iertări, supărări,suferințe, vinovății și răni.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Nerăbdarea – o pierdere de energii
– Lipsa de timp – nu poate constitui niciodată o scuză pentru a neglija exercițiile spirituale
– ADEVĂR
– Nervozitatea – cum să o anihilăm
– Destinderea – să îi înmulțim clipele rămânând activi, fără să obosim

Nimic din ceea ce experimentăm și trăim, nu este menit să ne inducă suferința sau nefericirea. Dacă totuși suferim, este pentru că, trupul și spiritul ne avertizează că mintea ego, refuză armonia cu adevărul inimii, și de aceea – ființa își agresează prin ne-iubire, corpul și sufletul.

Prin a ști sau a refuza să alegem să ne asumăm experiențele și să învățăm lecțiile erorilor, pentru a ne depăși carențele emoționale prin care ne inducem suferințele sufletești și durerile trupești – vom determina calitatea vieții pe care o trăim și vom decide limita iubirii și a fericirii noastre.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Iubirea – face legile inutile
– Iubirea – se hrănește din mister
– IUBIREA DE DINCOLO DE SUFERINȚE
– Iubirea – niște schimburi între suflete și spirite
– CONTINUA SA GASESTI IUBIREA

Bună dimineața!
Vă doresc o zi plină de claritate în inimile și sufletele voastre, în care ”obloanele minții” să nu mai poată împiedica lumina să între în viața voastră – pentru a-i permite să vă arate calea și, a vă da prin Spirit și iubire – adevăr, înțelepciune, fericire și conștiință.

Adesea, pentru a vedea pădurea, este necesar să ne detașăm de copacul care ne obturează privirea – pentru a dobândi o nouă perspectivă, diferită de ceea inițială. Pentru asta însă, e nevoie să conștientizăm atașamentul sau subiectivitatea gândurilor și sentimentelor prin care continuăm să fim legați de copac.

Fără a ne asuma consecințele și eroarea alegerii perspectivei prin care ne-am îngustat privirea, nu vom putea depunem efortul de a înțelege că, pentru a ne apropia de adevărul și perspectiva dată de frumusețea lăuntrică a inimii și a sufletului nostru, este nevoie să facem un pas în spate sau unul lateral, prin care să dobândim perspectivele favorabile miracolelor vieții.

Pentru a dobândi claritatea asupra perspectivelor propriilor percepții, dar și a irealităților plămădite prin iluzii, preconcepții, prejudecați sau false crezuri și convingeri ale minții – este nevoie să învățăm să ne detașăm de negativitate, de temeri, de atașamentele mentale și de obiceiurile potrivnice prin care ne vitregim trupul, minta și Spiritul, de energia necesară acțiunii și atitudinii pozitive.

A rămâne cramponați în prejudecăți și barierele propriei minți – ne vom lăsa nemulțumirile, neajunsurile, neliniștile, supărările și suferințele induse de ea, să ne distorsioneze credințele, percepțiile și realitate – prin programele mentale subconștiente, prin gânduri dominate de frici și prejudecăți și prin emoțiile negative asociate lor.

Fricile, nemulțumirile, resentimente, ostilitatea, negativitatea, lipsa încrederii de sine, rezistența la schimbare, etc. – sunt doar măsuri ale carențelor noastre emoționale, a lipsei experiențelor pozitive, a nevoi de energie vitală, a lipsei de credință și a iubirii.

Teama de a nu suferi eșecuri și erori, și de de a nu fi pedepsiți, ne induc adesea sentimentul de vinovăție, și readuc în memoria și în realitatea noastră prezentă – traumele fizice și psihice din copilărie, eșecurile, reproșurile și rănile sufletești suferite ca adulți – înstrăinându-ne prin neîncredere, față de semeni, față de Sinele nostru Spiritual și față de propriile valori sufletești.

Fricile, ostilitatea, negativitatea, neîncrederea, eschiva și neasumarea devin bariere mentale. Ele ne opun în mod automat (prin deciziile subconștiente ale minții) – atât confruntării cu realitatea înconjurătoare, cât și asumării curajoase a experiențelor vieții.

Prin ne cunoașterea, neînțelegerea sau neasumarea sensului și esenței iubirii – pierdem atât experiențele favorabile ale vieții, cât și lecțiile aduse în viața noastră prin consecințele ce le considerăm potrivnice așteptărilor și binelui nostru. Când fricile și lipsa experiențelor pozitive ne domină mintea prin neîncredere și lipsa încrederii de sine – ne închidem în noi și în carapacea minții ego, lăsând-o să ne controleze gândurile sentimentele, alegerile și viața.

Când vom lăsa decepțiile, neajunsurile și nemulțumirile, să ne copleșească și să ne controleze destinul și viața – experiențele și consecințele noastre vor fi dominate de nemulțumiri, insuficiențe, griji, neajunsuri, incertitudini și neliniști.

Treptat, ele se transformă în negativitate, pesimism, ostilitate, decepții, furii, mânii și depresii – pe care le vom întoarce prin judecăți și învinuiri, împotriva semenilor noștri, pentru că lipsiți de energia iubirii și a luminii sufletești nu vom putea prețui valorile, pozitivitatea, iubirea, credința, reușitele sau, frumuseții vieții trăite de de ceilalți. Astfel distrugem tot ceea ce e frumos, valoros și viu în noi, în viața noastră și în viața celorlalți – înstrăinându-ne prin ursuzenia și negativitatea noastră, de ele, de oameni, și adesea de cei dragi.

Atunci când vom înțelege că tot ceea ce este întunecat în sufletul nostru și ne este potrivnic și nefolositor prin gândurile, sentimentele și atitudinea noastră – este un balast ce-l cărăm după noi (hrănit la nivel energetic, de convingerile și credințele care ne-au fost programate în minte) – atunci atitudinea noastră față de noi, față de semeni și față de viață, se va schimba în mod pozitiv.

Când vom înțelege că prin negativitate generăm și mai multă ostilitate în viața noastră și ne dezechilibrăm în mod dramatic balanța energetică – vom ști să facem alegeri conștiente de efect, renunțând la manifestările reactive și instinctuale, de a căror consecințe nu ne mai putem feri.

Când vom fi capabili să renunțăm la a ne risipi energia – pentru a învăța să o conservăm și s-o prețuim – vom ști și să o producem prin iubire, pentru a o redirija în mod conștient, pentru materializarea în viața noastră, a gândurilor, sentimentelor, alegerilor, atitudinilor, acțiunilor, experiențelor și rezultatelor pozitive.

De abia atunci când ne vom deschidem inima, pentru a ne asuma vulnerabilitățile, a ne accepta semenii și a ne asuma viața cu bune și grele – vom deveni capabili să înțelegem și să conștientizăm că: – dacă ne închidem prin ego, negativitate, neasumare, neîncredere, vanitate și frici – în sinele nostru, în ”colivia” sau în ”carapacea minții” – și dacă tragem astfel ”obloanele” inimii și a sufletului nostru – energia luminii nu poate nici intra și nici ieși, pentru a primi și a dărui iubirea.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– MINTEA CARE POATE VINDECA
– Pământul – în planul fizic, ca și în planul spiritual, el încolțește numai semințele ce i le oferim
– Don Miguel Ruiz – Cele Patru Legaminte
– Cum ma rog? Cer o schimbare in mintea mea, nu in lume
– Dușul complet de dimineață. Pentru Corp, Minte și Suflet

Când grijile, supărările, neliniștea, tristețea, neîmpăcarea, vinovățiile sau dejnădejea te cuprind, nu lăsa mintea să-ți hrănească gândurile, convingerile, prejudecățile și resentimentele ostile și potrivnice binelui tău, păcii sufletești sau adevărului inimimi.

Aceptă-ți experiențele, privește spre viitor cu sperață și încredere și – alege să aduci frumusețea, bucuria, căldura, lumina și pacea inimii, în mintea, sufletul și viața ta, pentru a-ți împlini iubirea.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ÎMPLINIRE
– ÎMPLINIRE
– ÎMPLINIREA IUBIRII
– Împlinirea – o întâlnim numai în regiunile spirituale
– DESPRE ÎMPLINIREA ȘI ABUNDENȚA VIEȚII

Bună dimineața!
Vă doresc o zi în care să aveți puterea de a vă detașa de judecata minții, pentru a asculta Adevărul inimii și a înțelege esența cauzelor și a motivelor prin care vă declanșează rănile sufletești și astfel, să vă puteți elibera prin iubire, acceptare, asumare și iertare, de poveri, prejudecăți, suferințe, griji, mânii și vinovății.

Pentru a vă regăsi cadența vieții și liniștea inimii, este esențial săie să înțelegeți că, rănile pe care credem că cei din jur ni le provoacă – sunt răni aut-o induse și consecințe ale vieții și erorilor ce ne aparțin, ca efect al gândurilor, sentimentelor, alegerilor, judecăților, etichetelor, vinovățiilor, atitudini, experiențelor și faptelor care ne-au pus într-o situați ingrată sau ne-au adus consecințe de viață potrivnice binelui nostru.

Nefericirea, neîmplinirea și nemulțumirile noastre – sunt stări mentale și sufletești auto induse, prin gestionarea incorectă a resurselor noastre energetice și efectul carențelor noastre emoționale și spirituale, care ne împiedică să acceptăm și să asumăm în mod responsabil, orice experiență prin care trecem, învățând lecțiile pe care erorile noastre sau conjuncturile vieții ni le aduc.

Neasumarea experiențelor, a consecințelor, a rezultatelor, a încercărilor, a erorilor și a lecțiilor de viață, firești în procesul de învățare a iubirii – duc la repetarea consecințelor ce ne sut defavorabile, până când suferințele auto-induse ne copleșesc sau, până când conștiința iubirii se trezește în noi, și astfel prin spirit ne trezim la adevărata viață.

Doar prin detașare de cauzele emoționale prin care ne inducem suferințele , vom înțelege că, rănile și vinovățiile – sunt iluzii ale percepției minții, ce trebuiesc conștientizate ca atare, corectate și vindecate prin iubire. Ostilitatea va genera doar situații conflictuale în mintea noastră, pe care le vom proiecta asupra celor din jur și a nefericirii din propria viață.

Rănile sufletești nu pot fi vindecate atunci când ele sunt negate ori neasumate ca auto-induse, pri învinovățirea celor din jur pentru ele. Atunci când le respingem ca și erori ce nu ne aparțin, nu vom face altceva decât să le amplificăm prin nemulțumiri și vini aruncate asupra altora sau a factorilor externi.

Cât timp vom continua să ne eschivăm de la a ne asuma responsabilitatea rănilor și a consecințelor potrivnice vieții – ca niște greșeli sau erori produse prin alegerile și atitudinile noastre din trecut, firești de altfel în procesului de învățare a iubirii, a asumării, a prețuirii, a cumpătării, a recunoștiinței și a responsabilității față de propriul bine și frumusețea propriului suflet.

Cât timp vom continua să ne condiționăm fericirea de atitudinea celor din jur sau de factorii de mediu – vom fi incapabili să iertăm și să aducem iubirea asupra rănilor pe care ni le provocăm – ne ieșind din medii toxice sau ostile siguranței și securității noastre fizice sau, nedetașându-ne de cei ce nu ne prețuiesc iubirea și valorile, sau generează prin ne-iubire sau din alte interese, situații care ne oglindesc propia ne-iubire și propriile carențe emoționale

Conflictul interior și nemulțumirile noastre, proiectate în exterior asupra celor din jur, doar amplifică și cronicizează rănile pe care ni le provocăm atunci când nu suntem dispuși să ne asumăm lecția consecinței sau propriile vini.

Fără a ne îmbrățișa rănile, nemulțumirile și suferințele cu iubire, pentru a le vindeca și a regăsi calea către lumina adevărului inimii, doar ne vom amăgi, și ne vom îmbolnăvi trupul și sufletul, dovedindu-ne imaturitatea emoțională, și incapacitatea de a accepta alegerile și experiențele celorlalți, fără a-i ma-i învinui când ele nu mai susțin propriile atașamente și așteptări.

Fără energia iubirii nu există nici vindecare și nici viață, ci există doar o constantă degradare a trupului material și a corpului nostru energetic (spiritul). Conștiența sau rațiunea conștientă manifestată pri conștința iubirii, este singura măsură a trezirii sinelui nostru spiritual în adevărul inimii și, singura certitudine a realității noastre perceptuale, manifestată în planul nostru fizic, mental și sufletesc, prin înțelegerea cauzelor producerii rănilor, în procesul de învățare și experimentare a vieții.

Atunci când conștiența întregului nerănit, exprimat prin abundența energiei iubirii, este adus înspre partea rănită ce suferă din cauza deficitului nostu de energie vitală de polaritate pozitivă specifice emoțiilor pozitive, credinței și iubiri – atunci suferințele, fricile, vinovățiile, neasumarea, și traumele noastre sufletești încep să se vindece și treptat, dispar din viața noastră, lăsând loc frumuseții, curajului, abundenței, bucuriei, atitudinii binelui și fericirii.

Cei care se simt răniți experimentează starea de victimă, însă atitudinea lor de neasumare și agresivitate, îi transforrmă în călăii celor pe care-i învinuiesc pentru propria incapacitatea de a-și asuma erorile și a-și gestiona eficient emoțiile, stările sufletești și energia.

Pentru a-și păstra starea de suferință, cei ce nu asumă realitatea și preferă să se victimizeze din ne-iubire – au nevoie de răni, și pentru asta ei trebuie să rănească și să-i agreseze pe cei din jur, pentru a-i provoca, a le scădea vibrația, și a le lua energia sufletească, ne fiind capabili să se hrănească singuri cu energie pozitivă, prin atitudinea iubirii.

Singura condiție prin care sinele unei persoane își induce la nivel mental percepția de ca victimă, este aceea a ne-iubirii sale, când egoul ei dezvoltă la nivel mental subconștient, atașamentul față de durere și suferință. Astfel,ea își va provoca singură rănile, printr-un mecanism mental subconștient, fără a putea înțelege că e victima propriei sale inconștiențe, nesăbuințe, alegeri și ne-iubiri.

Când sinele încetează să mai fie văzut ca o victimă, dispare și atașamentul față de durere sau nevoia de auto-crucificare. Durerea poate să vină și să plece, fără ca gândurile să se cramponeze la nivel emoțional de ele și de nevoia de a suferii.

Atunci când prin conștiență, ființa își înțelege divizarea prin suferință, a mentalului în raport cu cu adevărul din inima sa (simbolizată prin conștiența Sinelui său Spiritual), va înțelege că nu poate fi vătămat de propria sa experiență sau de alegerile și experiențele celorlalți.

Atunci când întreaga noastră experiență – contribuie prin iertare, credință, încredere de sine, acceptare, asumare și prețuire (manifestate prin energia emoțiilor pozitive și a conștiinței iubirii) – la vindecarea trupului și a sufletului nostru divizat prin răni și separare spirituală – creăm premizele trezirii noastre spirituale.

Prin retrezirea definitivă a Sinelui nostru unic, invulnerabil, indivizibil, și atotcuprinzător – ne vom reîntregi sufletul prin reasumarea unicități și autenticității noastre spirituale – cu părțile risipite ale sufletului prin neiertare, necredință, ne-iubire, nemulțumiri, suferințe, ostilități, lăcomii și răni sufletești provocate sau auto-induse.

Atunci când inima ne va fi împăcată și vom cunoaște pacea sufletului, eliberând-o de răni și griji – vom redeveni prin iubire necondiționată și Spirit, invulnerabili emoțional.

De abia atunci, când ne vom descoperii sinele unic, prin asumarea manifestării autentice a sinele nostru, capitulând în fața nevoii de a ne judeca unicitate experiențelor noastre de viață, renunțând totodată și la a învinui, judeca sau corecta alegerile și experiențele celorlalți – ne vom putea revendica autenticitatea propriului proces de devenire, vindecare și de transformare spirituală prin iubire.

Asumându-ne pe deplin călătoria, descoperirea și desăvârșirea vieții, a frumuseții și a valorilor ei, prin proiecția în afară a proriei frumuseți sufletești vom descoperi o lume a minulor, a beatitudinii și a splendorilor vieții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Hrana – importanța de a face din ea o activitate conștientă
– G.I. Gurdjieff – Iubirea conştientă
– Ajahn Sumedho – Atentia constienta, calea spre nemurire
– Lumina – băutura care dă nemurirea
– ARUNCA-TI FOTOGRAFIILE

Fericirea ta nu depinde de experiențele, darurile și deciziile celorlalți – depinde doar de tine și de stările emoționale și sufletești pe care alegi să le trăiești.

De alegi să suferi nu-i învinui pe cei ce iubesc valori diferite de ale tale sau decid să fie fericiți. Înțelege doar că, rostul experienței durerii prin care alegi să treci – are rolul de a-ți da lecții de viață și a te învăța să ierți, să accepți și să te prețuiești, manifestându-ți iubirea și toleranța față de alegerile și experiențele celorlalți.

Fericirea ta depinde de conjuncturile pe care le crezi și de curajul de a iubi, a accepta, a asuma și a te încrede în adevărul inimii și în ceea ce alegi să iubești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– FERICIRE
– DREPTUL LA FERICIRE
– CALEA SPRE FERICIRE
– Fericirea – cea adevărată nu are cauză
– NEFERICIRE

Bună dimineața!
Vă doresc o zi cu soare și lumină în suflet, în care să vă bucurați pe deplin de frumusețile vieții, continuând să hrăniți cu iubire, copilului rănit din voi.

Fiți voi cei ce aduceți prin măreția și din abundența voastră, frumusețea, blândețea, speranța și binele, în sufletele și viața celor care au uitat să aprindă în inimile lor făclia iubirii – pentru a disipa fricile și suferințele produse în odaia întunecată a minții lor, încurajându-i și inspirându-i la iertare și iubire, prin exemplul dragostei și a fericirii voastre.

Când lumina ne va trezi pe deplin conștiința și vom alege să renunțăm la frici, pentru a ieși la lumină din coșmarul somnului rațiunii minții și a inimilor noastre înghețate – vor descoperii splendoarea vieții, o altă realitate.

Când ne vom schimba perspectiva privirii prin gânduri pline de iubire – vom înțelege că, ceea ce vedem, atunci când gândurile temătoare ne domină mintea prin nemulțumiri, neliniști, griji și de frici – este doar o irealitate plămădită de mintea noastre.

Treptat, ne vor reaminti cu toții, că adevărul și iubirea divină au fost mereu în inima noastră, pentru a ne păzi sufletul și a ne învăța să prețuim ceea ce suntem, avem și facem – pregătindu-ne să întâmpinăm cu bucurie viața, atunci când ne vom descoperii Sinele Spiritual lăuntric.

Demult, înainte ca ego-ul nostru să încerce să preia comanda ”navei” vieții – Sinele și Spiritul nostru divin, nu era separată de ființa noastră. Atunci încă, Spiritul erau căpitanul răbdător al propriei ”nave”, care se îndrepta în mod firesc către o destinație intuită de noi, dar necunoscută încă de minte.

La fel se întâmplă și acum când alegem să nu cedăm încercărilor minții de a, chiar dacă avem convingerea că trebuie să ne zbatem pentru a prelua comanda destinului nostru sau că, e nevoie să purtăm măști pentru a fi acceptați sau prețuiți.

E firesc ca adesea necunoscutul să ne sperie și grijile să ne copleșească – atunci când, în procesul de învățare, ne confruntăm cu consecințe potrivnice, izvorâte din alegeri greșite și din erorile firești ale experimentării vieții.

E cu atât mai firesc să iubim, cu cât încă, nu știm că, frica ne este programată prin educație, la fel cum și teama de pedeapsa care credem că urmează, atunci refuzăm să ne asumăm experiența crezând că a greși este ceva rușinos sau rău. Am fost educați să ne temem de pedeapsă, însă a greși este ceva firesc și inerent atunci când vrem să învățăm și ne consecințele și viața.

Cât timp vom căuta să fim perfecți pentru a ne asuma acțiunea, sau vom permite fricii să ne împiedice asumarea ei – vom continua doar să dăm prilej minții să se eschiveze de responsabilitate, căutând doar scuze care să ne disculpe.

Nu vom înțelege că, mișcându-ne în van, și alegând încrâncenați după ”succes” – vom rata esența vieții, și nu vom înțelege că deja suntem,avem și facem, ceea ce ne-a fost sortit prin perfecțiunea experiențelor noastre.

De credem însă altceva, nu avem cum înțelege, că, fără a prețui ceea ce deja suntem, facem și avem – nu vom recunoaște, nu vom prețui și nu vom înțelege nici îndestularea, prin lucrurile după care tânjim.

De prea mulți ani ne mișcăm foarte rapid și lipsiți de cârmă, fără să înțelegem că ne zbatem să înotăm ”contra râului”, și istoviți îi pierdem energia. Așa că, nu e de mirare că, lipsiți de cârmă, având întrerupte circuitele tabloului de bord, și programele computerului virusate – atunci când ne trezim sporadic și privim pe geamurile încețoșate ale minții și nu ne place ceea ce vedem – simțim că Universul nu ne sprijină sau că Dumnezeu ne-a abandonat.

În realitate însă, Sinele nostru este încă înfricat și insuficient de treaz pentru a înțelege comenzile propriei nave, și a-i redresa direcția, pentru a reintra în armonie cu fluxul și cursul energiei vitale, lăsându-ne călăuziți de energia luminii sale.

Atunci când vom renunța să ne mai hrănim fricile și să ne împotrivim cursului firesc al vieții – îngăduindu-ne să inspirăm și să expirăm energia iubirii – râul vieții ne va găsi și ne va adopta.

Atunci vom deveni atât ”purtătorul de cuvânt”, al vieții cât și confidentul ei. Vom fi și cei care o ascultăm și cei care îi rostim adevărul. Vom fi cei care îi facem servicii fără să fim tentați să păstrăm ceva pentru noi, și cei care o iubim fără a-i cere recompense sau ceva la schimb.

Când vom iubi necondiționat de așteptările, nevoile, atașamentele sau convingerile minții – vom înțelege întru totul că, destinul nostru este acela de a fi, deodată, atât creatorul vieții cât și cel creat de viață.

A fi masculin în feminin și a fi feminin în masculin, a fi activ și receptiv, și a merge dincolo de dualitate, pe aripile incertitudinii și paradoxului neputinței minții, înseamnă a ne asuma viața prin credința și conștiința iubirii.

Dincolo însă de ceea ce credem sau ne lasă cunoașterea minții să înțelegem și să acceptăm în baza dovezilor sale limitate și subiective – timpul ne va învăța și ne va face pe toți să înțelegem că – noi suntem atât mântuitorul, cât și cei care învățăm să respirăm, pentru a ne ridica din întunericul conștiinței durerii și a conflictelor auto-create, asumându-ne fericirea prin conștiința iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Copiii cei Noi au sosit. Tu ai un copil de Cristal?
– SERIOZITATE
– PUTEREA LUMINII
– MINTEA CARE POATE VINDECA
– 12 SFATURI ZEN