Sandor Kasza tagged posts

Bun găsit
și o zi plină de împliniri și de experiențe benefice sufletelor voastre!
Vă doresc să aveți parte de puterea credinței și a încrederii de sine, pentru a vă lăsa călăuziți în alegeri și decizii, de lumina conștiinței iubirii și de claritatea ce o puteți dobândi doar prin spirit.

Spiritul vostru etern este partea divină ce vă conectează la conștiința divină a iubirii. El este viu până ce scânteia divină nu vă este ucisă, prin frică, necredință, resemnarea, renunțate și abandon în ghiarele întunecate ale însingurării și renunțării la iubire și la puterea de a crede în voi și în dreptul vostru la fericire.

Când vă veți trezi la conștiență, și vă veți lăsa călăuziți pașii către liman, prin labirintul întunecat al traumelor, al neputințelor, al suferințelor și al ne iertării, urmând prin credința în binele vostru, scânteia divină și conștiința iubirii – forțele întunecate ale fricilor, vinovăției, ne-iertărilor și urii, vor dispărea din mintea, trupul, conștiința, sufletul, trăirile și viața voastră – lăsând loc grației divine a iubirii, fericirii, împlinirii, bucuriei și splendorii.

Așa cum vă concentrați asupra amintirii unui vis (creat la un nivel inferior de conștiință celei pe care o experimentăm acum, în starea de veghe) pentru a-i înțelege semnificația, sau precum vă bucurați când vă treziți dintr-un coșmar din vis – la fel de ușurați vă veți simții când vă veți îngădui prin credință, iubire, iertare, acceptare și detașare de frici și negativitate – să vă trezi la un nivel superior de conștiință, pentru a experimenta reversul pozitiv al destinului vostru, trăit prin asumare, în grația iubirii. .

Trezirea din somnul rațiunii și din capcana propriei ostilități, separări, neîmpliniri și negații, auto-induse prin convingeri limitative, atașamente păguboase, obiceiuri nesănătoase și programele mentale asumate prin crez (fără a le fi contestat sau verificat în prealabil veridicitatea sau valoarea prin experiența propriei trăiri) – vă va debloca conștiința și capacitatea de a înțelege,

Detașarea de constrângerile minții și eliberarea prin iertare, de sursa fricilor, negativității și traumele voastre sufletești – vă va oferi claritatea și înțelegerea faptului că poverile voastre sunt efectul hrănirii iluziilor minții, a irealităților voastre și a convingerilor care vă distorsionează percepțiile, gândurile, sentimentele, realitatea, trăirile și viața.

Renunțând la a vă mai hrăni nevoia minții de a deține controlul asupra vieții voastre și eliberându-vă de fricile, constrângerile și manipulările ei emoționale – vă va îngădui să acceptați ceea ce este și să vă bucurați de viață, fără a vă mai lăsa copleșiți de nemulțumirile și negativitate, prin care mintea vă manipulează.

Renunțând la așteptări și la nevoia de control în relațiile voastre, vă veți elibera mintea și gândurile de nemulțumiri, resentimente sau frici, apărute atunci când, prin energia emoțiilor voastre negative și prin convingerile și faptele voastre izvorâte din ele – materializați în planul fizic al vieții voastre, conținutul gândurilor temătoare.

Asumându-vă viața, experiențele și Sinele prin iubire și credință, fără a vă împotrivi lor, și prețuind ceea ce este, sunteți, faceți și aveți – veți îngăduii conjuncturilor vieții să se manifeste în mod favorabil pentru voi. Astfel, pentru a vă împlinii, trebuie să acceptați că sunteți deja împliniți, și că, în baza convingerilor, cunoașterii, atitudinilor voastre, trăirilor, sentimentelor și a experiențelor vieții trăite până în acest moment, ați atins maximul potențialului vostru.

A asuma ceea ce este și sunteți în baza experiențelor voastre, veți fi pregătiți să vă fixați în mod favorabil intențiile viitoare prin atitudinea gândurilor pozitive și a credinței în împlinirea lor. Prin verbalizarea intențiilor voastre pozitive către univers, și prin puterea credinței în împlinirea lor – vă veți manifesta credința în puterea energiilor divine de a vă susține planurile vieții (hrănindu-le prin iubire și credință, ca abundență energetică de polaritate pozitivă [+]).

Dobândind înțelepciunea de a vă încredința sarcinile grele (ce vă depășesc puterea de imaginație, creativitate și materializare energetică), lui Dumnezeu – veți înțelege că a continua să vă exprimați nevoile, nemulțumirile și așteptările, energia pe care o exprimați este cea a deficitului energetic [-], a fricilor, a îndoielii și a neîncrederii în împlinirea lor.

Când veți înțelege că tot ceea ce gândiți, exprimați, simțiți, faceți și trăiți, în zona experiențelor și a sentimentelor negative doar vă încarcă cu energie moarte vlăguindu-vă sufletul de lumină și energie vitală – veți deveni capabili pentru produce schimbarea de atitudine în gândirea și atitudinea din viața voastră, în baza manifestării valorilor voastre sufletești.

Până nu veți înțelege că problemele, poverile, suferințele și nefericirile voastre vi le induceți singur, slujind prin negativitatea , ne iubirea, ne prețuirea și ostilitatea voastră, forțele întunecate – nu veți avea curajul de a vă asuma prin credință și încredere de sine, iubirea, și tot ceea ce aduce ea benefic în trăirile și viața voastră.

Până când nu veți înțelege că prin atitudinea negativă față de voi, față de semeni și față de viață – vă aduceți doar deservicii, condamnându-vă la suferințe și la o viață austeră plină de renunțări, nefericire și neîmpliniri – nu veți înțelege nici că-i contaminați cu ne iubire pe cei ce vă iubesc, nici că sădiți și răspândiți în lume, propriul întuneric și propria lipsă de responsabilitate față de valorile iubirii.

A ne asuma ceea ce suntem, a ne fixa intențiile pe valori pozitive, a stabili direcția în care mergem, a cunoaște resursele de care dispunem, și a dezvolta abilitățile necesare drumului, deciziilor eliberatoare, alegerilor libere de constrângeri și frici, și atitudini favorabile împlinirii vieții noastre, ca efect al valorificării experiențelor noastre și a dăruirii energiei iubirii – sunt ingrediente de bază privind împlinirea vieții.

A da sens vieții, a ne cunoaște direcția, a ne fixa obiective și visuri, apoi a avea curajul să ne încredem în ele și să ni le asumăm prin credință, iubire, pasiune și entuziasm în alegerile și acțiunile noastre menite a le împlinii – înseamnă a crede în noi și în dreptul de a fi fericiți. A trăi în panica dinaintea încercării și a permite fricilor să ne abată de la drum, lăsându-ne purtați în labirintul resemnării, renunțării și durerii, înseamnă a nu crede și a nu ne iubi.

Cât timp nu ne vom iubi pe noi, nu-i vom putea iubi nici măcar pe cei ce ne iubesc. A nu ne iubi înseamnă a permite minții să ne întoarcă în zona de confort a suferinței, unde vom experimenta iar ți iar traule, rănile și corvoada durerii… fără a ști măcar, cum arată fericirea, sau cum este o viață împlinită trăită în partea luminoasă a destinului nostru.

Pentru a înțelege rostul experienței iubirii, a resurselor și a abilităților și a valorilor noastre sufletești primite prin har sau dobândite atunci când ne asumăm calea iubirii – ține de credința și curajul nostru de a ne asuma experiențe diferite de cele ale durerii, trăite în trecut, chiar dacă mintea ne va opune lor, prin iluzii ale fricilor și justificări plauzibile menite să ne facă să renunțăm.

Prin învățare și experimentare, dozându-ne gândurile, sentimentele alegerile și acțiunile (în lipsa reperelor favorabile deciziilor curajoase și asumării), cu cu energie pozitivă și ”ingrediente”, precum iubirea, pasiunea, credința și entuziasmul – vom reuși să înclinăm balanța vieții în favoarea noastră, prin decizii înțelepte ce ne servesc sufletul, devenirea și fericirea.

A înțelege cauzalitatea emoțiilor noastre negative în proasta gestionare a obstacolele care apar atunci când permitem minții (prin frici, neîncredere, nemulțumiri și negativitate), să ne devieze de la drum – ne va da puterea de fiecare dată când suntem lipsiți de soluții, când deviem de la drum sau sufletul ne este copleșit de durere, că avem mereu la dispoziție – calea credinței și a iubirii!

Abandonându-ne căii și divinului din noi, prin credință și iubire – ne vom îngădui să parcurgem drumul schimbării, cu inima deschisă și cu încrederea în reușita noastră, pas cu pas în direcția potrivită.

Imprimând energia credinței, a asumării și a iubirii în acțiunile și gândurile noastre, ”înhămându-ne”cu curajul de a acționa constant, consecvență și cu răbdare, bucurându-ne de drum – vom observa cum îndoielile, neîncrederea și fricile dispar din mintea noastră, și fac loc experiențelor și trăirilor benefice care converg în armonie cu intențiile noastre pozitive, către împlinirea lor.

Când vom avea curajul să ne asumăm calea credinței, dăruindu-ne iubirea fără a ne mai păsa de cei ce ne judecă alegerile și experiențele sau de ce zic cei ce nu au curajul să-și asume iubirea, căci aleg în locul ei resemnarea și experiența durerii, a urii, a fricii, a vinovăției, a neiertării și a ne iubirii – vom înțelege rostul vieții și vom dobândi abundența iubirii, pentru a ne împlini

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– RECUNOȘTINȚĂ
– A LASA FOCUL SA SE STINGA DE LA SINE
– REALITATE ȘI DESTIN
– RECUNOSTINTA
– Exercițiile spirituale – să le pregătim în mod conștient

Când vei putea înțelege că – nimeni și nimic nu îți poate lua frumusețea interioară, fericirea și dreptul de a iubi, fără îngăduința ta – vei fi pregătit să renunți la temerile tale, pentru a-ți prețui darurile și a-ți îmbrățișa inima, cu dragostea ce sălășluiește în ea.

Când te vei iubi suficient de mult, pentru a-ți slăvi viața și fiecare clipă din ea, prin bucuria de a trăi, a prețui și a fi fericit – inima îți va înflori și, prin spiritul tău divin, vei dobândi claritatea și curajul de a vedea și înțelege în oglinda propriilor tale splendori sufletești, valorile și frumusețea celor din jur.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– CURAJUL IUBIRII
– Descurajarea – inspirată de slăbiciunile noastre. O metodă de a le depăși
– Gândul – trebuie să se impună senzației în clipele de oboseală și descurajare
– Descurajarea – cum poate deveni un izvor de energii
– Ghiocelul – sau imaginea curajului în fața greutăților

Iubirea domnește acolo unde frica și îndoiala nu-și pot face sălaș.

Frica, întunericul, durerea, neîncrederea, neîmplinirile, neîmpăcările, supărările și tristețea, domnesc acolo unde e stăpână vina și – inimii îi lipsește curajul de a crede, a iubi, a asuma, a prețui și a împlini.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ACORDAT LA IUBIRE
– CONECTARE LA IUBIRE
– SUFERINȚA DIN IUBIRE
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința
– IUBIRE CONDITIONATA

Bună dimineața
și o zi plină de frumusețe și iubire!
Vă doresc curajul asumării iubirii, pentru a vă putea ierta de nevoia de a vă mai agresa și suferi, permițând inimii să vă vindece sufletul, de rănile, ne iertările, vinovățiile, regretele și traumele suferințelor din trecut.

Tot ceea ce este acum încă nevindecat și dezechilibrat în viața noastră, fie că vorbim de planul fizic, mental,emoțional sau spiritual, fie vorbim despre relațiile pe care le avem în familie sau le dezvoltăm în raport cu ceilalți, despre împlinirea noastră profesională, financiară, materială și locativă, sau despre mulțumirea noastră privind statutul social, despre nevoia de recunoaștere și respectul de sine, etc – poate fi reechilibrat și vindecat.

Boala poate fi vindecată – atunci când înlăturăm cauza care o generează. Greșeala poate fi corectată – dacă îi conștientizăm cauza și nu o mai repetăm. Păcatul poate fi iertat dacă conștientizăm suferința ce o provocăm prin ea și astfel încetăm să-l mai manifestăm. Viața poate fi observată, trăită și iubită – dacă încetăm să ne raportăm la ea ca la o luptă încrâncenată de supraviețuire, și renunțăm la a o mai trata cu ostilitate.

Chiar dacă uneori ne îndepărtăm de cale, pentru a experimenta și latura lumească a vieți și inconștienți rătăcim prin frivolitate sau în mijlocul unor relații co-dependente – putem să ne întoarcem la cale și la legătura noastră cu Sinele și cu Dumnezeu – prin alegerea atitudinii credinței și iubirii, chiar dacă uneori prin consecințele trecute, picăm în dizgrație sau suferință.

Putem cădea din Grația divină, ne putem separa între noi (pe motiv de ”nepotrivire de caracter”), ne putem separa de Dumnezeu și-L putem nega respingându-i prin crez existența și esența – dar ne putem întoarce la sfințenie și non-agresiune mentală, verbală sau în fapt – prin încredere, iertare, toleranță, acceptare și respect reciproc, între noi și ceilalți, prin pace sufletească și prin redobândirea echilibrului între nevoia de dreptate a minții ego, și Adevărul inimii.

Prețuirea se naște di experiența pierderii și a durerii separării. Ordinea se naște din haos, Echilibrul se naște prin împăcare cu sinele și viața, prin revenirea în cumpănă după o perioadă de viață dezechilibrată. Acesta este firul vieții și natura lucrurilor, așa cum natura pendulului este acela de a se legăna înainte și înapoi între extremele sale și polii săi, până iși găsește centrul.

Vindecarea noastră fizică și sufletească, este calea firească a revenirii la Matcă, după refacerea echilibrului și revenirea în inima noastră ca centru a vieții și a sufletului nostru. Când atingem acest centru, ”a căii de mijloc” între extreme, dobândim pacea sufletească, claritatea și înțelegerea rostul nostru și a sensului vieți.

Dea abia atunci, când înțelegem că atașamentele dezvoltate: – față de lăcomie, distracție, frivolitate și huzur sau – față de nevoia de a ne induce suferințele prin retrăirea traumei durerilor și a rănilor ne iertate și nevindecate, dobândite prin experiența îndelungată a renunțărilor și a lipsurilor cronicizate.

Când vom înțelege că trăirile emoționale negative extreme și prelungite sunt cauza suferințelor și a consecințelor noastre negative care provoacă dezechilibrul energetic al vieți – vom înțelege că, iubirea, credința și recunoștința pentru ceea ce suntem, avem, primim și dobândim – sunt singurele cai care ne conduc trupul și sufletul în lumină și spre vindecare.

Când înțelegem să trăim în frumusețe și iubire, ne-atașați de suferințe sau plăceri – începem să ne trăim viața în grația frumuseții divine, conștienți de valoarea Sinelui nostru Spiritului, și de valoarea vieții ce ne-a fost dată.

Viața nu ne-a fost dată pentru a o risipi prin nemulțumiri, neîmpliniri și lăcomii, ci – spre a învăța toleranța, asumarea și responsabilitatea pentru ea, prețuind-o pentru darurile sale, în egală măsură cu prețuirea vieții și a experiențelor semenilor noștri, alături de prețuirea a tot ceea ce există și ființează în jur și pe acest Pământ.

Prin a înțelege și a asuma manifestarea prin gândurile și faptele noastre a lecției recunoștinței, prețuirii și iubirii – începem procesul de vindecare și evoluție spirituală.

Atunci înțelegem că vindecându-ne și susținând vindecarea celor din jur prin puterea exemplului, a autenticității și a atitudinilor pozitive – vom ști în mod conștient să renunțăm la a mai sădi vini sau a mai căra în sufletele noastre balastul judecăților, a lăcomiei, a nemulțumirilor, a negativității, a invidiei și a ostilității.

Prin a ne tămădui, și a susține vindecarea unui singur om, prin puterea conștiinței și a iubirii – ajutăm, susținem, încurajăm și înlesnim tămăduirea tuturor. Asta este esența iubirii și menirea noastră divină.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DARURI DIVINE
– Creierul – ierarhiile divine și-au depus în el puterile lor
– SCANTEIA LUMINII DIVINE
– Experiența mistică – o tentativă de a captura spiritul divin
– Izvorul Divin – să restabilim legătura cu El

Lasă-ți spiritul să triumfe în lumina credinței și a iubirii – pentru a nu-ți lăsa inima pradă minții ego, atunci când încearcă să te împovăreze de durere și frici, prin bezna ce ți-o așterne în viața prin gânduri triste și sentimente negative.

Atunci când te lași copleșit de suferințe, nemulțumiri, vinovății, neîmpăcări, neajunsuri, griji, supărări, furii și frici – te vei întoarce împotriva inimi – permițând minții să-ți distrugă frumusețea, dragostea, fericirea și valorile sufletești – prin resentimentele, neasumările, ne prețuirea, neputințele, vinovățiile, regretele și renunțările pe care le hrănești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința
– NU PUTEM FORTA INIMA SA SE DESCHIDA
– Sentimentele sunt uşa către inimă
– Inima – o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple
– Fericiţi cei curaţi cu inima

Bună dimineața
și o săptămână senină și plină de viață, împliniri și bucurii!
Vă doresc să aveți puterea să pășiți dincolo de griji, de căutări, de neajunsuri, de stres, de nemulțumiri, de încrâncenări, de neîncredere în voi și de frici.

Vă doresc puterea seninătății sufletești și a asumării: – pentru a vă trăi clipa, – pentru a vă reîntoarce cu mintea în inimile și sufletele voastre, – pentru a vă dobândi liniștea și pacea lăuntrică și, – pentru a vă bucura de frumusețea lumii, a naturii și a celor din jur, neîngrădiți de frici.

Liniștea este esența inimii noastre. Nu putem fi prezenți în ea, de rămânem captivi în fricile minții, copleșiți de nemulțumiri, supărări, furii, neîmpliniri sau ne-iertare. A ne ierta pe noi înșine și a-i ierta pe cei ce ne-au greșit sau nu pot împlinii așteptările noastre – înseamnă a ne întoarce în adevărul inimii și a ne elibera de frici , de vinovății și de nevoia de a ne chinui sufletele și a ne răni.

Cât timp prin gândurile și emoțiile asociate lor, starea minții noastre își are rădăcinile în trecut sau în viitor, sau ne canalizăm energia cerebrala spre a ne concentra pe ce fac alții, pe ce defecte au, pe ce ne deranjează la ei, pe cum să facem să ne adaptăm acestora sau cum să ne ferim de faptele lor – ne risipim doar energia și ridicăm ziduri în jurul inimii și ne izolăm pe noi înșine și pe ceilalți, de frumusețea și energia iubirii sale.

Nu putem ierta și nu-i putem privi pe ceilalți cu compasiune, cât timp sufletele ne sunt neîmpăcate și vitregite de iubire, și mintea de golește inima de dragoste umplându-ne gândurile cu prejudecățile și fricile care ne iau curajul de a crede, a prețui, a ne bucura și a asuma.

Pentru a-i privi pe ceilalți cu toleranță, îngăduință, empatie și acceptare, și pentru a renunța la a-i mai judecăm pentru ceea ce sunt, trăiesc, aleg, simt, experimentează, gândesc și fac și pentru modul în care răspund așteptărilor sau intereselor noastre – este nevoie să ne întoarcem în inima noastră și să renunțăm la orgoliile și vanitățile minții ego, ce prin frici, nemulțumiri, negativitate, supărări, furii și ne iubire – ne distorsionează simțurile, gândurile, percepțiile, convingerile și realitatea.

Când ne întoarcem în inima noastră, revenim în starea noastră de grație și intrăm în liniștea din care izvorăsc toate sunetele în armonia frumuseții și a Luminii. Energia din noi și din jurul nostru unduiește în armonie cu bătaia inimii noastre.

Ca o barcă pe ocean, simțim valurile ce unduiesc pe dedesubtul nostru, conștienți că deși ne mișcăm împreună cu valul, nu suntem una cu ele și nici valul. Suntem doar atenți la ele, la ce se întâmplă în jur și, la noi. Deși gândurile vin și pleacă, știm că nu suntem gândul, ci cei ce îl crează.

Când suntem în liniștea inimii aflate în armonia păcii noastre sufletești, dedesubtul minții care gândește se află conștiința Sinelui nostru, care nu judecă, nu are pretenții, nu simte nevoi și se împotrivește. Doar simțind și observându-ne trăirile, emoțiile și gândurile, și lăsând energiile care vin și pleacă, intră și ies prin gândurile și sufletele noastre, pentru a-și urma menirea și cursul firesc – vom putea intra în armonie cu noi și cu sufletele noastră, și cu echilibrul Lumii.

Ființa în armonie cu Sinele său Spiritual, rămâne în cadrul fluxului și refluxului energiilor sale. Le simte contracția și expansiunea când intră și ies, prin gândurile sale. Simte neliniștea lor și le readuce prin grația iubirii, la pace.

De îndată ce descoperim această conștiință, intrăm în mod autentic și cu desăvârșire, în profunzimea ancestrală a inimii noastre prin scânteia divină ce sălășluiește în ea. Devenim una cu sursa ei, și cu abundența sa energetică, dătătoare de splendoare și viață.

Când devenim una cu Sursa divinului a Scânteii din noi și experimentăm la nivel energetic și în planul fizic al vieții noastre abundența Luminii sale – dispare nevoia de a judeca sau a respinge, și o dată cu ea – dispar și iluziile minții, care hrănesc și ne mențin fricile, nevoile, insuficiențele, geloziile, orgoliile, posesivitatea, negativitatea, lăcomiile, traumele și rănile sufletești.

Rănile și traumele provocate de ele se estompează și treptat încetează să mai existe. Atunci, a dărui și a primii devin lucruri firești și naturale, ce nu necesită din partea noastră, efort.

Putem ajunge la această realitate în mod firesc pe cale scurtă, pas cu pas, – prin atitudine pozitivă și iubire manifestate față de semeni, față de noi, față de lume și față de viață, fără așteptări sau interese ascunse.

Putem alege și calea lungă a risipei de energie, prin hrănirea fricilor, a insuficiențelor, a nemulțumirilor, a neîmplinirilor, a furiilor și a dezamăgirilor noastre, prin manifestarea atitudinii negativă și ostilă a minții sau prin revolta împotriva lumii și a lui Dumnezeu – însă nu ne vom putea ascunde de Adevăr.

Cu cât ne vom eschiva mai mult în fața asumării responsabile a realităților și consecințelor noastre (ce se dovedesc potrivnice în raport cu alegerile noastre bazate pe propriile convingeri , cu cât vom fi mai încrâncenați în a susține și opune dreptatea minții, realității noastre fizice, și cu cât ne vom slei inima mai mult în încrâncenarea de a reuși mintea ego ne va îndepărta de valorile inimi și de iubirea din ea.

Refuzul de a vedea că drumul pe care ne aflăm, duce inevitabil spre eșec – ne va îndepărta tot mai mult de de Adevărul inimii și de Sursa energetică a iubirii divine ce prin credință, sălășluiește în ea. Îndepărtându-ne de sursa luminii, durerile și bezna lăsată de frici și ne iubire în inimile și suflete noastre, ne va copleși.

Pentru a ne elibera, va trebui să ne debarasăm de de vinovății de neasumare și de tot ce e negativ în noi, pentru a ne trezi la viață, în lumina emoțiilor pozitive și a energiei iubirii.

Suferințele și eșecurile vieții, ne sunt date să învățăm din lecțiile lor, adevărul despre noi, și realitatea noastră sufletească, oglindită de cei pe care-i judecăm sau îi învinuim pentru neîmplinirile noastre.

Mai devreme sau mai târziu, când durerile ne vor copleși sau de vom avea înțelepciunea de a renunța la a mai ignora mesajele și semnificația consecințelor noastre și a mesajelor primite de cei de lângă noi, vom dobândi claritatea prin conștiința pura.

Atunci când ochii sufletului ni se vor deschide dobândind înțelegerea și claritatea și, ne vom da răgazul să vedem frumosul nostru și al lumii – liniștea inimii și pacea sufletului înflorite prin conștiință pură – ne vor susține fericirea și bucuria pentru viață, prețuind și manifestând mulțumirea pentru ceea ce DEJA SUNTEM.

Atunci când ne vom înțelege calea, direcția, darurile, resursele și menirea, și ne vom găsi împlinirea prin ceea ce suntem facem și avem – vom fi pregătiți să ne dăruim iubirea și să slujim binele celorlalți, prin binele, și valorile și darurile noastre, dobândite prin experimentare și asumarea consecințelor ei.

Atunci când vom trăi, vom gândi, vom simți și vom privi viața conectați la sursa divină a dragostei din noi – vom dobândi abundența iubirii și pacea cu noi. Atunci, îi vom putea susține pe cei ce ne cer ajutorul sau rătăcesc de drum, dăruindu-ne lor prin energia noastră, prin încurajare, și printr-un sfat și o vorbă bună – oferite în măsura în care ne-o cer și pot prețui darurile nostre, și atunci când poate, nu susțin în mod direct așteptările lor.

Pentru a nu ne lăsa copleșiți, nemulțumiți și dezamăgiri, atunci când ne dăruim prin iubire, și cei ce ne primesc ajutorul și darurile – devin nemulțumiți de ceea ce le dăruim – va trebui să ne înarmăm cu toleranță și răbdare.

Pentru a nu ne hrăni resentimentele și nemulțumirile când constatăm că darurile noastre sunt risipite și ne prețuite – trebuie să înțelegem și să acceptăm faptul că, adesea, cei copleșiți de nemulțumiri, traume neiertate, poveri, frici și griji – nu pot recunoaște încă iubirea și valoarea unui gest sau a unei mâini întinse.

Suferințele, separările, fricile, neasumarea, înstrăinarea și lipsa recunoștinței noastre și a celor din jur, pentru darurile pe care le primim – izvorăsc tocmai din lipsa iubirii și a valorilor pe care le-au pierdut, și ne-au creat golul sufletesc și suferințele – tocmai prin ne-prețuire și ne iubire.

Indiferent de care parte a ”baricadei vieții” ne-am situa sau ne-am afla vremelnic în experiențele vieții, prin virtutea încercărilor prin care trecem și prin consecințele alegerilor pe care le facem, va trebui să nu înțelegem că – pentru a ne dobândi fericirea nu primim de la nimeni o hartă.

Pentru noi (fie experimentăm abundența fie trăim în nevoi), nu există ”o hartă vieții”, o ”instrucțiune de folosire” sau vreo ”soluție miraculoasă” venită din afară, prin care să putem substituii nevoia noastră de a învăța, pentru a ne adapta lumii și nevoilor noastre, și a evolua.

E nevoie să trecem prin procesul de asumare, experimentare și învățare, pentru a găsi calea spre vindecare și iubire eliberându-ne singuri, prin iertare, de traume, neîmpăcări, neajunsuri și frici. Pentru asta este necesar să înțelegem că, doar prin asumarea experiențelor și prin învățare continuu, ne vom putea adapta schimbării lumii și ne vom putea împlini nevoile și așteptările, schimbându-ne valorile sufletești, în armonie cu ea și cu echilibrul ei.

Nici o experiență, nici-o înțelepciune și nici o înțelegere, dobândită de alții (în baza încercărilor, cunoașterii și trăirii lor) – nu va putea suplini și înlocui propriile convingeri, credințe, cunoașteri, gânduri, sentimente, alegeri, fapte, trăiri și vieți (nici când suntem de acord cu ele și nici când ne opunem lor).

Mai devreme sau mai târziu, durerile ce ne copleșesc trupul, inima, sufletul și viața – ne vor trezi, de vom ști să intrăm în lumină, prin iertare, credință, rugăciune, acceptare, asumare și iubire.

Pentru a ne elibera de povara suferințelor, a neajunsurilor, a vinovățiilor și a fricilor noastre – va trebui să găsim propria cale a iertării și a iubirii, ghidându-ne doar de experiențele pozitive și valorile celorlalți, acolo unde ele se întrepătrund cu nevoile, acceptul și valorile noastre, și le putem prețui și iubi.

Cu sau fără ”hartă”, ceea ce primim sau dăruim – va fi util și de folos nouă și celorlalți, doar în măsura în care le vom prețui ca daruri valoroase.

A da și a primii, a fi ucenici sau învățători, nu ne face nici să fim mai prejos, și nici mai presus decât seamănul, fratele, sora noastră, sau orice viețuiește pe acest Pământ.

Legea spirituală a Iubirii și a Egalității, este una și aceeași pentru toți, indiferent de gradul de evoluție, instinctualitate, exprimare, înțelegere, cunoaștere, credință, conștientizare, moralitate și conștiință, pe care l-am avea și le manifestăm.

Dintre toate trăirile, sentimentele și vibrațiile pe care mintea le poate cunoaste și spiritul le poate manifesta, iubirea este singura vibrație care ne vindecă inima, trupul și viața, redandu-ne libertatea de a fi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Omraam Mikhael Aivanhov – Izvorul
– Libertatea – Curajul de a fi tu insuti
– ȘTIRILE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII
– Dr. David R. Hawkins – Transcenderea nivelurilor constiintei – Scara spre Iluminare
– Dr. David R. Hawkins – Putere versus Forta

De nu ești pregătit să primești și să-ți dăruiești iubirea și, nu ești încă suficient de matur emoțional pentru a nu-ți risipi darurile, valorile și energia – evită să critici nonvalorile atunci când le întâlnești, sau să cauți dragostea, acolo unde domnește încă frica și ipocrizia.

Vei putea recunoaște, dobândi și dărui valorile și abundența iubirii, doar când vei înțelege și accepta că ea sălășluiește deja în inima ta, dincolo de fricile și suferințele prin care mintea te opune adevărului și dragostei din ea.

Iubește doar și oglindește-ți frumusețea în lumea ta și în propriul tău suflet – prin curajul de a-ți asuma și prețui dragostea, învingându-ți temerile, pentru a te vindeca prin iertare, de vinovății, de răni, de traume, de neajunsuri și de de nevoia de a suferi și agresa.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ADEVARATA DARUIRE
– DĂRUIRE
– FORTA SI FLEXIBILITATE
– CAND CONDITIILE SUNT PRIELNICE
– STAREA DE GRATIE

Ceea ce ești, ai, primești, culegi, păstrezi, trăiești, auzi și resimți în inima și viața ta, prin alegerile, consecințele și convingerile tale – este ecoul, oglindirea și rezonanța a ceea ce sădești și exprimi, prin gândurile, cuvintele, sentimentele și faptele tale.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Candva si acum
– Singurătatea – un remediu: deschideți-vă încă de dimineață întregii lumi
– G.I. Gurdjieff – Iubirea conştientă
– Bashar – Uneltele manifestarii
– Omraam Mikhael Aivanhov – Astrologia Initiatică – Planetele si zodiacul

Bună dimineața
și o duminică binecuvântată, plină de Lumină și prețuire a purități voastre sufletești!

Vă doresc ca zi și în fiecare zi să aveți putere ași harul de a vă manifesta viața prin puritatea inimii și a valorilor voastre sufletești, dincolo de orice frică, constrângere sau împotrivire a minții.

Prin acceptarea și asumarea propriilor experiențe, trăiri, bucurii și poveri, vă veți dobândi lecțiile de viață. Ele vă vor călăuzi prin grația iubirii divine, pe calea frumuseții, a prosperității și a împlinirii, descoperind în inimile și sufletele voastre, adevăratul izvor al bunătății, bunăstării și fericirii.

Asumarea trecutului și a lecțiilor sale – este cale divină a destinului, care ne călăuzește spre izvor. Ele ne învață să trăim în prezent, și să rupem toate atașamentele mentale față de durerile și poverile trecute pentru a nu le transcede în prezent și a nu repeta experiența durerii. Adesea însă, continuăm să ne inducem la nivel emoțional, suferințele și traumele izvorâte din atașamentele și nevoia minții de a repeta experiența durerii.

Prin indispoziția noastră de a ne elibera de grijile și experiențele traumelor dureroase din trecut, nu facem altceva, decât să – continuăm prin gândurile și emoțiile noastre negative, să hrănind amintirile dureroase și să dezvoltăm atașamente față de repetarea lor.

Fără să înțelegem că prin perpetuarea nemulțumirilor și a durerilor neiertate din trecut, continuăm inconștienți să ignorăm prezentul, trăind de fapt tot în trecut, nu vom înțelege: – nici confuzia percepțiilor eronate ale minții prin care ne distorsionează realitatea prezentă – nici faptul că durerile noastre transced prin fricile și iluziile minții în viitor

Hrănindu-ne sufletele cu energia negativă a nemulțumirilor și ne-iertărilor noastre sau prin eschiva asumării responsabilității propriilor sentimente, daruri și consecințe ajungem să pierderea lecției erorilor alegerilor noastre și, în mod invariabil, ne condamnăm la repetarea traumelor și a durerilor neiertate ale trecutului nostru.

Fără a ne iubi și a ne detașa de nevoia de a suferi și a răni – nu vom înțelege că – noi suntem sursa propriei nefericiri și singurii responsabilii pentru viața pe care alegem să o trăim.

Pentru a trăii în prezent (eliberați de grijile și erorile experiențelor trecute), va trebui să învățăm lecțiile greșelilor noastre pentru a nu le repeta și retrăi consecința, apoi să lăsăm trecutul, istoriei, pentru a face loc experiențelor noi, pline de de frumusețea oglindită din sufletele și inimile noastre, prin lumina iubirii.

Dându-ne prilejul să punem în practică lecțiile învățate – vom înțelege cum să materializăm în armonie cu iubirea și adevărul inimii – rezultate favorabile și experiențe tot mai beneficie convingerilor noastre pozitive și unei vieți pline de frumusețe, iubire, grație și valoare.

Când vom putea trăii ”fără regrete legate de trecut” și ”fără așteptări legate de viitor, ne vom da prilejul gândurilor pe care le exprimăm, și prin ele nouă, să fim ancorați în prezent, pentru a ne canaliza toată energia vitală iubirii frumuseții a ceea ce suntem, ne este benefic și merită să fie lăsat să facă parte din viitorul nostru, ca parte inseparabilă a ființei noastre.

A trăii în prezent, ne dă prilejul de a ne asuma experiențelor pe care le trăim și să ne exprimăm încrederea prin alegerile pe care le facem, că viitorul se desfășoară conform voinței lui Dumnezeu ca efect energetica al cauzalității pe care prin credințe și alegeri le determinăm. Astfel, treptat, vom putea înlocui nevoia noastră subconștientă de a controla lucrurile – cu încrederea și asumarea a ceea ce este și vine în plan energetic și fizic, către noi.

Reîntoarcerea în uniune, prin acceptare și asumare a ceea ce este, fără a mai încerca să deținem controlul sau să luptăm cu încrâncenare pentru a dobândi ceea ce nu ne este dat sau nu suntem încă pregătiți să prețuim, să dobândim sau să avem (prin ceea ce suntem, gândim, alegem, simțim, experimentăm și facem) – ne va permite să vindecăm inima trupul și sufletul.

Evitând prin atitudinea prețuire, iubire, acceptare, asumare, împăcare și recunoștință, risipirea și pierderea darurilor, resurselor și a valorilor noastre – ne vom susține în regăsirea părților pierdute din sufletele noastre (prin negativitate, imoralitate, agresivitate și prin pacte necurate angajate pentru dobândirea unor avantaje materiale și privilegii frivole de moment.

Când umbra întunecată a sufletului va dispărea în lumina inimii – pentru a da prilej vindecării, și a nu mai fi o bariera artificială a separării noastre de conștiință, sau o ruptură a Sinelui adultului spiritual, de ființa temătoare a copilul rănit din noi – proiecțiile minții nu vor mai avea putere asupra destinului nostru și nu ne va mai putea separa în cadrul conștiinței.

Atunci când toate formele de negare, teamă, nemulțumire, refuz, neasumare și rezistență la schimbare, se dizolvă – dușmăniile din noi dispar, iar ”poverile” și provocările vieții, vor fi asemeni valurilor care vremelnic se ridică și apoi dispar, înghițite în profunzimea ”oceanului conștiinței” ce-și duce cu demnitate firescul valurilor, în etern.

Când prin spirit, conștiința noastră devine împăcată, vom înțelege că valurile vin și pleacă în timp ce oceanul rămâne neclintit în profunzimea sa, fluviul vieții își urmează matca, apa trece și pietrele rămân, lăsându-se modelate, și în voia destinului lor.

”Valurile vremii”, nu se împotrivesc naturii lor și nici sorții sau timpului ce trece peste ele – acceptă ceea ce este prin firea naturii lor, mișcându-se în armonie cu întregul ansamblului ce le definește, le formează și le modelează destinul prin legea Cerului și a Pământului.

A trăi în pace sufletească, în asumare și acceptare, dă măsura trezirii noastre prin conștiință și a înțelegerii armoniei cu ceea ce este. Împotrivirea față de destin și consecințele alegerilor ce le facem sau, abandonul prin crez, voinței divine și călăuzirii Sale ne dă măsura armoniei și a rezultatelor din planurile vieții pe care o trăim.

A asculta glasul divin și a-L accepta pe Dumnezeu în propria viață, prin a căuta să-i înțelegem voia și a ne supune ei prin armonia cu ceea ce suntem prin sufletul și menirea noastră – înseamnă a înțelege sensul și rostul legilor sale energetice. Prin ele, ne vom înțelege calea, rostul și darurile ce ne-au fost lăsate prin destin, pentru a ști să trăim prin prețuire, și a ne bucura de viață. în armonie cu iubirea ce ne sălășluiește în inimi și ne este izvor de fericire și bucurii.

Când devenim mulțumiți și auto-realizați – prin acceptarea a ceea ce este, suntem și avem – începem să trăim spontan în fluxul realității, pe măsură ce ea se desfășoară.

Lumina inimii pătrunde prin energia iubirii sale părțile întunecate ale sufletului, umbrele și fricile noastre se estompează, iar piedicile, obstacolele, durerile, traumele, fricile, ne-iertările, încrâncenările sau rezistența la schimbare – sunt rând pe rând abandonate. În locul lor se instaurează domnia păcii sufletești și a clarității, când totul pare firesc și devine ceea ce este.

Tot ceea ce înainte părea ostil, devine prietenos, ceea ce părea urât devine frumos, încrâncenarea și supărările se transformă în veselie și bucurie, frica și ura devin curaj și iubire, iar traumele și durerile se vindecă, redându-ne frumusețea și bucuria pentru viață.

Treptat, renunțăm la a ne mai întreba dacă oamenii sunt ”buni” sau ”răi”, sunt sau nu ”vrednici” sau ”nevrednic” de prețuirea noastră. Îi vom privi pe toți cu îngăduință și toleranță, învățând să ne privim prin ei, pe noi, prin prisma propriei frumuseți, bunătăți sufletești, și vrednicii.

Atunci când trăim în armonia minții și a sufletului nostru și, soarta și alegerile pe care le facem, ne confruntă cu cei care se tem, suferă sau sunt ostili față de ei sau față de noi – unicul răspuns posibil și benefic atât nouă cât și lor, este compasiunea și iubirea necondiționată, înlocuind critica cu binecuvântarea.

A trăii în conștiința unității înseamnă: – a alege calea armoniei, a cumpătării, acceptării, toleranței, iertării, iubirii, credinței și asumării, și – a trăi în coștiența evidenței faptului că, – totul este bun, toate se întâmplă cu un motiv și că, oricine este trebuie acceptat pentru cine sau ceea ce este, prin experiențele, poverile, alegerile, trăirile, sentimentele și provocările vieții la care trebuie să răspundă în propriul său proces de învățare.

A înțelege că – nimic din ceea ce este, experimentăm și trăim (atât noi cât și ceilalți) nu trebuie schimbat, ajustat, modelat, îndreptat, salvat, schimbat sau mântuit, de altcineva sau de către noi – înseamnă a ne prețui viața, a ne asuma lecțiile, consecințele alegerilor și experiențele, în egală măsură cu deschiderea prin care învățăm să prețui, să respectăm și să acceptăm destinul, poverile, și experiența celorlalți (cu ”bune” și ”rele”), pe calea desăvârșirii lor.

Prețuirea și respectarea vieții, experiențelor și alegerilor celorlalți – înseamnă a renunța la a le judeca experiențele sau la a ne simții îndreptățiți ”să ajutăm” sau să intervenim asupra lor în vreun fel, mai ales atunci când nu ni se cere expres asta.

Lipsa experiențelor de succes, lipsa balanței energetice pozitive în planul nostru emoțional, lipsa abundenței energiei iubirii din inimile noastre și lipsa rezultatelor favorabile în planurile vieții – ar trebui să ne dea de înțeles că nu suntem încă suficient de ancorați în adevărul inimii, pentru a ne ”califica” prin experiența propriilor reușite, pentru a-i susține, a-i îndruma, sau a-i ajuta pe cei ce credem că au nevoie de ajutorul nostru.

În realitate, așa cum cei pe care-i învinuim pentru defectele, erorile și carențele noastre fără a înțelege că ceea ce vedem este oglindirea propriilor carențe, defecte, erori, neîmpăcări, nemulțumirile, neîmplinirile și ne iubiri – nu vom putea înțelege că, atunci când avem tendința de a-i ajuta pe cei din jur, fără măcar a ni se cere, cei ce au nevoie de ajutor suntem de fapt, chiar noi.

De nu putem renunța la a interveni în destinul celorlalți, înseamnă doar, că oglindim în afară, neîmpăcarea cu propriul destin. Împăcarea, reflectă în afară iubirea necondiționată și calea către izvorul ei.

Aceia dintre noi care trăiesc deja în iubire, îndestulare, pace sufletească și acceptare și – au ales să renunțe la a mai menține în viața lor probleme, poveri, griji, nevoi, insuficiențe, neajunsuri, nemulțumiri, ne-împăcări, ne-iertări, negativitate, ostilitate, lăcomii, orgolii, mânii și frici – pentru a oglindi în afară abundența sufletului lor – cu certitudine își dăruiesc darurile în mod necondiționat.

Cei ce nu simt nevoia să ne învinuiască, să ne judece sau să se înverșuneze împotriva noastră, atunci când nu recunoaștem izvorul darurilor lor sau când nu ne aplecăm asupra ei ca să ne adăpăm -sunt cei ce au dobândit deja harul iubirii. Ei dețin lumina, prin care și noi ne putem vedea calea, atunci când prin scânteia divină din noi, rezonăm cu valorile lor și alegem să-i urmăm.

Până când ne vom trezi prin conștiință pentru a a vedea și pășii singuri (fără nevoia de a fi aprobați, a primi confirmări sau a avea certitudini ale rezultatelor alegerilor pe care le facem), chiar și când zăbovim în întuneric, sau pornim pe calea clarității Luminii inimii, pentru a descoperii propriul izvor al împăcării, abundenței, fericirii și iubirii.

Atunci când vom descoperii izvorul propriei iubiri și purități, și vom alege să hrăni scânteia divină și frumusețea din noi (renunțând la a mai da curs gândurilor și emoțiilor dominate de neajunsuri, insuficiențe, nemulțumiri și frici) – vom înțelege că pentru fiecare dintre noi există îndestulare și abundență, chiar aici și chiar acum.

Până la urmă, pentru a deveni ”floarea albă” – va trebui să învățăm să nu ne luăm pe noi sau pe ceilalți, prea în serios și – să ne trăim viața cu voioșie, lejeritate, flexibilitate și adaptabilitate, pentru a ne păstra veselia, optimismul și bucuria. Astfel, prin claritatea conștiinței și a luminii noastre sufletești – vom descoperi esența și sensul vieții.

Alegând să trăim în armonie cu adevărul din inimile noastre – vom evita dualitatea, inflexibilitatea și încrâncenarea împotriva vieții și a consecințele pe care prin alegerile și atitudinea noastră le atragem.

Prin a ști să râdem cu ușurință de slăbiciunile noastre, de absurditatea unor provocări sau de interpretările ”strâmbe” sau stupide, date de mintea noastră – vom ști de fiecare dată, atunci când suntem triști, supărați sau nemulțumiți – să dublăm percepțiile limitative a le prejudecăților și convingerilor potrivnice ale minții ego, – ascultând de adevărul inimii, pentru a dispune de perspectiva dată de abundența ei de iubre.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Vara – floarea dă naștere fructului
– IN ASTEPTAREA FRUCTULUI
– Sensibilitatea – să căutăm să îi ameliorăm manifestările
– Un talisman – un obiect care, prin felul nostru de a-l considera, ne dă o putere
– Anotimpurile – și reînnoirea unor forțe în natură

Ca să-ți poți asuma și împlini iubirea prin valorile divine ce le porți în suflet – lasă-ți dragostea să înflorească pentru a-ți dărui roadele abundenței și frumuseții sale – eliberându-ți inima de balastul poverii fricilor, a suferinței și a vinovăției, prin care mintea își scuză neputința iubirii și te agresează, în detrimentul fericirii și a înaintării tale în viață.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– RECUNOSTINTA
– RECUNOȘTINȚĂ
– Recunoștința – să o preferăm pe cea a Cerului în locul celei a oamenilor
– Omraam Mikhael Aivanhov – Recunostinta si multumirea
– A LASA FOCUL SA SE STINGA DE LA SINE