Sandor Kasza tagged posts

Ca să trăiești adevărata iubire, iubește și iubește-te dincolo de așteptările și limitările din mintea ta – pentru a rămâne mereu autentic și în armonie cu valorile tale sufletești și cu dragostea ce o sădești sau o dăruiești din inima ta.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– IUBIRE ȘI DURERE
– ACORDAT LA IUBIRE
– CONECTARE LA IUBIRE
– SUFERINȚA DIN IUBIRE
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința

Bună dimineața
și o zi plină de împliniri și frumusețe sufletească!
Vă doresc o săptămână a abundentei, plină de răspunsuri și soluții la întrebările și problemele cu care vă confruntați, menite să vă înfrumusețeze viața și să vă dea puterea de vă descoperii miracolul sinelui vostru autentic și lăuntric.

Viața și existența noastră trupească și spirituală de-o potrivă, este un dar divin și o mărturie certă a iubirii lui Dumnezeu. Ea merită să fie prețuită și celebrată, prin fiecare miracol al ei și prin toate experiențele și senzațiile lăuntrice, care ni se reliefează în splendoarea frumuseții lor, atunci când prin sinele nostru energetic și divin – suntem în armonie și comuniune cu vibrația energetică a iubirea lui Dumnezeu.

Atunci când sufletul ne este împăcat, când nevoile și fricile noastre sunt estompate și în locul nemulțumirilor ne oglindim în lume iubirea – tot ceea ce vedem, simțim și experimentăm, reprezintă oportunități extraordinare pentru a iubii, a învăța, a fi creativi, a materializa, a dărui și a fi pe deplin prezenți în propria noastră viață, ca parte a Întregului pe care-l formăm, care ne definește prin ceea ce suntem, și care ne induce viața și bucuria de a trăi.

Atunci când trăim în frică, negativitate, lăcomii, ostilitate sau falsitate, când grijile, nemulțumirile, nevoile și neîmplinirile ne copleșesc, și când nimic din ceea ce ni se întâmplă în viață nu este suficient de bun pentru a ne mulțumii – atunci trăim prin respingere, eschivă și neasumare, în afara armoniei minții și a sufletului nostru și în afara comuniunii cu frecvența de vibrație a luminii și a iubirii lui Dumnezeu.

Prin: – a simți nevoia de a ne judeca, – a-i judeca pe ceilalți, sau – a da vina pe conjuncturile lumii și a vieții, pentru neajunsurile cu care ne confruntăm, precum și, – a ne condamna experiențele, – a ne dezice de responsabilitatea alegerilor și consecințelor pe care prin ele le experimentăm,etc – nu facem altceva decât să ne învrăjbim împotriva vieții și a lumii (prin manifestarea negativității noastre și prin reiterarea traumelor, supărărilor, suferințelor și ne-iertărilor trecute), pierzând lecțiile și miracolele vieții.

A înțelege că viața nu este doar un proces de împlinirea a năzuințelor și nevoilor noastre, ci și un proces de învățare, acumulare, descoperire, experimentare, devenire și dăruire a valorilor și a darurilor noastre – denotă capacitatea sinelui nostru spiritual, de a-și conștientiza rolul, rostul i esența, și a-și exprima măreția și prețuirea pentru tot ceea ce suntem, există, facem, experimentăm avem și trăim.

Înseamnă, a înțelege că: – relațiile pe care le dezvoltăm cu noi înșine, – cu semenii noștri – cu habitatul în care trăim și cu Creatorul nostru – determină calitatea vieții pe care o trăim

Când ne simțim vrednici de iubirea lui Dumnezeu, ne simțim vrednici și să primim iubirea semenilor noștri, înțelegând că în aceeași măsură în care noi ne dorim beneficiile energiei iubirii, și ceilalți doresc să fie iubiți. Roadele însă, nu apar și nu pot fi culese, fără un proces de germinare, acumulare, maturizare și materializare, prin miracolul splendorii creației divină, prin care sâmburele se metamorfoză în fructul purtător de semințe.

Astfel nici noi nu putem cere sau aștepta să culegem roadele iubirii, cât timp nu am semănat sămânța ei în sufletele celor din jur, hrănindu-le cu energia luminii inimii și a sufletului nostru. .

A lua sau a pretinde ceea ce nu ne aparține de drept sau prin efortul nostru energetic și creativ, înseamnă a ne obliga inconștienți la plăți ulterioare, greu de exprimat sau cuantificat. E un fel de a fura, sau ”a lua cu împrumutul” ceva ce nu ne aparține, fără a cunoaște pedeapsa, dobânda sau scadența plății și nici dacă povara plății sau a pedepsei karmice o vom putea duce și suporta.

Atunci când inima tânjește, când sufletul dorește sau când mintea cere ori impune, singura cale de a nu experimenta trauma și durerea neajunsurilor, a insuficienței sau a lipsei – este aceea de a învăța, a experimenta, a dezvolta abilități, a acumula cunoaștere și a dobândirii înțelegere, pentru a ști să semănăm în mod autentic ceea ce dorim să culegem și apoi să dăruim darurile abundenței noastre.

Când vom înțelegem darurile primite de la Dumnezeu și le vom ști prețui – vom înțelege că, așa cum nici El nu-și condiționează iubirea și lumina prin care ne învață și ne călăuzește viața – și noi avem datoria de onoare, să ne dăruim darul, prin energia iubirii și a luminii cunoașterii, a vocației, a harurilor, a experiențelor și a înțelesurilor dobândite în timp.

Răspunsurile vieții la rugămințile, visurile și năzuințele noastre, le vom putea vedea și înțelege doar când sufletul nostru se va liniști, și mintea va înceta să ne ”uzurpe” viața și să ne copleșească sufletul prin nemulțumiri, dezamăgiri și frici. Încrederea în noi și în răspunsurile pe care le primim, prin ”mesagerii”, prin informațiile cu care intrăm în contact, și prin lecțiile consecințelor și experiențelor vieții – o vom dobândi când vom deveni complet neutrii în legătură cu ceea ce ni se întâmplă în viață.

Pentru a vedea, a intui și a înțelege sensul mesajelor noastre, nu e nevoie să vedem lucrurile într-o lumină favorabilă și nici să ”gândim pozitiv”. Este însă absolut necesar să renunțăm la a vedea și a interpreta consecințele, trăirile, atitudinea semenilor noștri și experiențele pe care le trăim, într-o lumină negativă.

E nevoie să încetăm a ne verbaliza nemulțumirile sau a ne impune așteptările în legătură cu evenimentele și circumstanțele vieții sau privind comportamentul și atitudinea celor din jur.

A hrăni așteptări, devine sursă artificială a nemulțumirilor pe care prin consecințelor pe care le atragem, ajungem să le trăim. Împotrivirea, respingerea, nerăbdarea, neîncrederea sau încrâncenarea împotriva a ceea ce este și vine prin energiile vieții spre noi, nu face altceva decât să modifice în mod defavorabil experiențele pe care le trăim.

Mai devreme sau mai târziu, va trebui să învățăm să lăsăm lucrurile să se întâmple în modul lor firesc, să acceptăm ceea ce este și vine spre noi (ca o consecință firească a convingerilor, alegerilor, și a sentimentelor exprimate prin gândurile noastre), fără a ne plânge, lăsând viața și consecințele noastre să vină spre noi, observându-le așa cum le-am materializat.

A rămâne în miezul evenimentelor vieții, dar a ne detașa de poverile, fricile și probleme pe care deciziile eronate ni le aduc – alegând să le privim în mod neutru, din exterior – ne ajută să le vedem cauzele și sursa problemelor la baza lor.

Astfel, vom înțelege la nivel energetic, emoțional și comportamental, starea benefică pe care trebuie să o adaptăm la nivel de convingere și gând, pentru a transforma efectul potrivnic al consecinței, într-o cauză benefică, menită să genereze rezultate și consecințe favorabile (vizualizate la nivel de dialog mental, prin puterea intențiilor noastre pozitive).

Dumnezeu nu ne cere să ne convertim credințele, nici să renunțăm la ele și nici să renunțăm la intelectul nostru. El ne cere prin certitudinea experienței dovezilor palpabile ale consecințelor vieții, prin circumstanțele și dovezile ei, și prin experiența efectului cauzalității – să încetăm a mai judeca, a mai căuta vinovați, a mai impune așteptări, voința proprie, modul nostru de a interpreta și a ne imagina realitatea.

Fiecare dintre noi avem propriul drum, propriile experiențe de dus, propriile poveri și propriile lecții de învățat.

Nimeni nu se poate substitui vieții, trăirilor și lumii sufletești a celorlalți, așa că nu putem nici înțelege în mod obiectiv rostul experiențelor, atitudinea și alegerile celorlalți, pentru a fi în vreun fel îndreptății să-i judecăm sau să-i contestăm.

Datoria noastră este aceea de a ne feri sufletul de divizarea lui, și a căuta să ne împlinim propria viață, curățind karmic, poverile, negativitatea, ostilitatea sufletească și neajunsurile pe care le cărăm cu noi.

Tot ceea ce ne induce suferință, ne otrăvesc viața, distorsionându-ne gândurile, simțurile, credințele și capacitatea de a vedea, a prețui și manifesta viața, în splendoarea ei, dincolo de lipsuri, nemulțumiri și de obstacole inerente în procesul de învățare a iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Răspunsuri – la întrebările noastre. Metodă de a le obține
– Reacţia de răspuns la evenimentele vietii
– Tu stii si singur raspunsurile pe care le tot astepti de la cei din jurul tau
– MIRACOLE
– DIALOG CU DUMNEZEU

Răbdarea e virtutea celor dispuși în idealismul lor, să aleagă cale lungă a învățării, pentru a-și pune darurile în slujba semenilor lor, în loc să aleagă scurtăturile oportunismului egotic, ce-s doar drumuri efemere ale iluziilor fericirii, presărate cu deziluzii și amăgiri.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Nerăbdarea – o pierdere de energii
– SCANTEIA
– FAPTELE SUNT MAI GRAITOARE DECAT CUVINTELE
– MANTUIREA ESTE ACUM
– A NU STI

Bună seara și bine v-am regăsit!
Să aveți o seară a prețuirii luminii divine din voi, în care – fricile, supărările, nemulțumirile și negativitatea să-și piardă puterea în îmbrățișarea divină a căldurii voastre sufletești, dobândite prin acceptare, asumare, iubire, iertare, prețuire, moralitate și crez.

Atunci când ne eliberăm sufletul de nevoia judecății izvorâte din frici și neacceptare, mentalitatea lipsei dispare, și nu vom mai considera că suntem nevrednici de iubire. Cât timp ne vom simți nevrednici și nemulțumiți, vom proiecta în afara noastră starea de lipsă.

Negând prin nemulțumiri și negativitate, abundența darurilor divine – oglindim către Dumnezeu, lipsa prețuirii noastre pentru experiențele și trăirile noastre, și pentru ceea ce suntem, facem și avem. astfel, lucrurile, situațiile benefice prezente sau viitoare și persoanele despre care ne exprimăm nemulțumirea sau le învinuim – începem să le pierdem, vlăguindu-le prezența în viața noastră, prin lipsirea lor de energia iubirii noastre.

Manifestându-ne supărările și nemulțumirile față de experiențele și deciziile persoanelor de lângă noi, – judecându-i, – inducându-le starea de vinovăție, – contestându-le alegerile și calea, – îngrădindu-le dreptul de a învăța și a-și experimenta viața așa cum ei doresc (chiar și de avem capacitatea de a înțelege risipa lor de energie și consecințele dureroase la care se expun, și vrem să-i ferim) – intrăm în situații conflictuale și antagonice cu ei.

Prin inducerea și menținerea stărilor conflictuale (ca efect al confruntările de idei, principii, valori, interese, nevoi, etc sau prin impunerea voinței, intereselor, convingerilor sau a dreptăți noastre). – vom genera suferință, durere și traume emoționale, fizice sau psihice, atât în detrimentul nostru cât și a celor din jur.

Orice gând negativ la adresa cuiva și orice suferință pe care i-o inducem direct sau indirect, cu sau fără știința acestuia – înseamnă a o ataca energetic și a-i scădea vibrația, intoxicând-o cu vibrația negativității și ostilității noastre (cauzate de frici, de percepțiile și experiențele noastre negative, de traume sufletești nevindecate și de supărări încă neiertate.

Pesimismul, supărările, nemulțumirile, ostilitatea și negativitatea – auto-induse prin stările emoționale negative (pe care alegem să le hrănim, să le exprimăm și să le manifestăm prin gânduri, vorbe și fapte negative), au la bază convingeri și experiențe negative – induse prin frici, intoleranță, neacceptare, neasumare, neîncredere, intoleranță și lipsă de iubire și prețuire a experienței personale și a celorlalți.

Lipsa iubirii și a valorilor pozitive a măsurii noastre de caracter, face ca majoritatea percepțiilor, simțurilor, alegerilor, experiențelor, consecințelor și trăirilor vieții noastre să decurgă în registrul negativ al lipsa luminii noastre sufletești.

Prin trezirea conștiinței superioare, și prin detașarea prin iubire de negativitate și traumele noastre sufletești induse de frica ce se manifestă în ”întuneric”, vom dobândi înțelegerea specifică clarității manifestate în prezența luminii.

Când știm că suntem vrednici de iubire și de dăruirea ei, avem tendința de a interpreta cuvintele și faptele altora în mod iubitor. Întunericul nostru sufletesc și frica ce ne induce lăcomiile, nemulțumirile, negativitatea, ostilitate și insuficiențele se estompează și dispar în timp, rămânând fără sens sau rost, în lumina vibrației energiei luminii, dobândite prin iubire și credință.

Când manifestăm în inima noastră lumina iubirii și sufletul ne este împăcat (prin credință, iubire, toleranță și acceptare), cu ceea ce este – suntem greu de ofensat.

Când cineva e nepoliticos cu noi, considerăm posibilitatea că a avut o zi proastă sau că manifestarea lui izvorăște din traumele sale sufletești suferite din lipsă de iubire. Atunci nu ne vom mai simțim nici frustrați, nici nedreptățiți, provocați, nici insultați și nici deprimați. Nu vom simții nici nevoia de a ne victimiza sau a adopta ca reacție vreo atitudine negativă.

Când vom înțelege că modul nostru de a percepe, a vedea sau a înțelege viața, depinde de modul în care alegem să ne simțim – demni de a fi iubiți sau nu, – a ne simți vrednici sau nevrednici sau – a trăii în abundența luminii sau prin lipsa ei în nemulțumiri, decepții, suferințe și întuneric sufletesc.

Nevoile și lipsurile noastre sunt cauzate de faptul că trăim în trecut. Astfel energia transferată prin gândurile noastre în trecut, va hrănii suferința și frica repetării experienței lor, manifestându-le în prezent, prin complicitatea noastră inconștientă și prin imaturitatea noastră emoțională de a ne prețuii resursele, timpul, energia și viața, valorizându-le în mod benefic, aici și acum, în prezent.

Pentru a trăi experiența fericirii și frumuseți, va trebui în final să acceptăm și să înțelegem că frica lipsei și a insuficiențelor izvorâte din lăcomii sau nevoi – sunt pur și simplu amintiri ale unor răni vechi. Prin inconștiența cu care ne manifestăm nemulțumirile și negativitatea, proiectăm din păcate, cu prea mare ușurință, rănile nevindecate, supărările neiertate și lipsurile noastre, în viitor.

Pentru a stopa manifestarea lipsei și a fricii ei, trebuie să ne iertăm trecutul – închizând toate canalele energetice ale gândurilor deschise spre ele (renunțând la a hrăni vini, judecăți, suferințe și traume trecute). Doar astfel vom evita să rămânem în întuneric și să ne scurgem inutil și inconștient energia vitală a luminii, vlăguindu-ne prezentul, viitorul și viața de ea.

Oricum a fost ieri și va fi fost trecutul, prezentul lor a trecut în neant. Înțelepciunea de a înțelege asta și a ne elibera de trecut prin iertare, înseamnă a-i lua puterea și efectul asupra noastră și a trăirilor de azi. Dacă vom continua să ne simțim nedreptățiți sau nemulțumiți, vom proiecta lipsa dreptății și lipsa mulțumirii în viața noastră de azi, lăsându-ne copleșiți de ele și mâine.

Hrănirea gândurilor și a emoțiilor care exprimă convingerea nedreptății, va face ca ea să aibă putere asupra noastră prin prezența nedreptății în realitatea curentă a fiecărui azi. Pentru a pune capăt mentalității lipsei, va trebui să începem să conștientizăm că noi decidem să ne simțim nedreptățiți. Va trebui să ne dăm seama că ceea ce simțim provine din sentimentul nostru profund al credinței în nevrednicia noastră.

Pentru a ne vindeca sufletul de crezul nevredniciei și a neputințelor noastre -va trebui să ne aducem aminte că suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și prin scânteia sa divină ce ne sălășluiește prin conștiință în suflet și Spirit.

Va trebui să ne readucem aminte că vrednicia noastră stă în a ne deschide ochii, pentru a ne privi lumea, semenii și viața, în mod curajos și demn – prin asumarea Sinelui nostru autentic, – prin darurile noastre și – prin ceea ce învățăm să iubim și să prețuim prin credința și măreția noastră.

Nu e nevoie să ne respingem gândurile sau să ne reprimăm simțurile, ci pur și simplu să le lăsăm să se manifeste, conștientizându-le în permanență.

Rămânând conștienți la cât de mult ni se strânge sau ne este încordată inima de frici și sentimentul nesiguranței și al lipsei, la modul în care ne închidem emoțional și ne opunem acceptării sau asumării informațiilor sau experiențelor noi, netrăite încă (diferite de cele ale suferințelor noastre auto-induse mental prin negare, eschivă, respingere sau resemnare) – ne îngăduim să înțelegem dacă ne simțim mai ocrotiți acum decât înainte de a conștientiza că suntem sursa deciziilor și alegerilor noastre.

Atunci când ne parvine o informație și avem de ales între a o vedea ca fiind negativă sau pozitivă, în fața noastră stau două experiențe diferite, și doar uneia dintre ele le dăm curs prin emoția pe care alegem să o hrănim.

Dacă am ale să vedem partea goală a paharului, sau am ales să fim o victimă, este în ordine. Nu trebuie să ne rușinăm, nici să ne încordăm prea tare și nici să ne auto-flagelăm.

E suficient să fim doar conștienți de ceea ce am ales și de cum ne simțim datorită acestei alegeri. Apoi după ce am contemplat starea, ne putem detașa de ea, pentru a o lăsa să plece, înțelegând că alegerea pe care am luat-o ne-a făcut să ne simțim nefericiți.

Lăsând să plece din prezentul nostru orice stare de nefericire sau nemulțumire, facem loc altei alegeri, privind de data asta partea plină a paharului. A proceda astfel, înseamnă a ne îngăduim să extragem lecțiile experiențelor pe care le alegem și implicit prin ele, a consecințelor ce ne aparțin – astfel, întrerupem șirul cauzal al alegerilor care duc la repetarea și amplificarea experiențelor noastre traumatizante și dureroase.

Am trecut de suficiente ori prin experiența durerii și ne-am victimizat de prea multe ori pentru a putea spune că am exersat din greu trauma suferinței, pentru a ne fi însușit și desăvârșit rolul. Nu mai avem nevoie să-l repetăm căci îl știm deja prea bine.

E timpul să ne detașăm de el, îndreptându-ne spre un alt decor, unul mai frumos, mai vesel și mai promițător. E timpul să înțelegem că nimic nu poate fi dobândit fără repetare, exersare și învățare.

Fiecare lucru, fiecare nouă experiență pe care o primim în viața noastră are un preț, dar niciunul nu poate fi comparat cu prețul durerii ignoranței și a nepăsării.

Pentru a ne vindeca trupul, mintea, inima și sufletul de traumele durerii, este suficient să ne contemplăm alegerile prin prisma efectului lor, să înțelegem efectul continuării manifestării victimizării, și să înțelegem alternativa detașării de a o mai susține ca stare și a o mai hrăni prin prin energia emoțiilor și a gândurilor noastre temătoare. Asta va fi suficient.

Exprimarea mentalității abundenței, prin gând, emoție, atitudine și faptă, înseamnă a ne simții vrednici și valoroși, chiar acum, în clipa asta. A fi nemulțumiți, înseamnă a ne manifesta deficitul fricile și lipsa. Simplul fapt că recunoaștem mentalitatea lipsei și a fricii, înseamnă un pas mare pentru transformarea ei.

După ce vom înțelege că onestitatea emoțională este esențială pentru creștere spirituală, nu vom mai fi nevoiți să ne forțăm să gândim pozitiv. Pentru a ne redobândi armonia inimii și pacea sufletească, va fi suficient să ne recunoaștem negativitatea. Asta presupune un act de iubire, ce converge spre iertare și vindecare.

Iertarea este singura cale a eliberării noastre din mentalitatea lipsei, ce ne conduce prin învățare și conștientizarea modurilor în care resimțim întunericul sufletesc și ne afectează durerea – să vedem darurile noastre, dincolo de ambalaj, prețuind valoarea prin conținut.

Și dacă încă nu putem înțelege semnificația lor, e suficient să avem răbdare, învățând să ne iubim – observând în ce mod ne respingem iubirea și o refuzăm și altora.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– SCANTEIA LUMINII DIVINE
– A FACE CEEA CE ESTE CORECT
– A NU STI
– ESENTA DIVINA
– NU EXISTA NICI O HARTA

Nu te costă nimic să alegi fericirea, însă abandonul iubirii, credinței și a măreției tale, pentru a-ți hrăni nefericire și a te simți strivit – te costă binele, sănătatea, demnitatea și viața.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A FACE CEEA CE ESTE CORECT
– FLOAREA ALBA
– SARACIE
– CARACTER
– A PUNE CAPAT UNEI INVOIELI

Bună dimineața
și -o săptămână abundent, plin de frumusețea și iubire.
Vă doresc să dobândiți capacitatea intuiției, a creativității și a viziunii realităților voastre favorabile, printr-o viață împlinită și prosperă, și puterea de a le înfăptuii – prin energia credinței, iubirii, entuziasmul, pasiunea, curajului, asumării, prețuirii, dăruirii, încrederii de sine, și – prin valorizarea darurilor, vocației, abilităților și experiențelor voastre, puse în slujba celorlalți.

În lumea realităților noastre palpabile, măsurabile și cuantificabile prin rezultate favorabile, devenim adesea neputincioși în fața acțiunii, atunci când dorim sau așteaptă să ni se împlinească planurile, ideile, năzuințele sau nevoile. Gândul acțiunii și teama de a nu da greș sau a nu părea ridicoli în fața celor din jur, ne paralizează.

Atunci când prin memoria faptelor, suntem lipsiți de experiența rezultate favorabile, suntem neîncrezător în reușita noastră sau în capacitățile și abilitățile noastre de a materializa și înfăptuii imaginile noastre gând – frica ne va vlăgui de energie, de resurse, de încredere și de credință.

A ne exprima îndoielile legate de lucrurile pe care ni le dorim sau a ne verbaliza neîncrederea în persoanele de la care așteptăm sprijin sau ajutor, vor sorti din fașă năzuințele, scopurile și planurile noastre la eșec. Ceea ce nu iubim, nu putem dobândi, iar ceea ce nu prețuim, vom pierde.

În cazul celor mai mulți dintre noi – asumarea experienței și a acțiunii, a consecințelor inacțiunilor sau a alegerilor și acțiunilor noastre eronate, vor fi adesea eschivate, iar responsabilitatea și vina eșecului va fi transferată către terțe persoane sau către factorii de mediu – prin diverse scuze, obiecții sau justificări. Cauza subconștientă, este teama de pedeapsă și amintirea inconștientă a experienței durerilor asociate lor.

Toate deciziile noastre subconștiente care duc la eschivă și neasumare, vor fi induse prin automatisme mentale, de frica repetării traumei durerii. În fond mintea ne ferește de durere, fără a înțelege și consecințele neasumărilor noastre, asupra rezultatelor vieții, a trăirilor și a experiențelor viitoare.

Acțiunile nefondate pe convingeri, experiențe și gânduri pozitive, precum și pe: credință, pasiune, abilități, vocație, entuziasm, încredere de sine, și curaj – vor duce inevitabil la eșec, la repetarea experienței durerii și la știrbirea încrederii de sine.

Gândurile de îndoială sunt de fapt cuvinte nerostite, care însă, au același efect negativ asupra echilibrului și aportului energetic necesar umplerii de conținut a a imaginii și a formei gând (ce ne conține visul, nevoia sau dorința),ca și cuvințele sau faptele lipsite de aportul energiei credinței și iubirii (lucrului dorit sau a faptelor întreprinse pentru materializarea lui în plan fizic)

Pentru a ne putea materializa intențiile, ideile, visurile, năzuințele, scopurile sau nevoile – este esențial ca ele să-și tragă seva, din convingeri și gânduri pozitive, dublate de vizualizarea rezultatului în varianta sa palpabilă și favorabilă, apoi hrănirea lui prin energia iubirii și a credinței în înfăptuire, transferate către acțiuni concrete, ghidate de intenții și emoții pozitive.

Orice gând răzleț, menit să pună sub semnul întrebări reușita, sau orice semn de nerăbdare privind mecanismele energetice de materializare a imaginii gând în plan fizic, va goli ”forma gând” de conținut, consumându-i energia și dematerializându-i realitatea.

Adesea, aportul nostru energetic, este insuficient pentru împlinirea lucrurilor, ideilor, planurilor sau dorințelor mai mari.

Atunci când pentru împlinirea lor -dorim să ne bazăm pe ajutorul, sfaturile, experiența, cunoașterea sau capacitatea de înțelegere și discernământ a atei persoane, dispusă să ne susțină și să ne împărtășească experiența sa, fie în mod dezinteresat, fie contra cost – este esențial să ne asigurăm de veridicitatea și autenticitatea energiei sale informațională pe care ne-o dăruiește (sub forma cunoașterii sau a experiențelor sale).

Atunci când cei de lângă noi distribuie gratuit, ne vând (din interes), sau ne oferă (dezinteresați financiar) informații, cunoaștere sau înțelegere , fie sub formă de ajutor sau ca informare – este esențial să învățăm să înțelegem vibrația energetică a acelei informații (din punctul de vedere al polarității emoțiilor transferate), natura interesului (celui care livrează informația) și sursa sau proveniența informațiilor sale.

Este esențial să ne asigurăm de veridicitatea informației, de efectul ei asupra celor din jur, de valoarea, utilitatea și aportul ei la dezvoltarea și evoluția noastră (în plan fizic, mental, emoțional, psihic, spiritual, personal, educațional relațional, profesional, financiar, social, etc), și mai ales dacă cel ce o livrează, o aplică în mod autentic și benefic în viața, deciziile, crezul și conduita sa.

O informație este relevantă și valoroasă dacă ea provine din experiențele, rezultatele, trăirile și viața celui care o propagă.

Dacă informația își trag seva din experiențele și rezultate palpabile ale vieții celui care ne inspiră sau căruia îi solicităm ajutorul, și dacă domeniul său de expertiză este în același plan al nevoilor noastre de dezvoltare personal sau pe același palier profesional în care dorim să ne dezvoltăm atunci vibrația energetică a informațiilor cu care intrăm în contact, ne vor fi benefice.

Dacă cunoașterea cu care intrăm în contact sunt doar informații ”reci” și neexperimentate în mod autentic (prin valoare, crez, iubire și înțelegere personală adăugată) de cel ce le redistribuie, și de, aceste informații au atașate emoția gândurilor și a intereselor și nevoilor sale ascunse, pe care dorește să le împlinească prin noi – cunoașterea ce o dobândim va fi contaminată cu energie de vibrație joasă, volatilă și nebenefică nouă, pe termen lung.

Atunci când informațiile ce ne parvin, sunt contaminată cu negativitate, sau cu interese și scopuri ascunse (mascate în spatele unor imagini sclipitoare sau a unor ambalaje frumoase), ele ne sunt dăunătoare.

Toate informațiile ce conțin sau exprimă: frici, nemulțumiri, nevoi, negativitate, insuficiență, lăcomie, ostilitate, minciuni, gelozii, invidii, ură, bârfă, incitare la violență, generează stări conflictuale prin opoziția de idei, etc – transferă în câmpul nostru energetic – energii toxice, din punct de vedere al polarității vibrației induse și al ravagiilor ce le provoacă asupra stării noastre de sănătate fizică, mentală, emoțională sau spirituală – Ele se reflectă în mod negativ, în toate planurile vieții (în plan personală, relațional, profesional, material, financiar, educațional, etc).

Toate informațiile ce exprimă în mod autentic, abundență energetică prin pozitivitate, iubire dăruită (necondiționată de așteptări), credință, toleranță, empatie, bunătate, etc, au rolul de a crește vibrațiile energetice ale celor ce intră în contact cu ele. Toate energiile de factură pozitivă, sunt menite să crească vibrația și să susțină procesul de vindecare, acolo unde emoțiile negative exprimă deficit de energie vitală [+].

Pentru a putea discerne între ce ne este benefic și ce ne este potrivnic (din punct de vedere energetic și informațional), este esențial să ne analizăm convingerile, gândurile și emoțiile atașate lor, precum și evenimentele, trăirile și consecințele cu care intrăm în contact, din perspectiva polarității lor.

Tot ceea ce e negativ, va trebui reconvertit și reinformat la nivel energetic, prin energia emoțiilor pozitive.

Pentru a reinforma un gând negativ (din punct de vedere al emoției ce-i este atașat), și a-l transforma într-unul pozitiv și benefic, este esențial să înțelegem natura convingerilor și a fricilor noastre, care au generat gândirea negativă sau ostilitatea.

A schimba o convingere negativă, un obicei dăunător sau un atașament mental potrivnic încrederii de sine, pozitivității sau binelui nostru) necesită conștientizarea și înlăturarea cauzelor care au dus la formarea lor.

Asa cum un obicei, o convingere sau un atașament se formează în timp prin repetarea unor deprinderi nesănătoase, procesul invers, de dezvățare este unul similar, ce se instalează în variantă pozitivă, tot prin repetare (la început în plan mental, apoi în plan fizic).

Reinformarea programelor noastre mentale negative, se poate realiza prin vizualizarea a ceea ce e negativ sau potrivnic în consecințele și convingerile noastre (la nivel perceptual), în varianta lor pozitivă.

Pentru a schimba realitatea ”ostilă” și nefavorabilă a vieții noastre (induse de programe mentale și frici, menite să ne distorsioneze gândurile, percepțiile, atitudinea, mentalitatea și acțiunile) – va trebui prin repetare, auto-educare și învățare, să formăm automatisme mentale de vizualizare, prin care să reconfigurăm și să ne recompunem imaginile mentale- până ce ele pot converge către gânduri, emoții, alegeri, acțiuni și rezultate favorabile, prin generarea de imagini mentale și crezuri favorabile (pe care le putem iubi, accepta, asuma, adapta și materializa).

Legea energetică a principiului cuantic al cauzalități (cauză-efect), și principiul electromagnetic al complementarității polarității energiilor din univers, dovedesc în mod palpabil și cert, că – alegerile și faptele ”inspirate” de imagini mentale și gânduri temătoare, hrănite de emoții negative [-], nemulțumiri, supărări, nevoi, insuficiențe sau lăcomii – converg întotdeauna către consecințe și rezultate defavorabile [-], pe termen scurt sau lung.

De altfel, în mod similar cu ecuația energetică a vieții și a legii karmice, sau a destinului (care conform principiului psihologiei cuantice, este ”un lung șir de acțiuni și reacții la factorii externi”), orice ecuație matematică a cărei variabile însumează valori negative, va converge către un rezultat negativ.

De ne dorim rezultate favorabile prin experiențele și trăirile vieții, va trebui să înțelegem că – e nevoie să ne conștientiză convingerile, prejudecățile, atașamentele mentale, viciile, carențele, obiceiurile dăunătoare, etc (care converg către gânduri și emoții negative ce exprimă nemulțumiri, ostilitate, negativitate și frici) – pentru a le înlocui treptat (pe măsura conștientizării și înțelegerii cauzei și sursei lor), cu valori pozitive.

Prin repetare atitudini benefice vieții și prin reînvățarea obiceiurilor sănătoase – vom putea redobândi controlul mental. Astfel, vom putea schimba după bunul plac (înlocuindu-ne emoțiile negative cu sentimente pozitive) – gândurile negative, în gânduri pozitive, și prin ele, polaritate energetică a rezultatelor, experiențelor, consecințelor, trăirilor și a ecuației vieții (precum avem sau vom avea înțelepciunea și credința, să alegem să facem și să trăim, pentru a avea și a fi, prin ceea ce deja suntem).

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– FAPTE EGOISTE
– Credința – o dovedim prin faptele noastre
– Alchimie, astrologie, magie, Cabală – descoperim bazele acestor patru științe în faptele vieții zilnice
– CE VEDE DUMNEZEU
– ADEVARATA AUTORIATATE A INIMII TALE

Realitatea pe care adesea o pierzi…
dintr-al tău destin și a ta vedere, e ceea pe care mintea ți-o ascunde când dai crezare iluziilor fricii ce ți le induci – când sufletul ți-l lași pradă regretului și nemulțumirii, ce-ți disipă curajul de a te încrede în tine și-n glasul inimii, pentru ați urma liber destinul, prin Spirit și credință-n Dumnezeu, și-n menirea ta de a plămădi, prin iubire și creativitatea ce ți-o inspiră, viața după care doar tânjești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DRAGOSTE ȘI DESTIN
– REALITATE ȘI DESTIN
– DESTIN
– ATRACȚIE ȘI DESTIN
– CONSECINȚE ȘI DESTIN

Bună dimineața
și o duminică plină de miracole!
Vă doresc pentru azi, o zi a descătușării de vechi, de supărări, prejudecăți, nemulțumiri, dogme, stereotipuri comportamentale, judecăți și vinovății.

Fără a goli dulapul minții de prosii, de convingeri și obiceiuri nesănătoase, de negativitate și vanități – noul, binele și miracolele n-au loc să intre în ea, pentru a ne înfrumuseța percepțiile, gândurile, sentimentele, atitudinea și viața. Nu e nevoie să reinventăm roata ca să aducem vieții noastre, o contribuție semnificativă.

E suficient să ne deschidem ochii sinelui nostru lăuntric, pentru a vedea în jur, multitudinea de căi ce ne stau la dispoziția noastră, în vederea auto-exprimării și manifestării frumuseții noastre în folosul binelui celor din jur.

Desigur, nici una din ele nu este perfectă, așa cum nici noi nu am fi siliți să trece prin experiența învățării, dacă am fi perfecți. Viața ne cere să evoluăm și să ne mișcăm în permanență, pentru a ne pute adapta mișcării perpetue și schimbări ei.

A stagna într-o experiență a neîmplinirii, a neîncrederii de sine, sau a victimizării – preferând să trăim înlănțuiți în trecut, în traume, în frici sau regrete, și a dezvolta atașamente față de obiceiuri și convingeri (ce sau dovedit în timp a ne fi potrivnice și dăunătoare), sau față de un anumit mod de a percepe, a spune sau de a face ceva – înseamnă să trăim în labirintul propriei inepții, mânii și decepții împotmoliți într-o falsă identitate și credință.

Asta ne face să fim tributari timpului, prin experiența eșecului și a durerilor repetate, învrăjbindu-ne împotriva propriei vieți și a semenilor noștri.

Mulți dintre noi, ce-și trăiesc dramele propriei inconștiențe și delăsări, zdrobiți încă de griji, insuficiențe, ne-iertări și durere – așteptând miracolul schimbării vieții lor în bine, sau ca cineva să-i ajute, însă nu sunt dispuși să facă schimbarea în propria atitudine și mentalitate – de fapt sunt incapabili să recunoască ajutorul ce-l privesc, respingând tot ceea ce le contrazice și le demonstrează prin argumente logice și palpabile, crezul în inefabila lor durere.

Unii dintre noi, cautăm să găsim serviciul perfect – dar nu știu să atingem perfecțiune măcar la nivelul de a prețui ceea ce deja avem, sau, cum arată idealul perfecțiunii așteptărilor noastre (dincolo de nevoia exprimată prin sintagma unui ”salariu bun”.

Căutăm relațiile perfecte sub forma ”sufletului pereche”, dar când așteptările noastre nu mai sunt satisfăcute, ne prevalăm de ”nepotrivirea de caracter” fără a înțelege că ceea ce judecăm sau învinuim, este oglinda carențelor sufletului nostru, și ne reflectă indisponibilitatea și incapacitatea de a ne dărui binelui celuilalt, în mod necondiționat.

Tot ceea ce exprimăm prin nemulțumirile noastre, reflectă doar incapacitatea noastră de a prețui și a da valoare la ceea ce este, ființează, facem, experimentăm, suntem sau avem. Nemulțumirile și neîmplinirile noastre devin sursa frustrărilor pe care le avem. Va trebui să înțelegem că lumea nu oferă perfecțiune, așa cum nici noi nu oglindim perfecțiune în ea.

Dacă ceea ce primim nu ne împlinește, va trebui mai devreme au mai târziu, să dobândim curajul de a întrerupe șirul cauzal al evenimentelor potrivnice binelui nostru, alegând o atitudine pro-activă, benefică atribuirii de valori și conotații pozitive, atât evenimentelor și consecințelor din viața noastră, cât și percepțiilor noastre, în raport cu alegerile și experiențele semenilor noștri, și valorile lumii în care trăim.

Lumea doar ne oglindește propriile carențe și imperfecțiuni, pentru a vedea unde avem nevoie de schimbare, pentru a înlătura umbrele noastre sufletești, în lumina clarității luminii dobândite prin credință, acceptare, asumare și iertare, și prin iubirea dăruită. Ea ne oferă oportunitatea de a evolua și a ne schimba.

Schimbarea este ușoară și facilă, la îndemâna tuturor celor deschiși să-și conștientizeze carențele și atașamentele (față de propria formă de auto-exprimare, manifestată prin obiceiuri și convingeri păguboase și antagonice exprimării iubirii), din dorința de a înlătura tot ceea ce e toxic în viața, convingerile, și comportamentul lor.

Doar dacă nu suntem atașați de formă, vom putea păși în afara timpului, pentru a vedea și înțelege valoarea și esența lucrurilor, ascunse în conținut.

Când vom înțelege că MIRACOLUL propriei vieți suntem noi – vom înțelege că suntem singurii capabili să-l recunoaștem și să-l prețuim, acolo unde el se manifestă, și să-l generăm, în propria viață și a celor din jur prin ceea ce suntem, facem și prețuim.

Când prin trezirea conștiinței noastre Christice ne vom eliberăm spiritul de dominația minții ego, de frici, negativitate, ostilitate, și mânii izvorâte din nemulțumiri, nevoi, vicii, atașamente și convingeri păguboase, și ne vom regăsi liniștea inimii și pacea sufletească – vom trăii miracolul propriei vieți.

Miracolele sunt demonstrații ale lui Dumnezeu și manifestări (prin acțiuni și experiențe), ale Minții noastre Christice aflată în armonie și conectat prin adevărul inimii și cu pacea lăuntrică a sufletului și sinelui nostru Spiritual, cu Mintea Divină.

Mintea ființei umane, lipsită de conștiință trează (manifestat printr-un nivel superior de conștientizare celui din visul din timpul somnului de noapte sau al conștiinței manifestate în starea sa de veghe de peste zi) – are nevoie de dovezi și certitudini, pentru a accepta și a crede în miracole.

Omul nu poate recunoaște miracolul pentru că minții sale îi lipsesc reperele necesare recunoașterii miracolului. Până nu ne detașează de limitele înguste ale cunoașterii și convingerilor minții noastre ego, pentru a ne extinde orizontul, percepțiile și înțelegerea lumii și a rostului nostru, privind experiența vieții aici pe Pământ – nu vom înțelege nici micro-universul nostru interior, nici macro-cosmosul ce ne cuprinde din afară.

Pentru a vede lumea și a ne înțelege rostul și viața din alte perspective – decât cea egotică și ”îngustă” a minții noastre (bazată pe cunoașterea programată sau dobândită prin cele 5 simțuri ale trupului nostru material) – e nevoie să ne detașăm de ceea ce știm, pentru a înțelege că adevărul oglindit de Întregul căruia aparținem,nu poate fi cuprins de mintea noastră atrofiată de simțurile sale extrasenzoriale, prin trauma fricii, a nemulțumirilor și a durerii.

E nevoie să ne eliberăm din îngustimea minții pentru a cunoaște și înțelege adevărul, raționând prin Sinele nostru Spiritual (energetic).

Lumea noastră e plămădită pe lăcomii și frici. La fel ne sunt și gândurile și viața. Pentru a înțelege și accepta asta, e suficient să privim în jur și să ne observăm gândurile. Cu siguranță că aproape ne va fi imposibil să mai găsim o oază de iubire și lumină, nepenetrate de întuneric și frici. Prezența ei este cee care ne induce nemulțumirile, neliniștile, insuficiențele, neîmplinirile și decepțiile care ne deprimă.

Nu ne putem apropia de iubire dacă nu conștientizăm cât de multe frici hrănim prin convingerile și gândurile noastre. Dacă nu realizăm cât de multe dintre gândurile noastre, ostile, vieții, nouă înșine, lumii și semenilor noștri sunt induse de frici – nu le vom putea conferi prin conștiință, o altă alternativă.

Calea eliminării gândurilor noastre temătoare, nu este ceea a înlocuirii lor cu gânduri pozitive. Prin ele am nega ceea ce suntem, si doar am ascunde mizeria sub covor. Transformarea noastră trebuie făcută prin conștientizare continuă. Noi trebuie să descoperim minciuna minții și acele iluzii, atașamente, obiceiuri, frici și vicii, prin care ne stăpânește gândurile și ne înfrânează credința, iubirea și încrederea de sine.

E nevoie să trecem prin fricile noastre, pentru a reînvăța să iubim și să prețuim valoare și pe cei ce o dețin, pentru a le redobândi abundența și în propria conștiință, atitudine, convingere și viață. Atunci când ne putem conștientiza și accepta fricile, fără a ne eschiva de responsabilitatea lor – vom fi pregătiți să cerem ajutorul de la ”Tată-L nostru”. El ne va îndruma și ne va scoate în cale răspunsurile la poverile cu care ne confruntăm și ajutorul de care avem nevoie.

Nimic din ceea ce cerem nu va fi respins și nu va rămâne fără răspuns. Când cerem ajutorul divin și ne deschidem inima s-o primim, recunoaștem că există o putere mai mare decât frica din noi. Prin acceptare, ne relevăm dorința de a conlucr cu această putere.

De alegem să ne hrănim pe mai departe gândurile temătoare, să ne afirmăm nemulțumirile, îndoielile, neîncrederea în sine și în binele nostru, sau continuăm să ne plânge și să ne victimizăm – respingem ajutorul și reafirmăm credința noastră în suferință și durere.

Când alegem să privim lumea și atitudinea semenilor noștri prin ochii fricii și a-i judecății, ceea ce vedem sunt propriile frici, defecte, neîncrederi, și carențe de iubire. Când conștientizăm asta, si alegem să cerem ajutorul, el va trebui în primul rând să fie unul prin care să solicităm schimbarea modului nostru de a gândi și a vedea lucrurile, nu din perspectiva fricii ci din ceea a curajului și iubirii divine.

Când privim lumea prin ochii credinței și ne filtrăm gândurile prin adevărul inimii, ajutorul pe care-l cerem și-l primim, ne va susține în a vedea lumea, cu iubire egală pentru noi înșine cu ceea pentru toți ceilalți.

A ne odihni sufletul în tăria credinței și în pacea inimii, înseamnă a-L lăsa pe Dumnezeu să ne răspundă și a-i recunoaște răspunsurile prin fiecare cuvânt, gest, întâmplare, experiență, fapt, trăire sau consecință a a vieții noastre. Vom trăi experiența miracolului doar dacă vom fi dispuși să-l primim.

Când suntem convinși că există miracole, – când credem că ele pot veni și pentru noi, – când știm că avem nevoie de ele, – când suntem dispuși dispuși să-l cerem în mod sincer, – când îl cerem pentru a-l prețui și a-i da valoare prin dăruirea și iubirea noastră, și -când suntem dispuși să-l primim în viața noastră – devenim pregătiți să trăim experiența miracolului vieții noastre.

Din păcate, cei mai mulți dintre noi, am trăit de nenumărate ori aceste miracole, însă am trecut pe lângă ele cu ignoranță sau fără să le recunoaștem sau prețui prezența. Și continuăm s-o facem zi de zi, atunci când în loc să ne dăruim iubirea, preferăm să trăim în frici, plângându-ne prin nemulțumirile noastre de viața pe care o ducem , de lumea în care trăim, și de semenii noștri.

Miracolul nu se arată întotdeauna așa cum ne dorim, așa cum nici ajutorul celor din jur, adesea nu e ”ambalat” în ceea ce cerem, pretindem să primim sau putem recunoaște prin prisma cunoașterii, a convingerilor noastre sau a experiențelor și trăirilor trecute.

Din păcate, de cele mai multe ori, lipsa răbdării noastre, a deschiderii spre asumare și a indispoziției de a vedea și a accepta adevăruri, dincolo de limitele percepțiilor și ”dreptății” minții noastre – împiedică miracolul să se releveze.

Când cerem lui Dumnezeu prin gândurile pe care le exprimăm – să împlinească miracole în viața noastră, se întâmplă adesea ca ceea ce cerem să nu ne poată elibera de frici. Dominați de frică, percepțiile și gândurile noastre sunt distorsionate. De aceea, ceea ce primim, va fi diminuat prin gândurile noastre nemulțumite, de valoare si astfel darul își va pierde semnificația de miracol.

Se întâmplă adesea că cerem divinului să ne împlinească nevoile, însă nevoile exprimă lipsuri și frica insuficienței. Astfel, în mod inconștient, cerem să ni se împlinească lipsurile pe care prin gânduri dominate de nemulțumiri și frici, le exprimăm.

Consecințele gândurilor sau rugăminților noastre, vor genera doar situații și conjuncturi care ne vor reconfirma și întării fricile, îndoielile, nevoile, necredința, îndoiala și convingerea că nu există miracole sau nu sunt valabile pentru noi. Astfel, ajungem să ne pierdem încrederea în miracole și în noi. Lipsiți de încredere și credință, miracolele nu se pot înfăptuii.

E nevoie să reînvățăm manifestarea încrederii de sine, prin a ne lăsa rugămințile pe de-a întregul voii și căii lui Dumnezeu, prin gânduri pline credință, abundență și iubire.

Acceptând ceea ce este și supunându-ne voii Lui prin ceea ce va să vie (cu un motiv bine tâlcuit ce e lecție pentru noi) – vom dobândi prin har, vocație și dar, puterea de a înfăptui, prin susținerea și armonia energiile din univers ce converg la împlinirea intențiilor noastre pozitive (hrănite prin energia prețuirii, a iubirii și prin crez).

Tot ceea ce primim în viață, este o nouă cale și o nouă șansă de a învăța să ne cunoaștem și înțelege lumea și lumina ce ne călăuzește și ne dă viață. Deslușind sensul iubirii și al fricii, ne metamorfozăm conștiința, trezindu-ne la adevărata noastră natură Spirituală – dizolvând treptat prin conștientizare, fricile din noi.

Miracolul va izvorî din nou din noi, când vom putea conștientiza fiecare obstacol din viata ca fiind un cadou divin care ne sprijină în evoluția conștiinței noastre către dimensiuni superioare de ființare și înțelegere. Când înțelegem și ne asumăm astfel consecințele, nu ne rămâne decât să experimentăm miracolul propriei existențe și să fim fericiți.

Beatitudinea și grația miracolelor vieții, stă în capacitatea noastră de a iubi și a fi fericiți prin prețuirea a tot ceea ce există în lume, suntem, simțim, experimentăm, avem, facem și trăim.

Cu cât vom înțelege mai repede că fericirea sălășluiește deja în noi (alături de tot ceea ce avem nevoie pentru a o manifesta) și că ea stă în puterea noastră de a iubi și în modul în care ne bucurăm și prețuim fiecare moment pe care-l trăim și-l prețuim – vom înțelege că frumusețea vieți stă în suma momentelor de care ne bucurăm.

Prin a căuta neîncetat să căutăm motivație și prilej pentru a ne bucura de viață – vom cunoaște, vom trăii și vom oglindi în lume – abundența frumuseții noastre, fericirea, împlinirea și prosperitatea prin iubira din sufletele noastre, ce reprezintă însuși miracolul vieții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Linia curbă – interpretare simbolică
– ADEVARATA DARUIRE
– A RETINE IUBIREA
– CORECTARE
– Exercițiile spirituale – condițiile eficacității lor

Sărăcia spirituală a ființei umane izvorăște din: ”orbul” minții, din ”surzenia” inimii și din ”întunericul” său sufletesc. Mintea, lipsită de conștiință trează, crede doar în convingerile și iluziile sale.

Astfel, sărăcia de credință și lipsa de iubire a minții – va respinge tot ceea ce înseamnă prețuire și asumare, condamnând ființa lipsită de rațiune trează și de cuget liber, la suferința și durerea induse de un ego trist – căzut în dizgrația Luminii și în capcana ispitei lăcomiilor și a insuficiențelor sale, induse prin nemulțumiri și frici.

Când ființa este victima propriei ignoranțe, frica devine parte a destinului său. Astfel, ea va ajunge să se resemneze sau să ducă o viață de supraviețuire printre griji, copleșită de: insuficiențe, nemulțumiri, nefericire, judecăți, supărări, ură, intoleranță, risipă, ne-iertare și ne-prețuire. Însingurarea o va face să trăiască rătăcită de valori, copleșită de neînțelegere, ne-iubire, nefericire, griji, ostilitate și mânie – ducând durerea subzistenței unei vieți austere, risipite și neîmplinite.

Calea vindecării sărăciei, a tristeții și a durerii noastre sufletești, rămâne doar armonia prin iubire, acceptare, prețuire și iertare, exprimate în Lumina grației divine și a credinței în binele nostru comun.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– SARACIE
– RELAȚIA CU VIAȚA
– DARURILE VIEȚII
– IMPARTASIREA BOGATIEI
– DANSUL ENERGIEI

Bună dimineața
și un sit de săptămână minunat, plină de grația și energiei iubirii care să vă aducă căldură în inimi și lumina clarității, prin spirit!

Vă doresc puterea eliberării sinelui vostru autentic – de frici, nemulțumiri, atașamente, măști și constrângeri auto-induse – pentru a dobândi prin înțelegere, iubire necondiționată și credința în bine – claritatea, curajul și grația divină de a fi și a vă asuma , așa cum sunteți.

Ceea ce se întâmplă în viața noastră nu e nici rău și nici bine, nu e nici pozitiv și nici negativ. Este esența vie a energiei divine, imaginație a minții și materie – ce prin viață prin ceea ce credem, alegem să vedem și putem să ne imaginăm și să plămădim prin crezurile, imaginația și cunoașterea noastră.

Cei ce decidem dacă lucrurile, situațiile, experiențele, trăirile, consecințele, rezultatele, persoanele cu care intrăm în contact, etc.,sunt: – ”bune” sau ”rele”, – ”pozitive” sau ”negative”, – favorabilă sau ostilă, – spirituale sau profane, etc – suntem NOI.

Zi de zi dăm verdicte și judecăm situații și oameni, în baza unor credințe colective sau individuale, dogme, convingeri, prejudecăți, stereotipuri, trăiri și ”dreptăți” ale minții – ignorând adesea ”adevărul inimii”, aflat dincolo de palpabil, demonstrabil sau de ceea ce mintea noastră poate accepta cuprinde fără dovezi, pri cunoașterea sa limitată.

Când suntem în adevărul inimii și trăim în împăcare sufletească, detașați de nemulțumiri, judecăți și negativitate – tot ceea ce se întâmplă în viața noastră și în cadrul experiențelor pe care le trăim – poate fi înzestrat cu calități spirituale, prin faptul că aducem energia luminii noastre sufletești asupra lor, prin iubire, iertare și acceptare.

Chiar și efectele celor mai profunde dureri sufletești, boli fatale, provocate de pierderi de vieți, pierderi materiale, situații profesionale sau financiare fără de ieșire, trădări și rupturi de relații, etc – pot fi schimbate prin puterea gândurilor noastre pline de iubire, iertare și acceptare.

Tot ceea ce trăim, experimentăm, credem, vedem, avem, facem și trăim, are un sens și un rost. Ne confirmă sau ne infirmă calea și ne arată (la nivelul emoțiilor și gândurilor pe care ni le induc), cât de aproape sau departe suntem de adevăr, lumină, și de pacea noastră sufletească.

Adesea credem că înțelegem sensul întâmplărilor din viața noastră, însă ne bazăm pe ”logica”, ”rațiunea”, ”dreptatea”, credințele și convingerile și deciziile subconștiente ale minții.

Toate credințele și convingerile noastre, și gândurile induse de ele – sunt ”creații” și ”realități” plămădite de programele mentale cu care am fost programați. Ele ne induc vanitățile și modul în care să gândim: – cum să simțim, – cum să ne manifestăm, – cum să ne comportăm, – ce alegeri să facem, – în ce să credem, – ce să respingem, – ce nevoi să avem, – cum să reacționăm la stimulii externi, etc,

Programele mentale, NU ne învață:
– cum să gândim liber, – cum să iubim necondiționați,
– de ce să iertăm, de ce să-l acceptăm pe Dumnezeu în viața noastră (prin prezența benefică a vibrației energiei luminii sale călăuzitoare),
– cum să ne vindecăm trupul, mintea, inima, sufletul, viața și conștiința (stopând risipa de energie indusă prin negativitate),
– cum să ne trezim conștiința (pentru a nu mai ”naște monștri” în propria realitate) și,
– nici ce să facem pentru a dobândi claritatea (pentru a nu mai putem fi manipulați de iluziile și fricile minții).

Doar prin spirit și conștiință trează, putem înțelege:
– cum să ne schimbăm, convingerile, experiențele, gândurile și emoțiile (pentru a credem în noi și a ne descoperii și manifesta valorile, darurile și în harul nostru divin),
– cum să ne creștem vibrația și să dobândim abundență energetică (pentru a nu mai experimenta suferințele, nemulțumirile, lipsurile și negativitatea induse prin deficitul nostru energetic),
– cum să evităm agresiunea și suferințele provocate semenilor noștri (prin gânduri ostile, vorbe și faptele ce dau cel mul satisfacție doar ego-ului nostru vanitos).

Când vom înțelege că:
– tot ceea ce simțim, gândim, percepem, vedem, simțim și credem sunt plămădeli ale minții ce izvorăsc din proiecțiile și programele noastre mentale, și
– vom înțelege că ceea ce mental sau prin convingeri credem, sunt doar linii de cod, lipsite de rațiune, cuget, simțire sau conștiință (căci ele sunt atributul exclusiv al celor ce crează și scriu programe, și nu a celor ce le răspândesc la nivel informativ)
– vom ști când suntem robi ”pragmatismului” mental și când suntem în Adevărul inimii.

Când vom ști cum și de ce să raționăm prin adevărul inimii (rămânând în permanență conectați în prezent, și conștienți de efectul, gândurilor, emoțiilor, alegerilor, atitudinilor și faptelor noastre, în raport cu binele celorlalți și ceea ce năzuim) – vom deveni capabili prin control mental, să ne coordonăm gândurile și energia emoțiilor asociate lor (evitând să ne hrănim nemulțumirile și frustrările), în așa fel încât, toate alegerile și acțiunile noastre să conveargă către rezultatul dorit.

Claritatea și perspectiva realității destinului nostru și a vieții, stă în capacitatea noastră conștientă prin Spirit, de a putea discerne între: – iluziile și fricilor subconștiente ale minții (pe care ea le crează pentru a ne înfrâna acțiunile a căror rezultat nu le poate prevedea din prisma ”cunoașterii” sale, a ne securiza resursele, a stopa risipa de energie și a ne proteja pe noi de noi, fără însă a înțelege că tocmai prin negativitate, împotrivire la cursul vieții și prin frici le risipește) și,
– adevărul inimii (care știe când ne e bine, când suntem în iubire, împăcare și pace sufletească),
– înseamnă a trăi în prezent și a fi în armonie cu tot ceea ce gândim, spunem, credem, facem, prețuim, iubim și alegem să trăim.

Cât timp însă ne vom lăsa conduși de ego, lăcomii, negativitate, insuficiențe, gelozii, invidii și frici, izvorâte din gânduri, emoții, reacții, comportament și alegeri instinctuale (induse exclusiv de interesele egotice și nevoile programate ale minții) – starea noastră de spirit și reactivitatea emoțională se vor răsfrânge în mod defavorabil în viața noastră, în funcție de modul în care ne sunt sau nu, împlinite interesele, scopurile și nevoile.

Lipsa de abilități, lipsa de resurse energetice, lipsa de experiențe favorabile și incapacitatea noastră de a crede, a materializa și a iubii o realitate a vieții, una ce ne este favorabilă, face ca experiențele noastre să se petreacă pe parte întunecată a ”monedei” destinului nostru.

Va trebui să înțelegem că pentru a ne manifesta și valorifica potențialul prin prin exprimarea valorile și pozitivității noastră – nu trebuie să dăm vina pe lipsa experiențelor favorabile din trecute, – nici pe conjuncturi, persoane sau factori externi, și – nu trebuie nici să așteptăm în timp ce ne plângem de milă sau ”ne lingem rănile”, ca lucrurile să se întâmple de la sine.

Nimic în viața noastră nu se întâmplă fără acceptul, aportul sau ”complicitatea” noastră. Noi suntem cei ce decidem care parte a paharului dorim să o vedem, pe cea plină sau pe ceea goală.

Noi decidem ce sentimente hrănim și ce gânduri exprimăm: – pe cele dominate de lipsuri, probleme, poveri, răni sufletești, neîmpăcări, nemulțumiri, neîmpliniri, îndoieli, învinuiri, mânii, frustrări și negativitate, etc, sau – pe cele pline de creativitate, entuziasm pentru viață, abundență, iubire, credință, încredere de sine, iertare, toleranță, responsabilitate, acceptare, împăcare și asumare.

Pentru a ne trăi viața în mod autentic, a vedea lucrurile în claritatea și profunzimea lor și a înțelege sensul fiecărei clipe din viața noastră, a fiecărei experiențe și trăiri – este esențial să renunțăm la a mai da lucrurilor, evenimentelor, oamenilor, faptelor lor și experiențelor pe care ei le aleg, conotația și propriul sens.

A ne baza înțelesurile doar pe cunoașterea minții și pe experiențele noastre limitative (care adesea izvorăsc din decepții, suferințe, eșecuri, regrete și dureri) – înseamnă doar a contamina valoarea și frumosul din noi, cu non-valoare, cu durerea, cu negativitate și respingere, și convingerile întunecate din sufletul nostru.

Când dăm lucrurilor, oamenilor și situațiilor pe care le experimentăm, ”sensul dreptății minții” și al fricilor sale, e posibil să le vedem mereu ca pe niște pedepse, pentru noi sau pentru altcineva.

Când le dăm sensul adevărului inimii – ne vom manifesta disponibilitatea de a privi fiecare întâmplare, fiecare experiență , fiecare idee, fiecare informație și fiecare mesaj ce vine spre noi (prin oameni și consecințele vieții), ca pe niște DARURI divine.

Doar atunci când putem iubii o situație, ”bună” sau ”rea”, îi vom înțelege lecția și rostu. A respinge însă mesajele ce nu ne convin, înseamnă a lupta cu viața și a ne împotrivi ei. Ori tocmai respingerea și neasumarea), este de fapt, sursa fricilor, a dureri și a neîmplinirilor noastre. Frica ne condamnă la suferință, în egală măsură pe noi, cât și pe cei pe care prin manifestarea ei îi atingem.

Asa că, de rămânem incapabili să iubim, să credem și să exprimăm (prin gânduri, alegeri și fapte) valorile, convingerile și atitudinea noastră pozitivă pro-activă, manifestate, dincolo de ego și interese strict personale, și limitări ale ”dreptății” minții – nu trebuie să fim surprinși atunci când prin fricile, negativitatea și neasumările noastre, experimentăm durerea și neîmplinirea, și nici când ele ne copleșesc, ci – pur și simplu, să ne așteptăm la ele și la repetarea traumei lor.

De nu vrem ca suferințele noastre să se cronicizeze și nici să le transformăm în obiceiuri și atașamente față propria victimizare și repetarea lor – va trebui doar să le înțelegem rostul și lecțiile, pentru a ne putea detașa de ele – pentru a genera o altă atitudine și realitate, prin învățare manifestării unor gânduri, emoții și perspective, pline de credință, încredere, iubire, iertare, asumare, responsabilitate și acceptare.

De nu vrem să mai repetăm experiența durerii – va trebui să ne schimbăm atitudinea față de noi, față de semeni, față de lume, față de habitatul și mediul în care trăim și față de propria viață. Toate astea depind exclusiv de noi, de alegerile pe care le facem, de emoțiile cărora le dăm curs, și de relația noastră cu Dumnezeu.

Legătura ființei cu Dumnezeu, se produce prin canale energetice subtile activate prin conștiința Sinelui său Spiritual – ca efect al asumării adevărul inimii, și a înțelegerii (decodificării) mesajelor suptile accesibile prin supra conștientul nostru, inspirat de Divin.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DIALOG CU DUMNEZEU
– VINO LA DUMNEZEU CU MAINILE GOALE
– Adevărata religie – să Îl găsim pe Dumnezeu în noi înșine și să ne identificăm cu El
– A-L GASI PE DUMNEZEU
– Dumnezeu – Îl putem cunoaște numai contopindu-ne în El