Sandor Kasza tagged posts

Miracolul vieții stă în curajul de a fi vii prin conștiință, cuget, simțire și crez și în energia vie a iubirii divine izvorâtă din puritatea inimii și măreția noastră sufletească – ceea ce ne îmbie la a trăi liberi prin spirit dincolo de neoile, fricile, atașamentele, interesele, neîmplinirile și nevoile programate ale minții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– MIRACOLE
– A-TI CUNOASTE FRICA
– MANIFESTAREA IUBIRII
– IUBIREA NU IA OSTATICI
– O NOUA PARADIGMA A RELATIEI

Bună dimineața
și o săptămână a încrederii de sine și a eliberării de atașamente, așteptări, vinovății și frici!

Vă doresc ca începând de azi să dobândiți puterea de a vă conștientiza convingerile limitative și acele atașamente metale care vă induc fricile îndoielile și lipsa curajului de a vă manifesta în mod autentic, valorile, frumusețea, măreția și darul vostru sufletesc.

Când conștientizăm sursa fricilor, a nemulțumirilor și a neîncrederii noastre, permitem inimi noastre să se vindece și spiritului, să se trezească la viață.

Atunci când inima începe să bată din nou plină de curaj, energia iubirea necondiționată începe din nou să ne lumineze sufletul, disipând întunericu și oferindu-ne claritate asupra iluziilor minții prin care ne-a indus fricile, separarea, traumele, ne-credința, durerile și îndoiala.

Când lumina iubirii disipă întunericul sufletești și ne vindecă rănile traumelor sufletești, sursa fricilor și teama de amintirea rănilor și a pedepse dispare, pentru a face loc armoniei inimii și păcii sufletești. Atunci, a dărui și a primi iubirea ni se pare un lucru firesc, căci a fi în armonie cu adevărul divin ce sălășluiește în inima și sufletul nostru, înseamnă a a fi parte a sursei iubirii divine.

Când redevenim una cu sinele nostru spiritual și prin el reintrăm în comuniune și armonie cu Dumnezeul atotcuprinzător, înțelegând că (dincolo de limitele cunoașterii minții și a dovezilor palpabile ce ni le poate furniza) – suntem parte intrinsecă a sa – vom înțelege că imposibilul devine posibil, îndoielile dispar pentru a lăsa loc certitudinilor dobândite prin credință.

Când experimentăm și ne însușim această stare, iubirea necondiționată va deveni o stare firească a atitudinii noastre, ce nu cere nici efort și nici învățare.

Când înțelegem că fricile și îndoielile noastre au fost induse de trauma separării de sursa iubirii noastre și de divinul din noi și că neîncrederea și îndoielile noastre sunt sursa gândurilor noastre înfricoșătore – putem înțelege și că teama de pedeapsă este doar o iluzie a minții izvorâtă din false convingeri izvorâte din distorsiunea realității. Și ca orice iluzie, ea se disipă de la sine, dacă încetăm să-i hrănim și să-i materializăm realitatea cu energia gândurilor și a emoțiilor noastre negative.

Când înțelegem că sentimentul separării și trauma durerii sufletești izvorâte din ea, sunt doar percepții artificiale și auto-impuse, pe care mintea ni le induce prin convingeri ca fiind reale – înțelegem și faptul că, pentru a păși pe calea vindecării sufletești și trupești, este suficient să ne detașăm de sentimentele negative.

Alegând calea iertări și a curajului asumării, acceptării și iubire – vom permite luminii și clarității înțelegerii mecanismelor mentale, dobândite prin energia credinței și a adevărului ce ne sălășluiește în inimii, să separe realitate și valoarea, de iluziile irealității minții ego, dominate de nemulțumiri, negativitate, atașamente, emoționale, așteptări, poveri, insuficiențe, negativitate, vicii și frici.

Când ne dăm răgazul să ne oprim din alergare și goana stupidă pentru privilegii și înavuții materiale (dincolo de limita rațiunii suficienței, cumpătării și a bunului simț), pentru a ne elibera din programele mentale ce ne hrănesc fricile, lăcomiile, nemulțumirile și insuficiența – ne deschidem ochii pentru a privi lumea prin lumina clarității conștiinței.

Oprind zgomotul tumultuos al gândurilor noastre, îndoielnice, istovitoare și temătoare – vom începem să auzim, să deslușim și să înțelegem răspunsurile lui Dumnezeu la rugămințile și așteptările noastre. Atunci, vom vom putea înțelege esența mesajelor sale, sarcinile pe care trebuie să le împlinim pentru a ne vindeca karmic, și calea ce ne este sortită prin destin.

Când vom desluși mesajele divine din spatele consecințelor și lecțiilor noastre de viață – vom înțelege prin ele, că, suntem iubiți fără condiții, și că prin lumina scânteii divine din noi, am dobândit și puterea de a crede în puterea ce ne-o dă sinele spiritual, de a acționa, a crea, a materializa și a zămisli în mod iubitor, punându-ne prin haruri, în slujba binelui nostru comun.

Când în lumina clarității și a abundenței iubirii dobândite prin spirit ne vom trezi la viață, vom deveni capabili de a ne abandona căii și inspirației divine – ne vom împlinii rostul și menirea, ca efect al dăruirii iubirii din abundența roadelor abundenței iubirii, semănate în propria conștiință și în gândurile, alegerile și în acțiunile pe care le întreprindem.

Dacă am fi ascultat răspunsul lui Dumnezeu, visul nostru despre separare, iluziile, fricile și coșmarurile plămădite prin somnul rațiunii, ar fi dispărut, prin simpla trezire la conștiința ce ne reliefează o realitate prietenoasă, diferită de cea a negării și neliniștii, în care mintea ne hrănește convingerea ostilității date de crezul că nu suntem iubiți.

Presupunerea minții privind nedreptățile pe care le suferim pentru că nu primim iubire de la cei din jur, nu ar trebui să ne împiedice în a ne iubi și a crede în dreptul nostru la fericire. O astfel de presupunere nevrotică în care credem că nu merităm să iubim sau să fim iubiți – duce la traume, nemulțumiri și negativitate. Odată ce se croncizează în frici, ea se transformă în depresie și victimizare.

Gândurile, fricile și faptele ”rele” nu pot fi exprimate decât dacă hrănim: – convingerea subconștientă a neputinței noastre de a produce schimbarea în bine în destinul nostru, și credința că ”suntem nedemni de iubire”. Orice atac energetic și orice nemulțumire își trage seva din aceste presupuneri, antagonice iubirii și credinței în binele nostru individual și colectiv.

Cât timp ne îndoim de vrednicia noastră de a iubii și a fi iubiți, nu facem altceva decât să plăsmuim o lume în care suntem fie ”victime”, fie devenim ”călăi”. Cele două stări sunt interdependente, iar manifestarea lor are loc în mediul ostil al fricilor și iluziile plămădite de mintea îndoielnică dominată de frici, atunci când ne îndoim de vrednicia noastră și de dreptul de a fi iubiți și împliniți.

Depinde doar de noi dacă îL acceptăm pe Dumnezeu și iubirea sa în sufletele și inima noastră, lăsându-ne îndrumați în decizii prin adevărul inimii, sau dacă vom continua să-i respingem prezența și iubirea, dând curs contestării dreptului nostru și al celorlalți la iubire, și acceptând presupunerea eronată a minții, ca temelie a vieții noastre bazată pe nemulțumiri, supărări, invidii, ostilități, neliniști și mânii.

Nu e niciodată prea târziu să ne asumăm erorile și să ne iertăm pentru ele. Nu e niciodată prea târziu să ne dăm seama că răspunsurile minții la întrebările noastre înfricoșătoare (privind temerile legate de declinul și perspectivele vieții, de traumele și poverile sufletești pe care le cărăm după noi ca un balast) – sunt nesatisfăcătoare.

Când răspunsurile minții nu ne satisfac, este timpul să ascultăm adevărul inimii, lăsându-ne îndrumați de iubirea ce izvorăște din ea, ca o legătură intrinsecă a sufletului nostru, cu divinul ce ne dă iubire și viață.

Dacă înțelegem esența iubirii ce ne sălășluiește în suflete și-n inimi – nu e prea târziu să producem schimbarea în gândurile, sentimentele și atitudinea noastră, renunțând la acele convingeri potrivnice pe care ne distorsionează gândurile, credințele și sentimentele, despre care timpul ne-a dovedit prin consecințele nefavorabile și neîmplinirile vieții, că ne sunt nefolositoare.

Nu e niciodată prea târziu să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și să recunoaștem că răspunsurile pe care mintea ni le dă la întrebările pe care le pune, ne umple sufletul, inima, conștiința și viața, de frici.

Când prin convingerile minții noastre cărora le dăm curs prin gândurile și sentimentele noastre, viața ne devine doar ostilitate, nemulțumire, durere, dezamăgire, corvoadă și luptă, e timpul să privim în lăuntrul adevărului inimii și prin ascultarea ei, să dăm curs doar acelor alegeri și acțiuni, în urma cărora consecințele și răspunsuri pe care le primim, ne sunt favorabile.

Viața noastră spirituală, începe când răspunsurile la întrebările noastre, ne devin favorabile în lumina credinței și a iubirii, ce sălășluiește dincolo de nevoile, atașamentele și așteptările firii și a minții.

Pentru a ne metamorfoza conștiința din ceea a durerii, a vinovăției și a fricii, în cea Christică a iubirii, manifestată prin iertare, acceptare, îngăduință, asumare, empatie și toleranță – nu contează nici religia pe care o avem, nici statutul social, nici cel profesional și nici cel economic. Contează doar deschiderea noastră spre claritate, adevăr, înțelegere și vibrația energetică a luminii, dobândită la nivel de spirit.

Evoluția noastră prin spirit, va începe pentru fiecare dintre noi, atunci când vom dori să renunțăm la a ne mai induce suferința și durerea, și vom fi gata să contestăm propriile convingeri și falsele presupuneri ale minții.

Îmbrățișarea fricilor, a vinovățiilor și a durerilor, cu energia iubirii este calea vindecării și izbăvirii noastre sufletești și trupești prin iertare, de poveri și suferințe. Este calea trezirii conștiinței, și a restaurării valorilor și puterii noastre interioare.

iubirea este energia vie și vibrația luminii divine care ne călăuzește prin spirit, la – înțelegerea, manifestarea și împlinirea rostului vieții aici pe Pământ, trăite prin credință și zămislirea miracolelor ei, prin puritatea inimii și frumusețile valorilor noastre sufletești, născute din lumină și adevăr.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– FRICA
– FRICA ASUMĂRII
– Frica – să ne exersăm să nu îi cedăm
– A-TI IMTAMPINA FRICA CU COMPASIUNE
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA

Dumnezeu nu dăruiește niciodată ”lucrurile mari” celor ce nu cred în ele sau nu pot să prețuiască și să iubească ”lucrurile mărunte”. Cei ce totuși le dobândesc, trebuie să știe că, ”darurile nemeritate”, au arareori trăinicie și sorginte divină.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– PUTEREA DĂRUIRI
– DARURI DIVINE
– DARURILE VIEȚII
– A-TI FACE UN DAR
– TRĂDAREA INIMII

Sufletele poartă durerea și lacrimile inimilor ce plâng – atunci când sunt rănite de mințile vanitoase pline de frici și furie, golite de credință și iubire.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– LACRIMI
– DESPRE LACRIMI
– VIATA TA E O OPERA DE ARTA
– RECUNOȘTEREA IUBIRII
– DUREREA INIMII

Bună dimineața
și o zi în care să aveți puterea de a vă ierta de nevoia de a răni și a suferi, eliberându-vă de dominația sau nevoia minții ego, de a răni sau de a trăi viața și visele altora.

Când mintea ego e incapabilă să vadă, să recunoască sau să prețuiască frumusețea și abundența de iubire a inimii, va încerca să rănească sufletele pline de iubire ale celor din jur, sau să caute fericirea în afara adevărului inimii.

Când așteptările ființei nu se vor împlinii prin ceilalți, ea va da vina pe ne iubirea celor din jur, fără însă a putea înțelege că, nefericirea sa izvorăște din propria incapacitate de a iubi și din necredința în fericire.

Doar mințile eliberate de orgolii, vanități și frici, vor deveni capabile să înțeleagă și să deslușească adevărul inimii, atunci când sufletele ne sunt rănite și trupul ne e vlăguit de iubire. Pentru asta e nevoie să ne conștientizăm și prețuiți darurile, asumându-ne responsabilitatea lor, pentru a nu le mai risipi prin nemulțumiri, supărări, necugetare, lăcomii și negativități.

Chiar dacă darurile noastre aparțin tuturor, ele nu trebuiesc risipite: – nici către cei ce abuzează de bunăvoința voastră și nu sunt dispuși să învețe lecția cumpătării, a prețuirii, a dăruirii și a ne-risipirii lor, și – nici prin egoism, frici, vinovății, negativitatea, supărările, furiile, orgoliile, resentimentele, învinuirile, critici, stări conflictuale și nemulțumiri, pe care adesea suntem tentați să le exprimăm.

A fi egoiști și a ne închide într-un stil de viață care ne ține spiritul captiv în îndoieli, iluzii, nevoi, insuficiențe, decepții, ostilitate și frici programate ale minții – ne va împiedica în a ne manifesta autenticitatea, abundența energetică, spontaneitatea, creativitatea, curajul, încrederea de sine, măreția și grația.

A ne asuma în mod autentic și pe deplin, personalitatea, credințele, năzuințele, abilitățile, valorile dar și defectele și carențele – va crea în mentalul și conștiința ființei noastre, conexiunea prin conștiință cu sinele nostru spiritual.

A ne asuma riscul de a fi pe deplin noi înșine, a lăsa la o parte așteptările pe care le au alții de la noi, ceea ce ”trebuie” sau ”se cuvine”, sau aroganța de ”a ajuta”, ”a modela” sau ” a corecta” experiențele și viața celorlalți, fără să ni se ceară și fără a ne fi dovedit potența ”grijii altora”, prin ordinea pusă în propria viață – înseamnă a fi conștienți și responsabili în mod prioritar față de propriul suflet, propria viață și propriile poveri karmice.

Până ce sufletul nu ne va deveni pe deplin împăcat, și până nu vom învăța să trăim pe deplin în mod autentic și prin prețuirea energiei și darurilor noastre, în adevărul inimii – nevoile, traumele, poverile și neîmplinirile celorlalți, vor deveni doar un balast și o sursă de pierdere energetică pentru noi.

Tot ceea ce nu iubim și nu facem pentru a fi fericiți, ne va vlăgui de frumusețe, credință și iubire. Ne iubirea ne va spori nemulțumirile, decepțiile și neîmplinirile vieții, adâncindu-ne durerile sufletești și deficitul energetic, prin negativitatea și ostilitatea gândurilor, exprimate, atunci când hrănim dezamăgiri și ne trădăm inima prin așteptări nefondate pe propria iubire.

Nu este ceva egoist în a ne căuta bucuria, împlinirile și fericirea, însă ele nu sunt stări ce le pute dobândi, așteptându-le din afară. Ele sunt parte a valorilor și darurilor noastre lăuntrice și sufletești.

A dărui și a dobândi bucuria, mulțumirea și împăcarea, reprezintă ceea mai înălțătoare și binevoitoare acțiune și stare pe care o putem dărui celorlalți și nouă, ca efect al iubirii noastre sufletești. A ne condiționa însă iubirea și darurile de așteptări, înseamnă a ne risipi energia și a o transforma în sursa suferințelor, nemulțumirilor, dezamăgirilor și a deficitului nostru energetic.

Darurile noastre sunt necesare, însă el trebuie să-și tragă seva din abundența energetică a sufletului și inimii noastre – nu din interesul de a oferii condiționat de interesele și așteptările pe care le avem de la ceilalți.

A ne plânge și a ne vizctimiza, pentru a face rost de energie, hrănindu-ne din excedentul de iubire a celorlalți, este doar un mecanism mental dezvoltat pentru ”căpușarea” energiei celor ce pot iubii și au din abundență parte de ea.

Atunci când ne e milă de suferința celor din jur și ne oferim din empatie ajutorul ca ”eroi salvatori”, ca să le ușurăm povara – ignorăm adesea că ”victima” se poate transforma cu ușurință în ”călăul”, iar pe noi (după ce ne golește de energie sufletească și ne încarcă cu negativitatea, ura și nemulțumirile ei), în ”victimele”, fără să înțelegem că negativitatea de fațadă este doar o stare firească a ei și un atașament mental față de negativitate și suferință.

Acolo unde Lumina și abundența energetică a ei, este prezentă din belșug și oferită cu bunăvoință (lipsită adesea de discernământ), acolo vor fi prezenți și cei ce se plâng și adesea judecă, învinovățesc sau îi acuză chiar și pe cei ce-i ajută sau pe cei care nu suferă sau trăiesc în abundență, mulțumire, pace sufletească și împăcare.

Cei ce-și învinovățesc lumea și semenii pentru propriile eșecuri, suferințe și neîmpliniri personale, fără să își poată recunoaște sau asuma propriile carențe, erori, neputințe și vini – vor crea doar goluri sufletești și-i vor contamina pe cei din jur cu propria durere izvorâtă din incapacitatea de a iubi și a crede în dreptul lor la fericire..

Cât timp resping să accepte și să conștientizeze propriile cauzalități, cei suferinzi din decepții și dezamăgiri, nu pot înțelege că e suficient doar să apeleze la atitudinea propriei iubirii și dăruiri, pentru a-și crește vibrația renunțând la negativitate, frici și griji. Astfel, prin iubire și credință, să experimenteze prezența și abundența energetică a luminii și clarității în viața lor.

Până când cei ce experimentează traume, neîmpliniri, eșecuri suferințe și durere, nu vor renunța la nemulțumiri, ostilitate și negativitate, ei nu vor putea iubi și crede pe deplin și în mod autentic în puterea lor de a iubi și a fi fericiți prin propria putere , gândire, credință și atitudine. Astfel ei se vor condamna la insuficiențe și durere, silindu-se la a se hrăni cu energia și sufletele celor dispuși să-i asculte, să-i ajute și să-i înțeleagă.

Problema însă a relațiilor inter-umane, este faptul că cei binevoitori, nu sunt suficient de conștienți de valoarea energiei lor și de raportul ecologic al balanței energetice a sentimentelor lor, în raport cu cel al semenii lor.

Cei ce nu înțeleg să-ți mențină sufletul și inima în abundența iubirii, nu vor face altceva decât să-și risipească energia prin ostilitate și nemulțumire, sau să o cedeze celor pe care-i agresează și răspund la agresivitatea lor. Astfel, ei cad în capcana propriei ne iubiri, ne recunoscând și ne prețuind sufletele ce sălășluiesc în inimile curate, de unde pot sorbi nectarul iubirii, neîngrădiți de frici și așteptări de recompense.

Carența energetică a celor care încă nu se pot hrănii singuri cu energia luminii, accesând-o pe frecvența vibrației iubirii (și astfel să-și compenseze deficitul energetic în mod firesc, crescându-și iubirea, prin detașarea de negativitate) – vor fi compensate artificial, din afară (din excedentul de iubire și bunătatea celorlalți), fără însă, ca cel ce suferă din neîmpliniri și e silit să se victimizeze, să poată conștientiza, accepta sau înțelege că el a dezvoltat atașamente mentale față de suferințe.

Victima ce-și induce suferințele în mod inconștient, va respinge în mod instinctual orice ajutor din afară menit să-i susțină schimbarea de convingere, gândire, atitudine și comportament.

Cei ce-și vor ajuta semenii ”suferinzi” pentru a le ușura povara, vor ajunge invariabil victime, căci vor oferi un ajutor nepermis karmic, iar dacă nu se poate proteja energetic prin păstrarea înaltă a vibrației energetice proprii, sau prin detașarea de eventualele atacuri energetice – vor prelua în mod inconștient asupra lor, părți din poverile karmice, ale celor pe care îi ajută. Astfel, și cel ce ”ajută” nepermis, va ajunge victima propriului deficit energetic, provocat prin risipa și ne-prețuirea propriei energii și a nerespectării legilor divine.

Va trebui mai devreme sau mai târziu să înțelegem că experiențele și lecțiile poverilor noastre sunt individuale, și crucea poverilor noastre nu trebuie să o așezăm pe spatele nimănui. Astfel va trebui să înțelegem că o astfel de atitudine de împovărare este o agresiune suplimentară, care se va adăuga poverilor pe care trebuie să le vindecăm și să le deslușim înțelesul și rostul. Nimeni nu poate trăi în locul celuilalt viața și nici duce povara, fără a plăti prin suferință și îndreptare pentru ea.

Vindecarea de poverile noastre, va veni doar prin iertare, și asumarea propriilor poveri și căi… însă înțelegerea lor poate fi dobândită doar prin trezirea conștiinței noastre spirituale, și dobândirea iubirii și a credinței – prin acceptarea și asumarea de-o potriva a propriei experiențe, poveri și responsabilități, respectând experiențelor celorlalți, fără a ne amesteca în ele, a le judeca sau a le modela.

O atitudine dominată de iubire, acceptare, asumare și prețuire a propriei energii și valori (prin ceea ce suntem, avem, experimentăm, simțim, trăim, a alegem, gândim și facem) se va oglindi în respectul, acceptarea și prețuirea experiențelor celorlalți, delimitându-ne de la a le judeca sau modifica.

Când vom renunța să ne risipim energia prin emoții negative și gânduri ostile focusate pe ceea ce ne deranjează sau ne nemulțumește, ne vom da prilejul de a hrăni, manifesta și materializa, doar acele gânduri, emoții alegeri și acțiuni, care ne bucură, le putem iubii și ne împlinesc.

A alege să trăim în iubire, ne va susține măreția vieții și ne va permite să ne păzim sufletul de traumele altora. Alegând să trăim propria viață pentru a ne desluși prin iubire: valorile, darul, sensul, rostul și frumusețea, și apoi – va oferi prin puterea exemplului reușitei personale, prilej în a deveni prin conduita noastră, model pentru cei ce nepot urma, iubi sau prețui darurile, și valoarea, transferându-le ca valori intrinseci ale lor pri modelarea propriilor convingeri și măsuri de conduită și caracter.

Când ne vom hrăni iubirea și credința, îndoielile și fricile își vor pierde puterea asupra sufletului nostru, și inima ne va înflori plină de curaj și blândețe. Atunci când frumusețea, lumina și măreția sufletului nostru, vor îmbrățișa cu căldură și blândețe tot ceea ce atingem, vom dobândi claritatea în labirintul întunecat al minți dominate de prejudecăți, atașamente, așteptări, nevoi, interese, lăcomii și frici.

Claritatea luminii izvorâte din adevărul inimii, ne va permite să răzbatem prin durerile și poverile ce le purtăm în suflet, susținându-ne în vindecarea rănilor ce ne copleșesc.

Când lumina credinței, a iertării și a iubirii va răzbate printre fricile și întunericul minții adormite în conștiință – rănile sufletești și trupești ni se vor vindeca.

Atunci când lumina credinței și iubirea, se vor oglindi prin armonie, grație și splendoare frumuseții și valorilor noastre sufletești, asupra lumii în care trăim -sclipirea noastră se va reflecta și în ochii minții celor ce încă zăbovesc neîncrezători în întuneric și durere, așteptând să se trezească la viață.

A alege să trăim în lumina și în grația energiei iubirii, ne va susține măreția vieții și ne va permite să ne păzim sufletul de traumele durerii, de necredință, neîncredere și ne iubire.

Alegând să trăim în grația luminii divine, vom înțelegi și vom desluși valorile și darurile noastre sufletești, dobândind prin ele înțelegerea rostului și sensului vieții.

Când ne vom înțelege și manifesta iubirea, dăruindu-i energia și abundența – vom oglindi propria bucurie și frumusețe sufletească în reușitele și împlinirile personale. Ele vor servi prin reușitele și conduita noastră personale drept model pentru cei ce ne pot recunoaște și prețui valorile, darurile și iubirea, prin măsura propriilor valori de conduită și caracter.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– RELAȚIA CU VIAȚA
– Viața spirituală – practica ei nu ne scutește de toate problemele
– Sănătatea – să găsim mai întâi mijloacele de a întări viața din noi
– Timpul – în viața spirituală nu trebuie luat niciodată în considerare
– VIATA TA E O OPERA DE ARTA

Iubirea nu stă în ceea ce ceri, pretinzi sau aștepți să primești, ci doar, în ceea ce ești dispus să sădești în sufletele celor din jur și să dăruiești necondiționat, din timpul, valorile, energia, atenția și abundența ta

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– O NOUA PARADIGMA A RELATIEI
– CAUTAREA DE RASPUNSURI
– SCANTEIA
– MIRACOLE
– CE VEDE DUMNEZEU

Esența divină a vieții și grația umană, stau în capacitatea ființei de a-și ”sfinți locul” – prin prețuirea, iubirea și responsabilitatea sa, pentru binele propriu și al semenilor săi.

Când ființa umană devine capabilă să-și conștientizeze sinele divin, pentru a-și dărui valorile, experiențele și harul, prin pasiunea, entuziasmul și abundența sa de iubire – ea va rămâne motivată și fericită pentru a-și atinge măreția, trăind prin conștiința iubirii.

Atunci însă, când ego-ul îi dictează alegerile, când se lăcomește, se plânge, e ostil, se victimizează, sau e nemulțumit – intoxică și dematerializează de energie, valoare, sclipire, vitalitate, frumusețe și viață, tot ceea ce atinge, prin ura și negativitatea gândurilor, cuvintelor, atitudinii și faptelor sale.

Când ne vom manifesta viața – trăind prin conștiința iubirii tot ceea gândim, simțim, credem, exprimăm și alegem să experimentăm, să dăruim și să facem – ne vom dobândi grația și bucuria de a trăi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– STARE DE GRATIE
– STAREA DE GRATIE
– O NOUA PARADIGMA A RELATIEI
– ILUZII
– SĂRĂCIE SUFLETEASCĂ

Bună dimineața!
Vă doresc o săptămână spornică în realizări și împliniri în plan fizic și sufletesc și, o zi plină de miracole izvorâte din contopirea conștiinței sinelui vostru autentic, cu conștiința Minții Christice, pentru a dobândi prin armonia sufletului și a minții, puterea de a urma și a practica prin iubire necondiționată – învățătura non-separării, a non-violenței și a ne divizării de Sine.

Este esențial să înțelegem că, fiecare dintre noi avem în suflet o scânteie a Luminii Divine, menit să ilumineze întunericul lipsei noastre de conștiență și să păstreze vie legătura noastră cu Dumnezeu. A conștientiza sau a respinge această realitate, depinde doar de mărimea scânteii ce pâlpâie sau strălucește în noi.

Scânteia divină a sinelui nostru spiritual, are menirea să ne conecteze la învățătorul divin din tradiția noastră creștină și cu Esența divină a semenilor noștri.

De stăm de-o parte de aceste valori, e pentru că ne îndoim de noi și încă ne respingem Sinele Spiritual. Mai devreme sau mai târziu, vom fi cu toții călăuziți spre lumină, când vom reuși să ne detașăm de frici, neliniști, nemulțumiri și negativități.

Când vom dobândi capacitatea de a vedea și conștientiza scânteia de lumină aflată în sufletele fiecăruia dintre noi, tot întunericul din percepția și experiențele noastre se va destrăma, iar lumea așa cum o percepem acum, ca ostilă și potrivnică, ar dispărea, pentru a face loc unei lumi dominate de iubire, toleranță, acceptare și împăcare.

Așa cum lumina divină e înlăuntrul sufletelor semenilor noștri, așa ea e prezentă și în sufletul nostru, așteptând să fie adusă la suprafață, pentru a străluci și a ne reda, credința, iubirea și claritatea înțelegerii frumuseții, a valorii și a darurilor noastre. Când le vom conștientiza abundența, nu vom mai simții nevoia să le ținem doar pentru noi, să le negăm, să le distorsionăm, să le dividem sau să le ascundem.

Iubirea nu trebuie să rămână doar atributul unora și deficitul celorlalți. Ea nu trebuie nici negată și nici ridicat pe un piedestal, la care să ajungă doar ce binecuvântați de soartă, cei privilegiați, sau cei cu mai mult noroc. Iubirea a fost dăruită prin scânteia divină tuturor, de aceea ea nu trebuie căutată în afară și nici așteptată de la ceilalți. Ea trebuie puri și simplu conștientizată și lăsată la suprafață pentru a ne lumina sufletul, inima, conștiința și viața.

Mesajul divin a lui Dumnezeu sau a lui Iisus, este același pentru fiecare dintre noi, și anume, acela de a ne iubii și a ne răspândi iubirea. Prin acest mesaj ne învață să ne vindecăm de vini și răni sufletești, pentru a trece prin fricile noastre.

Dumnezeu sau Iisus, ori imboldurile inspirației și a creativității date de supra conștientul nostru – nu ne-a cerut vreodată să ne convertim la creștinism, la budism, iudaism, hinduism, sau la oricare alt cult…ori să ne negăm iubirea. Ne iubirea, nemulțumirile, ostilitatea și fricile sădite în mințile noastre – hrănesc în mintea și inima noastră doar negarea și respingerea, divizându-ne sufletele și separând creștinul de evreu, musulmanul de budism, albul de negru, femeia de bărbat, tânărul de adult, s.a.m.d.

Iubirea nu promovează separarea oamenilor, ci uniunea lor prin cuget, conștiință și spirit. Menirea noastră este acela de a înțelege și asuma această cale, ce duce într-un final, la vindecarea sufletelor noastre de suferințe, traume, răni, insuficiențe, lăcomii, vinovății și griji, înțelegând că toți suntem unul, și unul suntem toți.

A pune în practică iubirea și iertarea, pentru toate vinovățiile, pentru toate ființele și inclusiv pentru noi înșine, înseamnă a ne îmbrățișa cu energia binefăcătoare a vibrației luminii ce izvorăște din sufletele noastre.

Iubirea doar binecuvântează. Ea nu convertește, nu supune, nu obligă și nu condiționează. Ea are răbdare cu fiecare dintre noi, dându-ne răgaz să-i descoperim singuri frumusețea, și să decidem odată cei descoperim abundența în darurile noastre, dacă dorim să-i împărtășim puterea vindecătoare.

Dumnezeu nu-și varsă mânia pe cei ce aleg o altă cale decât ceea a credinței și iubirii, și nu le refuză mântuirea. Cei care deja îi cunoaștem valoarea, știm că Dumnezeu și destinul, are multe căi pentru a ne aduce ”acasă”, și știm că El nu are vreo îndoială în ceea ce ne privește, și privește rezultatul nostru final, ce trece prin adesea prin experiența negării și a suferințe, și într-un final, ajunge prin iertare și mântuire, la trezire spirituală și conștientizare a iubirii, a adevărului și a autenticelor valori.

Relația pe care o dezvoltăm cu divinul din noi, cu Dumnezeu și cu semenii noștri, este un proces de transformare și conștientizare. Ea necesită timp, maturitate emoțională și răbdare.

Iubirea și credința nu pot fi impuse. Ele se nasc în mod firesc, odată ce dorim să le dobândim și ne încredem în scânteia noastră lăuntrică și în capacitatea de a dezvolta relația stabile și autentice cu Dumnezeu, cu semenii noștri și cu sinele nostru spiritual.

Relațiile sudate prin iubire și credință, formează legăturile noastre trainice cu semenii noștri și cu divinul din noi și din afara noastră. Legătura dintre E-ul nostru material și sinele nostru energetic, stă în conștiința noastră Christică.

Odată ce ne trezim la această conștiință a iubirii și uniunii ființei cu Sinele nostru Spiritul și cu semenii noștri, totul devine clar și firesc. Atunci când înțelegem că, credințele și convingerile antagonice sau bazate pe interese și așteptări separă, înțelegem că gândurile iubitoare izvorâte din adevărul inimii, unesc.

Practica iertării de sine și a non-separării, ne ajută să ne binecuvântăm semenii și să ne transformăm viața, prin vindecarea sufletului, de dureri, incertitudini, frici, vinovății, tristeți, ne-iertări, supărări, nemulțumiri, lăcomii și neîmpliniri.

Sfârșitul suferinței vine atunci când, în cele din urmă, decidem împreună că am suferit destul. Până însă ne tolerăm rănile și suferințele, ele doar ne vor adânci rănile și ne vor sfărâma sufletul prin dureri și dezamăgiri.

Iubirea întreține cu blândețe scânteia din inimile noastre. Ea ne ajută să trecem pe deplin prin fricile, vinovățiile și rușinile noastre. Iubirea e balsamul sufletesc și calea vindecării trupului și a minții noastre, prin vibrația energiei iluminării divine, de toate fricile, credințele, convingerile limitative, prejudecățile și condiționările experiențelor noastre.

Deoarece lumina este deja în lăuntrul nostru, ea va ieși la suprafață și ca străluci, de câte ori ne-o vom aducem aminte, în momentele sporadice de trezire, și vom apela la ea de ea.

Când conștiința noastră va fi trezită pe deplin, și spiritul ne va fi conectat la Cer – lumina iubirii divine din noi va străluci în mod constant, indiferent de impedimente, conjuncturi, provocări, ostilități sau piedici.

Atunci când prin conștiința Christică a iubirii, dobândim pacea lăuntrică, acceptarea, iertarea și împăcarea – vom fi deja acasă, în uniune și armonie cu frumusețea vibrația iubirii divine din noi, manifestându-ne în lume, grația și frumusețea inspirată de divin.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Iubirea noastră – trebuie să îmbrățișeze toate creaturile
– ADEVĂRATA IUBIRE
– IUBIRE ȘI DURERE
– ACORDAT LA IUBIRE
– CONECTARE LA IUBIRE

A-l accepta sau a-l respinge pe Dumnezeu, e aceeași paradigmă, prin care alegi: – să fii robul ”dreptății” programate a minții, a nevoilor și a convingerilor tale, sau – să-ți lași sufletul călăuzit de lumina adevărului și a abundenței de iubire a inimii tale.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Sensibilitate – și sentimentalism
– Morții – sensibilitatea lor la cuvintele celor vii
– Sensibilitatea – să căutăm să îi ameliorăm manifestările
– Sensul fratern – condițiile de viață îi vor obliga din ce în ce mai mult pe oameni să îl dezvolte
– Sensul vietii

Frumusețea ta și a lumii pe care o percepi – stau în lucrurile, stările, oamenii și situațiile pe care le poți aprecia, iubii și prețui, în baza convingerilor, credințelor, trăirilor, așteptărilor, experiențelor, valorilor, frumuseții și cunoașterii tale.

Tot cele ce vezi, simți, exprimi, alegi, faci și trăiești zi de zi, și – te irită sau te deranjează când le asociezi cu nemulțumirile, supărările, vinovățiile, neîmplinirile și suferințele tale – îți oglindesc carențele emoționale și reprezintă părțile întunecate ale lumii tale sufletești – încă neacceptate, nevindecate, neiertate și neîntregite în lumina credinței și a conștiinței iubirii din inima ta.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– FRUMUSEȚEA DIN INIMI
– FRUMUSEȚEA INIMII
– FRUMUSEȚEA LUMII
– Frumusețea – nu se află în formă, ci în viața spiritului
– Nu-ți ascunde frumusețea inimii și a sufletului, în spatele căutării perfecțiunii!