Bună dimineața
și o zi plină de liniște, pace sufletească și blândețe!
Vă doresc zile și ani plini de răbdare și blândețe, pentru a dobândi prin liniștirea gândurilor și emoțiilor voastre negative, capacitatea de a vedea dincolo de frici, nevoi, nemulțumiri, neajunsuri și griji – acceptând ceea ce este, ceea ce vi se întâmplă și ceea ce vine spre voi (prin consecințele alegerilor pe care le faceți).
Doar când ne vom lăsa călăuzi prin iubire, către înțelegere, asumare, prețuire, pace sufletească și recunoștință pentru ceea ce suntem facem, gândim, exprimăm și trăim – ne vom putea desluși lecțiile vieții, pentru a putea înțelege sensul și rostul experiențelor prin care trecem și motivele suferințelor pe care le lăsăm să ne cuprindă și să ne decime sufletul (ori de câte ori alegem să ne rănim sau ne victimizăm, hrănindu-ne supărările, nemulțumirile, furiile sau ostilitatea, față de binele nostru și al celor din jur).
Când permitem minții să ne judece consecințele și experiențele, inducându-ne starea de vinovăție, sau când permitem orgoliului, vanității și superficialității ego-ului să ne îndemne la a-i judeca, învinui sau respinge pe ceilalți (pentru experiențele, trăirile, defectele, carențele, alegerile, rezultatele și atitudinea lor, sau pentru că sunt diferiți de noi) – nu facem altceva decât să ne acuzăm pe noi.
Chiar dacă ne negăm lipsurile, carențele și deficiențe de atitudine, moralitate, comportament și caracter (ascunzându-ne fricile, falsitatea, interesele, așteptările și nevoile în spatele unor măști și roluri pe care le jucăm mai bine sau mai prost) – de dincolo de măștile noastre menite să ne ascundă autenticitatea – gândurile și adevăratul caracter, ne răzbat în Eter.
Dincolo de cuvintele, gesturile și faptele pe care alegem să le exprimăm- ne ascundem în mod inconștient, exact valorile și carențele care ne definesc farmecul, frumusețea, puritatea, și dreptul nostru de a fi acceptați, iubiți, tolerați, respectați și prețuiți, pentru ceea ce suntem.
Atunci când în mod inconștient, credem că suntem protejați, ascunzându-ne în spatele unui paravan, în spatele unei false identități, în spatele unor minciuni sau a unor măști – timpul și consecințele faptelor noastre vor converge în a ne învăța că gândurile și informațiile conținute de ele, mai devreme sau mai târziu, vor ieși la suprafață.
În realitate, dincolo de credințele și convingerile pe care le avem, prin măștile pe care le purtăm, nu îi păcălim doar pe ceilalți, ci, ne păcălim chiar pe noi. Astfel nu ne vom prinde: – nici când vom confunda valoarea, cu falsitatea, minciuna și irealitatea plămădită de mintea noastră, și – nici când confruntați cu adevărul, vom prefera să hrănim și să justificăm în continuare dreptatea, falsitatea și minciunile minții ego.
Gândurile ne exprimă în mod autentic și fidel, convingerile, personalitatea, falsitatea și fricile. Chiar dacă gândurile ne ascund interesele în fața celor din jur sau chiar de ele sunt exprimate la nivelul dialogului nostru mental – consecințele noastre vor fi în mod direct influențate de ele și de emoțiile atașate conținutului lor, și – nu de ceea ce spunem.
Realitatea faptelor și a rezultatele noastre – vor reflecta în mod fidel și în planul fizic al vieții noastre, convingerile, nevoile, caracterul, lumea sufletească, emoțiile și realitatea gândurilor noastre ascunse.
Cel mai rău lucru în privința atitudinii negării autenticității noastre sau a eschivei asumării a ceea ce în mod real suntem și experimentăm – este faptul că ele crează o atitudine de prefăcătorie și rușine, ce duc la dezvoltarea unor atașamente mentale față de ceea ce e fals în noi sau e potrivnic binelui nostru.
Dat fiind faptul că în jurul nostru sunt atât de mulți oameni care se prefac a fi ființe de înaltă spiritualitate și autenticitate, cei care suntem în contact cu propria noastră durere, simțim că suntem neadaptați social sau neînțeleși prin ceea ce suntem sau exprimăm.
În realitate însă mințile, netrezite spiritual, nu pot discerne între valoare și falsitate, de aceea nici cei ce privesc și judecă, și nici cei judecați nu vor putea fi liniștiți, de vor da curs resentimentelor și negativității proprii, sau vor reacționa instinctual, pa palierul nevoilor, nemulțumirilor , negativității, frustrărilor și neîmplinirilor lor.
Atunci când ne putem detașa de nemulțumirile, poverile și neîmplinirile noastre, pentru a le privi în mod obiectiv cauzalitate (ne implicându-ne emoțional în analiză), vom da prilej Sinelui nostru Spiritual, să discearnă și sa aleagă în mod conștient cărei emoții și atitudini să dăm curs, când ne confruntăm cu situații, persoane sau consecințe ale vieții.
O persoană trezită Spiritual, și eliberată prin conștiința Christică a iubirii, de nevoia de a se plânge, a se victimiza, a judeca sau a învinui – va accepta ceea ce este și experimentează, și își va reconfigura de fiecare dată atitudinea, gândurile și emoțiile (când se simte nemulțumit, neîmplinit sau nedreptățit), până ce va înțelege că singura emoție și atitudine ce-i este benefică sieși și celor din jur, este atitudinea blândeții, toleranței, acceptării, asumării, iertării, și iubirii, dăruite din suflet, fără alte așteptări.
O persoană care își cunoaște bine durerea, trece imediat dincolo de toate prefăcătoriile din cadrul relațiilor umane. Dorința ei de a fi prezentă în tot ceea ce experimentează și simte, tinde să trezească în alții sentimente cu care s-ar putea ca aceștia să nu dorească să aibă de a face.
Prin durerile, atașamentele, co dependențele, și depresiile auto-induse, neconștientizată ca o consecință a alegerii noastre de a suferi și a ne hrănii prin convingeri și negativitate, furiile, neputințele, nemulțumirile, ostilitatea și ura – nu vom face altceva decât să ne împovărăm karmic pe noi și pe cei ce vor să ne scoată din stările de letargie în care din lipsă de iubire și imaturitate emoțională intrăm.
Pentru a nu ne răni și anu-i răni pe ceilalți prin experiența durerilor prin care alegem să trecem – este esențial să înțelegem că vina suferinței ne aparține exclusiv, indiferent de experiențele vieții prin care trecem.
Nimeni nu trebuie să ne poarte poverile, de aceea, orice gând de învinuire a cuiva și orice nemulțumire pe care prin gânduri le rostim la adresa celor din jur, atunci când lăsăm mintea să ne spună povești și motive pentru care trebuie să suferim – devine o agresiune la adresa lor și a noastră… și un nou bagaj karmic pe care trebuie să-l purtăm ca povară.
Dacă totuși, alții se împovărează inconștient cu poverile noastre, ei vor deveni purtătorii ei, iar noi ne vom condamna la noi poveri, pentru suferința creată celor ce sar să ne ajute. Va trebui să înțelegem că nimeni din afară nu poate fi responsabilizat pentru viața pe care alegem să o trăim, și nici învinuit pentru alegerile pe care le face.
De vom înțelege și asuma acest adevăr, vom oferi minții prilejul: – să renunțe la scuze și justificări și la a căuta vinovați pentru propriile poveri – si să-și canalizeze cu blândețe resursele energetice către sufletul nostru, unde se află răspunsurile și soluțiile ieșirii la lumină și liman.
Pentru cei care vor avea curajul de ași recunoaște durerea , erorile și carențele și vor cere îndrumare și ajutor divin – se va deschide un coridor sacru, prin care vor veni răspunsurile la întrebările potrivite ghidate de gânduri autentice și curate, dominate de credință, acceptare, asumare și iubire.
Prin orice gest de iubire, de dăruire și de manifestare a frumuseții, blândeții, bunătății și a toleranței noastre față de noi și cei din jur – inima închisă se deschide, trupul începe să respire energie curată, mintea încetează să mai plămădească scuze, iar energiile blocate se eliberează, pentru a hrănii Sinele, conștiința și Spiritul. Atunci începem procesul de vindecare și revenire Acasă.
Când suntem Acasă și acceptăm că viața nu trebuie să o transformăm nici în corvoadă și nici în luptă, sufletul ne re devine fertil, iar semințele iubirii semănate cu pasiune și entuziasm, germinează. Inima ne înflorește, și roadele sufletului nostru, se transforma în abundența Luminii și a grației Divine.
Prin manifestarea atitudinii emoțiilor pozitive, – prin energia credinței în Dumnezeu, în binele nostru și în dreptul de a fi fericiți, – prin iertarea noastre de nevoia de a suferi, și – prin curajul de a ne lăsa inima să ne călăuzească prin adevărul și iubirea ce sălășluiește în ea, spre experiențele favorabile vieții – vom începe să ne trăim beatitudinea frumuseții sufletești, dând sens, valoare, prețuire și conținut, trăirilor noastre și vieții ce sălășluiește în fiecare lucru și în fiecare ființă.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– Vocea Cerului – este mereu blândă și scurtă
– NIMENI ALTCINEVA NU TE POATE SALVA
– RAMAI IN VIATA TA
– IUBIREA NU IA OSTATICI
– PURTATORUL DE LUMINA
Read More
Category: 
Comments: 
