relatie tagged posts

Dacă permitem orgoliilor, supărărilor sau nemulțumirilor, să ne sărăcească sufletul și să ne întoarcă împotriva iubirii și a adevărului ce-l purtăm în inimi – relația cu sinele nostru divin, va deveni una deplorabilă, toxică, conflictuală sau inexistentă.

Cât timp relația cu sinele va rămâne una toxică, lipsită de iubire și bucurii – relația cu cei din jur va fi deplorabilă, bazată doar pe interese, așteptări, atașamente, lăcomii, falsitate, nemulțumiri, neîmpliniri, neîmpăcări, suferințe, posesivitate, orgolii, egoism și gelozii.

Cât timp vom continua să ne negăm valorile sufletești și iubirea, hrănindu-ne fricile, lăcomiile, falsitatea, resentimentele, neputințele sau furia – tot ceea ce vom oglindi în lume și în relațiile pe care le clădim, vor fi relațiile deplorabile cu sufletul, conștiința și spiritul nostru.

Tot ceea ce atragem ca și consecințe în relațiile și viețile noastre, sunt oglindiri a ceea ce trăim în interiorul nostru și revărsăm asupra celor din jur, prin gândurile, alegerile, atitudinea și sentimentele noastre, indiferent dacă ele provin din experiența suferinței sau din iubirea pe care o sădim.

Când vom înțelege în mod autentic esența păcii noastre lăuntrice pentru a ne manifesta prin ea destinul – ne vom putea bucura în mod armonios și pe deplin de fiecare lucru, fiecare trăire și fiecare clipă ce intră în viața noastră, pentru a ne împlinii.

Prin armonia cu noi înșine și cu tot ceea ce este și ființează în jur, ne vom descoperi măreția și splendoarea, împreună cu claritatea de a vedea și înțelege frumusețea lumii în care trăim.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– RELAȚII DE CUPLU
– ARMONIA ÎN RELAȚII
– ARMONIA ÎN RELAȚII
– RELAȚII EȘUATE
– NEFERICIREA ÎN RELAȚII

Secretul longevității relațiilor de cuplu – stă în capacitatea inimii de a ierta, a elibera, a dărui, a valoriza și a sădi în inima și sufletul celuilalt – energia și valorile propriei abundențe sufletești, eliberate de orice formă de constrângere, de atașament emoțional, de impunere sau sau de așteptare.

Atunci însă, când din orgoliul minții – energia iubirii este risipită prin furii, frustrări, neîncredere, nemulțumiri, atașamente, așteptări, vinovății, gelozii și frici – pornim procesul ireversibil de sărăcire a relației, vlăguind-o inconștient: de energia, frumusețea, valoarea și conținutul ei.

Cale prin care ne putem reclădi relația, atunci când, din orgoliul sau din nevoia de a ne impune dreptatea, ne risipim energia, ne învinuim sau ne rănim – este iertarea. Iertarea ne eliberează sufletului și inima de răni, descătușându-ne mintea de de nevoia de a suferi, a agresa sau a pedepsi, pe fondul ne iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Într-un cuplu – nici unul din cei doi nu trebuie să considere că celălalt îi aparține
– ADEVARATA IUBIRE
– RELAȚII EȘUATE
– A TE IERTA PE TINE INSUTI
– NU TE MAI PREFACE

Când intri în viața unei persoane, și ea își deschide sufletul pentru a te îmbrățișa cu căldura purității sale, lasă-ți bocancii murdăriți în conflictele și experiențele rănilor relațiilor tale anterioare – în fața ușii inimii sale.

Dacă vrei să nu-ți contaminezi lumina inimii cu întunericul poverilor, neîmpăcărilor, resentimentelor, supărărilor sau ostilității tale tale egotice, lasă-ți neîmpăcările, bagajul prejudecăților și amarul amintirilor dureroase, în fața ușii odăii sufletești, a celor pe care alegi să-i iubești.

Păstrează-ți doar blândețea sufletului și apoi deschide-ți larg inima, pentru a-l îmbrățișa pe cel din fața ta, cu frumusețea și iubirea ta, lăsându-ți energia să-i umple sufletul, și apoi stingeți și tu setea din preaplinul ce izvorăște din inima și bucuria sa.

Când TU și partenerul tău de viață, veți putea renunța la falsitate, pentru a vă putea păstra armonia sufletească binecuvântându-vă viața prin beatitudinea iubirii – inimile voastre se vor întrețese armonios pentru bate la unison, pentru totdeauna, într-o unică și grațioasă vibrație a frumuseții și beatitudinii luminii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ARMONIE
– Orchestră și corală – imagini ale armoniei ce ar trebui să existe între oameni
– PERFECTIUNE
– PROSPERITATE
– Intelectul – limitele sale

Când ceea ce spunem, gândim, simțim, cerem și facem nu este în armonie cu ceea ce suntem, sădim și dăruim – echilibrul între noi și partener, se destramă.

Armonia în relații se poate clădi doar pe pe asumarea reciprocă și responsabilă a propriilor autenticități, carențe, năzuințe și valori. Nimeni nu poate clădi valori durabile pe nisipuri mișcătoare…

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– O NOUA PARADIGMA A RELATIEI
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– MIRACOL
– A-TI CUNOASTE FRICA
– MANIFESTAREA IUBIRII

Bună dimineața
și o duminică plină de iubire și prețuire pentru viață!
Vă doresc să aveți parte de beneficiile vindecătoare ale iubirii, pentru a vă redobândi capacitatea de a vă prețui și iubi, păstrându-vă integritatea și frumusețea sufletească. Doar astfel iubirea voastră va deveni autentică și plină de frumusețe, oglindindu-vă grația și măreția divină în lume și în sufletele celor pe care alegeți să-i iubiți, prin lumina inimi și pacea voastră sufletească.

Niciun dar nu poate fi autentic atunci când el ”obligă” sau îl condiționează pe cel ce îl primește, la a plăti sub o formă sau alta pentru el. Ceea ce mintea ascunde prin gândurile, nevoile, nemulțumirile sau așteptările noastre, neverbalizate în cuvinte – nu ferește nici darul și nici persoana ce o primește, de vibrația energiei gândurilor noastre negative. Ele doar lipsesc darul de vibrația benefică a energiei iubirii.

Pentru a deveni integri din punct de vedere emoțional, este esențial să dăruim doar ceea ce în mod autentic deținem ca valoare, fără a exagera sau a accentua prin false mesaje în percepția celorlalți, punctele noastre forte și fără a trece cu vederea propriile slăbiciuni sau carențe.

Ignoranța, negativitatea, fricile, nemulțumirile, lăcomiile, insuficiențele, ostilitate, non-valoarea, și falsitatea gândurilor sau a mesajelor exprimate prin gânduri, cuvinte, emoții, alegeri, atitudine și fapte – generează atașamente mentale, obiceiuri, nesănătoase și convingeri potrivnice și negative, potrivnice atât binelui nostru cât și celorlalți.

Risipindu-ne energia prin: a ne susține falsitatea și, a ne induce nemulțumirile și negativitatea – devenim la nivel mental, victime captive ale suferințelor noastre auto-induse prin propria ignoranțe, inconștiențe și necugetări, prin hrănirea viciilor, obiceiurilor nesănătoase și a convingerilor noastre negative.

În loc să ne slujim binele propriu, iubirea și încrederea de sine, autenticitatea, năzuințele, interesele, frumusețea sufletească, moralitatea, cumpătarea și valorile de caracter – ne risipim energia pentru a atrage și a susține materializarea în realitatea noastră fizică – situații, conjuncturi, consecințe, rezultate, persoane, relații, realități, așteptări și stări de fapte, ce ne sunt sau ne devin potrivnice, dăunătoare și ostile.

Fricile, nemulțumirile și așteptările noastre (adesea neverbalizate), sunt în același registru al falsității, neautenticității, ne iubirii, non-valorilor, ignoranței și necugetării noastre – prin care ne răspândim negativitatea, supărările, neîmpăcările, vinovățiile judecățile, lăcomiile sau victimizarea.

Prin negativitatea și nemulțumirile noastre, nu facem altceva decât să sădim în sufletele noastre și ale celor din jur, propria ne iubire, ostilitate și neautenticitate a valorilor sufletești… și toate din dorința subconștientă de a ne pedepsi și a suferi, din nevoia de a retrăi traumele noastre neiertate și nevindecate.

Ura noastră subconștientă va naște ură până în momentul în care vom ști să sădim, să slăvim și să eliberăm energia iubirii ce o purtăm în suflete și va exprima mereu adevărul inimii, respins și oprimat de falsa rațiune și dreptate a minții ego.

Prin a emite gânduri și sentimente negative și a face lucruri ce vizează interesele noastre egocentrice sau a ne propune să ajutăm sau să dăruim – fără a fi autentici (în raport cu ceea ce gândim, spunem, simțim și facem), și fără a dobândi experimenta și lecția suficienței, cumpătării, abundenței, mulțumirii, împlinirii și împăcării cu ceea ce suntem, avem și facem (în fiecare plan al vieții) – nu facem decât să ne trădăm autenticitatea, să ne hrănim decepțiile și nemulțumirile viitoare, și astfel, să ne pierdem părți din suflet, încrederea de sine și capacitatea de a iubii și a dărui.

A experimenta lipsa iubirii, și a aștepta să o primim, ne reflectă incapacitatea de a iubii în mod autentic. Nimic din ceea ce așteptăm, condiționăm sau constrângem, nu ne este favorabil.

Prin orice tip de negare, împotrivire, respingere sau eschivă de la conștientizare și asumarea propriilor carențe și acțiuni eronate – nu facem decât să ne înstrăinăm de iubire, de valoare și de darurile noastre. Astfel, prin negativitatea și nemulțumirile noastre, doar ne viciem viața de ceea ce cândva am iubit, ajungând să pierdem din ea tot ceea ce mai e în ea de valoare.

Doar prin iubire, conștiință de sine și o atitudine ecologică și non-invazivă la adresa celorlați – vom deveni capabili să intuim și să evita, efectul dăunător și impactul negativ pe care îl poate avea o atitudine ostilă, potrivnică sau negativă a gândurilor, cuvintelor, alegerilor sau a faptelor noastre – asupra celorlalți, și asupra binelui și a calitatea vieții noastre.

Iubirea necondiționată manifestată față de noi și oglindită în viața celorlalți prin deschiderea spre binele comun, devine marele egalizator al armoniei, echilibrului și abundenței vieții noastre și a celorlalți, aici pe Pământ și prin conștiința Sinelui conectat la Cer.

Durerea este și ea un mare egalizator. Ea ne așează pe toți în genunchi și ne face mai umili, mai toleranți, mai iertători și mai sensibili la nevoile celorlalți. În aceeași măsură, ea ne poate condamna la disperare, atunci când ne negăm iubirea, sufletul și credința în Dumnezeu.

Dacă știm să ne ascultăm suferințele, nemulțumirile și durerea, ele devin cel mai mare învățător pentru noi. De vom rămâne lacomi, egoiști, imorali, nepăsători, fățarnici, lipsiți de suflet, de scrupule, de caracter, de toleranță, de iubire, iertare, empatie și cuget liber prin credință și spirit – și de ”tupeul egotic” ne va facem să să fim sfidători atunci când ar fi cazul să ne asumăm erorile și greșelile, devenind smeriți.

Soarta ne va înfrânge și ne va da lecții copleșitoare și dureroase, luându-ne harul de a iubi, a ne bucura și a ne împlini și, tot ceea ce la rândul nostru am luat din lăcomie, necuvenit sau nemeritat de la viață, generând în jur suferință și durere – de fiecare dată când vom sădi în jur vinovății, suferință, ostilitate, conflicte și ne iubire.

Când durerea ne va copleși, subminând orice ierarhie, privilegii, statut social sau averi – singura cale spre mântuire va fi aceea de a ne așeza în genunchi pentru a conștientiza și accepta că sufletul nostru (risipit, sfărâmat sau amanetat, forțelor întunecate), are nevoie de vindecare.

A înțelege că singura cale viabilă pentru reîntoarcerea Acasă și în adevărul inimii – este calea vindecării și a reînvăța atitudinea credinței, smereniei și iubirii – înseamnă a-l reprimii pe Dumnezeu în sufletul și viața noastră, spre a ne călăuzi și învăța.

Când ne vom conștientiza și recunoaște durerea și ne vom asuma partea de vină ca sursă a generării ei – vom fi pregătiți să trece dincolo de toate prefăcătoriile din relațiile noastre și de raportarea semenilor noștri la așteptările, convingerile, prejudecățile și șabloanele noastre mentale, prin modul în care se pliază pe ele sau răspund năzuințelor pe care le avem.

Atunci când prin iertare și iubire autentică de sine și de oameni, ne vom elibera sufletul de ne-iertări, traume, suferințe, insuficiențe, dezamăgiri, nemulțumiri, dureri și griji – vom începe procesul de vindecare.

Pe măsura vindecării noastre sufletești, vom lăsa lumina divină din inima noastră să ne cuprindă sufletul și să se reverse în tot trupul nostru, în fiecare organ și în fiecare celulă, retrezindu-ne la viață și la bucuria de a fi și a trăi în lumina grației divine, acceptându-l pe Dumnezeu ca parte firească a chintesenței existenței noastre pe acest Pământ și în această dimensiune materială.

Când vom dobândi curajul recunoașterii și asumării durerilor, ne-iertărilor, erorilor, greșelilor și carențelor noastre – în inima și sufletul nostru se deschide un coridor sacru, ce duce la trezirea conștiinței noastre și la manifestarea grației și măreției Sinelui nostru spiritual și a e-ului nostru autentic. Inima închisă se deschide, trupul începe să respire, iar energia blocată la nivel de chakre prin nemulțumiri, este eliberată. Aceasta este primul pas în procesul nostru de vindecare (trupească, mentală și emoțională) și de metamorfoză spirituală.

Călătoria sacră a spiritului nostru, începe în momentul recunoașterii durerii și acceptării ei prin credință, când ne eliberăm de poverile ei, prin asumare și iertare. Când ne privim durerea în față, ne simțim egalii semenilor noștri.

Când îi judecăm, învinovățim sau îi condamnăm pentru durerile noastre, doar îi agresăm și ne separăm de ei. Ori fără armonie cu ceilalți, nu poate exista armonie nici în inima, viața și sufletul nostru. Când ne recunoaștem durerile, învață să spună adevărul despre experiențele noastre și nu ne mai comportăm ostili față de ceilalți.

Atunci când ne eliberăm sufletul de poveri, lăcomii, insuficiențe, nemulțumiri, negativitate, vinovății, ostilitate și griji – lăsând abundența iubirii să ne îmbrățișeze și să ne umple de frumusețe și miracole, viața, în fiecare plan al ei se va revărsa frumusețea, mulțumirea și împlinirea.

Când așteptările și nevoile noastre se vor trtansforma prin iubire în abundență – putem începe în mod autentic lucrarea lui Dumnezeu, pe Pământ – împărtășindu-ne darurile și harul și susținând prin ele, frumusețea și armonia lumii în care trăim și, abundența habitatul ce ne hrănește, ne sălășluiește și ne menține prin energia sa, viața.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– MANTUIREA ESTE ACUM
– RELAȚIA CU VIAȚA
– FRICA
– Prezența interioară – a ființelor iubite contează mai mult ca prezența lor fizică

Prin nemulțumirile, nevoile, insuficiențele și fricile pe care le exprimăm și le sădim – atragem în viața noastră, lipsa, pierderea, nefericirea și ne iubirea, ca deficit energetic și sărăcie de valoare.

Pentru a culege fericirea – v-a trebui să o sădim bucuria în sufletele și conștiința celor pe care alegem să-i susținem și să îi iubim, dăruindu-le energie, din abundența noastră de valoare.

În relația cu noi, cu semeni, cu resursele, cu valorile, cu energia, cu timpul și cu viața pe care o trăim – avem nevoie de cumpătare pentru a nu creea sărăcie sau deficit, atunci când risipim tot ceea ce avem.

A ne lăsa mereu rezerve, marje și resurse pe care să le sădim, înseamnă a înțelege că sărăcia sufletească, frica, necugetarea, ne prețuirea, ne credința, lăcomia, nemulțumirea și ne iubirea – nu pot rodi ca fericire sau, ca abundențe de valoare.

A ne risipi integral timpul, bani și resursele sau, a nu ne prețui darurile și valorile pe care le primim – înseamnă a genera și a atrage prin consecințe nedorite – o viață tristă, dominată de decizii necugetare, în care ființa devine robul propriei sale inconștiențe și neputințe de a iubi.

Pentru o relație sănătoasă cu viața, este esențial să înțelegem că, abundența și roadele vieții, sunt consecințe ale valorilor pe care le sădim, și nicidecum a lăcomiei, a egoismului sau a fricii de a dărui și a iubi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Viața spirituală – practica ei nu ne scutește de toate problemele
– Sănătatea – să găsim mai întâi mijloacele de a întări viața din noi
– Timpul – în viața spirituală nu trebuie luat niciodată în considerare
– VIATA TA E O OPERA DE ARTA
– TREZIRE LA VIAȚĂ

Relațiile de cuplu eșuează din prea mult egoism și din prea puțină iubire. O relație durează exact atâta timp cât membri ei i se dedică, se respectă, se iubesc și se simt împreună împliniți și fericiți… rămânând astfel dispuși, onorați și bucuroși, să se susțină reciproc.

Atunci când într-o relație, membri ei aleg în mod conștient să o asume responsabil și să se susțină reciproc la nivel energetic și emoțional, prin aportul propriu de valori, frumusețe, iubire – atenția dedicată și orientată 100 % o spre binele celuilalt, o va face să dureze timp nelimitat.

Când în relații lipsește ascultarea și suntem prea surzi la strigătul de durere al celui ce-și simte sufletul vlăguit de efortul ce-l duce în a-și aduce aportul energetic în a o susține și a ne ne hrăni cu iubirea sa sau, când suntem prea preocupați cu propriile nevoi și așteptări – nu vom observa că ne pasă doar de ceea ce primim sau putem lua.

Când doar unul își asumă efortul de a hrăni relația cu energia sa, în timp ce celălalt se mulțumește doar cu a o consuma, la un moment dat – cel ce duce greul relației, va obosi și sufletul său va ceda copleșit de povara efortului ce-l duce.

Atunci când iubirea ne va fi strivită de nepăsare și ignoranța celuilalt, în sufletul nostru se va produce un gol imens, ce va crește, distrugând valorile în care am crezut și frumusețea ce ne sălășluiește în inimi.

Singura cale în care ne putem salva sufletul de ne-iubire – este aceea de a ieși la timp, din relațiile ce se dovedesc a ne fi toxice. Indiferent de cât de mare ne este sufletul și iubirea, tăvălugul ignoranței și a ne-iubiri celorlalți ne va strivi mai devreme sau mai târziu sufletul și frumusețea, de vom continua să risipi timpul, energia și iubirea, pe cei cei ce nu o pot prețui sa nu le pasă de noi și de sufletul nostru.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– A TE IERTA PE TINE INSUTI
– CADENȚA INIMII
– MĂȘTILE FRICII
– TIPARUL ADEVARULUI

Bună dimineața!
Să aveți parte de o duminică plină de căldură sufletească, frumusețe și grație lăuntrică, în care să vă manifestați inteligența emoțională, pentru a vă elibera prin iertare, trupul, mintea, inima, sufletul și viața, de răni, traume, nemulțumiri, negativități, suferințe și frici.

A alege această cale, ne va oferi claritatea necesară – pentru a înțelege prin experiența favorabilă a acceptării și asumării atitudinii și a gândurilor pozitive, că – nimeni din afara noastră, nu este atât de aspru cu noi înșine, precum suntem noi față de noi, prin fricile, nemulțumirile, negativitatea, judecățile și mâniile pe care le exprimăm prin gândire și le manifestăm la adresa noastră și a celorlalți.

Sentimentul de vinovăție și teama pedepsei pentru greșelile și erorile firești ale procesului de învățare și adaptare la schimbările lumii din jur – care ne urmăresc prin iluziile, credințele, convingerile, prejudecățile și programele mentale în care alegem să credem în mod inconștient – ne fac să devenim ostili și să ne facem adesea viața un calvar.

Agresivitatea verbală sau fizica manifestate atât față de semenii noștri, față de autoritățile umane, față de factorii externi care ne influențează experiențele, cât și față de autoritatea abstractă sau spirituală, cum ar fi Dumnezeu sau lege karmică a vieți și a destinului nostru nefavorabil.

Insuficiențele, neajunsurile, lipsurile, carențele, defectele, lipsa de abilități, lipsa experiențelor favorabile, bagajului karmic, etc., care, prin alegerile pe care le facem și stările sufletești care le succed – converg către problemele, consecințele, poverile și așteptările noastre neîmplinite.

Nemulțumirile raportate la trăirile și experiențele prin care trecem, precum și – exacerbarea sentimentului nostru de vinovăție vis a vis de toate neajunsurile, supărările și decepțiile pe care le hrănim atunci când îi învinuim și-i judecăm pe ceilalți pentru propriile alegeri, insuficiențe și consecințe – sunt stări firești de manifestare a deficitului nostru energetic.

Orice risipă de resurse, manifestată ca disconfort fizic, stare de nervozitate, oboseală cronică, supărare, ne-iubire, etc, este cauzată de proasta gestionare a resurselor ce ne stau la dispoziție (timp, bani, sănătate, etc).

Toate stările emoționale negative resimțite la nivel fizic, psihic și mental – își fac loc în viața noastră: – pentru a ne învăța să ne gestionăm eficient gândurile și emoțiile ca surse consumatoare de energie, – a ne conștientiza carențele și a ieși din labirintul poverilor și a nemulțumirilor.

Abordând o atitudine emoțională diferită față de problemele cu care ne confruntăm, față de noi și față de viață, decât atitudinea și stările sufletești negative prin care am atras consecințe nefavorabile sau le-am generat, ne va susține în a ne elibera de poveri și suferințe, regăsindu-ne cadența vieții.

Privindu-ne viața, trăirile și consecințele, în mod obiectiv, de la alt nivel de gândire, atitudine, abordare și conștientizare, decât cel prin care dăm conotație negativă experiențelor prin care trecem – vom înțelege că depinde în mare măsură de noi, să învățăm a fi mai îngăduitori cu noi înșine și cu cei din jur, pentru a nu mai acutiza sau agrava deficitul nostru energetic, ce duce la disconfort emoțional, suferință sufletească sau durere fizică.

În consecință:
– a purta masca falsității în detrimentul autenticității noastre, – a ne ascunde fricile, teama de neprevăzut, problemele, poverile, rănile, etc., și – a ne manifesta indisponibilitatea asumării responsabilității propriilor alegeri, atitudini și consecințe – nu vom face altceva decât să pierdem lecțiile propriilor experiențe. Astfel, doar ne vom perpetua peste timp: greșelile, erorile, carențele, lipsa abilităților, eschiva asumări experimentării și învățării vieții, și în final suferințele.

Prin a alege manifestarea atitudinii eschivei, a amânării deciziilor eliberatoare, a iresponsabilității față de binele nostru, a ne-prețuirii, a neasumării, a neacceptării, a superficialității emoționale, a negativității, a lipsei credinței și a iubirii, a neîncrederii și a lipsei stimei de sine, etc, – ne vom induce în mecanismele mentale subconștiente, nevoia de a suferi și a judeca tot ceea ce trăim și se întâmplă în jurul nostru, din perspectiva modului în care ne susțin sau împlinesc propriile nevoi sau așteptări.

Ne păsându-ne de ne nevoile sufletești ale celorlați, ne armonizându-ne nevoile cu ale celorlalți, ne cunoscând arta de a-i face pe ceilalți să se simtă onorați sau bucuroși să facă pentru noi acele lucruri pe care le dorim sau le așteptăm de la ei – în loc să acceptăm experiențele sau limitele darurilor și iubirii lor.

Cât timp vom căuta să-i judecăm pe ceilalți atunci când așteptările noastre sunt ”trădate” sau îi învinuim ca nu ne împlinesc așteptările, pe care noi înșine suntem incapabili să le împlinim… ne vom lăsa mintea să ne furnizeze scuze și justificări prin care să ne scoatem din culpa vinovăției pe noi.

Va trebui în final să înțelegem că fiecare dintre noi suntem responsabili doar pentru propriile experiențe și pentru binele nostru sufletesc. Frumusețea lumii exterioare pe care o percepem este întotdeauna oglinda lumii și a frumuseții noastre sufletești. Ea depinde de modul în care învățăm să aducem frumusețea și iubirea ce pleacă dinspre noi, în gândurile, sentimentele, trăirile și viața noastră.

Așadar, prin a-i învinui pe ceilalți pentru problemele cu care ne confruntăm și pentru experiența durerilor și a suferințelor auto- induse prin alegeri și atitudini eronate față de viață și față de propriul bine sau, prin a-i împovăra pe ceilalți cu propriile poveri, supărări, nemulțumiri, neajunsuri, frici, frustrări și suferințe – nu ne vom face altceva decât să-i contaminăm pe ceilalți cu negativitatea noastră și să-i agresăm.

Fără a accepta alegerile și experiențele celorlalți fără a-i judeca și condamna pentru ele – vom rata de fiecare dată acceptarea și lecțiile propriilor experiențe. Până când vom permite minții ego să ne amăgească prin suferințe, nemulțumiri și frici vom rata lecțiile vieții, căci nu ne vom putea detașa de prejudecățile și convingerile noastre negative.

Când vom înțelege că noi suntem cei ce generăm poverile vieții prin atașamente, așteptări și rezistență la schimbare ego-ul nu ne va mai putea manipula conștiința prin frici. Atunci în lumina conștiinței iubirii și a adevărului inimii, ne vom renaște trezindu-ne la viață.

Cât timp vom continua să ne condiționăm activitățile, experiențele, relațiile și iubirea, de ceea ce obținem pentru noi – nu vom putea înțelege că deja suntem și avem tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiți.

Singura cale de a ieși din marasmul problemelor auto-induse, și a ieși la lumină din labirintul întunecat al poverilor, al neîmplinirilor, al insuficiențelor și al iluziilor minții – este aceea, ca noi, să devenim tot mai conștienți de propriile carențe emoționale și de cauzele spirituale ale negativității și a fricilor prin care ne înfrânăm experiențele și viața, condamnându-ne la mediocritate, izolare, înstrăinare, suferințe, regresul sau stagnare.

Eliberându-ne de credințele și tiparele mentale de interacțiune bazate pe instinctualitate și frici – vom dobândi curajul de a ne asuma vulnerabilitățile, autenticitatea personalității, valorile, abilitățile, consecințele, lecțiile și viața – prețuind tot ceea ce suntem, atragem, experimentăm și trăim.

Când vom înțelege că în acest moment suntem maximul potențialului pe care prin experiențele anterioare îl puteam atinge, vom deveni conștienți că a ne accepta și A FI, înseamnă a ne iubi așa cum suntem.

Când vom fi împăcați și fericiți cu noi înșine – vom redeveni creativi și plini de frumusețe. Atunci vom înțelege că fricile, prin care experimentăm neajunsurile, suferințele și poverile vieții, sunt iluzii născute din ne-iubire – vom renunța la luptă și la confruntarea cu viața, pentru a o îmbrățișa și a o trăi în armonie și frumusețe, prin iubire, credință și pace lăuntrică.

Când ne vom iubii, rănile sufletești ni se vor cicatriza rând pe rând lăsând loc în viața noastră, beatitudinii, fericirii și împăcării. Când lumea noastră interioară va fi abundentă de iubire, ceea ce vom vedea în afară și în semenii noștri, va deveni copia fidelă a frumuseții noastre lăuntrice.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– RAZBOI SI PACE
– MINTEA CARE POATE VINDECA
– DESPRE RELAȚII
– Despre Dragoste
– Legea oglindirii

Daca ar fi sa vorbim despre misiunea pe care o avem in aceasta viata, cred ca ea este intr-o continua transformare si este formata dintr-o suma de misiuni. Dar in fundal, dincolo de toate experientele pe care le alegem si le cream cu titlu de “misiune personala”, rostul adevarat este sa ne cunoastem, sa ne iubim, respectam si acceptam asa cum suntem. Suna deja a cliseu, dar cu cat te accepti si te iubesti mai mult pe tine, poti extinde aceasta iubire si acceptare catre altii, cu tot mai multa usurinta.

Relatia/casatoria nu este o conditie pentru a strabate aceasta cale. Ea este una dintre cai, dar nu singura si nu obligatorie.

Chiar daca societatea, asa cum a fost ea construita, mai ales in ultimele decenii, a pus presiune pe oameni, barbati si femei deopotriva, sa formeze cupluri si sa se casatoareasca, adevarul este ca nu toata lumea trebuie sa fie casatorita. Cei singuri sau necasatoriti nu ar trebui sa fie motiv de judecata, ridiculizare sau mila, pentru ceilalti. Scopul existentei nu este acelasi pentru toti si nu poate fi atins urmand o cale standard, universal valabila.

Citeste articolul integral aici

Recomandam urmatoarele articole:
– G.I. Gurdjieff – Iubirea conştientă
– Omraam Mikhael Aivanhov – Iubirea si sexualitatea
– Valeriu Popa – Sfaturi pentru sănătate
– Relaţia ca drum spiritual
– Don Miguel Ruiz – Compatibilitate – Relaţia perfectă

Imaginaţi-vă relaţia perfectă. Vă aflaţi într-o stare continua de fericire perpetua, pentru că trăiţi alături de bărbatul ideal sau de femeia ideală. Cum aţi putea descrie viaţa alături de o asemenea persoană?

Ei bine, relaţia cu o asemenea persoană ar putea fi comparată cu relaţia cu un câine. Un câine nu poate fi altceva decât un câine. Orice aţi face, el nu se va schimba. Acelaşi lucru este valabil şi dacă aveţi o pisică sau un cal. Orice animal este ceea ce este.

Acceptarea acestui adevăr în relaţia cu alţi oameni este foarte importantă. Nici un om nu poate fi schimbat de către un altul. Fie îl iubim aşa cum este, fie nu. A încerca să-l schimbăm pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca şi cum am încerca să schimbăm un câine, o pisică sau un cal. Realitatea este că orice om este cel care este, inclusiv noi înşine. Este la fel în cazul dansului: fie doreşti să dansezi, fie nu. Trebuie să fii complet sincer cu tine însuţi, că nu se poate să dansezi şi să te simţi bine dacă tu nu doreşti acest lucru. Numai cine înţelege acest adevăr profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur aşa cum sunt, nu aşa cum doreşte el.

Dacă aveţi un câine sau o pisică, gândiţi-vă la relaţia cu animalul. Să luăm exemplul relaţiei cu un câine. Animalul ştie perfect cum trebuie să se poarte cu dumneavoastră. Cum reacţionaţi atunci când câinele greşeşte? Orice i-aţi face, lui nu-i pasă pentru că vă iubeşte oricum. Câinele nu aşteaptă nimic de la dumneavoastră. Cum stau însă lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastră, cu soţul sau soţia? Aceştia au atât de multe aşteptări, şi în plus se mai şi schimbă tot timpul.