Bună dimineața!
Vă doresc să aveți parte de o zi a celebrării vieții și a experiențelor prin care treceți, prin bucurie și pace lăuntrică pentru a dobândi claritate asupra alegerilor și a priorităților voastre, privindu-vă viața în lumina adevărului inimii și nu doar din perspectiva neajunsurilor, a fricilor, a rănilor voastre sufletești, sau a atașamentelor, a nevoilor și a intereselor voastre fizice sau materiale.
Atunci când trupul și mintea ne sunt vindecate, permitem stării de grație să ne susțină ființa în desăvârșirea sa. Atunci înțelegem ca prin vindecarea noastră, putem susține tămăduirea tuturor, înțelegem că, prin a ne vindeca, nu tămăduim doar un singur om.
Legea spirituală a vindecării, ne spune că tot ceea ce este dezechilibrat, poate fi și reechilibrat. Astfel, boala poate fi vindecată, erorile se pot corecta, ”păcatele” pot fi iertate, iar ”greșelile” pot fi absolvite, pentru a ne elibera sufletul de frica pedepsei sau a pierderii.
Chiar dacă un călător se îndepărtează de drum și rătăcește în întunericul ne-iertărilor, a supărărilor, a neajunsurilor și a fricilor sale, calea fericirii, dacă va ști prin gândurile și conștiința sa să-și întoarcă atenția și privirea spre credința și lumina din inima sa, el va fi călăuzit direct sau pe ocolite, înapoi la drumul destinului său favorabil.
Chiar dacă un om suferă din cauza nedreptăților, a neîmplinirilor, a neajunsurilor, a fricilor sau a singurătății sale și alege adesea să-și facă rău, refugiindu-se dependențe și vicii și auto flagelare – în lumina regăsirii credinței sale și a bucuriei vieții – el poate renunța la toate formele sale negative de manifestare, atunci când va decide să-și îmbrățișeze fricile și rănile, prin iubirea din inima sa, renunțând să mai permită minții să-i inducă nevoia de a se răni și a-și hrăni supărările, fricile și ne-iubirea.
Cei ce rătăcesc lumina și-și trădează iubirea în mijlocul relațiilor lor, legate sau nu, prin Sfânta Taină a căsniciei – căutând prin ego și. în afară relației plăceri frivole sau trupești – vor trece prin experiența pierderii și a suferinței. Atunci când sufletul e trist și neîmplinit prin iubire, doar inima curată eliberată de frici și vinovății, ne poate spune – care este calea adevărului și cum ne putem împlini viața, regăsindu-ne cadența, armonia, iubirea, mulțumirea pacea sufletului și fericirea.
Cei ce ajung adesea robii lăcomiei și a ispitei plăcerii sau a fricilor cu care le este programată mintea, se vor îndepărta atât de valorile lor personale, cât și de credințele și principiile lor morale, menite să-i ferească de experiența pierderii și a suferinței, dar și pentru a le păstra sufletul pur și inima curată. Ei se pot întoarce la valorile lor sufletești prin întărirea legăturii lor cu Dumnezeu.
Cei care nu-și asumă greșelile și consecințele alegerilor pe care le fac și nu acționează în virtutea adevărului din inima lor – nu vor înțelege că, a-și clădi binele propriu pe suferința celor din jur înseamnă doar a-și risipi timp și energia. Astfel, rătăcind calea iubirii autentice – se condamnă doar la pierderi și suferințe, risipind din viața proprie, tot ce e valoare și nu mai e hrănit cu iubire.
Călătoria vieți, ne învață toate astea, și chiar dacă, încă mai ignorăm să prețuim ceea ce suntem, facem și avem – cu toții vom învăța prin suferințe și pierderi să prețuim și să iubim, devenind mai buni cu cei din jur și mai atenți și mai toleranți cu cei ce ne iubesc, și mai grijulii cu cei pe care alegem să-i iubim.
Chiar dacă adesea mai greșim și cădem în capcana fricii și a suferinței când ieșim din starea de grație a iubirii, în orice moment putem alege să ne redresăm. Putem fi egoiști și să alegem să ne detașăm de cei pe care nu-i iubim, ne putem separa de Sinele nostru sau de Dumnezeu, negându-ne iubirea și credința, dar nu putem fugii de propriul adevăr.
Lecțiile neînvățate sau experiențele și consecințele neasumate ne vor conduce mereu la regrete sau la repetarea și exacerbarea traumei suferinței. Drumul către înainte și eliberare sau calea către înapoi rămân mereu deschise pentru a ne reaminti prin experiențele aflate pe acele căi, cine suntem, ce valori hrănim, și încotro ne îndreptăm.
Cu timpul vom înțelege că nimic nu este greșit prin ceea ce alegem să experimentăm căci toate sunt lecții menite să ne vindece sufletul și să ne facă mai buni.
Ordinea se naște din haos, așa cum și dezechilibrul naște echilibrul, și războiul naște pace – căci și pendulul revine de fiecare dată din pendulare, în centrul echilibrului său. Aceasta este și natura firii umane, atunci când prin credință, cu toții revenim la Matcă când ne acceptăm Sinele divin și apartenența prin măreție și Spirit, de Dumnezeu… și nu de niște dogme statutate în mintea noastră prin vinovății și frici.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– Convingerile – să ne întrebăm despre temeinicia lor
– războiul stelelor
– Războaiele – încetarea lor depinde numai de oameni
– Picioarele – importanța contactului lor cu pământul
– Simbolismul Glandei Pineale
Read More
Category: 
Comments: 