ramai tagged posts

Bună dimineața
și o zi în care să aveți puterea de a vă ierta de nevoia de a răni și a suferi, eliberându-vă de dominația sau nevoia minții ego, de a răni sau de a trăi viața și visele altora.

Când mintea ego e incapabilă să vadă, să recunoască sau să prețuiască frumusețea și abundența de iubire a inimii, va încerca să rănească sufletele pline de iubire ale celor din jur, sau să caute fericirea în afara adevărului inimii.

Când așteptările ființei nu se vor împlinii prin ceilalți, ea va da vina pe ne iubirea celor din jur, fără însă a putea înțelege că, nefericirea sa izvorăște din propria incapacitate de a iubi și din necredința în fericire.

Doar mințile eliberate de orgolii, vanități și frici, vor deveni capabile să înțeleagă și să deslușească adevărul inimii, atunci când sufletele ne sunt rănite și trupul ne e vlăguit de iubire. Pentru asta e nevoie să ne conștientizăm și prețuiți darurile, asumându-ne responsabilitatea lor, pentru a nu le mai risipi prin nemulțumiri, supărări, necugetare, lăcomii și negativități.

Chiar dacă darurile noastre aparțin tuturor, ele nu trebuiesc risipite: – nici către cei ce abuzează de bunăvoința voastră și nu sunt dispuși să învețe lecția cumpătării, a prețuirii, a dăruirii și a ne-risipirii lor, și – nici prin egoism, frici, vinovății, negativitatea, supărările, furiile, orgoliile, resentimentele, învinuirile, critici, stări conflictuale și nemulțumiri, pe care adesea suntem tentați să le exprimăm.

A fi egoiști și a ne închide într-un stil de viață care ne ține spiritul captiv în îndoieli, iluzii, nevoi, insuficiențe, decepții, ostilitate și frici programate ale minții – ne va împiedica în a ne manifesta autenticitatea, abundența energetică, spontaneitatea, creativitatea, curajul, încrederea de sine, măreția și grația.

A ne asuma în mod autentic și pe deplin, personalitatea, credințele, năzuințele, abilitățile, valorile dar și defectele și carențele – va crea în mentalul și conștiința ființei noastre, conexiunea prin conștiință cu sinele nostru spiritual.

A ne asuma riscul de a fi pe deplin noi înșine, a lăsa la o parte așteptările pe care le au alții de la noi, ceea ce ”trebuie” sau ”se cuvine”, sau aroganța de ”a ajuta”, ”a modela” sau ” a corecta” experiențele și viața celorlalți, fără să ni se ceară și fără a ne fi dovedit potența ”grijii altora”, prin ordinea pusă în propria viață – înseamnă a fi conștienți și responsabili în mod prioritar față de propriul suflet, propria viață și propriile poveri karmice.

Până ce sufletul nu ne va deveni pe deplin împăcat, și până nu vom învăța să trăim pe deplin în mod autentic și prin prețuirea energiei și darurilor noastre, în adevărul inimii – nevoile, traumele, poverile și neîmplinirile celorlalți, vor deveni doar un balast și o sursă de pierdere energetică pentru noi.

Tot ceea ce nu iubim și nu facem pentru a fi fericiți, ne va vlăgui de frumusețe, credință și iubire. Ne iubirea ne va spori nemulțumirile, decepțiile și neîmplinirile vieții, adâncindu-ne durerile sufletești și deficitul energetic, prin negativitatea și ostilitatea gândurilor, exprimate, atunci când hrănim dezamăgiri și ne trădăm inima prin așteptări nefondate pe propria iubire.

Nu este ceva egoist în a ne căuta bucuria, împlinirile și fericirea, însă ele nu sunt stări ce le pute dobândi, așteptându-le din afară. Ele sunt parte a valorilor și darurilor noastre lăuntrice și sufletești.

A dărui și a dobândi bucuria, mulțumirea și împăcarea, reprezintă ceea mai înălțătoare și binevoitoare acțiune și stare pe care o putem dărui celorlalți și nouă, ca efect al iubirii noastre sufletești. A ne condiționa însă iubirea și darurile de așteptări, înseamnă a ne risipi energia și a o transforma în sursa suferințelor, nemulțumirilor, dezamăgirilor și a deficitului nostru energetic.

Darurile noastre sunt necesare, însă el trebuie să-și tragă seva din abundența energetică a sufletului și inimii noastre – nu din interesul de a oferii condiționat de interesele și așteptările pe care le avem de la ceilalți.

A ne plânge și a ne vizctimiza, pentru a face rost de energie, hrănindu-ne din excedentul de iubire a celorlalți, este doar un mecanism mental dezvoltat pentru ”căpușarea” energiei celor ce pot iubii și au din abundență parte de ea.

Atunci când ne e milă de suferința celor din jur și ne oferim din empatie ajutorul ca ”eroi salvatori”, ca să le ușurăm povara – ignorăm adesea că ”victima” se poate transforma cu ușurință în ”călăul”, iar pe noi (după ce ne golește de energie sufletească și ne încarcă cu negativitatea, ura și nemulțumirile ei), în ”victimele”, fără să înțelegem că negativitatea de fațadă este doar o stare firească a ei și un atașament mental față de negativitate și suferință.

Acolo unde Lumina și abundența energetică a ei, este prezentă din belșug și oferită cu bunăvoință (lipsită adesea de discernământ), acolo vor fi prezenți și cei ce se plâng și adesea judecă, învinovățesc sau îi acuză chiar și pe cei ce-i ajută sau pe cei care nu suferă sau trăiesc în abundență, mulțumire, pace sufletească și împăcare.

Cei ce-și învinovățesc lumea și semenii pentru propriile eșecuri, suferințe și neîmpliniri personale, fără să își poată recunoaște sau asuma propriile carențe, erori, neputințe și vini – vor crea doar goluri sufletești și-i vor contamina pe cei din jur cu propria durere izvorâtă din incapacitatea de a iubi și a crede în dreptul lor la fericire..

Cât timp resping să accepte și să conștientizeze propriile cauzalități, cei suferinzi din decepții și dezamăgiri, nu pot înțelege că e suficient doar să apeleze la atitudinea propriei iubirii și dăruiri, pentru a-și crește vibrația renunțând la negativitate, frici și griji. Astfel, prin iubire și credință, să experimenteze prezența și abundența energetică a luminii și clarității în viața lor.

Până când cei ce experimentează traume, neîmpliniri, eșecuri suferințe și durere, nu vor renunța la nemulțumiri, ostilitate și negativitate, ei nu vor putea iubi și crede pe deplin și în mod autentic în puterea lor de a iubi și a fi fericiți prin propria putere , gândire, credință și atitudine. Astfel ei se vor condamna la insuficiențe și durere, silindu-se la a se hrăni cu energia și sufletele celor dispuși să-i asculte, să-i ajute și să-i înțeleagă.

Problema însă a relațiilor inter-umane, este faptul că cei binevoitori, nu sunt suficient de conștienți de valoarea energiei lor și de raportul ecologic al balanței energetice a sentimentelor lor, în raport cu cel al semenii lor.

Cei ce nu înțeleg să-ți mențină sufletul și inima în abundența iubirii, nu vor face altceva decât să-și risipească energia prin ostilitate și nemulțumire, sau să o cedeze celor pe care-i agresează și răspund la agresivitatea lor. Astfel, ei cad în capcana propriei ne iubiri, ne recunoscând și ne prețuind sufletele ce sălășluiesc în inimile curate, de unde pot sorbi nectarul iubirii, neîngrădiți de frici și așteptări de recompense.

Carența energetică a celor care încă nu se pot hrănii singuri cu energia luminii, accesând-o pe frecvența vibrației iubirii (și astfel să-și compenseze deficitul energetic în mod firesc, crescându-și iubirea, prin detașarea de negativitate) – vor fi compensate artificial, din afară (din excedentul de iubire și bunătatea celorlalți), fără însă, ca cel ce suferă din neîmpliniri și e silit să se victimizeze, să poată conștientiza, accepta sau înțelege că el a dezvoltat atașamente mentale față de suferințe.

Victima ce-și induce suferințele în mod inconștient, va respinge în mod instinctual orice ajutor din afară menit să-i susțină schimbarea de convingere, gândire, atitudine și comportament.

Cei ce-și vor ajuta semenii ”suferinzi” pentru a le ușura povara, vor ajunge invariabil victime, căci vor oferi un ajutor nepermis karmic, iar dacă nu se poate proteja energetic prin păstrarea înaltă a vibrației energetice proprii, sau prin detașarea de eventualele atacuri energetice – vor prelua în mod inconștient asupra lor, părți din poverile karmice, ale celor pe care îi ajută. Astfel, și cel ce ”ajută” nepermis, va ajunge victima propriului deficit energetic, provocat prin risipa și ne-prețuirea propriei energii și a nerespectării legilor divine.

Va trebui mai devreme sau mai târziu să înțelegem că experiențele și lecțiile poverilor noastre sunt individuale, și crucea poverilor noastre nu trebuie să o așezăm pe spatele nimănui. Astfel va trebui să înțelegem că o astfel de atitudine de împovărare este o agresiune suplimentară, care se va adăuga poverilor pe care trebuie să le vindecăm și să le deslușim înțelesul și rostul. Nimeni nu poate trăi în locul celuilalt viața și nici duce povara, fără a plăti prin suferință și îndreptare pentru ea.

Vindecarea de poverile noastre, va veni doar prin iertare, și asumarea propriilor poveri și căi… însă înțelegerea lor poate fi dobândită doar prin trezirea conștiinței noastre spirituale, și dobândirea iubirii și a credinței – prin acceptarea și asumarea de-o potriva a propriei experiențe, poveri și responsabilități, respectând experiențelor celorlalți, fără a ne amesteca în ele, a le judeca sau a le modela.

O atitudine dominată de iubire, acceptare, asumare și prețuire a propriei energii și valori (prin ceea ce suntem, avem, experimentăm, simțim, trăim, a alegem, gândim și facem) se va oglindi în respectul, acceptarea și prețuirea experiențelor celorlalți, delimitându-ne de la a le judeca sau modifica.

Când vom renunța să ne risipim energia prin emoții negative și gânduri ostile focusate pe ceea ce ne deranjează sau ne nemulțumește, ne vom da prilejul de a hrăni, manifesta și materializa, doar acele gânduri, emoții alegeri și acțiuni, care ne bucură, le putem iubii și ne împlinesc.

A alege să trăim în iubire, ne va susține măreția vieții și ne va permite să ne păzim sufletul de traumele altora. Alegând să trăim propria viață pentru a ne desluși prin iubire: valorile, darul, sensul, rostul și frumusețea, și apoi – va oferi prin puterea exemplului reușitei personale, prilej în a deveni prin conduita noastră, model pentru cei ce nepot urma, iubi sau prețui darurile, și valoarea, transferându-le ca valori intrinseci ale lor pri modelarea propriilor convingeri și măsuri de conduită și caracter.

Când ne vom hrăni iubirea și credința, îndoielile și fricile își vor pierde puterea asupra sufletului nostru, și inima ne va înflori plină de curaj și blândețe. Atunci când frumusețea, lumina și măreția sufletului nostru, vor îmbrățișa cu căldură și blândețe tot ceea ce atingem, vom dobândi claritatea în labirintul întunecat al minți dominate de prejudecăți, atașamente, așteptări, nevoi, interese, lăcomii și frici.

Claritatea luminii izvorâte din adevărul inimii, ne va permite să răzbatem prin durerile și poverile ce le purtăm în suflet, susținându-ne în vindecarea rănilor ce ne copleșesc.

Când lumina credinței, a iertării și a iubirii va răzbate printre fricile și întunericul minții adormite în conștiință – rănile sufletești și trupești ni se vor vindeca.

Atunci când lumina credinței și iubirea, se vor oglindi prin armonie, grație și splendoare frumuseții și valorilor noastre sufletești, asupra lumii în care trăim -sclipirea noastră se va reflecta și în ochii minții celor ce încă zăbovesc neîncrezători în întuneric și durere, așteptând să se trezească la viață.

A alege să trăim în lumina și în grația energiei iubirii, ne va susține măreția vieții și ne va permite să ne păzim sufletul de traumele durerii, de necredință, neîncredere și ne iubire.

Alegând să trăim în grația luminii divine, vom înțelegi și vom desluși valorile și darurile noastre sufletești, dobândind prin ele înțelegerea rostului și sensului vieții.

Când ne vom înțelege și manifesta iubirea, dăruindu-i energia și abundența – vom oglindi propria bucurie și frumusețe sufletească în reușitele și împlinirile personale. Ele vor servi prin reușitele și conduita noastră personale drept model pentru cei ce ne pot recunoaște și prețui valorile, darurile și iubirea, prin măsura propriilor valori de conduită și caracter.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– RELAȚIA CU VIAȚA
– Viața spirituală – practica ei nu ne scutește de toate problemele
– Sănătatea – să găsim mai întâi mijloacele de a întări viața din noi
– Timpul – în viața spirituală nu trebuie luat niciodată în considerare
– VIATA TA E O OPERA DE ARTA