Bună dimineața
și o zi binecuvântată, abundentă în bucurii izvorâte din dragostea ce o purtați în inimi! Vă doresc o zi a grației divine și a manifestării frumuseții voastre sufletești, în care să cunoașteți prosperitatea și abundența darurilor pe care le purtați în inimi.
Atunci când vom începe să ne prețuim darurile divine, vom începe să cunoaștem și abundența lor. Și asta pentru că valorile prin care le atragem, sunt toate deja în noi. De așteptăm confirmări sau aprobarea celor de afară, nu putem auzi nici vocea inimii și nu vom vedea nici că deja deținem ceea ce așteptăm din afară.
Când ne lăsăm mintea să caute în afară răspunsurile la problemele pe care le avem, ne risipim darurile prin timpul și energia alocate hrănirii unor iluzii ale minții, aflate în afara adevărului și a darurilor noastre ce sun în lăuntrul sufletului și inimii noastre.
Răspunsurile la problemele, nevoile, și căutările noastre se găsesc în inima noastră. Dacă ne-am acorda timp sa fim cu noi înșine, am auzi soluțiile și răspunsurile pe care le așteptăm… Dar suntem mult prea preocupați cu reacțiile noastre la ceea ce se întâmplă în jur și în viața noastră, astfel încât nu ne mai dăm răgaz să ne savurăm experiențele și să simțim bucuria pentru viață și darurile ce le avem.
A asculta mesajele divine prin consecințele, experiențele și sentimentele pe care le trăim, ca efect al alegerilor pe care le facem, înseamnă: – a fi prezenți AICI ȘI ACUM, în propria viață, și – a renunța, atât la intelectualizarea excesivă a experiențelor noastre, cât și la a risipi daruri și lecții de viață, eludând prin nemulțumiri, supărări și negativitate,sensul și rostul întâmplărilor pe care le trăim.
A respinge o consecință potrivnică și a căuta vinovați pentru ea, înseamna a eluda adevărul și a intelectualiza experiența, dând putere ”dreptății” vanitoase a minții, bazate pe cunoașterile limitative ale minții izvorâte din experiențe ce ne-au fost nefavorabile și, pe convingeri potrivnice binelui nostru, adesea neverificate prin filtrul trăirilor bazate pe iubire și pe adevărul inimii.
A nu înțelege că, tocmai propriile convingeri, cunoașteri și experiențe trecute au generat prin alegerile și atitudinea noastră experiența, și prin ele – consecințele pe care le interpretăm la nivel emoțional, etichetându-le în baza modului în care ne mulțumesc sau nu, rezultatele, ca ”bune” sau ”rele”.
Când nu ne plac consecințele vieții și nu avem curajul să ne confruntăm cu propriile frici, supărări, neîmpăcări și consecințe, ce prin ele ne sunt potrivnice – ego-ul și orgoliile ne îndeamnă să le eludăm și să le respingem, eschivându-ne de responsabilitatea lor, din teama subconștientă de a nu fi blamați și pedepsiți pentru greșelile noastre.
Procesul de învățare și acumulare a experienței, nu poate să aibă loc fără asumare și acceptare trăirilor noastre pozitive sau negative din punct de vedere a stărilor emoționale pe care ni le inducem prin ele. .
A respinge experiența sau rezultatul, înseamnă a pierde lecția și a fi expuși la repetarea erorii (firești în procesul de învățare). Într-un final înseamnă respingerea propriei abundențe și proliferarea negativității, ostilității și nemulțumirilor noastre.
A ne risipi energia hrănind nemulțumiri, emițând judecăți sau a căuta vinovați pentru neîmplinirile noastre și consecințele atitudinii, alegerilor, proastei gestionări emoționale, a lipsei unor abilități, și a acțiunilor neinspirate sau lipsite – denotă rezistență la schimbare, imaturitatea spirituală și o puternică dominație a minții asupra gândurilor și conștienței noastre.
Până nu ne vom detașa mental și emoțional de poveri și de sursa nemulțumirilor, a neîncrederii, a prejudecăților, a negativității și a ostilității din noi, pentru a ne liniști sufletul și a ne deschide inima spre ascultare și acceptare – nu ne vom putea îngădui să recepționăm și să auzim sugestiile pe care le primim în fiecare clipă a vieții.
Prin a ne deschide spre a asculta, înțelege și accepta mesajele care vin spre noi, menite să ne susțină în dobândirea clarității – ne dăm răgazul de „a fi” pentru ”a vedea” direcția greșită în care ne îndreptăm, și a dobândi puterea inimii, de a cârmi ”corabia vieții” în direcția potrivită, și a o readuce pe cursul ei firesc (ne-risipindu-i energia și darurile ce le poartă în cală).
Într-un final, când vom înțelege că ceea ce se întâmplă în viața noastră – sunt consecințe: – ale alegerilor pe care le facem și – a modului în care interpretăm ceea ce se întâmplă în viața noastră (conform credințelor noastre fundamentale și a stărilor emoționale ce izvorăsc din ele) – vom dobândi un nivel de conștientizare superior celei prin care ne-am generat nemulțumirile.
Alegerile pe care le facem, din punct de vedere emoțional, -vor influența mereu calitatea vieții pe care alegem să o trăim, conștient sau instinctual. Alegerea de a ne percepem viața, trăirile, experiențele, consecințele și pe cei din jur: – ca findu-ne ostile sau, – ca fiindu-ne benefice, prin lecțiile și trăirile pe care ni le aduc – ne aparține.
Nemulțumirile, supărările, pierderile sau suferințele produse ca și consecințe ale alegerilor pe care le facem, pot fi în fiecare clipă îndreptate, cu condiția să acționăm în baza unor convingeri și repere sufletești pozitive, opuse celor negative prin care ne inducem suferințele, vinovățiile, fricile, izolarea, neasumarea, neîmpăcările și însingurarea.
Prin a ne permite să alegem în mod conștient, să hrănim doar acele sentimente, alegeri, percepții, experiențe și trăiri, pe care le putem iubi și, care ne împlinesc, ne bucură și ne servesc aspirațiile spre mai bine, prin împăcare sufletească – ne va susține în a nu ne mai reprima dreptul la fericire, dându-ne prilej prin stările sufletești pozitive pe care le generăm prin iubire – să creștem calitatea vieții pe care alegem să o trăim.
A înțelege că trăirea unei experiențe de dezamăgire este legat direct de vina și de sentimentul nostru de imperfecțiune – ține de maturitatea noastră emoțională și de capacitatea de a ne detașa de acele gânduri, convingeri și atitudini, prin care ne hrănim resentimentele, îndoielile, fricile, neîncrederea, prejudecățile, orgoliile, neliniștile, nemulțumirile și mâniile.
Pentru a nu mai trăii corvoada suferinței, a neîmpăcărilor, a dezamăgirilor și a tristeții – va trebui doar să înțelegem că, atunci când nu ne sunt îndeplinite așteptările, interesele și nevoile – primim, pur și simplu, o corecție.
Corecțiile vieții ne sunt menite pentru a ne atenționa cu privire la devierea de pe calea valorilor sufletești și de pe cea a adevărului ce ne sălășluiește în inimi. Ele ne sunt menite pentru a ne corecta erorile prin lecțiile de viață ce suferințele ni le aduc, pentru a ne trezi la conștiința iubirii și a ne readuce la drum.
Universul și Dumnezeu ne spune că nu vedem întregul adevăr al unei situații. Ni se cere să ne lărgim percepțiile, să ne schimbăm perspectiva din care privim lucrurile sau să ne acordăm instrumentul de măsura al realității la adevărul inimii.
Corecția sau adevărul rostit, care diferă de dreptatea minții noastre nu înseamnă atac. Nu înseamnă pedeapsă, nici reproș și nici desconsiderație. Percepția că suntem atacați, că ne sunt nesocotite valorile, etc – este doar o iluzie a minții care opune rezistență, din frica acceptării și a asumării, izvorâtă din teama subconștientă de a nu fi pedepsit și a nu experimenta durerea asociată ei.
Percepția pedepsei atunci când lucrurile nu merg așa cum ne dorim, este pe de-a-întregul alimentată de vină. Fără acea vină, corecția s-ar primi cu recunoștință și percepția s-ar lărgi, pentru a include o nouă informație. Aceasta înseamnă a dobândi abundență și valoare.
Singurul scop al experienței, este acela de a ne lărgi conștiința. Orice alt sens pe care-l vom descoperii în experiențele noastre de viață, sunt sensuri și interpretări născocite de mintea noastră. Chiar dacă ceea ce ni se va întâmpla în urma interpretărilor pe care le dăm experiențelor noastre, nu sunt decizii conștiente, în mod cert, interpretăm ceea ce se întâmplă, potrivit credințelor pe care le avem.
Dincolo de constrângerile și limitările pe care ni le inducem, ne vom redobândi libertatea prin cuget și simțire, doar din momentul în care ne vom accepta experiențele și consecințele cu care ne confruntăm, pentru a învăța din ele.
Când vom înțelege că suferințele noastre provin din respingerea experiențelor și refuzul de a învăța din ele – ne vom vindeca trupul, mintea inima și sufletul, pentru a trăii prin iubire, compasiune, toleranță și iertare de vini, bucuria uniri cu Dumnezeu, prosperitate și abundența frumuseții vieții.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– PROSPERITATE
– CEEA CE IUBESTI, PROSPERA
– VINDECAREA SUFLETULUI
– DEVENIRE
– MECANISMELE DE APARARE
Read More
Category: 
Comments: 
