paria tagged posts

Bună dimineața
și o zi binecuvântată de lumina iubirii și a toleranței, în care să dobândim puterea acceptării și a eliberării de nevoia de judeca, a învinui, a condiționa, a constrânge și a ne respinge semenii, doar pentru că nu corespund așteptărilor și intereselor noastre sau, nu se încadrează în șabloanele noastre mentale.

Vă doresc o zi plină de iubire și frumusețe sufletească, pentru a vă elibera mintea de, judecăți, iluzii, false convingeri, traume, nemulțumiri, negativitate și frici. A ne elibera mintea de o identitate falsă lipsită de sens, este un aspect inevitabil al căii, ce ne aduce înapoi acasă, în adevărul inimii și în pacea sufletească.

Cu cât avem mai puține convingeri de protejat, cu atât mai mult ne diluăm fricile și teama de experiența lipsei, pentru a putem fi mai mult de ajutor celor din jur, prin abundența energiei iubirii noastre. Cu cât oferim mai mult ajutor, dăruindu-ne prin preaplinul abundența și valorile noastre, cu atât mai binecuvântate ne vor deveni experiențele și viața.

Întreaga noastră experiență de pe Pământ, este un proces continuu de învățare în a avea încredere în noi înșine, în frumusețea lăuntrică a sufletului semenilor noștri și în Dumnezeu.

În clipa finală a trezirii conștiinței noastre Christice, când încrederea de sine înflorește pe deplin în noi, când gândurile ne sunt eliberate de temeri, nemulțumiri, negativitate, îndoieli, așteptări, insuficiențe și frici – iubirii de sine, iubirea aproapelui, și iubirea lui Dumnezeu, se contopesc în conștiința noastră, dând viață Sinelui nostru autentic, indivizibil.

Acceptarea de sine și iertarea noastră de nevoia de a mai suferi, momentul iluminării și trezirii definitive a conștiinței Sinelui nostru divin, manifestat prin iubire și dăruire necondiționată, pentru susținerea binelui comun.

Până nu ne trezim la un nivel superior de conștientizare și înțelegere a iluziilor și irealității minții și nu vom trăi iluminarea și metamorfoza percepțiilor noastre materiale în altele extrasenzoriale și de natură energetică, nimic din ceea ce credem că e real, nu va avea un înțeles deplin pentru noi, dincolo de limitele și limitările convingerilor, experiențelor, trăirilor, cunoașterii, dominației, condiționărilor și deciziilor subconștiente ale minții.

Comportamentul nostru, este strict legat de educația, caracterul și programele noastre mentale care ne-au fost implementate pe parcursul vieții, în gândire, simțire și trăire – ca procese mentale de percepție a credințelor, convingerilor, valorilor, nevoilor, insuficiențelor, năzuințelor, carențelor și abilităților pe care le avem.

Prejudecățile, nemulțumirile și neîmplinirile noastre, își trag seva prin modul în care le nivele energetic și emoțional, alegem să ne interpretăm consecințele, să ne cuantificăm eșecurile și să ne împlinim prin reușite, necesitățile, nevoile și așteptările (programate și auto-induse).

Cât timp ne vom lăsa mintea, copleșită de tumultul zgomotos al gândurile și resentimentelor noastre, sinele nostru spiritual va rămâne captiv în labirintul întunecat al ego-ului nostru, dominat de lăcomii, frici, nemulțumiri, furii, decepții, neîmpliniri și trăiri negative.

Pentru a ieși, va trebui să ne desprindem prin iertare autentică și necondiționată de așteptări, de te tot ceea ce ne este ostil și potrivnic ca și convingeri, credințe și valori.

Iertarea este un dar ce ne-a fost dat prin liberul arbitru, nu pentru a o ignora și a continua sa purtăm în suflet: dușmănii, ne iertări, supărări, învinuiri, gelozii, invidii, vanități, orgolii, răzbunări sau dorința de a ne justifica, a ne eschiva, a ne scuza, a declina responsabilități, a domina, a constrânge, a aștepta iubire, aprobări și ajutor sau a simți nevoia de a dovedi ceva cuiva.

Iertarea sau iubirea, nu este ceva care să ne parvină de undeva sau de la cineva, sau ceva ce poate fi luat de altcineva. Ele au existat și continuă să existe în noi, fie la suprafață, fie adânc îngropate în inconștientul nostru, de dureri, traume, suferințe și ne iertări. Ele există în noi și așteaptă să fie folosite, pentru a trece de dincolo de experiența durerii și a suferințelor noastre, auto-induse emoțional… tocmai prin lipsa iubirii, acceptării, asumării și a iertării.

Iertarea și iubirea sunt energii și vibrații cărora le dăm curs prin emoțiile, gândurile și credințele noastre. Ele există în această lume fizică în care trăim, în egală măsură în care ea există și în lumea noastră mentală, prin memoria noastră ancestrală.

Deși iubirea și iertarea există în lume, ea nu aparține ei, de aceea este atât de rar prezentă în viața noastră și în cea a semenilor noștri. Iubirea și iertarea izvorăsc din Spirit și din conștiința noastră divină.

Când intrăm prin acceptare, iubire, crez și pace sufletească, în conexiune directă cu Sursa Divină și când prin scânteia divină din sufletul nostru intrăm în posesia ”Darului divin” al iubirii și al iertării, lăsăm energia lor să curgă neîngrădita prin conștiința, porii, vinele și canalele noastre energetice deschise ca ”forme gând” (ne obturate, de nemulțumiri și negativitate) – ne vom înțelege rostul și vom începe să ne trăim și să ne împlinim adevărata menire.

Când iubirea și iertarea devin parte intrinsecă și lăuntrică a atitudinilor, convingerilor și credințelor noastre – vom înțelege că fiecare supărare, judecată, critică, nemulțumire sau vinovăție rostită prin cuvinte, fapte și gând, și fiecare păcat săvârșit prin suferința voluntară sau involuntară adusă celorlalți prin interesele, lăcomiile sau nevoile noastre – așteaptă să fie curățată prin iertarea și manifestarea atitudinii pozitive opuse lor.

Suferințele și traumele noastre trupești, karmice și sufletești, produse prin ne prețuire, ne credință, intoleranță și ne iubire – așteaptă iertarea. iertarea așteaptă ca ființa să-și dorească prin conștiința sa, eliberarea de durere.

Când vom dori să ne eliberăm sufletul și trupul de dureri, divinul ne va călăuzi spre lumină și împăcare, prin îmbrățișarea iubiurii sale. Prin adevărul ce ne sălășluiește în inimii, ne învață să iubim la rândul nostru și să să îmbrățișeze sufletele celor îndurerați și triști, dar deschiși prin credință pentru a le primii, prețui, valorifica, acumula, înmulții și împărtăși prin transformarea și trezirea conștiinței lor.

Prin a renunța la suferințe, vinovății, nemulțumiri, negativitate și ostilitate și la a ne plânge ori a-i judeca sau învinui pe ceilalți, pentru experiențele, alegerile și trăirile noastre, sau pentru ale lor – ne vom susține în a ne recunoaște și descoperii valorile sufletești și a înțelege darului nostru divin. El ne sălășluiește în inimi și se manifestă prin abundența energiei luminii și a iubirii pe care o incorporează.

Pentru a ne descoperii valorile lăuntrice și frumusețe, și pentru a ne elibera iubirea de povara durerilor, a fricilor, a decepțiilor, a neîmpăcărilor și a traumelor noastre sufletești, hrănite prin iluziile minții ego – e nevoie să ne regăsim credința în Dumnezeu și să învățăm să iubim și să iertăm.

Când vom înțelege că rostul Darului nostru, nu e acela de a-l ascunde, a-l respinge sau a-l ține doar pentru noi ca un trofeu, ci acela de a-l scoate la suprafață inimii și a sufletului nostru, pentru a-i reda în viața noastră sclipirea, frumusețea, abundența și valoarea și menirea – vom înțelege că menirea noastră este aceea de a o desăvârșii și a o oferi ca modele și valori sufletești, semenilor noștri în mod necondiționat de interese, atașamente și așteptări.

Împărtășindu-ne darurile cu responsabilitate, în special celor dispuși asemeni nouă, să o multiplice, învățând să-i recunoască valoarea (pentru a o prețui și a nu lăsa prin nerecunoștință, ignoranță sau nepăsare să îi risipească sau să îi piardă esența, rostul și valoarea) – vom pune preț pe energia, darurile și viața noastră.

Credința, iubirea și inteligența noastră emoțională – ne vor susține în a n ne spori abundența iubirii și a ne împărtăși și sădi semințele darurilor noastre și în conștiința celor încă adormiți în Spirit, dar care prin credința încă vie, păstrează părți din scânteia divină, nepătate de ură și necontaminate de suferință, renunțări și frici.

Cât timp ne vom păstra sufletul viu, neamanetat prin lăcomii, fățărnicie, necredință, imoralitate, neîmpăcare și ură – ne putem trezi spiritul la viață, alegând calea luminii, prin credință și iubire.

Odată ce ne retrezim scânteia divină, și ne vindecăm sufletul de durere și poveri (prin eliberarea de rănile trecutului, de insuficiențe, de egoism, de negativitate și de frici) – putem deveni demni purtători a-i luminii prin adevăr și prin puterea iubirii ce ne sălășluiește în inimi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Apa – un sprijin pentru viața noastră spirituală
– Crăciunul și Paștele – două pagini din Cartea Naturii
– Mintii tale nu-i va placea asta
– J. Donald Walters – Meditaţia pentru începători
– CAND NOUL ITI BATE LA USA, DESCHIDE-I!