ostatic tagged posts

Bună dimineața!
Vă doresc o săptămână spornică în realizări și împliniri în plan fizic și sufletesc și, o zi plină de miracole izvorâte din contopirea conștiinței sinelui vostru autentic, cu conștiința Minții Christice, pentru a dobândi prin armonia sufletului și a minții, puterea de a urma și a practica prin iubire necondiționată – învățătura non-separării, a non-violenței și a ne divizării de Sine.

Este esențial să înțelegem că, fiecare dintre noi avem în suflet o scânteie a Luminii Divine, menit să ilumineze întunericul lipsei noastre de conștiență și să păstreze vie legătura noastră cu Dumnezeu. A conștientiza sau a respinge această realitate, depinde doar de mărimea scânteii ce pâlpâie sau strălucește în noi.

Scânteia divină a sinelui nostru spiritual, are menirea să ne conecteze la învățătorul divin din tradiția noastră creștină și cu Esența divină a semenilor noștri.

De stăm de-o parte de aceste valori, e pentru că ne îndoim de noi și încă ne respingem Sinele Spiritual. Mai devreme sau mai târziu, vom fi cu toții călăuziți spre lumină, când vom reuși să ne detașăm de frici, neliniști, nemulțumiri și negativități.

Când vom dobândi capacitatea de a vedea și conștientiza scânteia de lumină aflată în sufletele fiecăruia dintre noi, tot întunericul din percepția și experiențele noastre se va destrăma, iar lumea așa cum o percepem acum, ca ostilă și potrivnică, ar dispărea, pentru a face loc unei lumi dominate de iubire, toleranță, acceptare și împăcare.

Așa cum lumina divină e înlăuntrul sufletelor semenilor noștri, așa ea e prezentă și în sufletul nostru, așteptând să fie adusă la suprafață, pentru a străluci și a ne reda, credința, iubirea și claritatea înțelegerii frumuseții, a valorii și a darurilor noastre. Când le vom conștientiza abundența, nu vom mai simții nevoia să le ținem doar pentru noi, să le negăm, să le distorsionăm, să le dividem sau să le ascundem.

Iubirea nu trebuie să rămână doar atributul unora și deficitul celorlalți. Ea nu trebuie nici negată și nici ridicat pe un piedestal, la care să ajungă doar ce binecuvântați de soartă, cei privilegiați, sau cei cu mai mult noroc. Iubirea a fost dăruită prin scânteia divină tuturor, de aceea ea nu trebuie căutată în afară și nici așteptată de la ceilalți. Ea trebuie puri și simplu conștientizată și lăsată la suprafață pentru a ne lumina sufletul, inima, conștiința și viața.

Mesajul divin a lui Dumnezeu sau a lui Iisus, este același pentru fiecare dintre noi, și anume, acela de a ne iubii și a ne răspândi iubirea. Prin acest mesaj ne învață să ne vindecăm de vini și răni sufletești, pentru a trece prin fricile noastre.

Dumnezeu sau Iisus, ori imboldurile inspirației și a creativității date de supra conștientul nostru – nu ne-a cerut vreodată să ne convertim la creștinism, la budism, iudaism, hinduism, sau la oricare alt cult…ori să ne negăm iubirea. Ne iubirea, nemulțumirile, ostilitatea și fricile sădite în mințile noastre – hrănesc în mintea și inima noastră doar negarea și respingerea, divizându-ne sufletele și separând creștinul de evreu, musulmanul de budism, albul de negru, femeia de bărbat, tânărul de adult, s.a.m.d.

Iubirea nu promovează separarea oamenilor, ci uniunea lor prin cuget, conștiință și spirit. Menirea noastră este acela de a înțelege și asuma această cale, ce duce într-un final, la vindecarea sufletelor noastre de suferințe, traume, răni, insuficiențe, lăcomii, vinovății și griji, înțelegând că toți suntem unul, și unul suntem toți.

A pune în practică iubirea și iertarea, pentru toate vinovățiile, pentru toate ființele și inclusiv pentru noi înșine, înseamnă a ne îmbrățișa cu energia binefăcătoare a vibrației luminii ce izvorăște din sufletele noastre.

Iubirea doar binecuvântează. Ea nu convertește, nu supune, nu obligă și nu condiționează. Ea are răbdare cu fiecare dintre noi, dându-ne răgaz să-i descoperim singuri frumusețea, și să decidem odată cei descoperim abundența în darurile noastre, dacă dorim să-i împărtășim puterea vindecătoare.

Dumnezeu nu-și varsă mânia pe cei ce aleg o altă cale decât ceea a credinței și iubirii, și nu le refuză mântuirea. Cei care deja îi cunoaștem valoarea, știm că Dumnezeu și destinul, are multe căi pentru a ne aduce ”acasă”, și știm că El nu are vreo îndoială în ceea ce ne privește, și privește rezultatul nostru final, ce trece prin adesea prin experiența negării și a suferințe, și într-un final, ajunge prin iertare și mântuire, la trezire spirituală și conștientizare a iubirii, a adevărului și a autenticelor valori.

Relația pe care o dezvoltăm cu divinul din noi, cu Dumnezeu și cu semenii noștri, este un proces de transformare și conștientizare. Ea necesită timp, maturitate emoțională și răbdare.

Iubirea și credința nu pot fi impuse. Ele se nasc în mod firesc, odată ce dorim să le dobândim și ne încredem în scânteia noastră lăuntrică și în capacitatea de a dezvolta relația stabile și autentice cu Dumnezeu, cu semenii noștri și cu sinele nostru spiritual.

Relațiile sudate prin iubire și credință, formează legăturile noastre trainice cu semenii noștri și cu divinul din noi și din afara noastră. Legătura dintre E-ul nostru material și sinele nostru energetic, stă în conștiința noastră Christică.

Odată ce ne trezim la această conștiință a iubirii și uniunii ființei cu Sinele nostru Spiritul și cu semenii noștri, totul devine clar și firesc. Atunci când înțelegem că, credințele și convingerile antagonice sau bazate pe interese și așteptări separă, înțelegem că gândurile iubitoare izvorâte din adevărul inimii, unesc.

Practica iertării de sine și a non-separării, ne ajută să ne binecuvântăm semenii și să ne transformăm viața, prin vindecarea sufletului, de dureri, incertitudini, frici, vinovății, tristeți, ne-iertări, supărări, nemulțumiri, lăcomii și neîmpliniri.

Sfârșitul suferinței vine atunci când, în cele din urmă, decidem împreună că am suferit destul. Până însă ne tolerăm rănile și suferințele, ele doar ne vor adânci rănile și ne vor sfărâma sufletul prin dureri și dezamăgiri.

Iubirea întreține cu blândețe scânteia din inimile noastre. Ea ne ajută să trecem pe deplin prin fricile, vinovățiile și rușinile noastre. Iubirea e balsamul sufletesc și calea vindecării trupului și a minții noastre, prin vibrația energiei iluminării divine, de toate fricile, credințele, convingerile limitative, prejudecățile și condiționările experiențelor noastre.

Deoarece lumina este deja în lăuntrul nostru, ea va ieși la suprafață și ca străluci, de câte ori ne-o vom aducem aminte, în momentele sporadice de trezire, și vom apela la ea de ea.

Când conștiința noastră va fi trezită pe deplin, și spiritul ne va fi conectat la Cer – lumina iubirii divine din noi va străluci în mod constant, indiferent de impedimente, conjuncturi, provocări, ostilități sau piedici.

Atunci când prin conștiința Christică a iubirii, dobândim pacea lăuntrică, acceptarea, iertarea și împăcarea – vom fi deja acasă, în uniune și armonie cu frumusețea vibrația iubirii divine din noi, manifestându-ne în lume, grația și frumusețea inspirată de divin.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Iubirea noastră – trebuie să îmbrățișeze toate creaturile
– ADEVĂRATA IUBIRE
– IUBIRE ȘI DURERE
– ACORDAT LA IUBIRE
– CONECTARE LA IUBIRE