nefericire tagged posts

Motivul pentru care trecem adesea prin experiențe durerii, a neîmpăcării, a neîmplinirii sau a nefericiți într-o relație, este faptul că – Dumnezeu nu ne lasă să ne bucurăm pe deplin în sufletul nostru de frumusețea ei, pană nu o asumăm din toată ființa noastră, eliberându-ne în plan fizic și mental de relații paralele sau pasagere.

Natura și universul au fost create în așa fel încât să înțelegem că orice alegere presupune și o renunțare. Dacă nu suntem dispuși să alegem noul renunțând la vechi, vom pierde și noul și vechil din frica de a ne asuma pe deplin iubirea și a ne dedica viața alegerii ”cărții fericirii”

Oricât ne-am strădui să ne găsim locul într-o relație nouă, fără să ieșim pe deplin din cea în care suntem și, oricât am vrea ”să împăcăm și capra și varza” sau să stăm simultan în două luntri, soarta ne va demonstra că – atunci când ne lipsește curajul de a ne asuma iubirea, o vom pierde pe altarul suferinței, a regretelor, a dezamăgirii, a neîmpăcării și a durerii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– NEFERICIRE
– DESPRE NEFERICIRE
– FERICIREA SI NEFERICIREA
– VINDECAREA SUFLETULUI
– GRANIȚA IUBIRII

Nefericirea este incapacitatea mentală a ființei, de ”a se prinde” – atunci când prin auto-inducerea suferinței, devine victima propriei, nesăbuințe, necredințe, ne-iubiri, ne-prețuiri și agresiuni emoționale.

Victimizarea și atașamentele pe care le dezvoltăm conștient sau involuntar, față de nevoia de a ne plânge, de a provoca durere și a ne auto-induce suferința – au la bază traumele și rănile sufletești nevindecate și neiertate.

Când ne plângem și ne împovărăm semenii cu nevoile, nemulțumirile, ne-iertările, suferințele și neîmplinirile noastre – generăm inconștient suferință, și în sufletele celor din jur, – agresându-i energetic și contaminându-i karmic cu propriile noastre poveri, suferințe și ne-iertări. Astfel în mod inconștient ne transformăm din ”victime”, în agresorii lor.
Continuând să menținem cercul vicios al suferinței prin suferințe generate celorlalți, vom atrage noi poveri și plăți karmice, ca efect al ignorării sufletelor celor pe care voit sau inconștient îi contaminăm cu durere sufletească , prin egoismul și ne-iubirea noastră.

Rămânând în cercul vicios al ignoranței, nepăsării, egoismului, a resemnării și neputinței de a iubi – ne condamnăm la experiența durerii și a ne-vindecării, răspândind în lume și în conștiința celor din jur, suferința, ostilitatea și ne-iubirea.

Singura cale de a ieși din cercul vicios al ne-prețuirii, al ignoranței și a ne-iertării – este, reînvățarea iertării, urmată de manifestarea constantă și permanentă prin practică în plan fizic, a atitudinii iubirii și a gândurilor pozitive, în toate situațiile, experiențele, consecințele și conjuncturile vieții.

Doar înlocuind propriile convingeri și programe mentale negative, cu obiceiuri, abilități și atitudini pozitive noi, aplicate și manifestate la nivel de gândire, sentiment și exprimare – vom putea dobândi abundența și împlinirea, prin tot ceea ce suntem, avem, alegem, experimentăm și facem.

Când vom renunța: – la A NE PLÂNGE lipsurile, alegând să ne bucurăm pentru ceea ce avem, – la A PIERDE ceea ce nu iubim, alegând să prețuim, – la a ne exprima sărăcia prin A CERE, alegând să dobândim sădind valoare, la – A TÂNJI după afectivitate, alegând să dăruim iubire, și la A FI NEFERICIȚI , alegând să trăim în iubire – vom dobândi împăcarea, abundența și desăvârșirea.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DESPRE NEFERICIRE
– FERICIREA SI NEFERICIREA
– SACRIFICIU
– Fericirea – rezultat al unei întregi „bucătării” interioare
– Lumina – ca protecție

Se întâmplă adesea copleșiți și constrânși de condiționările vieții și de inadaptabilitatea noastră la schimbare – să ajungem copleșiți de frici, nemulțumiri și griji, devenind nefericiți. De prea puține ori însă, admitem asta și faptul că noi suntem sursa propriilor nefericirii și singurii responsabili de ignoranța și atitudinea negativă și ostilă pe care o adoptăm din frustrare sau inconștiență, față de noi, față de lume, față de semeni și față de propria viață. Neasumarea însă, ne împiedică să conștientizăm, să înțelegem și să eliminăm cauzele prin care ne hrănim nefericirea.

Dincolo însă de nefericirea noastră sau de masca afișată a falsei noastre fericirii, uităm că fericirea înseamnă abundența iubirii și că a o manifesta, înseamnă a ne deschidem inima și sufletul spre adevăr pentru a-l manifesta prin dăruirea fără frica de a fi răniți – a frumuseții, abundenței și a iubirii noastre. Nevoii de iubire și instinctul de a ne minții lăsând mintea să ne ascundă adevărul propriei inimi, ne fac adesea să credem că suntem fericiți. De fapt, nevoia victimizării sau a amăgirii manifestată în conștientul nostru printr-o falsă percepție a fericirii, e un mecanism de apărare al minții prin care încearcă să ne protejeze de repetarea experienței dezamăgirii și durerii.
Nefericirea, la fel ca iluzia fericirii, vor trăda falsitatea minții și a convingerilor noastre, arătându-ne de fiecare dată adevărul, prin nemulțumirile care ne copleșesc, mintea, gândurile, atitudinea și viața. . Ele ne vor oglindi timid sau puternic adevărul, și astfel, mai devreme sau mai târziu, prin consecințele vieții iluziile minții, falsele convingeri și nefericirea – vor ieși mereu la suprafață, pentru a ne copleși de dureri. Și o vor face cu precizia, consecvența și constanța unui orologiu elvețian – până ce ne vom trezi conștiința, pentru a ne detașa de sursa suferințelor și a falsității noastre. Atunci când prin iertare ne vom îngădui vindecarea sufletească, vom putea recunoaște iubirea și astfel ne vom îngădui să reînvăța din nou s-o prețuim.

Atunci vom ști: – să ne prețuim și să ne iubim pentru tot ceea ce suntem, experimentăm, simțim, trăim, avem și facem; – să iubim și să ne dăruim frumusețea prin energia iuirii, a vocației, a experiențelor favorabile și a pasiunii noastre; – să iubim în egală măsură atât ceea ce e frumos și ne dorim, cât și ceea ce dorim ca prin iubirea noastră să atragem în viața noastră sau să transformă în frumusețe; – să ne arătăm recunoștința de fiecare dată când primim iubirea (prin atenția și compasiunea celor din jur) pentru a nu o pierde și a nu o risipi, și – să ne dăruim iubirea fără frici și așteptări, pentru a o multiplica, sădind-o astfel, și în sufletele și mintea celor din jur.

Pentru a experimenta fericirea și a o asuma ca mod de viață și atitudine, este necesar să dobândim starea de împăcare sufletească – prin acceptarea și asumare (fără nemulțumiri, judecăți sau învinuiri) așa cum este tot ceea ce este și aparține lumii prin comportament, experiențe și atitudine ca și o cale a învățării individuale. Împăcându-ne cu ceea ce suntem, avem, experimentăm și alegem să facem vom elimina sursa nemulțumirilor și a nefericirii noastre. Când o vom face asta, vom putea vorbi în mod autentic și deschis despre propria experiență și cale a fericirii.
Pentru a trăii în mod autentic experiența propriei fericiri, este nevoie să trecem în prealabil prin experiența nefericirii și apoi să alegem în mod conștient să ne vindecăm pe deplin de ea. Cu certitudine, dacă ne vom limita doar la a ne declara fericirea, însă de ne vom fi preocupați în continuare cu satisfacerea orgoliilor și ego-ul minții, rămânând cramponați în problemele celorlalți sau în injustețea, rătăcirea sau nefericirea lumii – nu vom fi capabili să ne vedem propria nefericire.

Printre-o atitudine a mulțumirii, acceptării, asumării și a toleranței – vom permite Sinelui nostru Spiritual să înțelegem adevărul inimii, ori de câte ori mintea încearcă să ne abată prin iluzii și gânduri temătoare sau pline de negativitate, atenția de la propriile carențe, erori și greșeli, etc, – căutând să scoată în evidență carențele, greșelile și slăbiciunile celorlalți.
Ignorând adevărul inimii în favoarea ”dreptății” minții și a convingerilor noastre subiective (bazate pe experiența erorilor și a neîmplinirilor noastre), nu vor face altceva decât să ne exprimăm în fața lumii și a lui Dumnezeu, propria nefericire, necredința și neputința de a iubi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– FERICIREA SI NEFERICIREA
– Corpul omenesc – poate să fie un bârlog de animale sau un templu
– Talentele – niște entități vii cărora trebuie să le oferim condiții favorabile pentru a le păstra
– Luciditatea – necesară pentru a nu fi dezamăgiți de ființe
– Adevarul ascuns in ochi

Stiu ca risc sa-mi sara oamenii in cap, insa nefericirea asigura confort. Nu trebuie sa faci nimic pentru asta. Poti doar sa stai sa o savurezi in tihna.

Am cunoscut cam toate formele nefericirii, am ajuns pana la somatizari si manifestari fizice de alarma, deci stiu despre ce vorbesc. Desi aveam toate motivele sa fiu fericit, eram profund nefericit. De ce? Pentru ca aveam o nevoie ne-acoperita – nevoia de a fi iubit!

In rest, daca ma uitam la viata mea, avea toate motivele sa fiu fericit. TOATE! Nu lipsea nimic. M-am purtat ca un copil care spune “vreau acum”! Si, pe zi ce trecea, ma ambitionam sa fiu nefericit, era o stare ciudata din care imi era aproape imposibil sa ies.

Majoritatea oamenilor fac asta, prefera sa fie nefericiti decat sa aleaga varianta opusa, cea care ar fi si corecta in mod normal – FERICIREA!

Nu ma injurati, dar fericirea este o alegere, o optiune personala si depinde de noi si nicidecum de factori externi.

Cine spune ca banii te fac fericit sa dea un search pe Google dupa milionarii care s-au sinucis. Nu mi se pare ca averile i-au ajutat in vreun fel, nu credeti?

Vreti un exemplu de confort? Intrebati un om cum i-ar placea sa fie nefericit – in garsoniera sau la vila? In 99.9% din cazuri ti se va raspunde – in vila. Ce haios.

Citeste articolul integral aici

Recomandam urmatoarele articole:
– FERICIREA SI NEFERICIREA
– Abundenta, dreptul fiecaruia!
– Descurajarea – o iarnă înaintea primăverii
– Lumea fizică – studiul ei ne instruiește despre lumea noastră psihică
– Sufletul și spiritul – este o lucrare de creație să le descoperim la toate ființele

A împrospăta aerul

Nu te duce la culcare supărat pe cei pe care îi iubeşti. Nu lăsa ca soarele să răsară sau să apună fărăsă te împaci. Ocupă-te cu grijă de relaţiile tale. Fii gata să renunţi la gânduri şi sentimente care nu potdecât să rănească şi să separe.

Stările ce presupun gânduri şi sentimente negative trebuie aerisite cel puţin în fiecare zi. Deci, găseşte moduri de a te îmblânzi şi de a te apropia de celălalt, atunci când te simţi furios sau rănit. Găseşte un mod de a admite că ţi-a fost teamă. Găseşte un mod de a abandona nevoia ta de a avea
dreptate şi de a susţine permanent că celălalt greşeşte.

Amândoi aveţi dreptate, în dorinţa voastră de a fi iubiţi şi respectaţi. Greşiţi amândoi în încercarea de a vă culpabiliza reciproc pentru nefericirea voastră.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Iubire, înţelepciune şi adevăr/a>
– SCURTA POVESTIRE DESPRE CLIPA
– Ştiinţa educaţiei
– Toate motivaţiile se găsesc în planul cauzal
– GÂNDUL – ARHITECT AL DESTINULUI

Pierdem mult din viaţa din cauză că ne lipseşte curajul. De fapt, ca să realizezi ceva nu e nevoie de efort ci doar de curaj, şi lucrurile încep să vină ele spre tine în loc să te duci tu spre ele… cel puţin aşa e în lumea interioară.

Iar pentru mine, a fi fericit este cel mai mare curaj. A fi nefericit este o mare laşitate. Ca să fii nefericit nu e nevoie de nimic. Orice las poate să fie nefericit, orice prost poate să fie nefericit. Oricine e în stare să fie nefericit, dar pentru a fi fericit e nevoie de mult curaj – e o sarcină anevoioasă.

În mod normal nu gândim aşa. Ni se pare firesc că toată lumea să vrea să fie fericită. Este o părere total greşită. Foarte rar un om vrea să fie fericit în ciuda a ceea ce spune. Foarte rar un om e gata să fie fericit – oamenii au investit foarte mult în nefericirea lor. Adoră să fie nefericiţi… de fapt, sunt fericiţi că sunt nefericiţi.