iubire tagged posts

“Atunci când iubeşti, eşti plin de bucurie. Când nu poţi iubi, nu ai cum să fii fericit. Bucuria este o funcţie a iubirii, o umbră a acesteia. Ea urmează pretutindeni iubirea.

De aceea, deschideţi-vă din ce în ce mai mult faţă de iubire şi veţi deveni din ce în ce mai fericiţi. Nu va trebui să vă intereseze dacă iubirea vă este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mică importantă. Fericirea urmează pretutindeni iubirea, indiferent dacă aceasta din urmă este returnata sau nu sau dacă celălalt îi răspunde cu aceeaşi monedă. În aceasta constă rezultatul iubirii, în faptul că valoarea ei este intrinsecă. Ea nu depinde de răspunsul celuilalt, ci va aparţine în întregime dumneavoastră. Nu contează nici pe cine iubiţi: poate fi un câine, o pisică, o piatră sau un copac.

Aşezaţi-vă lângă o stâncă, cu o atitudine plină de iubire. Purtaţi un mic dialog. Sărutaţi piatră şi aşezaţi-vă pe ea. Simţiţi-vă una cu ea, şi dintr-o dată veţi simţi un val de energie dublată de o bucurie imensă. POate că nu piatra v-a răspuns la iubirea dumneavoastră – sau poate că a făcut-o, dar acest lucru nu are nici o importanţă. Cert este că iubirea dumneavoastră a generat acest val de fericire. Cine iubeşte este fericit.

De înţelegeţi acest secret, puteţi fi fericit 24 de ore pe zi. Dacă sunteţi plin de iubire timp de 24 de ore pe zi, fără să mai depindeţi de un obiect al iubirii, veţi deveni din ce în ce mai independent, căci veţi putea iubi fără ca cineva să fie de faţă. Veţi putea iubi chiar şi golul din jurul vostru. Chiar dacă sunteţi singur în cameră, veţi umple întreaga cameră de iubirea voastră. Chiar dacă vă aflaţi într-o închisoare, o veţi putea transforma instantaneu într-un templu. În clipa în care o veţi umple cu iubire, ea nu va mai fi o închisoare. Invers, un templu poate deveni o închisoare dacă nu este umplut cu iubire.”

fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho

Dacă iubeşti profund, frică nu există. Frica e ceva negativ, o absenţa. Lucrul ăsta trebuie înţeles foarte bine, altfel nu ai să poţi înţelege niciodată natura fricii. Ea este ca întunericul. Întunericul nu există, el doar pare să existe. De fapt, întunericul este doar absenţa luminii. Lumina există; înlătură lumina şi apare întunericul. Întunericul nu există, nu poţi să înlături întunericul. Orice ai face, nu poţi să înlături întunericul. Nu îl poţi aduce, nu îl poţi arunca. Dacă vrei să faci ceva cu întunericul, trebuie să faci ceva cu lumina, căci poţi manevra numai ceva care există. Stinge lumina şi apare întunericul; aprinde lumina şi întunericul dispare – dar lucrul pe care îl manevrezi e lumina. Cu întunericul nu poţi face nimic.

Frica e întuneric. Ea e absenţa iubirii. Nu poţi face nimic în privinţa ei, şi cu cât faci mai mult, cu atât mai mult îţi e frică, pentru că îţi dai seama că e cu neputinţă să o stârpeşti. Problema devine tot mai complicată. Dacă te lupţi cu întunericul pierzi. Poţi să iei o sabie şi să încerci să omori întunericul, dar vei sfârşi doar prin a fi epuizat. Şi în cele din urmă mintea va gândi:” Întunericul este foarte puternic, de asta nu am putut să îl înfrâng”.

A stărui în actul de exprimare a recunoştinţei, caracterizat de bucurie, însufleţire, puritate şi elevare, este covorul vostru fermecat, precum şi scutul de protecţie, pentru … a pluti pe aripile vântului schimbării şi frecvenţelor vibratorii ale oricărui orizont temporal sau ale oricărei realităţi. Prin urmare, cât mai des posibil, întoarceţi-vă în inima voastră sacră şi îngăduiţi-i iubirii divine a universului să radieze înspre tot şi toate. Aţi fost înzestraţi cu această dragoste divină, aidoma tuturor fiinţelor umane. Secretul constă în a vă reaminti această putere, precum şi obiectivul vostru, cât timp vă aflaţi în trupul material şi, totodată, în a vă păstra inima deschisă în faţa revărsării acestei iubiri divine.

Starea de bine şi puritatea spaţiului sacru al inimii sunt deosebit de importante; iar frecvenţa vibratorie să vă fie rezonanţa bucuriei şi a recunoştinţei! Continuăm să afirmăm şi să subliniem acest mesaj, întrucât este singurul mesaj cu o valoare de netăgăduit. Voi – şi toţi ceilalţi – aveţi o fiinţă pur vibraţională. Cultivaţi deprinderea de a vă eleva vibraţiile, în orice moment.
Cântaţi, dansaţi, iubiţi, iertaţi, onoraţi, mulţumiţi, slăviţi şi apreciaţi, dintr-o inimă plină de recunoştinţă, tot ceea ce se desfăşoară în faţa voastră, tot ceea ce trăiţi, tot ceea ce percepeţi. Aceste frecvenţe şi vibraţii emoţionale reprezintă bagheta voastră magică, pentru a transforma toate celelalte frecvenţe şi vibraţii discordante.

Autor: Lauci Mariana

În fiecare zi ne apropiem tot mai mult de închisoare, ne îndreptăm tot mai mult de prezenţa adevărului nostru, ne separăm tot mai profund de ceea ce suntem! Separarea este acea stare de blocare fie parţială fie completă a curgerii experienţei către celălalt. Nu e prea grozav să fii închis, primul lucru care îl descoperi, este ca exsita ziduri şi gratii, şi un simţ acut al separării de lumea exterioară.

Separarea presupune o anumită distanţă de lumea din jur şi ceva care să bazeze sau să împiedice liberă circulaţi a gândurilor şi trăirilor între tine şi cei ce te înconjoară. Cei mai mulţi dintre noi, suntem specialişti de prestigiu în separare instruiţi cu devotament de părinţi, şcoală sau societate.

Opusul separării este conexiunea, legătura dintre universul tău şi a celorlalţi. A avea o legătură cu o altă fiinţă, înseamnă a permite experienţei tale afective să curgă spre celălalt fără temeri, fără distorsiuni, păstrând contactul cu adevărul din tine.

Această atingere între miezurile a două fiinţe umane creează o punte a acceptării felului tău de a fi.

Fără contact iubirea este de neînchipuit!

Dincolo de percepția adevărului nostru sau de exprimarea propriilor dreptăți… există și o manifestare complementară a lor, materializată prin negare sau infirmare, de adevărurile și dreptățile celorlalți. Astfel, dualitatea polarității energiilor din Univers și structurarea lor bipolară în informații energetice sau forme materiale de existență… conduc la manifestarea dualității noastre, prin trup și spirit… Aceasta formă de ființare a energiei prin materie, este o condiție sine qua non, a ființării noastre duale în această dimensiune Stelară, prin care ne trăim experiențele, pe acest Pământ.

A nega sensul, rolul și rostul dualității ființării noastre, prin trup și spirit, înseamnă a nega însuși experiența iubirii și a fricii, binele și răul, viata și moartea, lumina și întunericul…. și prin ele însuși legile Universului și creația lui Dumnezeu. Din esența dualității prin ființare a oricărui element din acest Univers, sau din orice particularitate sau infinitate a sa, rezidă însuși esența vieții și a existenței energiei bi-polare a energiei și a materiei, determinate și definite prin complementaritatea structurării sau de-structurării lor, ne determină evoluția sau involuția către forme superioare sau inferioare de ființare energetică sau materială.

În fond, cei ce judecăm, intuim sau percepem în mod conștient sau instinctual “adevărurile” noastre, ale celorlalți sau ale acestei lumi… sau însuși esența iubirii și a ființării noastre în această formă și dimensiune…, în lipsa acceptării și a asumării ființării noastre energetice și a înțelegerii lumii materiale prin spirit, putem cel mult exprima propriul punct de vedere (raportat la experiențele și reperele noastre cognitive). Și asta, dat fiind faptul că percepțiile ne sunt limitate de capacitățile de cunoaștere, înțelegere și acceptare a minții, și de capacitatea noastră de a ne detașa de propriile adevăruri, convingeri și dreptăți (îngrădite de nevoi instinctuale și crezuri limitative).

Cel ce se poate detașa de condiționările, adevărurile, nevoile și dreptățile minții sale, poate cel mult intui la nivel de înțelegere, frânturi ale adevărului universal, pe care oricum, suma lor nu-l pot defini ca întreg. Și asta pentru că, pri logica și rațiunea minți (bazate pe cunoașterea însușită prin experiențe, asimilare de informații și învățare), induse de programele mentale, creierul este incapabil să perceapă adevărul sau întregul pe care-l definește, la nivel holistic (fiind auto limitat de limitările cunoașteri sale și de calitatea informațiilor și a programelor mentale pe care le rulează).

În fond, iubirea trupească (drăgosteala indusă de programele genetice responsabile de perpetuarea speciei, sau de programele mentale dezvoltate prin atașamente sau instalate prin repetare și formare de obiceiuri și convingeri, asociate experimentării unor acțiuni ce induc plăceri trupești) sau iubirea prin spirit (ce prin evoluție, conștientizare și înțelegere, devine depersonalizată de nevoi și așteptări), sunt forme de exprimare, ce definesc vibrații energetice de polarități opuse… Însă ambele pot converge către cealaltă formă de manifestare (evoluând sau involuând la nivel de vibrație energetică), fie prin metamorfoză energetică, dată de evoluție (depersonalizată) prin spirit, fie prin condiționarea formei de exprimare (de așteptări sau nevoi, deseori neverbalizate).

Autor: Sandor Kasza

“Când iubeşti cu adevărat, Dumnezeu se exprimă prin tine! Nu tu iubeşti, ci Dumnezeu iubeşte prin tine!”

Iubirea este o tornadă care mătură totul în cale. De aceea, este mai inteligent nu să te opui, ci să cooperezi cu ea, atunci când apare în viaţa ta. Nu mă refer la iubirea siropoasă, ameţită sau bleagă, ci la iubirea adevărată, sălbatică, crudă, primejdioasă, riscantă, spontană, curgătoare, vie. Această iubire este dincolo de lege, de reguli, de norme, de convenţii sociale rezonabile sau absurde. Este dincolo de aşteptări raţionale şi modele prescrise de comportament, dincolo de normalitatea îndrăgită de statisticieni, doctori şi psihologi. Iubirea este libertate. La această iubire mă voi referi în continuare. Fiind singura energie care există cu adevărat, iubirea este foarte dorită. Arată-mi o singură persoană care nu doreşte să fie iubită! Nu există aşa ceva!! Toţi oamenii aspiră, visează, tânjesc după iubire şi când, în sfârşit, par a o avea, depun eforturi ca să o controleze.

Doar că aici este o mică problemă. Următoarea: iubirea nu suportă să fie controlată; începe să se retragă, se teleportează, se evaporă, dispare, pleacă. Şi chiar dacă încerci să o controlezi nu vei reuşi. E ca şi cum ai încerca să controlezi o tornadă de gradul IV. Înţeleg prin control manipulările conştiente şi inconştiente la care oamenii recurg pentru a se asigura că primesc sau vor continua sa primeascǎ iubirea de care au nevoie. Totul începe, evident, în copilărie, când iubirea parentalǎ nu existǎ din abundenţă. Copilul dezvoltă spontan strategii de marketing şi PR pentru a se asigura cǎ primeşte bunul cel mai de preţ. Unul dintre aspectele cele mai interesante ale iubirii este acesta: nu este inclusǎ în dovezile, gesturile sau acţiunile materiale. Le poate însoţi, e devărat, însă nu e întotdeauna acolo. Un copil poate primi jucăriile cele mai scumpe şi niciun fel de iubire Cheltuind sume exorbitante pe jucarii, părinţii nu fac decât să-şi reducă propria culpabilitate. Un alt copil se poate simţi, extrem de iubit, deși primește jucǎrii modeste. Ceva mai târziu o femeie primește bijuterii, vacanțe, maşini, rochii costisitoare. Cu toate acestea nu se simte iubită. Ea suferă în tăcere, dincolo de privirile presei (deci este o vedetă sau partenera unei figuri publice). Cea mai bună prietenǎ, uneori un terapeut îi cunoaște drama.