Ioana Petrescu tagged posts

Timpul. Timpul meu.

De un sfert de ora ma uit chioras la ceasul din lemn din coltul camerei. E frumos, ce sa zic… pictat, forma blanda, fara colturi ascutite, nu inspira mari pericole. Si tacut. Nemiscat. Asta cred ca e cea mai mare calitate a lui. Nu ticaie, limbile nu i se misca, ceasul ideal pentru mine!

Refuz sa ii pun baterii, de frica.Sabotorul din mine este incantat de linistea asta, asa nu trebuie sa iau nicio hotarare. Nu acum. Traiesc in dulcea himera lui „as putea” sau „voi face”, asta imi da putere si un zambet fals pe buze, ba chiar iluzia unei fericiri a culmilor atinse. As putea ajunge acolo, dar ar trebui sa fac ceva. Acum! Si atunci Sabotorul isi deschide cufarul cu umbre: neincrederea, frica de esec, toate criticile auzite ba chiar si alea uitate apar ca ecouri repetate iar si iar.Teama de ridicol. Simplu gest de a ma ridica de pe scaun pare munca de Sisif.

Si imi dau seama de ridicolul situatiei: frica de a obtine ceea ce doresc cu adevarat. Stupid! Ciudata mai e si natura umana. Evitarea nefericirii nu e o cale spre fericire, asa zicea un personaj dintr-un film pe care l-am vazut curand.

Daca pun baterii ceasului, oare Sabotorul din mine tace? Hai sa vedem care tipa mai tare, el sau tic-tacu-ul! Maine sau ACUM? Cand va fi mai mult soare afara, sau ACUM? Primul pas, apoi inca unul si inca unul…

Intre doua tic-tac-uri ale ceasului sta ascunsa puterea lui „acum”.

Autor: Ioana Petrescu
Facebook: https://www.facebook.com/ioana.petrescu.33

Recomandam urmatoarele articole:
– Candva si acum
– Timpul pierdut – poate fi într-un fel recuperat
– Experiențele spirituale – să așteptați mult timp înainte de a vorbi despre ele
– Fa-ti timp sa iubesti!
– Corpul omenesc – poate să fie un bârlog de animale sau un templu