frica tagged posts

Dacă iubeşti profund, frică nu există. Frica e ceva negativ, o absenţa. Lucrul ăsta trebuie înţeles foarte bine, altfel nu ai să poţi înţelege niciodată natura fricii. Ea este ca întunericul. Întunericul nu există, el doar pare să existe. De fapt, întunericul este doar absenţa luminii. Lumina există; înlătură lumina şi apare întunericul. Întunericul nu există, nu poţi să înlături întunericul. Orice ai face, nu poţi să înlături întunericul. Nu îl poţi aduce, nu îl poţi arunca. Dacă vrei să faci ceva cu întunericul, trebuie să faci ceva cu lumina, căci poţi manevra numai ceva care există. Stinge lumina şi apare întunericul; aprinde lumina şi întunericul dispare – dar lucrul pe care îl manevrezi e lumina. Cu întunericul nu poţi face nimic.

Frica e întuneric. Ea e absenţa iubirii. Nu poţi face nimic în privinţa ei, şi cu cât faci mai mult, cu atât mai mult îţi e frică, pentru că îţi dai seama că e cu neputinţă să o stârpeşti. Problema devine tot mai complicată. Dacă te lupţi cu întunericul pierzi. Poţi să iei o sabie şi să încerci să omori întunericul, dar vei sfârşi doar prin a fi epuizat. Şi în cele din urmă mintea va gândi:” Întunericul este foarte puternic, de asta nu am putut să îl înfrâng”.

Noul nu apare din tine, el vine de dincolo. Nu face parte din tine. E în joc tot trecutul tău. Noul crează discontinuitate, de aici teamă. Ai trăit într-un fel, ai gândit într-un fel, ţi-ai făcut o viaţă confortabilă pe baza credinţelor tale. Apoi ceva nou îţi bate la uşă şi întregul şablon al trecutului urmează să fie tulburat. Dacă laşi noul să intre n-ai să mai fii niciodată acelaşi, noul te va transforma. Este riscant. Niciodată nu poţi să ştii unde te va duce noul. Vechiul este cunoscut, familiar; ai trăit cu el mult timp, eşti la curent cu el. Noul este necunoscut. Poate să îţi fie prieten, poate să îţi fie duşman, cine ştie? Singurul mod de a şti este să-l laşi să intre; de aici neliniştea, de aici teamă.Şi nici nu poţi să-l respingi întruna, pentru că vechiul nu ţi-a dat încă ceea ce cauţi. Vechiul ţi-a promis că îţi dă, dar nu s-a ţinut de promisiune. Vechiul e cunoscut dar nefericit. Noul s-ar putea să fie stânjenitor, incomod, dar există posibilitatea ca el să îţi aducă fericirea. Aşa că nu-l poţi respinge, dar nici nu-l poţi accepta; de aici ezitarea, tremurul, marea nelinişte ce apar în fiinţa ta. E firesc să fie aşa, aşa va fi mereu. Încearcă să înţelegi apariţia noului. Toţi oamenii din lume vor noutate pentru că nimeni nu este mulţumit de ceea ce e vechi.

Krishnamurti vorbeste despre conditia umana si structura fricii.
El ne cere sa cercetam, in timp ce traim in aceasta lume plina de haos si divizare, daca putem descoperi care este originea violentei, si ce am putea face in legatura cu asta.
Krishnamurti a tinut aceste 4 discutii publice in 1970, la Universitatea de Stat din San Diego.

Discutia #1 – How Does One Learn About Oneself?

Discutia #2 – Can the Human Mind Be Completly Free of Fear?

Discutia #3 – Understanding Meditation Requires Order

Discutia #4 – What Is Meditation?