frica tagged posts

Neputința asumării se naște pe fondul ne iubirii și a experienței suferinței – din teama abandonului, a respingerii, a pedepsei și a ne iubirii.
Atunci când alegem să ne hrănim prejudecățile și convingerile limitative, în detrimentul adevărului inimi, a iubirii și a bucuriei de a fi – frica, negativitatea, ostilitatea, însingurarea și eschiva asumării consecințelor vieții, devin temnițe ale sufletului, în labirintul întunecat al minții.

Pentru a ne elibera inima și sufletul, din temnița întunecată a fricilor, a ostilității, a suferinței și a neîmpăcărilor minții, va trebui într-un final să ne regăsim încrederea de sine și credința în valorile binelui – asumând prin iubire și prețuire, calea iertării, a blândeții și a toleranței față de erorile celor din jur .

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ASUMARE
– ASUMAREA VIEȚII
– ASUMAREA REALITĂȚII
– ASUMAREA LUMINII
– ASUMAREA IUBIRII

Bună dimineața
și o zi a inspirației și a redobândirii curajului de a vă desăvârși ființa prin dezvoltarea încrederii de sine!

Când avem încredere în noi, suntem optimiști și plini de iubire, frica din sufletele noastre, nu mai sunt o necunoscută a ecuației vieții. Și asta, pentru că, în liniște inimii și a păcii noastre sufletești dobândim claritatea de a înțelege sursa nemulțumirilor și a suferințelor noastre, induse prin frici.

Claritatea, bucuria și fericirea, dobândite prin opțiunea de a ne manifesta viața și emoțiile prin atitudinea iubirii, ne învață că, frica este un produs mental, indus prin neîmplinirea nevoilor și a așteptărilor pe care le avem sau efectul orgoliilor și a poveștilor minții menite a ne împiedica să iubim. Cu cât o nevoie și o așteptare este mai mare, frica și insuficiența din spatele ei, este mai mare.

Cât timp în odaia sufletului nostru va rămâne întuneric și orgoliile ne vor vlăgui inimile de iubire, iluziile minții ne vor copleșesc de frici.

Cu cât frica pierderii sau a neputințelor noastre de a ne împlinii în planurile vieții, este mai mare, cu atât, insuficiențele, lipsa perspectivelor favorabile în planurile vieții, poverile, problemele, neajunsurile și suferințele care ne copleșesc, devin mai apăsătoare.

În realitate, fricile ne fac să suferim, la fel cum o făceam când eram copii și stăteam într-o cameră întunecată. Atunci, lipsiți de discernământ, mintea asocia diversele zgomotele din jur cu imagini, creații și trăiri, din coșmarurile noastre din somnul de noapte. Toate acele percepții și iluzii erau amplificate și transformate în frici, anxietate și chiar stări de panică.

Diferența este însă, că acum ca și adulți, avem discernământul necesar de a aprinde ”lumina odăii” noastre sufletești pentru ca lumina ce ne cuprinde, să disipe iluzia fricilor și orice traumă, nemulțumire, ostilitate sau supărare, pe care teama sau furia ne-o crează.

Până ce vom refuza să înțelegem că frica este o simplă iluzie a minții – vom continua să cădem pradă suferințelor izvorâte din repetarea trăirilor induse prin hrănirea traumele trecute nevindecate și a ostilității izvorâte din suferințele noastre ne iertate.

Prin tot ce readucem ca suferințe din trecutul nostru, în trăirile noastre prezente sau proiectăm în viitor, nu facem altceva decât să amplificăm ca iluzii mentale, durerea din noi, materializând obiectul fricii ca și realități și consecințe prezente.

Cât timp eram copii, frica ce creștea în întuneric și ne copleșea, dispărea când părintele nostru, aprindea lumina odăii. Acum, ca și adulți, nu vine nimeni din afară să aprindă lumina din odaia noastră mentală. Trebuie singuri să ne trezim din coșmarul zămislit de mințile noastre prin ”somnul rațiunii” – pentru a aprinde lumina conștiinței divine a iubirii, ce sălășluiește în fiecare dintre noi.

Când vom ști să păstrăm vie flacăra luminii energiei iubirii, în inimile și sufletele noastre, curajul va fi la purtător, iar frica își va pierde puterea. Fără instrumentul său de bază: ”frica” – mintea ego își pierde dominația și controlul emoțional asupra gândurilor, alegerilor, atitudinii și faptelor noastre.

Prin conștiința trează și un spirit viu, întunericul sufletesc dispare, iar vălul de pe mintea noastră se ridică. Când nimic nu ne mai distorsionează percepțiile, gândurile, creativitatea și încrederea de sine, tot ceea ce alegem în mod conștient: să vedem, să trăim, să experimentăm și să materializă în planul nostru fizic – devine aidoma cu ceea ce la nivel mental creăm.

Desigur, pentru a conștientiza, a înțelege, a accepta, asuma, esența celor afirmate mai sus – este necesar ca noi înșine să ajungem prin experiențele vieții, și chiar prin trauma suferinței, la acest înțeles, conform cărei, frica și curajul sunt deja în noi. Însă, adesea uităm că, cei ce decidem care dintre aceste stări să o hrănim, să o păstrăm ca valoare și să o manifestăm în realitatea curentă a vieți – suntem NOI.

Depinde doar de luciditatea pe care o avem, de maturitatea sau inteligența emoțională pe care o dezvoltăm și, de capacitatea noastră de a discerne lucid și conștient, prin lumina clarității spiritului și a energiei iubirii – care stare emoțională alegem să o materializăm în viața și trăirile noastre curente, și ce oglindim în lume prin consecințele pe care le atragem:

”Dreptatea” minții (ca sursă a fricilor noastre) – este prin suma convingerilor noastre negative pe care le hrănim, sursa nemulțumirilor, a întunericului rațiunii, a stărilor noastre conflictuale, a neîncrederii, a neasumării, a eschivelor, a judecăților, a negativității, a ostilității, a suferințelor și a sărăcirii noastre sufletești.

”Adevărul inimii” (ca sursă a luminii și a iubirii noastre) – ne dă curajul de a vedea, a asuma, a prețui, a ierta, a tolera, a accepta, a asuma, a vizualiza, a fi creativi, a valoriza, a avea, a dărui și, a fi împăcați, mulțumiți și fericiți, prin tot ceea ce este, suntem, trăim, avem, facem și experimentăm.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– FRICA INIMII
– A pasi dincolo de frica
– Frica
– Frica – Sursa violentei

Ca să ne înțelegem fricile și să nu le mai dăm putere, permițându-le să ne conducă destinul și să ne încorseteze viața, trebuie să înțelegem că: nevoile, lăcomiile și insuficiențele noastre – sunt ”măști” ale fricilor pe care le hrănim. Astfel, frica devine ”sămânța” nefericirilor noastre și ”rodul” sărăciei noastre sufletești, și consecință a neîmplinirilor noastre, în planurile vieții.

Soluția slăbirii puterii fricii și a dobândirii abundenței noastre sufletești, – este iubirea. Ea însă nu trebuie căutată și așteptată din afară, ci eliberată din lăuntrul nostru, slobozind-o din ”colivia aurită a minții”, prin Adevărul inimii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A-TI CUNOASTE FRICA
– FRICA
– FRICA ASUMĂRII
– Frica – să ne exersăm să nu îi cedăm
– A-TI IMTAMPINA FRICA CU COMPASIUNE

Bună dimineața
și o săptămână plină de învățături spirituale izvorâte din abundența iubirii eliberate din încorsetările minții și din nevoia de a construi pe nemulțumiri, negativitate, falsitate, griji, supărări, neîmpăcări, insuficiențe și frici.

Vă doresc ca azi să aveți parte de lumină în suflet, pentru a putea discerne între fricile și nevoile ego-ului și a minții și între abundența și adevărul inimii, pentru a vă înțelege valoarea și a o manifesta prin iubire, pasiune și entuziasm, în detrimentul iluziilor, negativității și nemulțumirii.

Cât timp vom continua să dăm crezare ego-ului, convingerilor, constrângerilor, iluziilor și dreptății minții, fără le contesta veridicitatea sau falsitatea, nu vom putea discerne între valoare și no-n valoare, pentru a evita să hrănim cu energia noastră vitală, sentimentele, gânduri și stări mentale negative, care exprimă convingeri ce ne sunt ostile și nu ne priesc.

Va trebui să înțelegem că, e în natura ego-ului să divizeze și să cucerească, pentru a-și păstra dominația prin negativitate și frici, asupra gândurilor, sentimentelor , alegerilor, acțiunilor noastre. Din păcate ea nu înțelege, aspirațiile noastre și nu poate raționa dincolo de limitele cunoașterii sale subconștiente și a experienței eșecurilor și a traumelor noastre din trecut.

Teama subconștientă a minții, de durere și de pedeapsă, ne determină prin decizii subconștiente luate automat, să ne eschivăm de asumarea responsabilității propriilor alegeri, consecințe și poveri, și de conștientizarea propriilor carențe, atașamente, obiceiuri nesănătoase, negativități, vinovății și atitudini care au dus la ele – neînțelegând efectul menținerii, hrănirii și perpetuării lor.

Când prin iubire ne îmbrățișăm copilul rănit din noi, ego-ul nu poate nici diviza, nici cucerii, nici constrânge și nici impune dominația minții. Când mintea ego nu ne stăpânește gândurile și deciziile prin frici, energia noastră vitală poate fi canalizată către manifestarea și împlinirea gândurilor, imaginilor, credințelor și informațiilor mentale pozitive, transferate prin ele.

Când vom înțelegem că fiecare gând ce-l exprimăm, are – fie rolul de a unii (prin vibrația ridicată energiei emoțiilor pozitive), – fie acela de a separa (prin vibrația joasă a energiei fricilor și sentimentelor negative) – va depinde doar de noi să ne controlăm mintea pentru a nu-i mai permite să ne risipească energia și să ne înăsprească trăirile, experiențele și viața.

Gândurile prin care exprimăm, convingeri și emoțiile care separă o idee de alta, întorc ego-ul împotriva manifestării adevărului inimii prin sinele nostru spiritual, sau ne învrăjbesc (prin negativitate, neacceptare, intoleranță, frică sau nemulțumire), împotriva altora judecându-le alegerile, experiențele, viața, calea și trăirile, alegerile – ne distorsionează percepțiile privind realitatea și rostul vieții și a experiențelor noastre și ale celorlați.

Când permitem minții ego să ne separe prin negativitate, ostilitate, vinovății și frici, de credință, valori, moralitate, pozitivitate, optimism, speranță, încredere, responsabilitate și iubire – ne întunecăm și ne opacizăm lumea sufletească și conștiința, distorsionându-ne percepțiile, convingerile și credințele, despre unitate, realitate, valoare, toleranță, non-agresiune și ne imixtiune prin învinuire, ne acceptare și judecată, în deciziile și Legile Divine, privind viața, poverile și soarta celorlalți.

Când vom permitem gândurilor și credințelor noastre să ne conecteze la ideile, percepțiile, credințele, valorile, frumusețea și lumea sufletească a celorlalți – ne vom releva: – atât unitatea și unicitatea ca ființe spirituale întrupate (prin rolul nostru, prin conștiința Christică și prin spiritul ce ne este legat prin fire energetice subtile de divin), cât și – apartenența la Pământului ce ne e leagăn (prin corpul nostru material), și la Cer (prin sufletul și corpul nostru energetic ca parte nedivizată de Divin).

Când ne vom reîntregi sufletul, vindecându-ne mintea, inima și trupul, de frici, nemulțumiri, vinovății, traume și răni – vom începe să acceptăm diferențele dintre noi, fără a încerca să le ”depășim”, încercând: – fie să fim ca alții, sau altfel decât suntem noi în mod autentic (pentru a fi acceptați sau pe placul celorlalți), – fie să pretindem sau să impunem celorlalți să fie sau să se comporte precum ne sunt interesele, așteptările și ”șabloanele mentale”.

Când vom redeveni în adevărul inii și vom reinstaura armonia dintre mintea și sufletul nostru – vom începe să vedem, cât de multă energie și timp risipim din viața noastră, hrănindu-ne nemulțumirile, falsitatea și iluziile, în încercarea de a plăcea sau din nevoia de ai schimba pe cei din jur sau a-i face să sufere, pentru suferințele și traumele prin care cândva am trecut.

Nimic din ceea ce suprapunem peste experiențele noastre traumatizante, peste valorile noastre neautentice, peste așteptările și atașamentele pe care le formăm sau peste imaginea noastră despre cum ar trebui ei să fie și să se comporte în raport cu noi, cu convingerile pe care le avem și cu șabloanele noastre mentale – nu ne va servi pentru a ne împlini viața și a fi fericiți.

Pentru a ne împlinii, va trebii mereu să avem în spatele gândurilor, sentimentelor și acțiunile noastre, motivația bucuriei de a fi, a face și a avea, fără să ne mai fie frică de neacceptarea sau judecățile celor din jur, atunci când acceptându-ne autenticitatea, cei falși, nu ne vor mai prețui.

Noi nu trebuie să fim pentru ceilalți sau pentru binele lor, ci să fim pur și simplu pentru integritatea noastră sufletească și pentru valorile binelui pe care-l putem sădim în conștiința și în sufletul nostru și în lumea din jur.

Când vom renunța la a-i mai învinovăți pe ceilalți pentru alegerile, experiențele, carențele, defectele, abilitățile, valorile sau realizările ori nerealizările lor – vom înceta în a-i mai agresa și a ne agresa în oglindă, și astfel ne vom da răgazul să înțelegem – să vindecăm la noi ceea ce ne deranjează la ceilalți, și – să facem noi ceea ce așteptăm să facă ceilalți pentru noi.

Ostilitatea lumii ce ne înconjoară și nesiguranța pe care mintea ne-o induce și o experimentăm prin consecințele nemulțumirilor, vinovățiilor, a fricilor și a judecății, nu este cel mai nesigur loc din lume sau din Univers.

Cel mai nesigur loc din viața noastră, este lumea pe care mintea noastră ego o plămădește prin lipsa rațiunii sale și adormirea conștiinței sinelui întrupat în corpul nostru material, cei este sălaș temporar în experimentarea vieții materiale și reînvățarea iubirii spirituale.

Când vom înțelege că ego-ul și irealitatea percepțiilor sale dominate de negativitate și frici, este partea din noi care nu știe că este iubit atunci când primește energia masculină a iubiri necondiționate de așteptări – vom înțelege și de ce nu poate găsi iubirea cel neiubit și nici cel de neiubit.

Atunci când vom înțelege că ostilitatea și negativitatea noastră și a semenilor noștri, este strigătul de durere al fiecărui suflet înstrăinat de credință și iubire, ce-și trăiește viața exilat în lumea întunecată a firii – vom găsi calea prin credință și iubire, atât către lumina din sufletul nostru, cât și către cea din sufletele lor.

Pentru a putea recunoaște și dărui iubire, ego-ul trebuie să re învețe iubirea. Când va fi îmbrățișată cu ea, nevoia sa de a se plânge sau a impune, va dispărea. Ego-ul vede iubirea ca o propunere amenințătoare, căci de îndată ce recunoaște că are iubire, el încetează să mai fie ego.

Ego-ul va trebui să moară ca ego, pentru a se metamorfoza prin conștiință în iubire. Asta este drumul pe care la un moment dat, fiecare dintre noi, va trebui să păși și să-l parcurgem, pentru a ne vindeca trupul mintea, inima și sufletul, și a ne regăsi astfel calea către experiența frumuseții vieții și a grației divine ce-i parte a scânteii divine a sufletului din noi.

Până ce această cale a vindecării și renunțării la a ne plânge și a ne victimiza – ne va înspăimânta, ideea asumării și a trezirii la conștiință ne va copleși pe majoritatea dintre noi. Până când vom continua să ne împotrivi iluminării și căii divine a creșterii prin iubire a vibrației energetice a spiritului nostru, ne vom împotrivii transformării și metamorfozării conștiinței noastre materiale, în ceea a conștiinței Christice a Ființelor de Lumină.

Alegerea ne aparține… fie ne lăsăm ego-ul să moară, fie îl menținem în viață lăsându-ne spiritul și conștiința să piară. A lăsa ego-ul să moară, este una dintre modalitățile cele mai bune de a învăța să trăim în prezent și să ne prețuim viața. Moartea ego-ului înseamnă trezirea conștiinței și a spiritului divin din noi, pentru a putea porni în călătoria eroică a luminii și a frumuseții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A-TI CUNOASTE FRICA
– FRICA
– FRICA ASUMĂRII
– Frica – să ne exersăm să nu îi cedăm
– A-TI IMTAMPINA FRICA CU COMPASIUNE

Bună dimineața
și o săptămână a încrederii de sine și a eliberării de atașamente, așteptări, vinovății și frici!

Vă doresc ca începând de azi să dobândiți puterea de a vă conștientiza convingerile limitative și acele atașamente metale care vă induc fricile îndoielile și lipsa curajului de a vă manifesta în mod autentic, valorile, frumusețea, măreția și darul vostru sufletesc.

Când conștientizăm sursa fricilor, a nemulțumirilor și a neîncrederii noastre, permitem inimi noastre să se vindece și spiritului, să se trezească la viață.

Atunci când inima începe să bată din nou plină de curaj, energia iubirea necondiționată începe din nou să ne lumineze sufletul, disipând întunericu și oferindu-ne claritate asupra iluziilor minții prin care ne-a indus fricile, separarea, traumele, ne-credința, durerile și îndoiala.

Când lumina iubirii disipă întunericul sufletești și ne vindecă rănile traumelor sufletești, sursa fricilor și teama de amintirea rănilor și a pedepse dispare, pentru a face loc armoniei inimii și păcii sufletești. Atunci, a dărui și a primi iubirea ni se pare un lucru firesc, căci a fi în armonie cu adevărul divin ce sălășluiește în inima și sufletul nostru, înseamnă a a fi parte a sursei iubirii divine.

Când redevenim una cu sinele nostru spiritual și prin el reintrăm în comuniune și armonie cu Dumnezeul atotcuprinzător, înțelegând că (dincolo de limitele cunoașterii minții și a dovezilor palpabile ce ni le poate furniza) – suntem parte intrinsecă a sa – vom înțelege că imposibilul devine posibil, îndoielile dispar pentru a lăsa loc certitudinilor dobândite prin credință.

Când experimentăm și ne însușim această stare, iubirea necondiționată va deveni o stare firească a atitudinii noastre, ce nu cere nici efort și nici învățare.

Când înțelegem că fricile și îndoielile noastre au fost induse de trauma separării de sursa iubirii noastre și de divinul din noi și că neîncrederea și îndoielile noastre sunt sursa gândurilor noastre înfricoșătore – putem înțelege și că teama de pedeapsă este doar o iluzie a minții izvorâtă din false convingeri izvorâte din distorsiunea realității. Și ca orice iluzie, ea se disipă de la sine, dacă încetăm să-i hrănim și să-i materializăm realitatea cu energia gândurilor și a emoțiilor noastre negative.

Când înțelegem că sentimentul separării și trauma durerii sufletești izvorâte din ea, sunt doar percepții artificiale și auto-impuse, pe care mintea ni le induce prin convingeri ca fiind reale – înțelegem și faptul că, pentru a păși pe calea vindecării sufletești și trupești, este suficient să ne detașăm de sentimentele negative.

Alegând calea iertări și a curajului asumării, acceptării și iubire – vom permite luminii și clarității înțelegerii mecanismelor mentale, dobândite prin energia credinței și a adevărului ce ne sălășluiește în inimii, să separe realitate și valoarea, de iluziile irealității minții ego, dominate de nemulțumiri, negativitate, atașamente, emoționale, așteptări, poveri, insuficiențe, negativitate, vicii și frici.

Când ne dăm răgazul să ne oprim din alergare și goana stupidă pentru privilegii și înavuții materiale (dincolo de limita rațiunii suficienței, cumpătării și a bunului simț), pentru a ne elibera din programele mentale ce ne hrănesc fricile, lăcomiile, nemulțumirile și insuficiența – ne deschidem ochii pentru a privi lumea prin lumina clarității conștiinței.

Oprind zgomotul tumultuos al gândurilor noastre, îndoielnice, istovitoare și temătoare – vom începem să auzim, să deslușim și să înțelegem răspunsurile lui Dumnezeu la rugămințile și așteptările noastre. Atunci, vom vom putea înțelege esența mesajelor sale, sarcinile pe care trebuie să le împlinim pentru a ne vindeca karmic, și calea ce ne este sortită prin destin.

Când vom desluși mesajele divine din spatele consecințelor și lecțiilor noastre de viață – vom înțelege prin ele, că, suntem iubiți fără condiții, și că prin lumina scânteii divine din noi, am dobândit și puterea de a crede în puterea ce ne-o dă sinele spiritual, de a acționa, a crea, a materializa și a zămisli în mod iubitor, punându-ne prin haruri, în slujba binelui nostru comun.

Când în lumina clarității și a abundenței iubirii dobândite prin spirit ne vom trezi la viață, vom deveni capabili de a ne abandona căii și inspirației divine – ne vom împlinii rostul și menirea, ca efect al dăruirii iubirii din abundența roadelor abundenței iubirii, semănate în propria conștiință și în gândurile, alegerile și în acțiunile pe care le întreprindem.

Dacă am fi ascultat răspunsul lui Dumnezeu, visul nostru despre separare, iluziile, fricile și coșmarurile plămădite prin somnul rațiunii, ar fi dispărut, prin simpla trezire la conștiința ce ne reliefează o realitate prietenoasă, diferită de cea a negării și neliniștii, în care mintea ne hrănește convingerea ostilității date de crezul că nu suntem iubiți.

Presupunerea minții privind nedreptățile pe care le suferim pentru că nu primim iubire de la cei din jur, nu ar trebui să ne împiedice în a ne iubi și a crede în dreptul nostru la fericire. O astfel de presupunere nevrotică în care credem că nu merităm să iubim sau să fim iubiți – duce la traume, nemulțumiri și negativitate. Odată ce se croncizează în frici, ea se transformă în depresie și victimizare.

Gândurile, fricile și faptele ”rele” nu pot fi exprimate decât dacă hrănim: – convingerea subconștientă a neputinței noastre de a produce schimbarea în bine în destinul nostru, și credința că ”suntem nedemni de iubire”. Orice atac energetic și orice nemulțumire își trage seva din aceste presupuneri, antagonice iubirii și credinței în binele nostru individual și colectiv.

Cât timp ne îndoim de vrednicia noastră de a iubii și a fi iubiți, nu facem altceva decât să plăsmuim o lume în care suntem fie ”victime”, fie devenim ”călăi”. Cele două stări sunt interdependente, iar manifestarea lor are loc în mediul ostil al fricilor și iluziile plămădite de mintea îndoielnică dominată de frici, atunci când ne îndoim de vrednicia noastră și de dreptul de a fi iubiți și împliniți.

Depinde doar de noi dacă îL acceptăm pe Dumnezeu și iubirea sa în sufletele și inima noastră, lăsându-ne îndrumați în decizii prin adevărul inimii, sau dacă vom continua să-i respingem prezența și iubirea, dând curs contestării dreptului nostru și al celorlalți la iubire, și acceptând presupunerea eronată a minții, ca temelie a vieții noastre bazată pe nemulțumiri, supărări, invidii, ostilități, neliniști și mânii.

Nu e niciodată prea târziu să ne asumăm erorile și să ne iertăm pentru ele. Nu e niciodată prea târziu să ne dăm seama că răspunsurile minții la întrebările noastre înfricoșătoare (privind temerile legate de declinul și perspectivele vieții, de traumele și poverile sufletești pe care le cărăm după noi ca un balast) – sunt nesatisfăcătoare.

Când răspunsurile minții nu ne satisfac, este timpul să ascultăm adevărul inimii, lăsându-ne îndrumați de iubirea ce izvorăște din ea, ca o legătură intrinsecă a sufletului nostru, cu divinul ce ne dă iubire și viață.

Dacă înțelegem esența iubirii ce ne sălășluiește în suflete și-n inimi – nu e prea târziu să producem schimbarea în gândurile, sentimentele și atitudinea noastră, renunțând la acele convingeri potrivnice pe care ne distorsionează gândurile, credințele și sentimentele, despre care timpul ne-a dovedit prin consecințele nefavorabile și neîmplinirile vieții, că ne sunt nefolositoare.

Nu e niciodată prea târziu să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și să recunoaștem că răspunsurile pe care mintea ni le dă la întrebările pe care le pune, ne umple sufletul, inima, conștiința și viața, de frici.

Când prin convingerile minții noastre cărora le dăm curs prin gândurile și sentimentele noastre, viața ne devine doar ostilitate, nemulțumire, durere, dezamăgire, corvoadă și luptă, e timpul să privim în lăuntrul adevărului inimii și prin ascultarea ei, să dăm curs doar acelor alegeri și acțiuni, în urma cărora consecințele și răspunsuri pe care le primim, ne sunt favorabile.

Viața noastră spirituală, începe când răspunsurile la întrebările noastre, ne devin favorabile în lumina credinței și a iubirii, ce sălășluiește dincolo de nevoile, atașamentele și așteptările firii și a minții.

Pentru a ne metamorfoza conștiința din ceea a durerii, a vinovăției și a fricii, în cea Christică a iubirii, manifestată prin iertare, acceptare, îngăduință, asumare, empatie și toleranță – nu contează nici religia pe care o avem, nici statutul social, nici cel profesional și nici cel economic. Contează doar deschiderea noastră spre claritate, adevăr, înțelegere și vibrația energetică a luminii, dobândită la nivel de spirit.

Evoluția noastră prin spirit, va începe pentru fiecare dintre noi, atunci când vom dori să renunțăm la a ne mai induce suferința și durerea, și vom fi gata să contestăm propriile convingeri și falsele presupuneri ale minții.

Îmbrățișarea fricilor, a vinovățiilor și a durerilor, cu energia iubirii este calea vindecării și izbăvirii noastre sufletești și trupești prin iertare, de poveri și suferințe. Este calea trezirii conștiinței, și a restaurării valorilor și puterii noastre interioare.

iubirea este energia vie și vibrația luminii divine care ne călăuzește prin spirit, la – înțelegerea, manifestarea și împlinirea rostului vieții aici pe Pământ, trăite prin credință și zămislirea miracolelor ei, prin puritatea inimii și frumusețile valorilor noastre sufletești, născute din lumină și adevăr.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– FRICA
– FRICA ASUMĂRII
– Frica – să ne exersăm să nu îi cedăm
– A-TI IMTAMPINA FRICA CU COMPASIUNE
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA

Frica este răspunsul pe care ți-l dă mintea, atunci când: – spiritul nu crede, – inima nu poate să asume și, tu – nu vrei să te iubești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– FRICA ASUMĂRII
– Frica – să ne exersăm să nu îi cedăm
– A-TI IMTAMPINA FRICA CU COMPASIUNE
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– FRICA INIMII

Regretele, frica asumării responsabilității vieții, teama de pedeapsă și vinovăție sau, refuzul de a ne accepta propriile sentimente – își au rădăcina în experiența durerilor, a pierderii, a nereușitelor și a traumelor noastre fizice și sufletești, trăite în trecut.

Vindecarea sufletească și regenerarea noastră fizică și energetică – pot avea loc doar în condițiile în care, prin credința în adevărul inimii și în divin – ne învingem temerile prin curajul asumării iubirii și a experiențelor ei.

Până când vom continua să ne ne eschivăm n fața asumării responsabilității vieții ți să amânăm decizii, supunându-ne iluziilor minții. Lipsindu-ne de reperele experiențelor favorabile, vom continua să ne agresăm sufletul copleșindu-l prin repetarea la nesfârșit a experienței, pierderii, a regretelor, a nefericirii și a durerii.

Pentru a cunoaște valorile iubirii și ale fericirii, este necesar să ne îngăduim asumarea experienței lor! Pentru a deveni fericiți și a trăi în grația luminii și a iubirii, este nevoie să credem în valorile lor și în dreptul nostru de a fi fericiți.

Prin a nu trăi pentru bucuria vieții, a nu fi în pace și în armonie cu bucuria sufletului și, prin a nu ne încrede în adevărul inimii – ne condamnăm la lipsa iubirii și la pierderea a tot ceea ce divinul și viața ne dăruiește pentru a ne da frumusețe și valoare vieții.

Pentru a ne simții în siguranță, a ne încrede în destin și a trăi în bucurie o viață împlinită – este necesar să credem în valorile iubirii și să avem curajul asumării ei, prin fiecare gând și prin prin fiecare emoție pe care o exprimăm prin cuvinte, alegeri și fapte.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Frica – să ne exersăm să nu îi cedăm
– A-TI IMTAMPINA FRICA CU COMPASIUNE
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– FRICA INIMII
– A pasi dincolo de frica

“Este normal să ne fie frică. Dar acest instinct, atât de necesar supravieţuirii speciei umane, poate lua nişte forme complet iraţionale, atât de iraţionale încât, în loc să salveze mulţi bărbaţi şi femei, a provocat moartea lor. De aceea nu trebuie să aşteptăm să ne confruntăm cu mari pericole pentru a ne exersa învingerea fricii.

În fiecare zi aveţi ocazia să vă confruntaţi brusc cu nişte fapte, cu nişte situaţii ce vă pot provoca frica. De exemplu, o persoană vă ameninţă că vă ia ceva la care ţineţi, că se opune unuia dintre proiectele voastre bune… În loc să vă temeţi imediat şi să ripostaţi într-o manieră agresivă, să plecaţi trântind uşa, tăceţi, rămâneţi liniştiţi, fiindcă reacţionând impulsiv nu faceţi decât să agravaţi situaţia. Cine ştie dacă nu sunt doar nişte simple ameninţări? Şi chiar dacă sunt reale, le veţi face mai bine faţă dacă vă veţi păstra sângele rece. Încercaţi să vă reamintiţi toate ocaziile în care, fiindu-vă frică de ce aţi considerat ca pericol, aţi reacţionat impulsiv şi apoi aţi regretat.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 15 iunie

Recomandam urmatoarele articole:
– A-TI IMTAMPINA FRICA CU COMPASIUNE
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– FRICA INIMII
– A pasi dincolo de frica
– Frica

Acolo unde sălășluiește curajul și iubirea – cinstea, moralitatea și pacea sufletească, fac casă bună. Acolo – frica, ipocrizia, falsitatea, nemulțumirile, insuficiențele și suferința, nu pot supraviețui.

Așa cum grâul se cerne de neghină…, așa se vor cerne și în viața noastră, valorile de non-valori, iubirea de ne-iubire și adevărul de falsitate.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Demascarea adevărului
– DE CE PORTI MASCA?
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– SCOATEREA MASTII
– RESPONSABILITATE NEINTAMEIATA

Bună dimineața
și o zi de spor, curaj, iubire, entuziasm și împliniri în tot ceea ce faceți și gândiți! Vă doresc să aveți claritate în alegeri și în emoțiile cu care le hrăniți pentru a sădi prin ele în inimile și sufletele voastre bucuria de a fi, a trăi și a iubi fără limite, frici, vinovății, constrângeri sau bariere.

Pentru a nu da curs fricilor și manifestării lor ostile în viețile noastre, este esențial să ne detașăm de ele pentru a le înțelege cauza, mecanismul de propagare și efectul asupra consecințelor pe care le facem și prin gânduri și negativitate le hrănim.

Pentru a ne elibera mintea de fricile auto-induse prin programe mentale și false convingeri, vom fi nevoiți mai devreme sau mai târziu să înțelegem că sursa fricii suntem noi și tot noi suntem cei care va trebui să ne eliberăm de suferințele cauzate de ele, renunțând la a ne mai agresa și învinui, pentru ceea ce nu avem curajul să ne asumăm și să iubim..

Doar învățând să ne Deconectăm gândurile de la ceea ce te nemulțumește sau ne întărâtă, vom putea evita criticile și judecățile, prin care întărim convingerea și efectul negativ al fricii.

Asumându-ne în mod responsabil consecințele și defectele ne vom da răgazul de a alege în mod conștient să hrănim prin gândurile și energia emoțiilor noastre pozitive, doar ceea ce putem iubi și servește bucuriei inimii și păcii sufletești, împlinindu-ne năzuințele și acțiunile.

Doar emoțiile și stările pozitive hrănite din abundența energiei iubirii – ne pot sluji și servi eficient intențiile, susținându-ne în mod favorabil împlinirea și devenirea, în plan mental, emoțional, profesional, relațional, financiar și spiritual.

De cele mai multe ori, în aparență, unii oameni se descurcă admirabil până la jumătatea existenței lor, atâta timp cât lucrurile decurg în mod firesc și aparent ușor pentru ei, indiferent dacă sunt preocupați de lucrurile materiale sau cu a aduce bucurie, liniște și confort celor din jur.

Cât timp acumulăm proprietăți și lucruri materiale, legăm cu ușurință prietenii sau dobândim reputație și succes, Personalitatea nostră pare puternică și bine echilibrată.

Atunci când sufletul ni se trezește în lumina conștiinței iubirii și constată că libertățile sale au fost compromise sau trădate – când în viețile noastre necaz apare brusc dezechilibru-ne fizic și emoțional, – când ne confruntăm cu un eșec în afaceri, ne pierdem locul de muncă sau sursa de venituri, – când ne îmbolnăvim, pierdem prieteni dragi, persoane pe care le iubim sau – când trecem prin experiența suferinței și a separării în relații – starea noastră sufletească se schimbă. Intrăm în panică, devenim nemulțumiți și neîmpăcați, iar povară și durerea ne cuprinde inima și ne golește sufletul de valoare și de bucuria de a fi.

Când fricile ni se strecoară în subconștient și începe să ne domine personalitate, distorsionându-ne gândurile, percepțiile și atitudinea față noi, față de semeni și față de propria viață – putem renunța la orice altceva, dar nu și la adevărul inimii, la iubirea și credința din ea sau, la speranță și la încrederea de sine.

De ne pierdem valorile sufletești ne pierdem și iubirea. În locul lor se vor instala frica, vinovăția, supărările, neliniștea, neîmpăcare și nefericirea. Prin ele, ne risipim speranța și șansa de a ne redresa.

De ne vom lăsa pradă vinovățiilor și fricii și vom renunța la speranță, la încredere, la credința în binele nostru. la dreptul de a fi fericiți și la iubire, preferând să ne hrănim nemulțumirile, scuzele, neasumarea și ostilitatea – panica și depresiile vor pune treptat și implacabil stăpânire pe mintea, viața și sufletele noastre, vlăguindu-le de frumusețe și valoare, și de bucuria de a trăi.

Dacă ne agățăm de speranța în binele nostru și de convingerea putinței noastre de a iubi și a fi fericiți – încrederea noastră de sine va primi din nou putere. Când vom vedea din nou realitatea în lumina iubirii și a adevărului inimii, detașați de fricile, frustrările sau nemulțumirile noastre – vom înțelege că speranța și încrederea sunt mai importante decât nevoile ego-ului, ”dreptatea” minții sau, ”justețea” supărării noastre.

Când vom admite că în procesul de învățare și experimentare a vieții, pierderile materiale, erorile alegerilor și greșelile vieții sunt firești vom înțelege că lecțiile ce le primim ne fac mai buni , mai toleranți și mai frumoși.

”Greșelile” nu sunt ”un capăt de țară” sau ceva insurmontabil. Nu vor fi trecute nici în bibliografia noastră și nici în CV-ul nostru. Ne vor servi doar ca repere și ca lecții de viață, menite a ne împiedica să le repetăm sau să retrăim trauma durerii consecințelor lor. În timp, când prin iubire și iertare ne vom împăca cu ele, eliberându-ne de vinovăția lor, le vom privi ca aliate, ce ne-au adus în viață prin trezirea conștiinței iubirii, bucuria de a fi și a iubi liberi de constrângeri și frici.

Atunci când vom înțelege că, emoțiile pe care le asociem trăirilor noastre ”bune” sau ”rele” – ne bucură sau ne afectează, doar în măsura importanței sau atenției cu care le hrănim – vom deveni capabili să discernem în mod conștient căror emoții le dăm putere și ce consecințe atragem prin ele, în viața pe care alegem să o trăim.

Atunci vom ști să alungăm din mintea noastră, convingerile false, erorile, prejudecățile, supărările, vinovățiile sau orgoliile care ne înfrânează asumarea și încrederea de sine, împiedicându-ne să experimentăm și să exprimăm ceea ce iubim – viața noastră va înflori!.

Când vom înțelege efectele gândurilor, emoțiilor și alegerilor pe care le face, asupra vieții noastre și a consecințelor pe care le experimentăm prin liberul nostru arbitru noastre de viață – vom ști: – să nu mai hrănim cu energia emoțiilor negative lucrurile, convingerile și stările care ne nemulțumesc (diminuându-le astfel puterea și efectul asupra noastră) – să iubim și să hrănim cu energia emoțiilor noastre pozitive, lucrurile, situațiile și stările pozitive pe care le experimentăm deja (ca efect al gândurilor, crezurilor și vizualizării și acțiunilor întreprinse) sau dorim să le trăim.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A IERTA PACATUL SI ABUZUL
– A DARUI FARA RESENTIMENTE
– PERCEPTIA INEGALITATII
– CASA INIMII
– 10 adevaruri care-ti vor schimba viata