fluviu tagged posts

“Viața a fost adesea comparată cu o apă curgătoare. Câtă diferență există însă între apa ce țâșnește din izvor, din vârful muntelui, și cea care ajunge la gura fluviului, după ce a primit tot felul de murdării și chiar niște produse toxice! Pură sau poluată, apa rămâne mereu apă, așa cum viața rămâne mereu viață, dar nimic nu înviorează ca apa pură, în timp ce apa poluată aduce moartea.

Așa cum apa țâșnește dintr-un izvor, viața care țâșnește din interiorul Domnului coboară pentru a sătura toate creaturile și, după regiunile ce le străbate, ea se încarcă cu diferite elemente. Așadar, toate creaturile nu primesc aceeași viață de la fluviu; depinde de locul unde ele se află, mai aproape de izvor sau de vărsare. Această viață care viine de la Domnul curge fără încetare. Oare oamenii sunt conștienți de caracterul sacru al vieții? Nu, ei murdăresc viața Domnului, apa Domnului. Sunteți uimiți, vă întrebați cum este posibil. Este foarte simplu: de fiecare dată când le lipsește înțelepciunea, iubirea, dezinteresul, este ca și cum ei ar arunca niște gunoaie în râul Domnului. Râul nu protestează, el acceptă totul pentru a-i ajuta pe oameni și continuă să curgă. El așteaptă ca ei să să-și conștientizeze responsabilitățile în păstrarea vieții.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 21 octombrie

Recomandam urmatoarele articole:
– Viața – se reînnoiește fără încetare
– A-ți iubi aproapele – a respecta în el viața pe care a primit-o de la Dumnezeu
– LECȚII DE VIAȚĂ
– RAMAI IN VIATA TA
– RELAȚIA CU VIAȚA

“Fluviile se formează în munte și, oricare ar fi obstacolele întâlnite în cale, ele ajung mereu în mare. Acolo, apa lor încălzită de razele soarelui se transformă în vapori și reia calea cerului, până în ziua în care cade din nou sub formă de ploaie sau zăpadă. Această călătorie a apei poate avea o interpretare simbolică. Destinele umane sunt asemănătoare acestor călătorii continue făcută de apă între cer și pământ, între pământ și cer. Asemenea picăturilor de apă, sufletele coboară pe pământ, fiecare într-un loc determinat; de acolo, ele au un întreg drum de străbătut, până când se vor reîntoarce la locul lor de origine…ca să coboare din nou într-o zi, într-un alt loc. Aceasta se numește reîncarnare.

Fluviile poartă mereu același nume: Sena, Tamisa, Mississipi…dar apa care curge în albia lor este zilnic nouă. Locuitorii fluviului, miliardele de picături de apă, nu fac decât să treacă; în timp ce ele se îndreaptă spre mare, altele le iau locul. Asemenea fluviilor, țările își păstrează deseori același nume, dar în ele se încarnează succesiv niște ființe mereu diferite și care vin din altă parte. Astfel se explică schimbările ce survin în istoria lor.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 7 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1966.08.24 – Fluviul vietii
– Omraam Mikhael Aivanhov – Izvorul
– Binah, Hohmah, Kether – regiuni pe care șarpele nu le poate atinge
– Adrian Nuta – Infinitul mic iubindu-l pe cel Mare
– Cum ma rog? Cer o schimbare in mintea mea, nu in lume