dreptate tagged posts

Bună dimineața
și o săptămână plină de fericire, trăită în magia beatitudinii și a grației luminii divine, izvorâte din adevărul inimii, din conștiință iubirii și din cugetul liber, eliberat prin spirit, de neîmpăcările, fricile, nevoile, lăcomiile, suferințele și atașamentele egocentrice ale minții!
Vă doresc ca ziua azi să devină pentru noi toți, prilej de sărbătoare și bucurii – trăită în armonie cu sinele nostru divin și cu Adevărul inimii, ce-și are cadența în iubirea ce sălășluiește dincolo de limitările prejudecăților și convingerilor noastre, bazate pe nemulțumiri, neîmpăcări și frici.

Calea eliberării noastre de atașamente, așteptări, nemulțumiri, negativitate, ostilitate și frici sau de nevoia sa de a ne impune dreptatea, sălășluiește în puterea de a iubii și a ne ierta de nevoia de a suferi.

Doar un nivel superior de rațiune și conștientizare decât cel prin care ne inducem suferințele și neîmpăcarea, ne poate da claritatea înțelegerii faptului că, abundența de iubire și valori, este deja în inimile noastre – așteptând doar să ne trezim din somnul rațiunii, pentru a le elibera, și a nu le mai cere, aștepta sau pretinde (ca atenție, afectivitate sau hrană energetică), de la cei din jur.

Atunci când, în mod firesc, tânjim după iubire, după bucuria unei îmbrățișări, în loc să fim noi cei ce învățăm să iubim pentru a bucura sau a oferi îmbrățișări prin energia ei – nu facem altceva decât să luptăm cu viața împiedicându-ne să luăm acele decizii prin care să ne putem detașa de condiționări și atașamentele mentale pe care ni le țesem inconștienți, încercând să ne hrănim ego-ul și orgoliile sau să-i mulțumim pe cei din jur.
Atunci când printr-un nivel superior de conștientizare, rațiune și manifestare emoțională, vom avea curajul de a fi autentici și a iubi, redobândindu-ne dreptul de a ne simți vii și eliberați de constrângeri, dogme, prejudecăți, eschive, neasumări și frici.

Pentru a ne începe evoluția în plan spiritual, și a fi prosperi în fiecare plan al vieții, este important să ne asumăm experiențele și consecințele vieți, căci, doar ele ne pot arăta calea luminii, a credinței și a iubirii, prin lecțiile de viață pe care ni le aduc.

Când prin frici, nemulțumiri, insuficiențe sau ne-prețuirea a ceea ce avem și primim – trăim adesea într-o viață anostă sau mediocră din punct de vedere emoțional – experiențele vieții ne aduc iar și iar în mijlocul unor suferințe și decepții emoționale sau în vâltoarea crucificării și al vinovățiilor auto-induse, ca efect al lecțiilor noastre neînvățate.

Deși suferim adesea din vanitatea minții, doar pentru că am avut îndrăzneala sau curajul de a visa frumos și a crede că merităm îmbrățișarea iubirii – ceea ce nu ne lasă mintea să înțelegem ascultând de convingeri și ”dreptatea” ei, este faptul că, suferim din ignoranța de a nega
Adevărul inimii și strâmtoarea ei caldă și plăcută în îmbrățișarea suavă dragostei și a ”iubirilor interzise” ne relevă realitatea, dincolo de iluziile cu care ne îmbătăm. Șoaptele inimii, au rolul de a ne readuce în lumină și, a ne reaminti de fiecare dată când uităm, lecțiile neînvățate și ignoranța de a vedea ansamblul și întregul adevăr, dincolo de așteptări și îmbrățișările după care tânjim.

Mai apoi, când din vâltoarea șuvoiului încercărilor vieții, ne trezim istoviți și ”șifonați” de doruri deșarte și năzuințe neîmplinite – ”realitate” iluziilor ce ne-au indus suferințele, dezamăgirile și fricile ne îndeamnă să ne lingem rănile și să reînchidem în ”colivia aurită a minții”, ascultând din nou de ”dreptatea sa”. Și astfel renunțăm treptat la bucuriile vieți, la experiența bucuriei și a durerii, crezând că nu merităm să fim fericiți.

Dând curs ”plăcerilor” minții de a ne chinui sufletul prin suferințe, învinuiri sau vinovății auto-induse nu înțelegem că e firesc să avem și năzuințe și așteptări…și că nu întotdeauna primim și recompense pentru ceea ce dăruim.

Recompensa darurile noastre, suntem chiar noi, prin modul în care ne vindecăm rănile și continuăm să ne prețuim, nelăsându-ne copleșiți de dureri și vinovății. Suferințele noastre sunt doar dovezi ale iubirii pe care nu știm să ne-o acordăm, și de aceea adesea le așteptăm de la cei dragi de lângă noi.
În realitate însă, atunci când ”aripile noastre” se ard în relația dăruirii de iubire, în care uităm să ne iubim chiar pe noi, trăim experiența imposibilei iubiri, imaturi emoțional în eroarea așteptări neîmplinite. VINA însă, cu care ne ”gratulăm” în plină suferință – nu e a nimănui!
Suferințele și decepțiile noastre sunt parte a procesului nostru de maturizare emoțională și de trezire a conștiinței – dobândite prin iertarea noastră de suferințe și vinovății. E un proces firesc de învățare în care trebuie să înțelegem că, iubirea ține exclusiv de spirit iar nevoia și dorința, țin mereu de trup.
Iubirea prin spirit – este singura energie ca vibrație a conștiinței pure a luminii sufletești, care nu se supune regulilor lumești și nici legilor inimii, deși e sălășluită de Adevăr.

Adevărul inimii însă, nu e nici al trupului și nici al minții… ci e doar adevărul divin al luminii menit să aducă claritatea acolo unde întunericul și așteptările minții, distorsionează reala valoare și menire a iubirii.
Frecvența nevoilor emoționale și a iubirii dobândite prin drăgosteală și atracție fizică, diferă de ceea a iubirii prin spirit. Cele două nu sunt compatibile.

De aceea, diferența între IUBIRE manifestată în mod necondiționat ca o energie vie de polaritate pozitivă [+], care curge dinspre suflet înspre afară ca o abundență energetică – DRĂGOSTEALA exprimă deficitul emoțional [-] și lipsa energiei pozitive a iubirii, ca hrană sufletească de lumină.
Neîmpăcările minții, atașamentele sale emoționale și durerile noastre sufletești provocate de neîmpliniri și erori ale așteptărilor noastre – fac ca trupul nostru să fie neîmpăcat, iar mintea, să ne inducă sentimentul de vinovăție și frică.

Când vom înțelege că singura cale în a ne înfrânge fricile și neîmpăcările induse de convingerile noastre și falsa ”dreptate” a minții – lipsită de reperele adevărului inimii induse prin spirit – vom fi pregătiți să ne asumăm slăbiciunile firești, induse de carențele noastre emoționale.
Cât timp ne vom refuza evoluția în plan spiritual, vom pierde percepția realității din perspectiva perspectivei spirituale ale trăirilor și experiențelor noastre lumești din planul trăirilor fizice, reliefate în lumina ADEVĂRULUI inimii și a abundenței iubirii.
O astfel de perspectivă a pragmatismului conștient, depășește limitările DREPTĂȚII minții, bazate pe repere înguste sau pe cunoașteri dogmatice induse în sufletul nostru prin prejudecăți și convingeri.

Prin efectul limitărilor ”dreptății” minții, prin ignorarea sau respingerea adevărului inimii și prin setul de constrângeri și convingeri prin care ne inducem suferințele și negativitatea ca efect al lor și al negativității fricilor și vinovățiilor auto-induse – ne trezim în vâltoarea suferințelor și al nedreptățirii inimii.
Până când nu vom ieși din zona convingerilor limitative, a constrângerilor inimii și a nevoi de a ne impune dreptate minți ne vom exprima viața în mod fals, iar efectul va fi de fiecare dată suferința.

De aceea, este esențial să înțelegem că, indiferent care plan al vieții am alege să-l experimentăm: – fie cel fizic și mental, – fie cel spiritual și conștient – prin excluderea uneia sau alteia din perspective, vom distorsiona realitatea percepțiilor și a trăirilor noastre.
Pentru a experimenta viața și a o accepta și prețui așa cum vine energia lor spre noi, și a recrea armonia vieții în fiecare plan al vieții, este esențial – să suprapunem peste trăirile și nevoile noaste din plan fizic, psihic, mental și emoțional – abundența energiei iubirii dobândite în plan spiritual.

Când ne vom detașa de atașamentele față de dreptatea minții, ne vom reechilibra energetic în mod conștient , de fiecare dată când vom înțelege că sursa negativități și a nefericirii noastre suntem noi, căci dăm mereu ascultare minții, care spune că ceva, nu e îndeajuns.
Când vom dobândi liniștea inimii și pacea sufletului în plan fizic prin acceptarea, prețuirea și asumarea a ceea ce este, suntem și experimentăm, ca un dar divin – vom înțelege că fără abundența dobândită întâi în plan spiritual – nu vom dobândi abundența nici în plan mental, nici în plan emoțional, și nici în cel pragmatic, ”evaluate” prin ”dreptatea” minții și de așteptările inimii, ce tânjește după o îmbrățișare firească din afară.
Când vom învăța singuri experiența bucuriei îmbrățișării inimii, prin iubirea luminii sufletești cu care ne cuprindem durerile, ne-iertările, greșelile și vinovățiile – vom înțelege îmbrățișările pe care le primim și în acest moment, doar că nu le știm recunoaște și desluși pentru a ne manifesta bucuria și recunoștința pentru energia și lumina lor.
Când inima și sufletul cunosc abundența îmbrățișărilor noastre, durerile și fricile din noi vor dispărea, pentru a aduce abundența iubirii în inimile noastre. Atunci, îmbrățișările celor din jur ne vor cuprinde și mintea, și inima, și sufletul și trupul.
De vom avea înțelepciunea să ne păstrăm inimile deschise și neîntinate de nemulțumiri și așteptări, și vom alege să trăim fără teama de a fi răniți – vom experimenta viața și trăirile prin care trecem, în lumina beatitudini iubirii ce intră în noi pentru a sălășlui definitiv în sufletele noastre.

Odată ce prin trezirea conștiinței, viața noastră vor fi atinsă de beatitudinea și grația divină a luminii iubirii necondiționate, ne vom activa procesul de vindecare a trupului, a sufletului și a minții, eliberându-ne de suferințe, negativitate, ostilitate și frici.
Odată pătrunși de lumina grației divine, vom păstră de-a pururi în noi puterea iubirii, a toleranței, a cumpătării și a iertării, chiar dacă ocazional, ne vom mai rănii sufletele prin rezidurile nemulțumirilor sau orgoliile prin care apărăm sau justificăm dreptatea minții, în detrimentul adevărului ce-l purtăm în inimi.

Cât timp iubirea va sălășlui în inimile noastre, indiferent de câte ori orgoliile, fricile, prejudecățile sau ego-ul, v-or încerca să ne închidă dragostea în colivia minții, energia luminii ei, va răzbate și va îmbrățișa cu frumusețe, fiecare cotlon întunecat al sufletului, pentru a ne reda pacea, grația, bucuria, abundența și armonia vieții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DREPTATEA MINȚII
– A NU DA ALTORA DREPTATE
– DREPTATE SI NEDREPTATE
– Chiar vrei sa ai dreptate?
– Nevoia de a avea dreptate

Indiferent ce crezi, ai dreptate! De aceea, credințele și convingerile tale – devin invariabil prin gândurile pe care le exprimi, prin alegerile pe care le faci și prin energia emoțiilor cu care le hrănești – realitățile fizice palpabile ale consecințelor atrase și ale experiențelor pe care le trăiești.

De crezi că NU poți, nu vei putea. Și asta pentru că mintea ta subconștientă, a decis deja să respingă credința în potența și puterea ta, de a înfăptui, și tu ai acceptat asta.

De crezi în potența ta înseamnă că mintea te susține în împlinirea năzuinței tale, în baza unor rezultate și convingeri favorabile. Cu toate astea, ”dreptatea minții” nu e un garant al fericirii și mulțumirii tale, căci ea nu se poate substitui ”Adevărului Inimii” și conștienței clarității sale. Pentru a dobândi conștiența clarității, trebuie să înveți să conștientizezi și să înțelegi diferența între ”dreptate” și ”adevăr”

– ”Dreptatea” este călăuza minții tale, si are rolul de a-ți comunica deficiențele energetice, insuficiențele și carențele, pentru a le hrăni.
– ”Adevărul Inimii”, este călăuza conștiinței și a Spiritului tău către Sursa ta de Lumină și abundența energiei tale vitale, pentru a o elibera și a-ți hrănii nevoile, insuficiențele și deficitul energetic al minții. Când dreptatea minții tale, va fi în armonie cu adevărul inimii, vei fi împăcat, împlinit și mulțumit.

Cât timp îți vei hrănii prin gânduri și emoții negative: neîmpăcările, neîmplinirile și nemulțumirile și neliniștile – vei fi captiv în rutina programelor mentale și supus convingerilor și dreptății deciziilor subiective a minții tale subconștiente.

Pentru a te elibera prin spirit de constrângerile minții și a te reechilibra energetic, este esențial să te împaci cu ceea ce ești și cu experiențele tale, prin acceptare și asumare, pentru a deveni mulțumit.

Pentru a ieși din rutina și dominația programelor tale mentale, și ați găsi prin împăcare cu ceea ce ești, ai, faci și trăiești – trebuie să te poți detașa de problemele și poverile tale. Doar astfel le vei putea privi și observa obiectiv și neimplicat emoțional, pentru a le înțelege cauza și a lăsa la suprafață din conștiința și adevărul inimii tale, răspunsurile și soluțiile care te eliberează de poveri și-ți vindecă sufletul de negativitate și neîmpăcare.

Atunci când mintea și inima ta sunt împăcate, deciziile și acțiunile tale vor redeveni obiective, ca efect al armonizării gândurilor și emoțiilor tale, cu rezultatul așteptat.

Când vei înțelege că mintea ta are doar rolul de a-ți transforma ”dreptatea” și convingerile în certitudini, și că, a le susține și împlinii prin rezultat, nu-ți oferă și certitudinea că vei fi mulțumit, vei înțelege că – pentru a fi împăcat, mulțumit și fericit în raport cu rezultatele tale, este esențial ca ele să se supună atât acceptului minții, cât și adevărului inimii.

Dacă ”răspunsurile inimii” la întrebările tale (privind gândurile, intențiile și emoțiile pe care le exprimi), vor fi favorabile și te vor mulțumi – rezultatele alegerilor, atitudinii și acțiunilor tale, te vor împlini. Dacă rezultatele trăirilor și experiențelor tale te nemulțumesc, înseamnă că, gândurile, sentimentele, convingerile, alegerile, acțiunile și atitudinea ta, sunt în afara adevărului inimii.

Pentru a te întoarce în adevărul inimii, este esențial să–ți poți armoniza mintea cu inima, conștientizând efectele convingerilor cărora le dai curs (prin gânduri, emoții, alegeri și acțiunile pe care le intreprinzi), asupra consecințelor și rezultatelor tale.

Când vei putea da curs doar acelor convingeri și gânduri, pe care, translatate mental în rezultat (la nivel intuitiv și imaginativ), le poți iubii și hrăni cu energia entuziasmului, a pasiunii și a emoțiilor tale pozitive: – atât înainte de a le da curs prin alegerile și acțiunile tale, cât și – după ce le transferi în planul fizic al vieții și realității tale (prin consecințe sau rezultat) – vei fi împlinit.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– O MINTE DESCHISA
– MINTEA CARE POATE VINDECA
– Pământul – în planul fizic, ca și în planul spiritual, el încolțește numai semințele ce i le oferim
– Don Miguel Ruiz – Cele Patru Legaminte
– Cum ma rog? Cer o schimbare in mintea mea, nu in lume

Bine v-am regăsit!
Vă doresc să aveți parte de o zi în care dreptatea minții și loialitate față de adevărul inimii să vă permită să vă exprimați în mod armonios iubirea și valorile sufletești – pentru a le manifesta în existența, trăirile și experiențele voastre, și prin tot ceea ce sunteți, simțiți și alegeți să faceți.

Când suntem loiali față de trăirile și binele nostru sufletesc – devenim loiali atât față de viața și sufletul nostru, cât și față de binele ce-l sădim în mod necondiționat, în viața și sufletele celor din jur.

Se întâmplă adesea copleșiți și constrânși de condiționările vieții și de inadaptabilitatea noastră la schimbare – să ajungem copleșiți de frici, nemulțumiri și griji, devenind nefericiți. De prea puține ori însă, admitem propria nefericire sau putem conștientiza cauza și sursa ei.
Permițând minții să respingă realitatea și adevărul agresiuni față de noi înșine – nu vom înțelege cum devenim sursa propriilor nefericirii și singurii responsabili de ignoranța și atitudinea negativă și ostilă pe care o adoptăm din frustrare, egoism și inconștiență, față de noi, față de lume, față de semeni și față de propria viață.

Neconștientizarea și neasumarea propriilor atitudini ostile față de semeni, și neconștientizarea faptului că negând adevărul inimii – prin tot ceea ce impunem celorlalți prin dreptatea minții și așteptările pe care le avem de la ei – vom exprima doar neputința noastră de a înțelege că îi agresăm pe cei din jur.

Ne conștientizând faptul că, orice agresiune, supărare sau judecat a celorlalți se repercutează împotriva noastră, ne împiedică să conștientizăm, să înțelegem și să eliminăm cauzele prin care ne hrănim nemulțumirile – ce într-un final se transformă în resemnare și nefericire..
Dincolo însă de nefericirea noastră sau de masca afișată a falsei noastre fericirii, uităm că fericirea înseamnă abundența iubirii și că a o manifesta, înseamnă a ne deschidem inima și sufletul spre adevăr pentru a-l manifesta prin dăruirea fără frica de a fi răniți – a frumuseții, abundenței și a iubirii noastre.

Nevoia de iubire și de afectivitate o resimțim atunci când noi nu mai suntem capabili de a ieși din iluzia frici și a nemulțumirilor minții, pentru a scăpa de instinctul de a ne minții. Lăsându-ne mintea și ego-ul să ne împotrivească inimii sau să ne ascundă adevărul ei – ajungem să credem că nefericirea sau traumele și poverile vieții ne sunt predestinate.

În realitate, nimic din ceea ce experimentăm și trăim nu este aleator sau întâmplător. Toate trăirile și experiențele noastre sunt consecințe ale alegerilor, convingerilor și a modului în care ne raportăm la nivel emoțional nevoile și așteptările, la ceea ce primim sau dobândim ca valori, rezultate sau daruri.

De fapt, nevoia victimizării sau a auto-amăgirii – manifestate în conștientul și subconștientul nostru printr-o falsă percepție a fericirii – este efectul unui mecanism mental de apărare sau a ”spiritului de conservare”. În baza lor conștientul, încearcă să ne protejeze de repetarea experienței dezamăgirii și durerii, iar mintea își conservă resursele și energia, împiedicându-ne să acționăm în afara rutinei convingerilor noastre și a programelor pe care le rulează.

Din păcate, adesea, nefericirea noastră se va propaga pe mai departe în viața noastră și va continua să contamina și sufletele celor cu care intrăm în contact – până când nivelul nostru de conștientizare și negare, rămân la nivelul manifestărilor și reacțiilor instinctuale, în raport cu provocările vieți.

Până când nu vom înțelege că în spatele fiecărei nevoi sau nemulțumiri se află frica indusă prin iluzii, programe și proiecții mentale în subconștientul nostru, nu vom înțelege că – antidotul ei este curajul și atitudinea iubirii.
Nefericirea, la fel ca și iluzia fericirii – vor trăda falsitatea minții și a convingerilor noastre, arătându-ne de fiecare dată adevărul, prin nemulțumirile care ne copleșesc gândurile, emoțiile și trăirile, ca efect a atitudinii noastre negative sau ostile, față de semeni și față de propria viața.

Trăirile pe care le avem în plan emoțional și spiritual, dar și consecințele alegerilor pe care le facem – ne vor oglindi timid sau puternic, adevărul. Astfel în confruntarea dreptății minții cu adevărul inimii sau, cu dreptatea minții celorlalți – mai devreme sau mai târziu, iluziile minții, falsele convingeri și nefericirea – vor ieși mereu la suprafață prin consecințele vieții, copleșindu-ne prin neîmpăcări, neliniști, frici și suferințe.

Durerile ne vor aminti în mod constant și continuu cu precizia unui metronom elvețian – ne iertările și neîmpăcările noastre, și lecțiile de care avem nevoie pentru a ne vindeca de trauma durerii și de povara repetării și retrăirii lor.

Suferințele ne vor oglindi lipsa iubirii, a credinței, a prețuirii și a recunoștinței – până când în lumina adevărului inimii și a energiei iubirii – ne vom trezi conștiința, pentru a ne detașa de sursa suferințelor, a falsități, a neîmpăcărilor și a nefericirilor noastre.
Atunci când prin iertare ne vom îngădui vindecarea sufletească, vom putea recunoaște iubirea și astfel ne vom îngădui să reînvăța din nou s-o prețuim, să o sădim și să o multiplicăm, atât în propria viață cât și în sufletele celor pe care alegem să îi iubim.

Atunci când vom ști să ne prețuim pentru tot ceea ce suntem, experimentăm, simțim, trăim, avem și facem – vom ști să iubim și să ne dăruim frumusețea prin energia iuirii, a vocației, a experiențelor favorabile și a pasiunii noastre.

Când vom prețui în egală măsură atât ceea ce e frumos în noi, cât și ceea ce dorim ca prin iubirea noastră să atragem în viața noastră sau să transformă în frumusețe – vom ști să ne arătăm de fiecare dată recunoștința atunci când primim iubirea prin atenția și darurile celor din jur.
Atunci când vom înceta a ne mai risipi energia prin a hrăni situați și stări emoționale negative ca și consecință a ocupării minții și atenția cu ceea ce nu putem sau nu dorim să iubim – ne vom elibera sufletul și viața de corvoada neîmpăcării și a nemulțumirilor minți, pentru a redeveni împăcați și fericiți.

Pentru a experimenta fericirea și a o asuma ca mod de viață și atitudine firească a vieți – este necesar să dobândim starea de împăcare sufletească și conștiență – prin acceptarea și asumare a tot ceea ce atragem în viața noastră ca și consecințe firești a ceea ce gândim, exprimăm, alegem și facem.

Atunci când vom înțelege că, pentru a experimenta consecințe favorabile vieții și binelui nostru, este nevoie să exprimăm gânduri, atitudini și stări emoționale diferite ca polaritate energetică, a sentimentelor și atitudinii prin care am atras consecințele nefavorabile vieții – vom renunța la a mai exprima nemulțumiri, judecăți sau învinuiri, înlocuindu-le cu a exprima doar ceea ce ne place și alegem să iubim.

Împăcându-ne cu ceea ce suntem, avem, experimentăm și alegem să facem vom elimina sursa nemulțumirilor și a nefericirii noastre. Când o vom face asta, vom putea vorbi în mod autentic și deschis despre propria experiență și cale a fericirii, materializând ceea ce gândim și creăm mental, în armonie cu ceea ce exprimăm și alegem să facem pentru a dobândi.

Pentru a trăii în mod autentic experiența propriei fericiri, este nevoie să trecem în prealabil prin experiența nefericirii și apoi să alegem în mod conștient să ne vindecăm pe deplin de ea.

Cu certitudine, dacă ne vom limita doar la a ne declara fericirea, însă, și de vom fi preocupați în continuare cu a ne satisface orgoliile și ego-ul minții, rămânând cramponați în problemele celorlalți, în neîmpăcările noastre sau în injustețea, rătăcirea sau nefericirea lumii – nu vom fi capabili să ne vedem propria nefericire.

Printre-o atitudine a mulțumirii, acceptării, asumării și a toleranței – vom permite Sinelui nostru Spiritual să înțelegem adevărul inimii, ori de câte ori mintea încearcă să ne abată atenția de la propriile carențe, erori și greșeli, etc, prin iluzii și gânduri temătoare pline pline de negativitate – căutând să ne inducă nevoia de a scoate în evidență carențele, greșelile și slăbiciunile celorlalți.

Ignorând adevărul inimii în favoarea ”dreptății” minții și a convingerilor noastre subiective, bazate pe experiența erorilor și pe neîmplinirile noastre – nu vor face altceva decât să ne exprimăm în fața lumii și a lui Dumnezeu, propria nefericire, necredință, neîncredere în sine și neputința de a iubi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DREPTATE SI NEDREPTATE
– Chiar vrei sa ai dreptate?
– Nevoia de a avea dreptate
– Dreptate şi nedreptate
– DANSUL CU TRECUTUL

Bună dimineața
și o duminică binecuvântată de grația vibrației luminii, care să vă îmbie gândurile și pașii prin lumina adevărului inimii și prin suava frumusețe a bucuriei, prețuirii, recunoștinței și iubirii, pentru tot ceea ce sunteți, experimentați, simțiți, primiți, dăruiți și trăiți!

Vă doresc o zi a îngăduinței, păcii și liniști sufletești, în care să înțelegeți că percepția ”dreptății și ”nedreptății”, și delimitarea gândurilor voastre de ceea ce vă rănește sau nu iubiți în mod autentic, ține exclusiv de perspectivele minții și a Spiritului nostru.

A privi în lăuntrul nostru, irealitatea creației mentale zămislită prin frici sau a alege să vedem realitatea noastră înconjurătoare prin prisma adevărului inimii, înseamnă a ne îngădui în mod conștient și lucid, neinfluențați emoțional, între două posibile realități, pe cea care ne împlinește în mod real viața, umplându-ne sufletul de dragoste, împăcare și bucurie.

Când înțelegem că, NOI suntem cei ce materializăm iluziile și creațiile minții, transformându-le în realități palpabile în plan fizic prin puterea cu care le înzestrăm la nivel emoțional, prin propriile gânduri, percepții, atitudini și crezuri – vom putea deveni responsabili pentru sentimentele, gândurile, obiceiurile și convingerile pe care le hrănim…, și pentru viața pe care inconștient sau conștient, alegem să o trăim.

Pentru că noi suntem cei care stabilim ”măsura” negativității” sau a ”pozitivității” noastre, privind modul în care alegem să percepem lumea în care trăi și să ne judecăm trăirile și oamenii ce ne intră în viața noastră, în raport cu convingerile, prejudecățile, așteptările, suferințele, cunoașterea și experiențele noastre anterioare, noi suntem și cei care alegem să perpetuăm sau nu situații și stări de fapte, ce nu ne convin.

De nu ne place sau ne convine ceea ce experimentăm, alegem, gândim, simțim sau trăim, putem oricând să ne schimbăm atitudinea față de noi, față de semeni și față de propria viață, până când putem iubi sau accepta ceea ce vedem și trăim. Pentru asta avem nevoie de valorile noastre lăuntrice, de puterea de a crede în noi, și de capacitatea de a prețui și a ne arăta recunoștința pentru darurile noastre și pentru ceea ce alegem să iubim.

A lăsa ca injustețea lumii, răutatea din oameni, nedreptatea sau inechitatea socială sau propriile furii, să ne contamineze mintea sau să ne deformeze percepțiile, gândurile și emoțiile, dar și să ne afecteze fizic, emoțional și psihic – denotă faptul că NU NE IUBIM.

Până nu vom înțelege că, la nivelul nostru subconștient, alegerile pe care le facem, sunt simple reacții emoționale și instinctuale, luate în mod automat și aleatoriu, în funcție de necesitățile noastre fizice, de interesele și nevoile noastre programate mentale prin atașamentele, prejudecățile și convingerile e care le hrănim – vom continua să ne cedăm puterea și controlul asupra vieții noastre, minții și manipulării ei.

Pentru a ieși din cercul vicios al suferințelor, neîmplinirilor și a neîmpăcărilor noastre, este esențial să ne întărim spiritul și conștiința prin atitudinea firească a gândurilor și emoțiilor pozitive, hrănite prin alegeri și crez.

Desigur, este firesc ca atunci când consecințele alegerilor și a reacțiilor noastre instinctuale, induse prin programe mentale potrivnice unei vieți favorabile și împlinite, ne nemulțumesc – să fim supuși subiectivității decizionale și unei doze însemnate de subiectivism, iraționalitate, superficialitate, imaturitate emoțională și inconștiență spirituală.

Ceea ce nu e firesc, este faptul că, în mod inconștienți ne cedăm puterea minții și ne supunem iluziilor , supărărilor, nemulțumirilor și fricii cu care ne manipulează . Nu e firesc să renunțăm la a ne desăvârși ființa, spiritul și conștiința, abordându-ne dreptul de a iubi, a ne lăsa iubiți și a fi fericiți, alegând să ne chinuim viața experimentând-o doar din perspectivele percepțiilor, gândurilor, emoțiilor și atitudinilor noastre negative.

Ne-am născut pentru a învăța lecția prețuirii, a cumpătării, a iertării și a toleranței… și prin ele să învățăm să ne respectăm valorile, să credem în noi și în ele. Astfel, putem învățăm să iubim și să credem în dreptul nostru de a fi în permanență fericiți.

Prețuind tot ceea ce deja suntem, avem, facem și primim – vom trăi experiența abundenței noastre fizice și sufletești, în lumina iubirii ce izvorăște din adevărul inimii. Astfel, acumulând valoare și iubire în inimile noastre, vom putea să ne dăruim vieții și să dăruim la rândul n0stru energie și valoare, prin iubire și celor ce pot prețui lumina ce ne învăluie și darurile ce le oferim din propria abundență sufletească.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Chiar vrei sa ai dreptate?
– Nevoia de a avea dreptate
– Dreptate şi nedreptate
– SEPARARE SAU UNIRE
– SCOATEREA MASTII

Adevărul ascuns în ochi – Conferinţa din 12.02.1938 (Paris)

Maestrul ne-a dat de asemenea următoarea regulă: plasează bunătatea ca bază a vieţii tale, dreptatea ca măsură, înţelepciunea ca limită, iubirea ca desfătare şi adevărul ca lumină. Dacă reflectezi la sensul acestor sfaturi, le vom găsi foarte adevărate.
Bunătatea este o bază pe care trebuie să se aşeze totul. Deşi edificiul este frumos şi inteligent, dacă bunătatea nu îl susţine, el se va prăbuşi.
Dreptatea este o calitate care dă adevărata măsură a lucrurilor, ea ne permite să le distingem şi să le apreciem.
Iubirea este cea care dă savoare vieţii. Chiar dacă posedăm mari bogăţii, cunoştinţe intelectuale şi glorie, fără iubire viaţa ne pare insipidă.
Înţelepciunea este o limită, cea care ne permite să apărăm calităţile bune pe care ni le-a dat Dumnezeu împotriva acţiunii forţelor negative şi a tuturor duşmanilor vizibili şi invizibili. Dacă înţelepciunea lipseşte, animalele vor pătrunde şi vor devasta grădina vieţii noastre.
Adevărul este lumina care ne luminează calea. Fără el ne aflăm în plin întuneric, în minciună şi greşeală.

Cele cinci virtuţi sunt necesare pentru buna noastră dezvoltare. Din nefericire, foarte puţini oameni cunosc actualmente legătura existentă între virtuţi şi organismul uman. Adevărata ştiinţă stă cu toate acestea în cunoşterea acestei legături, la fel ca toate succesele, toate reuşitele din viaţă. Bunătatea este legată de picioare, dreptatea de braţe şi mâini, iubirea de gură, înţelepciunea de urechi şi ochii de adevăr. […]

Citeste sau descarca restul conferintei Maestrului Aivanhov
[PDF] Omraam Mikhael Aivanhov – conferinta din 12.02.1938 – Adevarul ascuns in ochi

In sistemul, cultura si educatia de care am “beneficiat”, motorul care sta la baza comunicarii, alegerilor si experientelor noastre a ajuns sa fie sintagma “nu sunt destul de bun”. De aici pleaca un legamant ascuns pe care l-am facut candva, acela de a fi nefericiti. Astfel ajungem sa cream drame, sa judecam, sa ne aparam puctul de vedere, sa fim mereu in aparare, sa ne plangem, sa avem asteptari, sa ne luptam pentru a obtine controlul, sa iesim in evidenta, sa ravnim, sa ne infatuam, sa avem ambitii din ce in ce mai mari, etc. Totul pentru a demonstra ca suntem buni de-ajuns. De fapt, totul are scopul de a obtine atentie.

De teama ca din nou am putea sa ne simtim mici si neinsemnati, suntem mereu in aparare. Devenim din ce in ce mai destepti si astfel avem din ce in ce mai multe convingeri de aparat. Interpretam orice observatie ca si cand ar fi un atac, un afront, o invalidare. Ne temem sa nu fim din nou raniti, asa cum am fost candva, atunci cand am si hotarat ca nu suntem suficient de buni, de frumosi, de destepti, de demni de atentie.

Citeste articolul integral aici

Recomandam urmatoarele articole:
– Nevoia de a avea dreptate
– Dreptate şi nedreptate
– Orgoliul fin si foarte fin
– Prietenia
– Tacerea

Cuvinte de intelepciune – 20 noiembrie 2014

Nevoia noastră de a avea dreptate înseamnă să admitem că suntem egocentrici şi mulţumiţi de noi sau, din contra, ne consideram frustrati. Cineva care are nevoie să aibă dreptate, rareori o şi are – şi, atunci când are dreptate, asta îl costa mult pe el şi pe ceilalţi.

Îngâmfarea şi mândria stau în calea trezirii noastre. Ele scurtcircuitează procesul nostru de creştere.

Atunci când suntem prea atraşi de ceea ce ştim, uităm că, de fapt, nu ştim prea multe. Începem să ne luăm mult prea în serios. Şi asta înseamnă că avem mai puţini prieteni şi mai puţină pace a minţii. Dacă vrem să trăim mai paşnic, trebuie să recunoaştem că nevoia noastră de a avea dreptate este un semn de imaturitate intelectuală şi de slăbiciune emoţională. Aceasta nu-i foloseşte nevoii noastre de a evolua, sau de a ne împlini în relaţiile noaste cu ceilalţi.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Dreptate şi nedreptate
– Omraam Mikhael Aivanhov – Iubirea si sexualitatea
– Înainte de gând
– Neville Goddard – Indrazneala nerusinata
– Omraam Mikhael Aivanhov – Scoala initiatica

Cuvinte de intelepciune – 18 noiembrie 2014

Dreptatea, cinstea şi egalitatea sunt, adeseori, greu de sesizat. Noi nu venim în lumea aceasta cu aceeaşi cantitate de talent sau de resurse. Faptele noastre bune nu sunt neapărat răsplătite, nici greşelile noastre nu sunt întotdeauna corectate în această viaţă. Dacă există un fel de dreptate spirituală, ea nu este aşa cum ne aşteptam noi. Unii dintre cei mai amabili şi mai generoşi oameni se îmbolnăvesc de cancer şi mor, iar unii dintre cei mai violenţi şi mai abuzivi oameni scapă, aparent fără să păţească ceva.

Dumnezeu nu are o forţă poliţienească, nici un detaşament de atac – aşa că, dacă tu cauţi un soi de dreptate echitabilă sau cauzală, e posibil să fii dezamăgit. Dar dacă priveşti lucrurile în perspectivă, vezi că modul nostru de a gândi şi faptele care izvorăsc din el ne ajung, în final, din urmă. Un lup nu este fericit să poarte o veşnicie haine de oaie.

Ceea ce se află în minte iese, în cele din urmă, afară. Nu poate fi ascuns la nesfârşit. În cele din urmă, puii se întorc acasă, la cuib. Nevăzutul devine vizibil. Păcatul nu mai poate fi deghizat în haine frumoase făcute din bani, putere, privilegiu sau autoritate.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Înainte de gând
– Indrazneala nerusinata
– Scoala initiatica
– Astrologia Initiatică – Planetele si zodiacul
– Omul care nu credea in iubire