“S-a întâmplat ca, în nişte clipe de descurajare, unii artişti să-şi distrugă unele opere. Este normal să nu fii niciodată pe deplin mulțumit de propriile creații, dar de ce să le distrugi? Nu numai că acești artiști şi-au făcut rău lor înşişi, dar ei au lipsit omenirea de ceva măreţ, frumos. Motivaţia gestului lor rezidă în faptul că s-au concentrat prea mult asupra lor înşişi, asupra greutăţilor, neliniştilor, chinurilor lor. Ei nu au ştiut să-şi depăşească limitele eului propriu pentru a intra în contact cu tot ce este bun şi frumos la oameni şi în natură. Numai această atitudine i-ar fi putut ocroti, împiedicându-i să-şi îndrepte nemulţumirea împotriva creaţiei lor.
Asemenea acestor artiști, spiritualiștii pot trece prin nişte perioade de descurajare, deoarece ei străbat o cale dificilă şi pot fi tentați să-și renege angajamentul. Să se minuneze în faţa creaţiilor Domnului, să se minuneze de slujbașii săi, iar această uimire îi va pune la adăpost de tristețea și disperarea provocate de propriile imperfecțiuni.”
Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov
Gândul zilei de 5 decembrie
Recomandam urmatoarele articole:
– Descurajarea – inspirată de slăbiciunile noastre. O metodă de a le depăși
– Gândul – trebuie să se impună senzației în clipele de oboseală și descurajare
– Descurajarea – cum poate deveni un izvor de energii
– Descurajarea – o iarnă înaintea primăverii
– Descurajarea – o iarnă după care revine primăvara