conferinta tagged posts

Va prezentam astazi seria completa de 8 dezbateri publice pe care marele invatator al umanitatii care a fost Jiddu Krishnamurti le-a sustinut la Madras, in India, in anul 1979. Vă oferim toate cele 8 discursuri, fiecare dintre ele de aproximativ o oră și jumătate, traduse în limba română. Filmele sunt preluate de pe antiiluzii.blogspot.com, și pe această cale mulțumim echipei și traducătorului pentru aceste materiale excepționale!

Dezbaterea publica nr. 1/8

Dezbaterea publica nr. 2/8

Dezbaterea publica nr. 3/8

Dezbaterea publica nr. 4/8

Dezbaterea publica nr. 5/8

Dezbaterea publica nr. 6/8

Dezbaterea publica nr. 7/8

Dezbaterea publica nr. 8/8

Adevărul ascuns în ochi – Conferinţa din 12.02.1938 (Paris)

Maestrul ne-a dat de asemenea următoarea regulă: plasează bunătatea ca bază a vieţii tale, dreptatea ca măsură, înţelepciunea ca limită, iubirea ca desfătare şi adevărul ca lumină. Dacă reflectezi la sensul acestor sfaturi, le vom găsi foarte adevărate.
Bunătatea este o bază pe care trebuie să se aşeze totul. Deşi edificiul este frumos şi inteligent, dacă bunătatea nu îl susţine, el se va prăbuşi.
Dreptatea este o calitate care dă adevărata măsură a lucrurilor, ea ne permite să le distingem şi să le apreciem.
Iubirea este cea care dă savoare vieţii. Chiar dacă posedăm mari bogăţii, cunoştinţe intelectuale şi glorie, fără iubire viaţa ne pare insipidă.
Înţelepciunea este o limită, cea care ne permite să apărăm calităţile bune pe care ni le-a dat Dumnezeu împotriva acţiunii forţelor negative şi a tuturor duşmanilor vizibili şi invizibili. Dacă înţelepciunea lipseşte, animalele vor pătrunde şi vor devasta grădina vieţii noastre.
Adevărul este lumina care ne luminează calea. Fără el ne aflăm în plin întuneric, în minciună şi greşeală.

Cele cinci virtuţi sunt necesare pentru buna noastră dezvoltare. Din nefericire, foarte puţini oameni cunosc actualmente legătura existentă între virtuţi şi organismul uman. Adevărata ştiinţă stă cu toate acestea în cunoşterea acestei legături, la fel ca toate succesele, toate reuşitele din viaţă. Bunătatea este legată de picioare, dreptatea de braţe şi mâini, iubirea de gură, înţelepciunea de urechi şi ochii de adevăr. […]

Citeste sau descarca restul conferintei Maestrului Aivanhov
[PDF] Omraam Mikhael Aivanhov – conferinta din 12.02.1938 – Adevarul ascuns in ochi

Când simţiţi că materia şi condiţiile exterioare sunt apăsătoare şi vă îngrădesc, atunci conştiinţa voastră a coborât foarte jos, presiunea exterioară a crescut. Dacă vă simţiţi însă veseli, liberi, plini de forţă, înseamnă dimpotrivă că aţi urcat foarte sus pe munte. Cel care crede în puterea spiritului va vedea din ce în ce mai mult cum se ameliorează condiţiile sale de viaţă, în timp ce acela care crede că materia trebuie fatalmente să distrugă spiritul, va fi prima victimă a opiniei sale, fiindcă se situează el însuşi în cele mai rele condiţii. În realitate,
cele două filozofii sunt exacte şi adevărate. În funcţie de punctul de vedere adoptat, se alege realizarea uneia sau alteia.
Să studiem puţin natura cunoştinţelor ce le primim în fiecare zi. Foarte des aceste cunoştinţe rămân pe un plan teoretic… În Bulgaria, se povesteşte istoria unui episcop care vorbea minunat despre milostenie. El nu înceta să repete cuvintele: “cel care are două cămăşi nu trebuie să ezite să dea fratelui său mai sărac decât el”, pe un ton atât de patetic şi cu un astfel de tremurat în voce încât toţi auditorii vărsau lacrimi. Într-o zi, soţia acestui episcop a asistat la predica soţului său şi a fost emoţionată profund de cuvintele lui. Or, episcopul avea două cămăşi. Revenind acasă, soţia sa deschise imediat dulapul, luă cea de-a doua cămaşă şi o dădu unui sărac care trecea pe acolo. Soţul se întoarse de la biserică şi a dorit să se schimbe; a deschis dulapul şi, negăsindu-şi cea de-a doua cămaşă, o chemă pe soţia lui care îi mărturisi că a dat-o. Episcopul deveni furios. “Cu toate acestea, îi spuse soţia lui, tu însuţi ai spus că cel care are două cămaşi nu trebuie să ezite să dăruiască una. – Femeie proastă, răspunse soţul, am spus asta pentru ceilalţi, nu pentru noi”. […]

Citeste sau descarca restul conferintei Maestrului Aivanhov

[pdf] Conferinta din 1938.02.05 – Cereti si vi se va da – cautati si veti afla – bateti si vi se va deschide

conferinta din 1938.01.29

Cel care are obiceiul să abuzeze de hrană şi băutură, creează încet-încet în el o astfel de stare de obstrucţie încât devine somnolent, greoi, toropit. Toate simţurile sale se atenuează, inteligenţa sa se întunecă, voinţa sa slăbeşte, pasiunile sale cresc. La fel se întâmplă şi în celelalte planuri. Când ne hrănim prea mult în planurile astral şi mental, adică în planurile sentimentelor şi gândurilor obişnuite, tot ce este mai subtil în suflet şi natură ne scapă şi rămâne în afara conştiinţei noastre; şi chiar dacă toţi Marii Maeştri ar veni să ne înveţe înţelepciunea lor, nu am înţelege şi nu am simţi nimic…
Tocmai în timp ce posteam, am constatat că puteam să mă dedublez uşor: ieşeam din corpul meu fără dificultate atingând regiuni mai subtile; în timp ce, când am reînceput să mă hrănesc, mi-a fost mai greu.[…]

Citeste sau descarca intreaga conferinta a Maestrului Aivanhov

https://copy.com/icc3ybQEXxSg6MQ2

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Noul Ierusalim

Conferinţa din 25.08.1985
A

Lectura meditaţiei zilei

Dacă lăsaţi iarna uşa deschisă, căldura se pierde şi întreaga casă începe să îngheţe. Dar dacă uşa este închisă, căldura devine insuportabilă. La fel trebuie să ştim cum să ne deschidem sau să ne închidem “uşile” lumii noastre interioare. Cum să păstrăm căldura, bucuria, lumina? Cum să ne păstrăm bogăţiile spirituale? Închizând uşile ce ne conduc în lumea de jos, cele prin care alunecă spiritele întunericului. Două persoane se ceartă în camera de alături, dar închizând repede uşa veţi putea diminua zgomotul. Ştiţi ceea ce trebuie să faceţi în planul fizic, dar în planul astral lăsaţi uşile larg deschise. Urechile sunt uşi către planul astral şi trebuie să învăţaţi să le închideţi, în loc să vă lăsaţi deranjaţi şi chiar distruşi complet. Cabala vorbeşte despre cincizeci de porţi pe care discipolul trebuie să le deschidă: porţile lui Binah, porţile Inteligenţei. Dar când Cei douăzeci şi patru de Bătrâni văd că voi nu ştiţi când să deschideţi sau să închideţi porţile, atunci ei hotărăsc că nu a venit încă vremea să deschidă pentru voi porţile înţelepciunii.

Ce să înţelegem dragii mei din cele de mai sus? Uşi, numai uşi pe care să le deschidem sau să le închidem. Prea multe uşi!… În continuare, vă voi arăta ce se ascunde în spatele acestor lucruri, în aparenţă obişnuite şi nesemnificative. Observaţi, încă o dată, că în natură totul se leagă: latura fizică, materială, tangibilă, este o expresie, o carte deschisă ce poate descifra tot, fiind o reflectare a ceva din lumea invizibilă, a ceva ce este plin de inteligenţă, de simţire, de profunzime. Dar nimeni nu se ocupă de aşa ceva, lucrurile rămân cum sunt, nu se descoperă şi nu se interpretează nimic, nu se avansează şi astfel problemele rămân nerezolvate.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Omul va regăsi Paradisul apropiindu-se de lumina, de caldura şi de viaţa soarelui

Conferinţa din 11.08.1985

B
Acum, ia să vedem ce se întâmplă în lume? Ei bine, tot felul de lucruri, dar de o violenţă nemaipomenită, mereu explozii, catastrofe, incendii, niciodată, parcă, nu a fost ca acum, iar lumea întreagă se simte neputincioasă ca să poată opri aceste lucruri. Televiziunea ne arată zilnic asasinate în toate ţările, incendii… Eu v-am profetizat toate acestea, cu ani în urmă…, v-am spus că vor veni furtuni, inundaţii, incendii, că vor fi…, pentru că cele patru elemente sunt revoltate de prostia, de răutatea, de cruzimea omenească, care devorează totul, care nu mai respectă nimic, nimic din ce era sfânt pentru oameni; nu, astăzi oamenii vor să întineze tot, să domine tot, să distrugă totul în calea lor şi atunci, bineînţeles, cele patru elemente se vor revolta. Aşteptaţi, veţi vedea ceea ce este de văzut: va fi foamete, vor fi lucruri nemaipomenite care se vor produce, cu căldura, cu frigul, cu vegetaţia; da, lucruri nemaipomenite…
Fiindcă cele patru elemente sunt atotputernice pentru a da lecţii oamenilor. Iar când profetizez câte ceva, mai devreme sau mai târziu, acest lucru se realizează! Eu nu doresc acest lucru, dar aşa se va întâmpla.
Iată, tocmai am primit o scrisoare formidabilă, am rămas uimit, încântat de inteligenţa cu care a fost scrisă, o scrisoare scrisă pentru Preşedintele Republicii, Francois Mitterand. Găseam aici cum trebuie să ne situăm împotriva războiului, a armamentului, erau sfaturi bune, analize, păreri, cu adevărat minunate. Iar sora care a scris aceasta a primit o scrisoare-răspuns de la Preşedintele Mitterand (Preşedintele Franţei din anul 1985) în care se explica că se fac eforturi magnifice împotriva tuturor celor relatate, dar erau argumente stupefiante, argumente convingătoare, peste tot se întâmplă aşa. În ciuda acestor explicaţii, înarmarea continuă, pregătirea războiului continuă. De ce oare se întâmplă aşa? Eu ştiu de ce şi voi încerca să vă explic puţin.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Postul

Conferinţa din 30.01.1945 (Sèvres)

Conferinţă improvizată (note stenografiate)

Ştiţi că, atunci când mâncaţi, organismul vostru absoarbe tot ceea ce îi este util şi încearcă să se debaraseze de ceea ce îi este străin sau distructiv. Dar organismul nu este întotdeauna capabil să elimine, fie pentru că l-aţi supraîncărcat, fie pentru că hrana absorbită conţine prea multe impurităţi. În acel moment se acumulează deşeuri în diferite organe şi sunt supraîncărcate, îndeosebi intestinele.
Cum să deosebim hrana pură de cea impură? Există un criteriu: hrana care se alterează uşor sau aceea care lasă un mare număr de resturi în organism nu este pură; nu este suficient să fie bine spălată şi bine pregătită. Numai hrana care nu putrezeşte rapid este pură: de exemplu, fructele care se conservă mult timp (unele chiar luni de zile!) şi legumele, în timp ce carnea nu se conservă aproape deloc. Fructele sunt deci hrana cea mai pură. Putem spune că alimentele care primesc multă energie solară sunt pure, desigur şi fructele, care sunt expuse continuu la soare şi la aer, sunt alimentele cele mai pure.
Dar chiar dacă este pură, hrana lasă deşeuri în organismul nostru şi de aceea Iniţiaţii ne-au sfătuit mereu să postim pentru a-şi elibera corpul fizic de impurităţile pe care le-a depozitat. De altfel, postul este o metodă pe care o învăţăm de la natură. Observaţi animalele. Când sunt bolnave, ele postesc instinctiv: se ascund undeva, găsesc o iarbă care le va provoca purgaţie şi se vor vindeca. Într-un alt domeniu, atunci când vedem praful depus pe mobile şi pe obiectele din casă, ştim că trebuie să le curăţăm. Dar când este cazul să înţelegem că propriul organism trebuie să suporte o asemena curăţenie cel puţin o dată pe săptămână şi că milioane de muncitori, care sunt celulele organismului nostru, au uneori nevoie de concediu, atunci refuzăm. Aţi remarcat că anumite boli se manifestă prin febră, ochii care încep să lăcrimeze, nasul care curge, mici erupţii ce acoperă pielea… Este o purificare. Dar omul este atât de încăpăţânat încât refuză să se purifice pe sine şi organele sale sunt deci obligate să facă această lucrare în locul lui.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Izvorul

Conferinţa din 10.04.1966 (Sèvres)

Conferinţă improvizată

Pagina scrisă de Maestrul Peter Deunov, pe care v-am citit-o adineauri conţine o idee foarte importantă asupra căreia doresc să revin. El spune: “Dacă eşti un izvor, vei cânta şi te vor auzi de departe, vei fi însufleţit, vei ţâşni; dar dacă eşti o cisternă, vei rămâne calm şi liniştit. Viaţa cisternei este frumoasă, dar mai frumoasă este viaţa izvorului. Izvorult ţâşneşte continuu, el udă iarba, copacii şi stinge setea călătorului obosit”.
V-am vorbit deseori despre izvor, şi nu numai despre micul izvor de munte, ci despre acest izvor mult mai important, izvorul unic: soarele. Dar eu nu vă voi da imaginea cisternei ca fiind opusă izvorului; am luat o imagine mai negativă decât aceasta: mlaştina, pentru că într-o cisternă există totuşi apa curată, potabilă, în timp ce apa mlaştinii este plină de murdării şi nu putem bea. Dacă puteţi aprofunda conţinutul acestor două imagini, mlaştina şi izvorul, şi semnificaţia lor magică, veţi înţelege multe lucruri.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Galvanoplastia spirituală trebuie răspândită

Conferinţa din 29.09.1984

Lectura meditaţiei zilei

Stă scris în Evanghelii că: Într-o zi lui Iisus i se făcuse foame şi, zărind un smochin care nu avea decât frunze, fiind lipsit de fructe, deoarece nu era vremea smochinelor, enervat, el îl blestemă, iar smochinul s-a uscat. Dacă interpretăm, această anecdotă, cuvânt cu cuvânt ne putem întreba dacă Iisus era, cu adevărat, bun şi drept. Trebuie să înţelegem că smochinul nu reprezintă aici, cu adevărat un arbore, ci fiinţa omenească. Pentru fiinţa omenească nu există anotimp, oricând trebuie să fie în stare să dea fructe, adică gânduri şi sentimente luminoase, căci Domnul poate coborî oricând, El nu aşteaptă vreun anotimp, nu se anunţă dinainte; iar acest arbore, care este omul, trebuie să aibă fructe, altminteri spiritul îl va părăsi, iar această părăsire va fi un blestem, omul se va usca, îşi va pierde viaţa, forţele, de aceea va trebui să muncească, pentru a produce mereu fructe în intelectul său, în inima sa, în sufletul şi spiritul său.

Cum ştiţi deja, dragii mei, eu nu aleg niciodată meditaţia zilei, “alţii” o fac în locul meu şi, uneori, sunt mirat să văd această pagină, cu conţinut straniu, despre smochin. Dacă ne gândim acum cine era Iisus, ce măreţie avea, ce nobleţe avea, sfătuind să ne iubim duşmanii, ne uimim cum s-a enervat în faţa unui, arbore, deoarece nu avea fructe, blestemându-l chiar. Eu nu cred aceasta. Cum a apărut scris acest lucru, este cu adevărat extraordinar! El, care nu blestema niciodată, ci binecuvânta numai, din contra, înseamnă că nu s-a putut stăpâni! Deci, atunci când nu ne stăpânim, nu putem comanda spiritelor să asculte.
Vedeţi, dar, câte lucruri sunt simbolice în Evanghelii care trebuie descifrate, iar eu v-am prezentat pasaje, care nu au fost explicate niciodată de două mii de ani, lucruri, în aparenţă, de necrezut, lipsite de sens. Ca de exemplu atunci când spune: “…Este mai uşor să treacă o camilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împăraţia Domnului”, când această poartă este imensă! Nimeni nu a interpretat acest lucru, de două mii de ani; la fel în cazul celor cinci fecioare nechibzuite şi al celor cinci fecioare înţelepte care, neavând ulei, nu au fost primite! Ei, ce crud este, deoarece lumina se găsea jos, în sală… La fel şi cu ispravnicul necredincios, Iisus luându-i apărarea şi condamnându-l în acelaşi timp. Acestea au fost toate explicate, şi apar pline de sens, de profunzime şi de adevăr.
Acum, cum nu era vremea fructelor, cum se putea cere unui copac să aibă fructe?

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Şcoala Iniţiatică

Conferinţa din 15.09.1984

Lectura meditaţiei zilei

Pămantul este o şcoală în care am intrat din mai multe motive, dar în principal pentru a ne achita de datoriile pe care le-am contractat în încarnările noastre precendente; de asemenea, pentru a înţelege situaţia în care ne găsim; şi în sfârşit, pentru a ne perfecţiona în toate domeniile. Majoritatea oamenilor, care nu ştiu nici măcar pentru ce au venit pe Pământ, nici ce trebuie să facă aici, se mulţumesc să mănânce, să bea, să doarmă, să se distreze, să se certe. În timp ce acela care este luminat, ştie că trebuie să se elibereze de karmă şi să lucreze pentru a se perfecţiona; apoi, el încearcă să înţeleagă de ce este într-o anumită ţară, într-o anumită familie, într-o anumită epocă şi ce i se cere; în sfârşit, el se străduie să dezvolte (în el însuşi) toţi germenii calităţilor şi virtuţilor pe care Creatorul i-a sădit în el de o eternitate. Iată de ce o Şcoală Iniţiatică este atât de indispensabilă. Nu este nimic mai presus decât lumina pe care ea o aduce discipolului asupra sensului vieţii pământeşti.

În această pagină, dragi fraţi şi surori, totul este atât de limpede, că nu merită să cheltuim timp şi iar timp pentru a vă explica. Această pagină conţine tot. De altfel vă amintiţi că v-am vorbit, deja, de acest subiect de ani. Desigur, sub diverse forme, fără să repet exact aceleaşi subiecte; dar simt deja, totuşi, că fraţii şi surorile au o limpezime, o lumină în suflet, în inima, în mintea lor în ceea ce priveşte felul în care trebuie să trăiască, să se poarte, să gândească, să se hrănească, să respire, să iubească şi chiar despre modul în care să aducă copii pe lume. Totul este limpede. Şi dacă sunt pe aici, pe colo, fraţi şi surori care nu sunt la curent, deşi totul a fost explicat în amănunţime, atunci nu mai este vina mea. E pentru că au fost alte lucruri în viaţa lor, în ocupaţiile lor, alte atracţii, alte treburi, alte activităţi şi nu au avut timp să arunce o privire asupra acestor subiecte. Dar cred, cu toate acestea, că dacă repet, dacă explic din nou anumite subiecte, anumite puncte, asta n-o să vă facă rău şi n-o să vă inducă în eroare. Dacă acceptaţi, voi arunca din nou o luminiţă.