Bună dimineața!
Fie ca azi, să fie pentru fiecare, o zi a vindecării inimii și a trezirii conștiinței, în care să ne readucem aminte de miracolul lumii și a iubirii divine din noi. Prin ele, Dumnezeu ne dăruiește grația frumuseții și dovada prezenței sale, prin miracolul suavei și eternei sale îmbrățișări.
Atunci când vom deveni conștienți de faptul că darurile care ne-au fost oferite în viață – nu ne aparține doar nouă, ci ele aparțin tuturor celor pe care avem curajul să-i îmbrățișăm cu iubirea noastră – vom dobândi prețuirea lor.
Când vom ști să vedem și să prețuim miracolul divin din darurile noastre, trăite sau primite prin lucrurile, evenimentele și persoanele ce ne intră în viață – vom ști să evităm risipa valori lor și pierderea prin ele a frumuseții și integrității noastre sufletești.
Până când însă, nivelul nostru de conștiință, de conștientizare, de înțelegere și de recunoștință pentru valorile noastre sufletești, nu va fi unul ce să ne îngăduie prețuirea propriei viați și a darurilor din ea – nu vom putea fi nici fericiți și nici împlini.
Trăind în nefericire și ne iubire – nu vom putea vedea, recunoaște și înțelege, nici valoarea propriei vieți și nici valorile sufletești ale celor ce ne iubesc.
A da prilej minții să ne sădească în suflet sentimentul vinovăției, prin nemulțumire, negativitate, neîmpăcarea, regrete, neliniști, frici, neasumare, iresponsabilitate, etc – înseamnă a ne vlăgui inima de iubire și sufletul de frumusețe risipind prin neliniști, regrete și neîmpăcare, părțile sale.
A ne înăspri viața prin negativitate și a ne închide din egoism inima iubirii, alegând să trăim într-un soi de promiscuitate ce ne ține spiritul prizonier al minții – înseamnă a ne condamna la o viață trăită prin experiența sărăciei, a suferințelor, a neîmplinirii, a lipsurilor și a frustrării izvorâte din lipsa curajului de a iubi!
Nimic din ceea ce nu oferă inimi căldură, sufletului bucurii sau vieții, grație și spontaneitate, nu va sprijini nici ființa nici sufletul său și nici conștiința sa. Ne iubirea nu va face altceva decât să ne degradeze conștiința aservindu-ne sufletul tristeții și singurătății, măcinându-ne și erodându-ne ființa și viața din interior, prin regrete și neîmpliniri. va fi doar prilej de neîmpliniri și nemulțumiri pe cărările destinului și a vieții pe care o trăim.
A risca – și a fi pe deplin, noi înșine – și a lăsa la o parte așteptările pe care le au alții de la noi, va deveni prilej de eliberare a sufletului nostru, de încorsetarea în atașamentul de a ne condiționa fericirea și mulțumirea, de modul în care ne sunt sau nu, împlinite așteptările pe care la rândul nostru, le avem față de ceilalți.
A nu înțelege că viața pe care alegem să o trăim ține de arta de a învăța să ne iubii darurile și prin ele pe noi – înseamnă a nu înțelege rostul nostru în viața pe care trăim.
Până ce nu vom învăța să ne deschidem sufletul iubirii și să ne lăsăm inima îmbrățișată de ea, nu vom fi nici împliniți, nu vom ști nici să iubim și nici să ne lăsăm iubiți, asumându-ne dragostea în mod fizic, atât în trup cât și în suflet. A ne asuma iubirea înseamnă a fi responsabili față de propria viață, față de propriul suflet cât și față de viața și sufletul celui pe care ne angajăm să-l iubim.
Când vom înțelege și accepta că asumarea iubirii este esența vieții și calea prin care aducem liniște inimii și pace sufletului vom alege în mod conștient să prețuim și să redescoperim puterea recunoștinței și a bucuriei pentru darurile ce le primim și ne intră în viață, prin îngăduință divină.
Cât timp ne vom risipi darurile, ne vom risipi sufletul și viața, golindu-le de frumusețe și valoare. Conștiința ce se naște din iubire este singura cale divină, ce prin lumina sa ne poate scoate din labirintul întunecat al neîmplinirilor, al fricilor și al durerii.
Nu putem fi prezenți pe deplin în viața noastră, fără a ne ierta, fără a ne accepta experiențele, fără a ne elibera de frici și prejudecăți și fără a ne asuma în mod autentic și pe deplin iubirea.
Energia iubirii e ca un râu ce curge spre mare… Niciun stăvilar nu-i poate opri cursul, chiar de o va face temporal. Puterea energiei sale, va învinge mai devreme sau mai târziu obstacolele ce-i stau în cale.
Orice încercare de înfrâna energia iubirii înseamnă a nesocoti sau a dezechilibra rânduiala lui Dumnezeu. Când râul iubirii se revarsă, aduce lacrimi în sufletele celor ce încearcă să-i stea în cale, nesocotindu-i puterea.
Eliberându-ne mintea de frici, neasumări, prejudecăți, negativitate și nemulțumiri – nu-i vom mai permite nici să ne întoarcă împotriva inimii, manipulându-ne conștiința prin vinovății și nici să ne risipească din suflet iubirea.
Conștiința iubirii, este singura care poate învinge pseudo-conștiința minții născută din frici, neasumări și vinovății. Iubirea ne va învăța cum să ne învingem fricile pentru a ne asuma dragostea și viața și cum să vedem și să apreciem prin recunoștință și prețuire, frumusețea darurilor noastre și ale celorlalți.
Modul în care vom ști și vom înțelege să ne prețuim darurile, evitând să risipim energia și valoarea lor – ne va crește sau va scădea calitate vieții pe care alegem să o trăim.
Ocupându-ne mintea și timpul, cu a căuta scuze pentru ne iubirea și neasumarea iubirii noastră, motive pentru a hrăni și a exprima negativitatea, neliniștile, nemulțumirile, neasumările și ostilitatea sau a căuta justificări pentru neputința noastră de a fi fericiți – înseamnă a nu ne iubi și a crede că nu merităm să fim fericiți.
Iubirea înseamnă a înțelege și a manifesta prin tot ceea ce gândim , suntem, simțim, credem, alegem, prețuim, asumăm, experimentăm trăim, acționăm și facem dreptul nostru la fericire!
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– TREZIRE LA VIAȚĂ
– Apa – un sprijin pentru viața noastră spirituală
– DESPRE VIAȚĂ
– Viața afectivă – este în mare parte făcută din schimburi subtile
– A ne deschide – pentru a primi viaţa a tot ceea ce ne înconjoară
Read More
Category: 
Comments: 
