adevăr tagged posts

Bună dimineața
și un sfârșit de săptămână relaxant în care să vă hrăniți trupul și sufletul cu energia iubirii
Vă doresc claritate și pace lăuntrică, pentru a discerne și înțelege ”realitatea” dincolo de ”percepțiile”, ”dreptatea” și ”cunoașterea” liniară a propriei minți, ascultând de adevărul inimii precum și punctele de vedere ale celor din jur, raportate la ceea ce experimentați, trăiți și gândiți.

Când vom înțelege că, nimic din ceea ce credem sau dobândim ca ”adevăr” prin experiențe, convingeri, cunoașteri și trăiri – nu reflectă adevărul suprem – vom putea renunța la încrâncenarea de a ne impune dreptatea propriei minți sau de a ne hrăni nemulțumirile, insuficiențele, negativitatea, neliniștile și suferințele, în baza lor.

Pentru a ne vedea lumea, a ne conștientiza realitatea,dincolo de limitările cunoașterii, convingerilor, prejudecăților, fricilor, iluziilor și a nevoii de ”dreptate” ego-ului și a minții – este esențial să privim în lăuntrul nostru și în jur, nu doar din perspectiva nevoilor trupului și a minții, ci și din cea pe care ne-o oferă acceptarea perspectivei ”realității” celor din jur (bazată pe ”dreptatea” lor), respectiv, adevărului izvorât din abundența de adevăr și lumină a propriei inimi.

În ”lumina” clarități conștiinței sinelui nostru spiritual, dreptatea minții se dizolvă în adevărul inimii și astfel dobândim perspectiva dată de înțelegerea cunoașterii părții ei de adevăr.

Pentru a dobândi claritatea și esența vieți, e nevoie să ne privim lumea și semenii, prin spirit. Astfel vom înțelege conflictele noastre mentale și sufletești, ca o dualitate perceptuală, dată de perspectiva NEVOILOR programate a trupului și a minții, respectiv, respectiv, de cea a ABUNDENȚEI de lumină și de claritate, ce ne reflectă adevărul, prin planul sufletesc. a sufletului.

A dispersa conflictele noastre lăuntrice date de cele două perspective este esențial să înțelegem planul divin al creației și legile karmice la care cele două planuri se supun.

Când gândurile, sentimentele, percepțiile, alegerile, atitudinea și acțiunile, ne sunt conduse de nevoi, lăcomii, interese insuficiențe, fricile și nemulțumiri, cea ce exprimăm – este perspectiva dată de necesitățile fizice ș fiziologice ale trupului, respectiv de nevoile programate ale minții. Pentru a le hrănii, avem nevoie de energie.

Când inima ne este liniștită și sufletul împăcat, înseamnă că, la nivel mental, fizic și emoțional suntem mulțumiți și ne aflăm în abundența energiei luminii și planul nostru sufletesc.

Când planul mental și cel sufletesc sunt în armonie – suntem capabili să auzim atât vocea inimii cât și glasul spiritului, exprimând ”adevărul inimii”, văzut din perspectiva abundenței noastră sufletești. Acel adevăr devine atotcuprinzător, căci exprimă adevărul izvorât din inimile și sufletele a tot ceea ce e viu atât în lăuntrul micro universului nostru cât și în Universul din afară.

Când vom dobândi claritatea prin conștiința iubirii, vom putea înțelege realitatea, nu doar prin percepțiile cunoașterilor limitate ale minții, bazate pe certitudini și dovezi (setate deja în mintea voastră prin convingeri), ci și prin perspectiva înțelegerii și a a clarității sinelui nostru spiritual.

Detașându-ne de iluzia fricilor și condiționările minți, ne vom putea bucura de viață, trăind-o din perspectiva adevărului și a abundenței de lumină și iubire, a inimii. .

Fiecare nouă perspectivă pe care o dobândim – atunci când avem deschiderea de a empatiza cu semenii noștri prin manifestarea iubirii din sufletul nostru, este o nouă ocazie pentru a vedea și a accepta realitatea lumii și a trăirilor noastre sufletești, și prin suma percepțiilor și perspectivelor realității date de experiențele, cunoașterea, înțelegerea, trăirile, sentimentele, caracterul, convingerile, dreptatea, valorile, carențele, limitele, neliniștile sau bucuriile semenilor noștri.

Fiecare nouă perspectivă pe care o dobândim – ne va permite să ajungem mai aproape de adevăr și ansamblul său, prin capacitatea și înțelepciunea de a nu pierde lecții de viață (prin superficialitatea, ignoranța sau ne-prețuirea noastră) și a nu risipii experiențele de viață ale celorlalți (pentru dobândirea cărora nu trebuie să depunem efort sau să trecem prin suferințe).

A respinge înțelegerea vieții, și prin perspectiva dată de realitatea lumii și trăirilor sufletești ale celorlalți, ne va atrofia capacitatea de a înțelege, intui, discerne și raționa în mod eficient, ajung astfel să nu putem recunoaște, conștientiza, intui, înțelege sau prețui frumusețea și valorile (noastre sau ale celorlalți).

Atunci când fricile, invidiile, orgoliile, lăcomiile, nemulțumirile, negativitatea, ostilitatea, poverile, durerile, neîmplinirile, etc (izvorâte din imaturitatea noastră emoțională, din carențele spirituale și din sărăcia sufletească) – nu ne vor mai distorsiona percepțiile și realitatea – vom dobândi claritatea, privind și înțelegând lumea din perspectiva valorilor noastre sufletești. Ele ne vor definii vocația, harul, rostul, măreția, menirea și esența divină a sufletului nostru.

Iubirea dobândită prin trezirea conștiinței noastre Cristice, este singura energie ce ne oferă claritatea și lumina, prin credința în Duhul Sfânt, care ne călăuzește prin experiențele vieții, către deprinderea adevărului și înțelegerea realului nostru rost și destin, în experiența Pământeană și trupească (materială) a Spiritului nostru energetic, manifestat ca ”Ființă de Lumină”.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ADEVĂR ȘI IUBIRE
– ADEVĂRUL INIMII
– Lucrarea spirituală – constituie adevărata odihnă
– A-TI AUZI PROPRIUL ADEVAR
– Adevărurile spirituale – să le facem carne și os

Până când, în viziunea sau percepțiile noastre: succesul, bucuria, fericirea, prosperitatea financiară, etc, cuantificabile ca ”roade” ale vieții – vor fi exprimate sau catalogate la nivel mental și emoțional, exclusiv ca nevoi, interese, insuficiențe sau scopuri – cu certitudine, abundența lucrurilor materiale sau a stărilor care ne definesc mulțumirea, ne vom lipsi în planul fizic și mental, al trăirilor pe care le avem.

Lipsindu-ne în plan spiritual, de abundența energetică a emoțiilor pozitive, a entuziasmului, a pasiunii, încrederii de sine și a creativității – la nivel mental, emoțional și fizic – vom fi dominați de consecințele fricilor, negativității și neliniștilor noastre, induse ca efect, de sărăcia credinței și a iubirii din inimile și sufletele noastre.

Pentru a ieși din acest labirint ale fricilor, nemulțumirilor, insuficiențelor și nevoilor vieții – e nevoie să înțelegem acele adevăruri, care ne eliberează spiritul și conștiința de dominația minții și a iluziilor induse de ea, și-i redau abundența energetică și iubirea.

Cei care caută Adevărul, trebuie să-și descopere înțelepciunea în propria lor înțelegere, în propriile experiențe, în durerile și provocările prin care trec și în bucuriile pe care le trăiesc.

Când vom desluși Adevărul, și vom refuza să mai trăim captivi în convingerile ego-ului, în ”dreptatea”minții și în iluziile sale – ne vom elibera spiritul, vom dobândi conștiința iubirii, și prin ea, prin ea vom dobândi Lumina și claritatea înțelegerii.

Din momentul în care vom dori să căutăm înțelegerea și, vom dori să manifestăm în noi înșine acest Adevăr, vom deveni asemeni apelor, în veșnicia mișcării mării.

în viață vom avea momente de calm și de liniște, dar uneori vom fi totuși asemeni fluviilor tumultuoase, care se rostogolesc în jos spre mare și uneori se izbesc și de stânci, fără însă ca acestea, să le poată opri în drumul desăvârșirii menirii și împlinirii destinului lor.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ADEVĂRUL INIMII
– Lucrarea spirituală – constituie adevărata odihnă
– A-TI AUZI PROPRIUL ADEVAR
– Adevărurile spirituale – să le facem carne și os
– ADEVĂRATA IUBIRE

Dacă vrei să-ți înțelegi Adevărul inimii, trebuie doar să-ți eliberezi mintea de traume, frici și ne-iertări, pentru ca în lumina conștiinței – să poți vedea toate pietrele și buruienile poverilor inimii, care împiedică exprimarea măreției și frumuseții tale sufletești.

În inimile în care există îngustime de minte, limitare de iubire și întuneric sufletesc, Lumina și Adevărul, nu pot pătrunde.

Când vei dorii să ieși din întuneric, e suficient să-ți ridici fruntea și privirea spre Nemărginirea Cerului și să-ți dai la o poarte vălul de frică al inimii. Astfel, lumina ce te va pătrunde îți va dărui claritatea de a vedea frumusețea în oglindirea vieții, prin conștiința trează a spiritului tău.

Trebuie să lași în urmă, prin iertare, poverile și traumele sufletești, ale trecutului, precum și fricile, nevoile, insuficiențele și neliniștile tale materiale, proiectate de mintea ta în viitor – pentru a reveni în prezentul tău, pur și plin de iubire.

E nevoie să te vindeci aici și acum, pentru a-ți întări inima și a auzi glasul ei, căci doar prin iubire, ovei putea umple de dorința izbăvirii de durere, și de bucuria de a te dărui vieții, prrin valorile tale sufletești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința
– NU PUTEM FORTA INIMA SA SE DESCHIDA
– Sentimentele sunt uşa către inimă
– Inima – o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple
– Fericiţi cei curaţi cu inima

Bine v-am regăsit…
și să aveți o zi plină de iubire și adevăr.
Vă doresc ca fiecare zi să fie pentru voi un nou început, bazat pe: – temelia iubirii și a grației divine, pe credința, încrederea de sine, valori morale, lăuntrice și de caracter, și pe – adevărului inimii, eliberat de gânduri și trăiri dominate de frici, neliniști, constrângeri, nemulțumiri, traume, neîmpliniri și poveri ale minții.

Când devenim mult prea preocupați în a produce, a asculta, a da curs, a susține, a răspândi și a hrănii cu negativitate tumultul zgomotos al gândurilor menite să judece, să învinovățească, să împovăreze, să se eschiveze de responsabilitate, sau să ne exprime fricile, lăcomiile, orgoliile, vanitatea, nemulțumirile, neliniștile, insuficiențele, supărările, traumele, poverile, furiile, frustrările, etc – mintea nu va mai are suficiente resurse energetice, pentru a auzi, a conștientiza, a înțelege sau a da curs împlinirii adevărului inimii.

Când refuzăm să ascultăm sau să auzim glasul inimii, ne refuzăm iubirea. Iar de ne refuzăm iubirea, ne pierdem capacitatea de a o recunoaște și a-i manifesta abundența. Atunci când cineva ne îmbrățișează cu iubirea sa, sau cineva o cere de la noi, mintea ne va induce dorința de a ne ferii de energia sau rugămintea care vine spre noi. Într-un final, va trebui cu toții să înțelegem că, în lumea în care trăim – totul există ca să fie primit, prețuit și dăruit, și – nu pentru a fi posedat, invidiat, tânjit sau din lăcomii luat.

Prin a tânji după ceea ce prin efortul și abilitățile noastre nu merită, a lua în detrimentul celorlalți, a obține fără a pune la loc ceva mult mai de valoare decât ceea ce primim sau luăm pentru noi, – a lua fără a plăti în mod etic la nivel energetic, ceea ce ne lipsește și luăm, a cere sau a le impune celorlați să ne dea energia lor sau a o fura ne ”ecologic” – ne obligăm în mod inconștient, la plăți ulterioare ale căror cuantum mintea nu-l cunoaște așa cum nu știe nici data scadenței plăți.

Când energia inimii nu e prezentă în ecuația vieții, ea e substituită cu iluziile și incertitudinile minții, incapabilă în baza cunoașterii sale limitate, la a discerne între irealitate sa și adevăr intuit, cunoscut și înțeles prin Spirit.

Adevărul est miracolul care se găsește în sufletul și inima fiecăruia dintre noi și este manifestat prin fiecare dar, fie el al nostru sau a altcuiva, care își are izvorul în inimă și Spirit. Pentru al vedea. simți și auzi, este nevoie să ne deschidem sufletul și inima, fără frici, resentimente, măști sau intenții ascunse.

Nevoile, nemulțumirile, așteptările și negativitatea – sunt expresii ale lipsei adevărului, credinței și iubirii, din viața, experiențele, convingerile, trăirile și inima noastră. Ele exprimă deficitul energetic de iubire și valoare de care conținutul din ”ambalajul” darurilor noastre, este vlăguit. Formele gând a minții, se metamorfozează în planul fizic al trăirilor și experiențelor noastre, prin emoțiile prin care le hrănim.

Consecințele și rezultatele scopurilor, nevoilor sau intențiile noastre – ne devin favorabile prin valoare și conținut, doar dacă ele sunt hrănite și umplute cu energia pozitivă a iubirii, credinței, încrederii de sine, a pasiunii și a răbdării, până ce vine ”vremea culesului de rod” a semințelor rodnice sădite în mediul fertil al sufletului nostru și al celor ce lasă Lumina să-i pătrundă.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Adevărurile spirituale – să le facem carne și os
– ADEVĂRATA IUBIRE
– ADEVARATA AUTORIATATE A INIMII TALE
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința
– ADEVARATA PROSPERITATE

“Spiritualitatea este un domeniu atât de vast, atât de bogat, atât de complex, încât după ani de practică, multe persoane nu știu încă cum să se orienteze în ea. Cine le obligă însă să se aventureze printre arcanele cele mai misterioase ale Științei Inițiatice? Să se oprească asupra unor metode foarte simple, alegând de exemplu un gând, un sentiment foarte înălțător. Să îi acorde acestuia întreaga atenție, întreaga lor iubre. Va fi ca o brazdă ce o vor săpa în sufletul lor și, de îndată ce brazda a fost săpată, le va fi mai ușor să progreseze.

Viața spirituală înseamnă să faceți carne și os din învățământul ce îl primiți. Cuvântul „spirit” conținut în adjectivul „spiritual” nu trebuie să folosească ca pretext la tot felul de elucubrații. În expresia „viață spirituală”, cuvântul cel mai important este „viață”. Da, a trăi, adică a concretiza adevărurile divine, dându-le o formă pentru ca ele să existe în voi. Trebuie să fiți asemenea gravorului care dăltuiește niște semne sau o imagine în metal. Acel metal sunteți voi înșivă, iar urmele sunt cuvinte ca „iubire”, „lumină”, „pace”, „bunătate”, ce se vor încrusta într-un final în voi.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 3 august

Recomandam urmatoarele articole:
– ADEVĂRATA IUBIRE
– ADEVARATA AUTORIATATE A INIMII TALE
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința
– ADEVARATA PROSPERITATE
– A SPUNE ADEVARUL DESPRE EXPERIENTA NOASTRA

Ca să trăiești adevărata iubire, iubește și iubește-te dincolo de așteptările și limitările din mintea ta – pentru a rămâne mereu autentic și în armonie cu valorile tale sufletești și cu dragostea ce o sădești sau o dăruiești din inima ta.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– IUBIRE ȘI DURERE
– ACORDAT LA IUBIRE
– CONECTARE LA IUBIRE
– SUFERINȚA DIN IUBIRE
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința

Bună dimineața
și o zi binecuvântată, trăită în abundența valorilor sufletești și a adevărului inimii!

Vă doresc o zi a vindecării rănilor voastre sufletești și a reconectării prin iertare și autenticitate, la adevărul inimii pentru a reda controlul, claritatea și autoritatea Sinelui vostru Spirituel, asupra minții ego, a cugetului, a credințelor, a simțirii și a atitudinii pe care o adoptați: – față de lumea în care trăiți, – față de consecințele și experiențele vieții, – față de semenii, – față de voi și față de propria viață.

Autoritate asupra vieții, asupra minții și asupra manifestării instinctuale și reactive a propriei ființe, nu există fără vindecarea inimii (de judecăți, de învinuiri, de negativitate, de ne-iertări, de traume sufletești, etc) și nici fără pace sufletească (dobândită prin împăcarea cu ceea ce sunteți, aveți, experimentați, simțiți trăiți și faceți).

Vindecarea, este un proces de transformare emoțională lăuntrică a cărei manifestare o permitem doar prin conștientizarea nevoii de vindecare și asumarea ei.

Când există în mod autentic acordul nostru pentru vindecare, ca efect al detașării prin iertare, de sursa negativității noastre (manifestate prin vini, frici, traume, lăcomii, insuficiențe, ostilitate, invidii, gelozii, posesivitate, etc) intrăm în comuniune cu Sinele nostru Spiritual (energetic) și prin canale energetice subtile, cu Dumnezeu (ca sursă informațională și de energie vitală a supra-conștientului nostru).

Prin canalele energetice deblocate de reziduri toxice și informatice (induse prin negativitate de mintea noastră), dobândim acces neîngrădit și nelimitat la hrană energetică, dobândind capacitatea de manifestare a luminii lăuntrice, a iubirii necondiționate, a inspirației divine, a clarității și a înțelegerii informațiilor stocate la nivelul nostru supra-conștient.

Atunci când prin vindecare și ”cauterizarea” rănilor noastre sufletești blocăm risipa de energie vitală și prin iubire stopăm deficitul energetic pentru a-i manifesta abundența – devenim conectați în mod autentic și în profunzimea ființei noastre, prin vibrația energetică ridicată a fiecărei, celule, a fiecărui atom și a fiecărui por al nostru, la supra-conștient, și prin el la vibrația energiei Luminii lui Dumnezeu.

La fel cum noi, prin stări mentale și emoționale pozitive, generăm la nivelul corpului nostru biologic și organic, un mediu favorabil (d.p.d.v. chimic, micro-biologic, hormonal și energetic), și benefic dezvoltării armonioase și sănătoase a celulelor noastre – așa și ele la rândul lor, ne asigură sănătatea (fizică, mentală, emoțională, spirituală și energetică).

În aceeași măsură (dar la altă scară perceptuală și evolutivă) – și NOI, prin sănătatea noastră , precum și prin integritatea morală (manifestată la nivel de atitudine și comportament non-invaziv și non-agresiv față de mediul în care trăim, față de semenii, și față de flora și fauna organismului Planetar pe care trăim și care ne hrănește trupul) – asigurăm sănătatea Întregului de care aparținem (și pe care-l formăm și-l determinăm), și care la rândul său, ne determină integritatea și sănătatea fizică.

Cu toate că mintea umană (bazată pe convingeri, trăiri și cunoaștere anterioară, limitate la programe mentale, prejudecăți, dovezi palpabile și certitudini) nu poate cuprinde și accepta ceea ce se află ”dincolo” de limitările și percepțiile sale, și de capacitatea sa de intuiție și înțelegere – Sinele nostru Spiritual (eliberat de dominația minții și de ”capcanele” iluziilor și fricilor sale), simte, înțelege și manifestă efectele benefice ale energiei Luminii la care are acces prin conexiunii permanente la Sursă noastră de energie vitală.

Când Sinele nostru se eliberează prin trezirea conștiinței sale, de ego-ul minții și de frici – devenim conștienți de măreția și abundența noastră de energie vitală ce o putem accesa prin inimă, conectându-ne prin iubire, la divinul din noi, din semenii noștri și din afara noastră.

Atunci când prin autoritatea inimi noastre – ne vom simți onorați, împliniți și bucuroși, să răspândim și să manifestăm în mod benefic, firesc și autentic abundența noastră energetică (izvorâtă din vibrația iubirii și a conectării prin credință pe frecvența Luminii divine) – vom deveni capabili să ne vindecăm sufletele de durere și să iubim necondiționat.

Când ne trăim viața în abundența Sursei divine a vibrației energiei iubiri, luminii și credinței – ceea ce oglindim în afară prin recunoștință și prețuire (necondiționat de așteptări și nevoi mentale și neîngrădit de îndoieli, necredințe, negativitate și frici) și – tot ceea ce suntem, simțim, avem, facem, iubim, gândim, trăim. sădim, dăruim experimentăm, credem și prețuiește ca valoare – se transformă în iubire.

Când ne prețuim valorile sufletești și celebrăm prin recunoștință, adevărul ce-l purtăm în inimi ca un dar divin – Iubirea devine autoritatea ce ne împuternicește să ne dedicăm răspândirii luminii și slujirii Adevărului inimii, ce ne conectează prin credință, la Dumnezeu.

Oricare ar fi experiențele noastre în acest moment, provocările pe care le avem în față, au menirea de a ne învăța să le acceptăm fără a le judeca, să le însușim lecțiile, necondiționat.

Atunci când putem face asta, fără să ne împotrivim prin judecăți, nemulțumiri și învinuiri, consecințelor ce ne sunt potrivnice sau semenilor noștri care ”nu rezonează” pe aceeași frecvență energetică cu noi – putem integra în țesătura vieții și în destinu nostru, experiențele pe care ele ni le aduc.

Autenticitatea este fructul unei vieți eliberate de măști, de frici, de pretenții, de lăcomii, de nevoia de control, de posesivitate, de nemulțumiri, de neliniști, de mânii, de ne iertări și de așteptări – trăite pe deplin, în iubire, toleranță, acceptare, prețuire, responsabilitate, moralitate, armonie, empatie, respect și asumare.

Negarea sau ”fabricarea” experienței prin respingerea a ceea ce este, e un act de neautenticitate și de manifestare ne-spirituala, a unei ființe care încă trăiește în ”colivia aurită” a minți sale și-și trăiește traumele sufletești prin frica și furia lăuntrică.

A ne oglindi durerea în lume și în propriile trăiri, înseamnă a ne condamna la o viață austeră, lipsită de bucurii, lumină și fericire, plină de griji, poveri, ostilitate și neîmpliniri.

Frica, ca exponent emoțional al comportamentului nostru instinctual (ce ne domină gândurile și faptele prin negare, respingere, neasumare și ostilitate) – izvorâte din lipsa experienței iubirii, a credinței, a prețuirii, a iertării, a asumării și a împlinirii.

Ieșirea din colivia minții și eliberarea prin spirit de poveri, suferințe, ne iertări și frici – este calea prin lumină, către măreția noastră și a adevărului ce-l purtăm în inimi, atunci când, prin credința în calea noastră și în sprijinul divin – alegem să trăim în vibrație emoției și a energiei iubirii. Atunci, vom redobândi puterea de a ne asuma și împlini iubirea, prin dăruirea nemijlocită și necondiționată a valorilor noastre sufletești.

Orice îndoială a minții pe care o hrănim prin emoții și stări mentale și sufletești negative, cu privire la justețea căii credinței și a iubirii – ne va plasa înapoi pe calea firii, a neîmplinirii, a durerilor trupești și a suferințelor sufletești.

Respingându-ne iubirea, adevărul inimii și valorile sufletești – ne condamnăm la singurătate și pribegie, rătăcind valorile și frumusețile vieții, și bucuria de a trăi. Acceptând inconștient să hrănim vinovăți și temeri ale minții, legat de trăiri și valori despre care ne face să credem că nu avem nevoie sau nu le merităm – consimțim să luptăm împotriva părții noastre luminoase, și a valorilor sufletești.

Prin tot ceea ce pierdem sufletește prin ne iubire, prin tot ceea ce ne luam când preferăm să ne agresăm și să ne negăm dreptul la fericire și iubire – devenim pribegi în lume și tot mai săraci sufletești,

Până ce prin negare și neasumare ne vom fragmenta conștiința, și până când sufletul ni-l terfelim prin judecăți, critici și învinuiri sau, îl amanetăm ”energiilor întunecate”, prin lăcomii, nemulțumiri și suferințele pe care le generăm prin ostilitatea gândurilor, emoțiilor și a faptelor noastre, manifestate în detrimentul celorlalți – nu vom face decât să repetăm experiența durerii la nesfârșit.

Supunându-ne experiențelor trăite perceptual și fizic, în planul nostru conștiente, dominației deciziilor subconștiente ale minții, izvorâte din convingerile negative și cunoașterile limitate ale minții (bazate pe experiențele dureri, a pierderii, a pedepsei și a traumele noastre trecute) – vom continua să ne manifestăm dezechilibrul energetic provocându-ne dureri și boli.

Tot ceea ce dezechilibram prin supărări, furii și emoții negative, și atragem ca și consecințe potrivnice de viață și poveri, va trebui vindecat în final, tot de noi.

Vindecarea însă, presupune în mod automat manifestarea noastră la un nivel superior de conștiință și rațiune, celui în care ne-a, provocat dezechilibrul energetic, suferințele. Acel nivel superior manifestat ca efect al iubirii și al emoțiilor noastre pozitive ne va dărui claritatea și puterea de a înțelege minciunile minții și a discerne între ele și valorile noastre sufletești, eliberându-ne de frici.

A ne spune nouă înșine adevărul și celorlalți (chiar dacă e opus dreptății minții), este prima cerință a vieții spirituale. A menaja de suferințe pe cel care confruntându-se cu adevărul din lipsa maturității sale emoționale, se va simții nedreptățit sau jignit, înseamnă doar a perpetua minciuna și a înfrâna evoluția sa. Secretele trebuie dezvelite.

De ne e teamă de consecințele și efectele lor, e pentru că încă nu suntem pregătiți să ne asumăm autenticitatea și frica trăiește încă, în sufletul nostru, în detrimentul iubirii.

Fără a rosti adevărul, despre ceea ce s-a întâmplat, experiența nu poate fi acceptată și integrată în mod autentic prin lecția ei. Astfel, lipsiți de onestitate, vom rămâne lipsiți și de autenticitate și valoare morală.

A nega ce s-a întâmplat, a trăii în iluzii și minciună, și a da curs minții să se scuze, să se justifice și să inventeze altceva, doar pentru a ascunde adevărul în spatele unei false dreptăți ale sale – înseamnă a-i permite să ne submineze autoritatea inimii și să ne împiedice să trăim frumusețea vieții în adevăr și în prezent.

A trăi în frică, în minciună, în iluziile minții și în propria falsitate – înseamnă a proiecta propria negativitate, ură și întuneric sufletesc asupra lui Dumnezeu, a Universului, a Pământului, a Lumii, a societății, a semenilor noștri și asupra noastră – contaminând tot ceea ce e viu și pur.

Tot ceea ce vedem și proiectăm în jur prin gândurile noastre, devine prin noi și pentru noi, o lume ce se transformă și se modelează după chipul și asemănarea trăirilor și a emoțiilor noastre, devenind o expresie a convingerilor și credințelor noastre.

Fie creăm inconștient o lume tot mai falsă și ostilă, atunci când ne îndepărtăm de lumină, valoare, prețuire, respect, iubire, credință și adevăr, sau – o facem să înflorească din aproape în aproape retransformând ceea ce atingem, într-o oază de frumusețe și valoare.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința
– NU PUTEM FORTA INIMA SA SE DESCHIDA
– Sentimentele sunt uşa către inimă
– Inima – o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple
– Fericiţi cei curaţi cu inima

Bună să vă fie ziua!
Să aveți parte azi, de maturitate emoțională și cuget eliberat de vinovății și frici – pentru a discerne în mod lucid, prin adevărul inimii – frumusețea și valorile voastre sufletești, de tendința minții de a-și apăra dreptatea și nevoia de suferi, cu costul neîmpăcării și a nefericirii pe care prin nemulțumire, neacceptare, neasumare, ne iubire și nefericire, adesea ajungem să o plătim.

Viața pe care alegem să o trăim – este o călătorie inițiatică, de descoperire a valorilor noastre sufletești și a esenței divine din noi – oglindite prin atitudinea credinței, a binelui, a toleranței, a asumării, a prețuirii, a cumpătării și a iubirii.

Nimic din ceea ce ne împiedică iubirea și bucuria de a fi, nu servește călătoriei noastre inițiatice și nici evoluției spirituale, pe calea desăvârșirii ființei în trezirea conștiinței iubirii.

Cât timp ființa va trăi în ego-ul și mentalul său, el va experimenta o falsă conștiință, programată prin sentimentul fricii, al greșelii, al vinovăției și al pedepse.

În momentul în care, prin ceea ce suntem, facem, simțim, gândim, exprimăm și credem – avem curajul de a ne asuma în mod autentic și responsabil, experiențele și consecințele pe care divinul, destinul, alegerile și atitudinea față de semeni și viață ni le aduc – sufletul ni se va elibera de sentimentul vinovăției, de suferințe și de experiența pedepsei și a durerii, izvorâte din frici.

Atunci când nu le vom mai permite îndoielilor, regretelor, neîncrederii, temerilor și mustrărilor de conștiință, să ne mai copleșească mintea și gândurile prin sentimente negative – sufletul ni se va elibera din corvoada suferinței, a neîmplinirilor și a tristeții.

Atunci vom înțelege că, fricile, supărările, nemulțumirile, neîncrederea de sine și îndoielile – sunt simple iluzii ale minții ce se hrănesc din conștiința vinovăției și din teama durerii pedepsei – vom înțelege că sentimentele negative pe care le manifestăm, sunt efectul carențelor noastre energetic, emoționale și spirituale, cauzate de lipsa iubirii.

Până când nu vom fi dispuși să ne iertăm și să ne eliberăm sufletul de corvoada durerilor și a agresiunii pe care o manifestăm prin negativitate și ne iubire față de noi înșine – nu vom putea fi în mod autentic fericiți.

Până nu vom fi fericiți, călătoria noastră prin viața va fi plină de durere, neîmpliniri, neîmpăcări și pierderi. Pentru a ne regăsi cadența inimii și bucuria de a trăii, va trebui să ne eliberăm de nevoia de a suferi, alegând să iubim și să credem în dreptul nostru de a fi fericiți.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Experiența mistică – o tentativă de a captura spiritul divin
– INVATAREA PRIN EXPERIENTA
– Cum sa te pregatesti inainte sa ai experienta unui vis lucid
– ADEVARATA DETASARE
– IUBIRE CONDITIONATA

“Care este singurul şi adevăratul Dumnezeu, ce religie este superioară altora,…nu trebuie să vă mai puneţi asemenea întrebări, nici să aşteptaţi ca o religie să vă prezinte din exterior un Dumnezeu sau un altul pe care să Îl adoraţi. Dumnezeu se află în voi înşivă şi acolo trebuie să Îl căutaţi. Atât timp cât îl căutaţi pe Dumnezeu în afara voastră, va exista între El şi voi o distanţă, o separare, și nu Îl veți găsi.

Şi mai grav este că, încercând să Îl găsiţi pe Dumnezeu în exteriorul vostru, vă separaţi de adevăratul vostru Eu. De aceea nu veţi reuşi să vă regăsiţi, veţi trece prin tot felul de stări contradictorii: un moment sunteţi împăcaţi, sensul vieţii vă apare clar, şi apoi dintr-odată deveniţi neliniştiţi, tulburaţi, totul se întunecă. Da, atât timp cât fiinţa umană nu caută Divinitatea în ea însăşi, atât timp cât nu lucrează să se identifice cu Ea, ea tatonează, se simte hărţuită, nesigură.”ui.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 14 iunie

Recomandam urmatoarele articole:
– Paradisul și infernul – două regiuni din noi separate de diafragm
– Lucrarea – de înfăptuit asupra ta însuți este mai importantă decât toate ideologiile
– Crăciunul și Paștele – două pagini din Cartea Naturii
– Religia solară – va realiza Împărăția lui Dumnezeu
– Iubirea – criterii ale autenticității ei

Bună dimineața!
Să aveți un sfârșit de săptămână plin de frumusețe și bucurii, în care, acceptarea, toleranța, iertarea, iubirea și dăruirea, să primeze în mod benefic, îmbogățindu-vă relațiile și viața, în mod miraculos.

Pentru a descoperii ingredientul magic al iubirii necondiționate ce de altfel sălășluiește în sufletul fiecăruia dintre noi – e nevoie să învățăm să iertăm necondiționat, pentru a ne desprinde de toate acele obiceiuri, frici, convingeri și prejudecăți, care adesea ne hrănesc orgoliile, nemulțumirile, rezistența la schimbare, ostilitățile și negativitatea.

A atinge însă acest nivel al detașării Sinelui nostru Spiritual de constrângerile și condiționările subconștiente izvorâte din prejudecăți și convingerile minții ego – este nevoie să ne creștem gradul de conștientizare privind raportul cu cei de lângă noi, rolul acelei relaționări, precum și carențele pe care le avem, și care pot înfrâna deschiderea spre o bună și eficientă relaționare.

Pentru a ne conștientiza defectele, carențele, slăbiciunile, etc, dar și abilitățile și valorile care ne pot sprijinii în descoperirea și îndepărtarea barierelor de comunicare, e nevoie să învățăm să ne înfrânăm reactivitatea instinctuală la stimulii emoționali externi, filtrând deciziile minții prin Adevărul inimii, înainte de a le verbaliza sau manifesta ca acțiuni concrete.

O relați, indiferent de natura ei, va avea succes doar dacă vom fi dispuși să-l cunoaștem și să-l înțelegem pe cel cu care dezvoltăm relații, atât prin prisma preocupărilor, năzuințelor și nevoilor lui (pentru a-l susține în realizarea și împlinirea lor), cât și prin prisma carențelor și a valorilor sale (pentru a învăța să punem preț pe valorile lui pozitive pe de o parte și, a evita să-i scoatem la suprafață defectele sau carențele și a nu-l tracasa sau ”zgândării”, pe de altă parte.

Când vom înțelege și accepta că rolul unei relații este în primul rând acela de a ne învăța toleranța, acceptarea, asumarea, iubirea și iertarea și a ne ajuta în a ne cunoaște prin prisma carențelor, defectelor și valorilor pe care le avem – vom fi deschiși pentru a ne asuma relația cu ”bune și grele”, și pregătiți pentru a ne însuși lecțiile Spirituale ale iubirii, iertării și dăruirii.

Atunci când ne vom deschide spre învățare, acceptare și asumare – vom putea depăși orgolii, gelozii, posesivitate și vanități, pentru a ne dărui pe deplin și în mod autentic, celuilalt și binelui său, dincolo de propriile nevoi, interese și așteptări.

De abia atunci când vom fi dispuși să ne dăruim celuilalt și să ne dedicăm viața servirii și clădirii relației comune, urmărind binele celuilalt (lăsându-ne totodată învățați de cel de lângă noi prin prisma a ceea ce el/ea ne oglindește prin prisma valorii sale și a lumini sau întunericul propriului nostru caracter reflectat) – ne vom servi în mod real și autentic, pe noi.

Atunci când vom fi deschiși să ne dedicăm relației și celui de lângă noi, dăruindu-ne iubirea fără așteptări, și vom renunța la orice formă de negativitate – vom fi pregătiți să ne asumăm rolul în relație pentru a o hrăni.

Atunci când ne vom implica sufletește în dezvoltarea relației și ne vom asuma rolul de a o hrăni prin energia proprie – vom fi deschiși să completăm lipsurile și carențele celuilalt, fără a le evidenția, și tot-odată vom permite celuilalt să umple golul și carențele noastre cu valorile sale.

Când alegem să implicăm într-o relație este important să ne dedicăm total dezvoltării ei. Dacă dorim ca relația în care ne aflăm să evolueze și să ne împlinească în plan material, emoțional și sufletesc sau, dacă alegem să ne implicăm într-o nouă relație, este important să ne-o asumăm total, desprinzându-ne de orice sursă a risipei de energie, timp și atenție, alocat hrănirii unei eventuale vechi relații.

Asumarea unei relații și dedicarea ei, va face de fiecare dată ca ea să evolueze în mod firesc. Prin implicare totală, vom descoperi măsura inimii și a sufletului nostru (prin prisma limitelor noastre, a prețuirii, a iubirii, a toleranței și a deschiderii noastre spre învățare, acumulare și valorizarea celuilalt).

Măsura deschiderii și dedicării noastre în a ne ne împlinii relația de cuplu este dată de modul în care suntem dispuși să evoluăm dăruindu-ne binelui celuilalt fără a pune pe prin plan interesele, nevoile și așteptările noastre.

Dorința și capacitatea conștientă și asumată, de a pune pe plin plan fericirea și împlinirea nevoilor celuilalt – va face ca relația de cuplu în care ne implicăm, o construim și o dezvoltăm -să acumuleze energie și valoare. O astfel de atitudine deschisă , focalizată și asumată total va contribui la înflorirea, rodirea și abundența ei în experiențe, evenimente și trăiri fericite.

Dacă însă constatăm că o relație nu ne împlinește, partenerul nostru ne sleiește energetic, ne jignește repetat, ne încalcă valorile și libertățile sau nu ne prețuiește, va trebui să învățăm să spunem NU relației. Un NU asumat și rostit din iubire, de către una dintre părți, va elibera sufletele ambilor de corvoada durerilor și a auto-agresiunii produse prin ne iubire, nemulțumire sau neîmpăcările trăite în relație.

Iertarea celuilalt pentru decizia separării, ține de capacitatea noastră de a evolua în plan spiritual și emoțional. O astfel de decizie a eliberării celuilalt, este un act de iubire. Suferințele auto-induse sau condamnarea celui care pleacă, alegând să treacă prin alte experiențe ale vieții, înseamnă doar agresiune și risipă energetică la adresa lui și a noastră.

Iertarea și acceptarea deciziilor celorlalți, sunt singurele forme de iubire pe care le putem exprima. Ele îl eliberează și pe cel/cea care pleacă și pe cel care a fost pus în fața faptului împlinit și a unei situații la care va trebui să-și dezvolte abilitățile pentru a se adapta. Puterea destinului este întotdeauna mai mare decât împotrivirea și opoziția noastră. A ne împotrivi destinului – este o lupta de uzură în care ne sleim trupul și sufletul, îmbolnăvindu-ne.

A-l elibera pe celălalt de atașamentele noastre, permițându-i să se detașeze de noi și de ceea ce-l nemulțumește la noi – e un alt mod de a ne exprima iubirea prin compasiunea și acceptarea nevoilor, valorilor, sau principiilor celuilalt (chiar dacă ele devin opuse valorilor și așteptărilor noastre).

Dacă celălalt nu se simte bine în preajma noastră sau dacă pentru sufletul partenerului, valorile noastre sunt insuficiente pentru a se simți împlinit, împăcat și fericit – relația devine o sursă a negativității și ostilității emoționale și fizice.

Relațiile de cuplu se destramă și când obosim să mai fim tratați ca o sursă de hrană energetică pentru atașamentele, nevoile, așteptările și interesele celuilalt sau de suntem văzuți ca un ”obiect” prin care își împlinește sau își satisface nevoile și necesitățile, ori, suntem ținta descărcării frustrărilor, depresiilor, supărărilor, nemulțumirilor, agresivității și furiei celuilalt.

Orice formă de agresivitate fizică sau psihică prin care inducem celuilalt sau ne auto-inducem negativitatea și sentimentele de vinovăție, nesiguranță, nemulțumire, neîmpăcare, nesiguranță, etc – devin factori de risc și cauze ce duc la uzura și destrămarea relației de cuplu sau de căsnicie în care ne aflăm.

Destrămarea relațiilor de cuplu se produce prin incapacitatea membrilor ei de a o mai hrăni cu energie , și de a-și mai dărui unul celuilalt iubire și atenție. Când nu mai există interese comune, și niciunul nu mai e dispus să iubească sau să acorde atenție celuilalt, a forța o relație să supraviețuiască, înseamnă a crede ca un pom ce se uscă și-și pierde frunzele, mai poate rodi.

Când ne scădem în mod constant vibrația energetică pe fondul stresului, a nemulțumirilor, a fricilor, a supărărilor, a neajunsurilor și a neîmpăcărilor pe care le cărăm ca poveri prin ne iertare, – ne vlăguim atât de mult de energie, încât ajungem să consumăm energia partenerului, vlăguindu-l și pe el.

Când niciunul nu are abundență energetică, ei nu mai pot hrăni relația, și ea se destramă ca efect firesc al neimplicări și a-l incapacității de a iubii. Cât timp ne lipsim de bucuria pentru viață și de iubire -capacitatea de a mai hrăni relația cu energie se estompează și dispare. Calea firească rămâne separarea, iertarea și auto-iertarea și învățarea lecțiilor neînvățate

În cazul în care relația noastră se destramă, cu cât ne vom desprindem mai repede și fără regrete de relație și de orice formă de resentiment sau negativitate – cu atât mai repede vom declanșa și procesul de auto-vindecare. A face un favor celui care vrea să plece, lăsându-l este un act de iubire manifestat atât la adresa noastră cât și la ceea a fostului partener.

Iubirea și iertarea ne va ferii sufletele de contaminarea cu ură și de trupul de boală. În final va trebui să înțelegem că nu putem schimba experiențele și carențele celuilalt, și nu-l putem ajuta sau susține prin energia noastră la infinit, dacă nu are capacitatea de a ne transforma energia în abundență și valoare.

Fără ca celălalt să conștientizeze nevoile noastre sufletești și să dețină abundența de iubire și valoare prin care să ne umple golul sufletesc, noi nu ne vom putea simți fericiți și împliniți. La rândul nostru, și noi trebuie să învățăm să nu ne risipim energia și timpul în afara relației, pentru a putea aduce, iubire, frumusețe și valoare, în sufletul partenerului.

De nu ne vom desprinde la timp și cu fermitate de sursa risipei noastre de energie, mai devreme sau mai târziu prin desele dezamăgiri și suferințe pe care le vom experimenta, soarta ne va constrânge către același deznodământ.

Continuând să ignorăm semnele destrămării relației, doar ne vom amăgi cu speranța unui rezultat diferit, fără ca vreo cauză ce determină nemulțumirea să se schimbe – vom pierde în mod irecuperabil, părți din sufletul nostru, prin fiecare supărare, agresivitate, neîmpăcare sau frustrare. Pentru a stopa asta și a nu ne mai rănii, este nevoie să ne iubim, acordându-ne atât nouă, cât și celuilalt, libertatea.

Lecția dură a eșuării unei relații, este aceea de a nu accepta și înțelege că, într-un mediu nefertil, sămânța iubirii nu poate să rodească, orice efort am depune și oricâtă energie am risipi.

Dacă însă iubirea este unilaterala, mai devreme sau mai târziu și efortul de a dărui energia unidirecțional, celui ce o risipește sau nu o prețuiește, ne va slei puterea, hrănindu-ne dezamăgirea, ce într-un final va produce separarea.

Ceea ce nu este prețuit și hrănit constant cu energia iubirii, treptat va fi dematerializat de energie, ”volatilizându-se” din viața noastră, precum focul care se stinge când nimeni nu mai este dispus să-l alimenteze cu energie. Astfel, ceea ce nu vom prețui, vom pierde în mod inevitabil. Relațiile nebazate pe respectul și prețuirea noastră, sunt condamnate prin noi, eșecului și pieirii.

Când înțelegem că o relație de cuplu este un acord bilateral…a două entități ce-și unesc destinele formând un organism viu și unic – ea va rămâne vitală, durabilă și benefică, pentru cei ce o formează. Și va fi viu, doar atâta timp cât vom ști și vom avea înțelepciunea să-l mențină viu, hrănindu-l cu energia iubirii noastre, în mod reciproc.

Când relația este golită de energie, conținut și valoare, ea se destramă, în mod firesc, așa cum și focul nealimentat cu lemne, se stinge. La fel se întâmplă și în relațiile de prietenie. Ele rămân durabile și valoroasă, doar până ce interesele celor ce i se supun, converg, și până ce relația se bazează pe valori morale, de etică și de caracter. Când jignirile apar în orice relație, firele energetice care le leagă se rup în mod inevitabil.

Atunci când vom înțelege esența iubirii și vom ști să o însămânța în sufletul nostru și a celuilalt, generând în ele un mediu emoțional fertil rodirii iubirii – ne vom putea dărui roadele cu bucurie și entuziasm relației (prin valorile pe care le avem și le aducem în relație ca aport energetic).

Când iubirea noastră e sinceră, deschisă și asumată total de ambele părți, și fiecare parte este atent și grijuliu cu împlinirea nevoilor și susținerea fericirii celuilalt – ea înflorește și rodește în mod firesc, fără vreun efort deosebit.

Cât timp vom continua să prețuim darurile noastre și energia ce o primim de la celălalt, transformându-le în valori – vom rămâne împliniți și fericiți într-un mediu care va face relația să rodească, să acumuleze abundență energetică și să prospere.

Atunci când într-o relație, iubirea este împărtășită în mod firesc și reciproc, așteptările noastre, se vor împlini ca efect, în mod miraculos și firesc, fără a mai fi nevoiți să ne fixăm asta ca scop.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Iubirea fiinţelor – singura modalitate acceptabilă de a o atrage
– LEGAMANTUL DE IUBIRE PENTRU TINE INSUTI
– IUBIREA FARA CONDITII
– A PUNE IN PRACTICA IUBIREA
– A RETINE IUBIREA