Bună dimineața
și un sfârșit de săptămână al abundenței iubirii din inimile voastre!
Vă doresc să aveți parte de o zi a abundenței și înțelepciunea de a trece dincolo de insuficiențe, poveri și neajunsuri, pentru a nu vă sacrifica viața și fericirea – preferând să vă hrăniți convingerea neputinței, fricile și suferința, în detrimentul bucuriei de a crede, a iubi, a sădi valoare, a asuma, a face și a prețui.
Adevăratele noastre bogății nu se află în exteriorul nostru. Lucrurile materiale vin și pleacă, însă ceea ce este în noi, în inima, spiritul și sufletul nostru, rămâne peren, chiar și atunci când ne sufocăm viața prin suferințe și poveri, renunțând la bucuria de a iubi.
Adevăratul miracol al vieții noastre, suntem noi, și ceea ce devenim prin ceea ce prețuim și iubim. Nevoile și lipsurile noastre materiale, prin care în agonia dezamăgirilor (izvorâte de neîmpliniri și insuficiențe) sau în goana lăcomiilor noastre – ne vindem adesea părți din sufletul nostru, ne oglindesc de fapt sărăcia.
Până ce nu vom fi împăcați sufletește cu ceea ce suntem, facem și avem, sărăcia izvorâtă din nemulțumirile, neliniștile și neîmpăcarea noastră – ne vor secătuii sufletul și inima de energie, iubire, credință și vlagă. Fără abundența noastră interioară, nu vom putea transpune în plan fizic, nici abundența materială. Vom hrăni doar iluzia ei efemeră!
Pentru a ne împlinii viața în plan fizic și material, este nevoie să cunoaștem legile fizice și energetice ale lumii materiale în care trăim. Tot ceea ce se întâmplă în planul lumi fizice și ni se întâmplă în planul vieții personale, este în concordanță directă cu aceste legile fizice ale naturii, aflate într-un raport direct de interconectare și interdependență cu legile spirituale (energetice) care guvernează universul, pe noi și tot ceea ce există și ne definește viața.
În concluzie, abundența noastră materială, nu poate fi nici împlinită cu desăvârșire și nici durabilă, fără a experimenta în prealabil abundența spirituală și pacea sufletească – manifestându-ne viața, gândurile, alegerilor și acțiunile, prin emoții pozitive, altruism, bucurie, prețuire, recunoștință, entuziasm, credință și iubire – pentru a ne regăsi armonia și bucuria vieții ascultând glasul inimii și, NU risipindu-ne iubirea, hrănind convingerile fricii, a neputinței și a ne iubirii.
Până ce nu vom dezvolta inteligența emoțională și nu vom stăpânii prin conștiința iubirii legile spirituale ale echilibrului și armoniei, cu noi înșine, cu semenii noștri și cu lumea din jur NU vom putea acționa în armonie cu legile lumii fizice, pentru a cunoaște și a dobândi împlinirea sufletească și bucuriile vieții – păstrându-ne prin prețuire, abundența inimii și valorile noastre sufletești.
Legile spirituale nu au nimic de-a face cu prosperitatea noastră materială sau financiară, ci doar cu modul în care percepem, interpretăm și înțelegem ”bogăția” sau ”sărăcia” noastră materială. Noi suntem cei ce judecăm, învinuim, exprimăm nemulțumiri sau interpretăm consecințele alegerilor pe care le facem sau experiențele trăite.
Deciziile pe care le luăm cu privire la înțelesurile pe care le dăm evenimentelor din viața noastră, sau atitudini persoanelor cu care interacționăm zi de zi – vor determina trăirile noastre psihologice legate evenimentul respectiv sau modul în care ne tratăm semenii.
Desigur aceasta interpretare este strict legată și condiționată de ”bogăția” sau ”sărăcia” inteligenței și maturității noastre emoționale și spirituale. Ele ne vor reflecta întotdeauna atât caracterul (prin lăcomia și sărăcia ego-ului sau, abundența și bogăția inimii), cât și nivelul abundenței noastre, privind mulțumirea și împăcarea sufletească.
O inimă neîmpăcată, va oglindi un suflet sărac, a unui om trist și neîmplinit – lipsit de beneficiile vindecătoare ale iubirii ce izvorăște doar din inimile curate.
Sărăcia inimii se va transpune de fiecare dată în mod fidel și firesc, în planul vieții nostru fizic, și va fi responsabilă de insuficiențele, nemulțumirile, de deficitul nostru material și financiar, de eșecuri în carieră și relații și desigur, de sărăcia noastră sufletească.
O inimă zdrobită și un suflet trist, neîmpăcat și rătăcit, lipsite de energie, credință și vlagă – nu pot hrănii cu energia entuziasmului, a iubirii, a credinței, a prețuirii și a pasiunii, un vis, o năzuință, o realitate palpabilă sau lucrurile și persoanele pe care ni le dorim alături în viață. Neiubite, și neprețuite, energia lor se stinge, iar noi le pierdem definitiv din viață.
Când Iisus s-a sacrificat din iubire pentru a ne trezi conștiința și a ne reda abundența iubiri, preluându-ne păcatele izvorâte din lăcomii, imoralitate, nemulțumiri, ură, insuficiențe, intoleranță și frici – El a dorit prin lumina divină a iubirii Sale, să ne curețe sufletul și să ne izbăvească de suferințe și durere.
În conștiința noastră divină, purtăm sâmburii purității noastre sufletești, însă, orbiți de lipsa iubirii și necredință, rătăcim esența vieții și autenticele valori ce le purtăm în inimi, adormiți în întuneric și în coșmarul plămădit de frici.
Înstrăinându-ne de adevăratele noastre valori și daruri, preferând să trăim copleșiți de griji și suferințe, nu vom face altceva decât să de agresăm, să rănim, și să slăvim prin ne-iubire, frica pe care o lăsăm mereu să învingă.
Pe măsură ce suferințele propriei ignoranțe și nepăsări, ne vom trezi la conștiință, pentru a ne debarasa de ură, nemulțumiri, neliniști, negativitate, intoleranță și agresivitate – realitatea percepției, gândurilor, sentimentelor și trăirilor noastre, nu va mai putea fi distorsionată de negativitate, invidii, gelozii, orgolii, vanități, prejudecăți sau ură.
Când sufletul ne va fi împăcat și căldura inimii ne va cuprinde spiritul, vom începe să vedem tot mai mult cum legile spirituale se întrepătrund prin energia iubirii și Lumina credinței, cu legile lumii fizice care guvernează realitatea noastră materială.
Prin înțelegerea legilor materiale și a celor spirituale (legile energetice care guvernează universul), vom putea crea în fiecare moment al vieții și în mod conștient, experiențele de care avem nevoie, pentru a ne materializa și în plan fizic abundența, în fiecare plan al vieții.
Când credința și capacitatea vizualizării și a creației mentale a valori, vor deveni din nou puternice, pentru a nu mai permite gândurilor răzlețe, neîncrederii, fricii, îndoielilor, neputințelor, vinovăției, nemulțumirilor și negativității, să ne risipească energia, valorile și darurile, sacrificându-i pe cei ce ne iubesc.
Când ne vom recâștiga curajul asumării, a iubirii și a prețuirii autenticelor noastre valori sufletești – mintea nu ne va mai putea abate de pe drumul destinului nostru favorabil, nici prin frici și ne asumare și nici prin convingerile negative, prin care ego-ul încearcă să ne risipească iuirea, valorile și credința.
Până când vom dobândi prin credință, prețuire, cumpătare și a asumare, curajul de a iubi, în mod autentic și necondiționat de interese egotice, prejudecăți și așteptări – vom trăi în copleșiți de suferințe, neputințe, neîmpliniri, supărări, insuficiențe, nefericire și de griji.
Cât timp, cei mai mulți dintre noi, decepționați de viață, neîmpăcați, neiubiți și incapabili să vedem și să simțim viața prin ochii sufletului și adevărul inimii, vor continua să ne răspândim ne iubirea și întunericul sufletesc sădit în inimile noastre prin conștiința vinovăției și a fricii – vom continua să ne agresăm ființa și să ne zdrobim sufletul și conștiința, contaminând cu ura, durerea, ne prețuirea, ne credința, neputința, neîmpăcarea, neasumarea și ne iubirea noastră – sufletele celor ce ne iubesc sau se încred în noi.
Singura vină a negativiștilor sau a răuvoitorilor din jurul nostru, este sărăcia lor sufletească incapabilă de a iubi suficient de puternic și autentic, pentru a-și recunoaște și disipa frica. Din lipsa curajului asumării și a insuficienței iubirii și a credinței lor cei ce aleg să sufere, în loc să aleagă calea iubirii și a credinței – o fac pentru că nu pot nici conștientiza și nici înțelege răul ce-l sădesc î, propriul suflet și în viața celor ce-i iubesc.
Cât timp vom hrăni dorința inconștientă a minții, de a ne agresa sufletele prin nemulțumiri, ură, supărare și frici – vom continua să ne risipim și să ne sacrificăm valorile, darurile, energia, resursele și iubirea, pentru a suferi și a-i vedea și pe cei ce ne iubesc sau vor să guste fericirea, că suferă la fel ca noi.
Prin alegerea de a ne complace în manifestarea convingerilor negative și în nevoia de a provoca și răspândi suferința în propria viață și în jur, luată în detrimentul binelui nostru și al dreptului nostru de a fi fericiți – ne vom împiedica vindecarea sufletească de povara traumelor și a suferințelor sădite în sufletul nostru prin frici.
Pentru a ne vindeca sufletul de durere și a ne elibera viața de poveri, de neajunsuri și de frici – este nevoie să învățăm să ne iubim și să asumăm iubirea, prețuindu-ne valorile și darul, prin bucuria de a fi, a crede și a trăi.
Prin alegerea experienței și atitudinii iubirii – ne vom diminua sărăcia sufletească, ne mai sporind prin convingerea neputinței și prin iluzia fricii experiențele suferinței, a înstrăinării, a separării, a rănilor lor sufletești , a acumulării păcatelor karmice, a ne-vindecării și a rătăcirii de realitate, prin slăvirea inconștientă a convingerilor negative și a falselor valori.
Pentru a cunoaște abundența sufletească și a iubirii, și pentru a le transpune în planul nostru fizic ca valori – este nevoie să ne asumăm experiența încercării și a erorii, pentru a învăța să le deslușim și să prețuim, renunțând la a mai slăvi prin atenția gândurilor și a emoțiilor noastre negative, convingerile păguboase ale minții, care ne aduc nefericirea.
Alegând atitudinea iubirii, pentru a ne disipa fricile și întunericul sufletesc, vom dobândi claritatea asupra cauzelor prin care ne inducem suferințele și ne iubirea și astfel – vom elimina defectele, neajunsurile și incertitudinilor sădite în mințile noastre prin frici, convingeri și programele virusate.
Pentru a ne vindeca sufletul, trupul, inima și mintea de frici, ostilitate și negativitate, este nevoie să ne trezim conștiința sau să o ridicăm la un nivel superior celui prin care ne-am auto-indus suferințele, nemulțumirile, poverile, frustrările, neîmplinirile și neîmpăcarea.
Când ne vom asuma viața prin spirit și prin manifestarea adevărului ce ne sălășluiește în inimi – vom înțelege că, doar prin asumarea experienței iubirii – vom deveni capabili să ne deschide conștiința sinelui, către evoluția și desăvârșirea noastră spirituală.
Când sufletul își va redobândi conștiința prin iubire – ne vom putea conștientiza și controla pornirile instinctuale, oprind manifestările noastre instinctuale, ostilitatea și ne iubirea, izvorâte din suferințe, ură și frici – înainte ca gândurile noastre negative să se transforme în emoții, în neasumare, în vinovăție sau în frici.
Prin atitudinea iubiri – vom evita de fiecaredată, reacțiile instinctuale necontrolate, alegerile făcute la mânie și acele acțiuni păguboase, ce-s menite doar să ne confirme convingerile negative, și să să permanentizeze în sufletele noastre suferința, agresivitatea, lăcomia, insuficiența, ne iubirea, ne credința și nefericirea.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– ABUNDENȚA IUBIRII
– ABUNDENȚA INIMII
– ABUNDENȚA VIEȚII
– ABUNDENTA
– DESPRE ÎMPLINIREA ȘI ABUNDENȚA VIEȚII
Read More
Category: 
Comments: 
