Sensibilitatea – este tocită de excese

“Evoluția spirituală a unei ființe umane este însoțită de o creștere a sensibilității sale: cu cât sensibilitatea crește, cu atât mai mult ea trăiește o viață bogată, intensă. Acela la care sensibilitatea se micșorează, se întoarce spre stadiul de animal, de plantă, de piatră. Veți spune: „Dar, cu cât devenim mai sensibili, cu atât suntem mai expuși suferinței.” Este adevărat, dar chiar dacă riscăm să devenim mai vulnerabili, este preferabil să ne creștem sensibilitatea pentru că astfel creștem intensitatea vieții.

Cât despre cel care posedă o mare sensibilitate, trebuie să vegheze să o mențină, știind să păstreze măsura. Excesele sunt cele care tocesc sensibilitatea. De exemplu, dacă citiți prea mult, creierul vostru este saturat și pierdeți gustul de a gândi; pentru a înțelege esențialul, nu trebuie să acumulați prea multe idei în minte. Și în prietenie, în iubire, trebuie să te supraveghezi, să pastrezi anumite distanțe. Acela care se avântă cu toată ființa sa în efervescențele iubirii sfârșește prin a fi rănit, nu mai simte nimic. Pentru a dezvolta sensibilitatea, trebuie să știm să micșorăm cantitatea și să creștem calitatea.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 17 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Sensibilitate – și sentimentalism
– Morții – sensibilitatea lor la cuvintele celor vii
– Sensibilitatea – să căutăm să îi ameliorăm manifestările
– Adevărul – nu putem decât să ni-l apropiem
– Afecțiunea – gesturile ce o exprimă trebuie să fie conștiente