Omraam Mikhael Aivanhov – Noul Ierusalim (A)

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Noul Ierusalim

Conferinţa din 25.08.1985
A

Lectura meditaţiei zilei

Dacă lăsaţi iarna uşa deschisă, căldura se pierde şi întreaga casă începe să îngheţe. Dar dacă uşa este închisă, căldura devine insuportabilă. La fel trebuie să ştim cum să ne deschidem sau să ne închidem “uşile” lumii noastre interioare. Cum să păstrăm căldura, bucuria, lumina? Cum să ne păstrăm bogăţiile spirituale? Închizând uşile ce ne conduc în lumea de jos, cele prin care alunecă spiritele întunericului. Două persoane se ceartă în camera de alături, dar închizând repede uşa veţi putea diminua zgomotul. Ştiţi ceea ce trebuie să faceţi în planul fizic, dar în planul astral lăsaţi uşile larg deschise. Urechile sunt uşi către planul astral şi trebuie să învăţaţi să le închideţi, în loc să vă lăsaţi deranjaţi şi chiar distruşi complet. Cabala vorbeşte despre cincizeci de porţi pe care discipolul trebuie să le deschidă: porţile lui Binah, porţile Inteligenţei. Dar când Cei douăzeci şi patru de Bătrâni văd că voi nu ştiţi când să deschideţi sau să închideţi porţile, atunci ei hotărăsc că nu a venit încă vremea să deschidă pentru voi porţile înţelepciunii.

Ce să înţelegem dragii mei din cele de mai sus? Uşi, numai uşi pe care să le deschidem sau să le închidem. Prea multe uşi!… În continuare, vă voi arăta ce se ascunde în spatele acestor lucruri, în aparenţă obişnuite şi nesemnificative. Observaţi, încă o dată, că în natură totul se leagă: latura fizică, materială, tangibilă, este o expresie, o carte deschisă ce poate descifra tot, fiind o reflectare a ceva din lumea invizibilă, a ceva ce este plin de inteligenţă, de simţire, de profunzime. Dar nimeni nu se ocupă de aşa ceva, lucrurile rămân cum sunt, nu se descoperă şi nu se interpretează nimic, nu se avansează şi astfel problemele rămân nerezolvate.

Vă voi arăta acum că fiecare lucru în viaţă are o importanţă deosebită. Când vorbim despre o uşă, trebuie să ne gândim neapărat şi la o cheie, căci uşa se deschide numai cu cheia. În uşă există, pe undeva, un orificiu unde trebuie să introducem cheia, altminteri uşa nu se deschide. Dar oamenii nu judecă ca să poată evolua, nu văd deloc simbolurile care se află peste tot, peste tot… Dacă am lua acum exemplul femeii şi ne-am întreba ce este femeia, ce am răspunde? Femeia este o uşă. Există pe undeva o închizătoare, iar bărbatul poate deţine secretul ei. Nimeni nu realizează importanţa nuanţelor şi a legăturilor ce există şi merg atât de departe… Dar creştinii şi puritanii pot pleca, fiindcă li se pare scârbos să vorbim despre aceste lucruri, ei doresc numai să facă anumite lucruri, nu să şi vorbească despre ele. Englezii nu vorbesc niciodată despre lenjeria femeii, în vreme ce practică tot felul de lucruri într-o linişte deplină. În vreme ce francezii vorbesc în neştire, dar nu fac nimic, sunt incapabili.
Aţi priceput acum ce este o uşă? În “Flautul fermecat”, de Mozart, se vorbeşte mult despre existenţa acestor uşi sau porţi. Există în “Flautul fermecat” o fraternitate ce trebuie să o descoperiţi… Se menţionează că femeia este o poartă, iar bărbatul o cheie. Vă las pe voi să descifraţi aceste sensuri, căci nu am timp să mă opresc acum asupra lor.
Dacă am merge mai departe şi am încerca să vedem ce se ascunde în spatele acestor porţi, ce am vedea: bogăţii, perle preţioase sau adesea monştrii. Acum oamenii văd tot felul de filme înspăimântătoare ce îi aduc în pragul nebuniei sau bolii, fiindcă oamenii trebuie să fie manipulaţi… Astfel, încet-încet, sistemul lor nervos le este distrus şi nu vor putea face faţă evenimentelor ce vor urma. Dar oamenii nu realizează aceste lucruri, nu se analizează. Iar eu vă întreb, de ce există această direcţie? Pentru a câştiga bani! Teama, frica, panica… şi aici avem de-a face cu porţi, dar nu ştim ce se află în spatele lor. Din curiozitate dorim să deschidem aceste porţi ca să vedem dacă găsim comori, dar adesea întâlnim numai monştri.
În paragraful de la început întâlnim o frază: “Cum să păstrăm căldura, bucuria, lumina… închizând uşile ce ne duc în lumea de jos”. Înainte de a vă spune ceva despre porţile de sus şi de jos, vreau să vă spun că am urmărit multă vreme cum oamenii deschid şi închid porţile. Veţi spune: “Dar nu vedem nimic interesant aici!”. Oh, dacă aţi şti măcar să clasificaţi oamenii, aţi vedea că fiecare închide şi deschide, în mod diferit, o poartă. Acest lucru nu aţi fost în stare să îl remarcaţi!… Când eram chemat într-un serviciu al administraţiei locale, pentru o problemă oarecare, priveam adesea cum oamenii închid şi deschid uşile, cum părăseau încăperea şi astfel le observam caracterul. Da, căci felul cum închideţi o uşa poate arăta ce caracter aveţi. Unii o fac brusc, alţii o fac cu atenţie, cu delicateţe şi astfel o întreagă mentalitate este reflectată în felul cum închideţi o uşă. Dacă aţi vrea să vă observaţi puţin, aţi fi şocaţi de câte aţi putea vedea!
La fel se întâmplă şi în cazul vocii ascultate într-o convorbire telefonică. Puteţi să vă daţi seama imediat dacă este vorba despre o persoană tânără sau mai vârstnică, despre o fetiţă sau o bunică… Desigur, te mai poţi şi înşela, mai există tot felul de imitaţii şi glume dar, în general, dacă sunteţi îndeajuns de dezvoltaţi spiritual vă daţi seama cu cine staţi de vorbă, despre caracterul persoanei în cauză, calităţile şi defectele sale, putând descoperi chiar şi slăbiciunile sau pasiunile interlocutorului… Timbrul vocii, felul de a vorbi, pot spune multe lucruri! Exersaţi-vă şi veţi vedea!…
Analizând cuvintele “închizând uşile ce ne conduc spre lumea de jos”, vrem să vedem despre ce porţi este vorba. Ah, aici este vorba despre fiinţa omenească, iar aceasta dispune de douăsprezece porţi. De ce nu 11 sau 13? Nu, corpul omenesc dispune de douăsprezece porţi. Nimeni nu a făcut vreo legătura între cele douăsprezece porţi ale Noului Ierusalim ce coboară din ceruri, despre care vorbeşte Ioan în Apocalipsa şi cele douăsprezece porţi ale bărbatului şi femeii. Unde se găsesc aceste porţi? Ei bine, ochii sunt porţile prin care lumina intră în corpul omenesc, iată primele două porţi ale corpului omenesc! Apoi, alte două porţi sunt urechile, prin care sunetul pătrunde în corp. Nasul are şi el două porţi, prin care parfumurile şi aerul pătrund în organism. Iar gura este o altă poartă, prin care pătrunde hrana. Deci, până acum există şapte porţi. Şapte porţi sunt pe cap şi există alte cinci în partea de jos a corpului. Mai vin alte două porţi, la femeie şi la bărbat, care fac… Apoi? Buricul este o poartă prin care femeia îşi hrăneşte copilul. Iar mai jos întâlnim alte două porţi despre care nu vorbim. Dacă adunăm, găsim cifra doisprezece. Apoi putem căuta corespondenţa celor douăsprezece porţi cu pietrele preţioase, cu Zodiacul, cu constelaţiile, cu cei doisprezece apostoli.
Când se spune: “Dacă lăsaţi uşa deschisă, căldura se pierde şi întreaga casă începe să îngheţe”; acest lucru este adevărat. Întâlnim şi aici partea simbolică, care este vastă, infinită. Eu lucrez cu această latura simbolică. Ce înseamnă să ştim să păstrăm căldura? Înseamnă că, aflându-ne aici, printre chipuri frumoase, în cântece, exerciţii, meditaţii, conferinţe şi mese luate în comun, suntem încălziţi, adică suntem mulţumiţi şi fericiţi, căci aceasta înseamnă caldura; dar această caldură nu ştim să o păstrăm mult timp, căci redevenim furioşi şi reci. Ar trebui să învăţăm să păstrăm căldura aşa cum o face termosul. Staţi aici o vreme, câteva zile sau poate luni, deveniţi plini de căldură, de iubire, de bunătate, de generozitate, de intenţii bune pe care trebuie să le păstraţi. Dar nu sunteţi nici atenţi, nici inteligenţi şi plecând de aici pierdeţi repede ceea ce ar trebui să păstraţi o viaţă întreagă. Aşa îmi scria o soră din Toulouse, cu câţiva ani în urmă, care oprise orice contact cu lumea din jurul ei şi dorea să recâştige ceea ce simţise şi trăise odată aici, la Bonfin. Da, nu mai ştim cum să continuăm odată ce-am plecat de aici. Trebuie să învăţăm să păstrăm la noi acasă, conştient şi cu voinţă această emanaţie, această căldură!… Dacă nu vom reuşi, înseamnă că nu ne-a folosit la nimic timpul petrecut aici, ambianţa şi adevărurile stupefiante ce le-am auzit, adevăruri, de altfel necesare, indispensabile pentru întreaga viaţă; dacă le vom uita, supuşi unor condiţii, evenimente şi întâmplări diferite, vom pierde foarte multe lucruri. Adevărata artă, arta nouă, este aceea de a şti să păstrezi căldura, oriunde te-ai afla.
Revenind la cele douăsprezece porţi, ne-ar trebui o ştiinţă cu totul deosebită, cu noţiuni de anatomie de fiziologie, de spiritualitate, pentru a descifra tot!… V-am vorbit într-o conferinţă despre ochi, este o conferinţă extraordinară în care v-am făcut cunoscute nişte descoperiri personale. Apoi, v-am vorbit despre urechi, despre aparatul lui Corti. De ce urechile sunt legate de înţelepciune? V-am mai explicat de ce ochii erau legaţi de adevăr; gura, cu buzele şi limba, este legată de iubire. Nimeni nu a mai spus ce simbolizează gura, aceea care pronunţă cuvântul. De ce există două buze şi numai o singură limbă? Atunci am explicat că, peste tot în natură, principiile feminin şi masculin erau separate, Inteligenţa Cosmică reunindu-le numai la nivelul gurii. Cele două buze reprezintă femeia, iar limba îl reprezintă pe bărbat. Datorită acestor două principii unificate (buzele), putem vorbi, modula cuvintele, altminteri nu. Aerul care vine din plămâni, suflul, treacând prin buze şi prin limbă, se transformă în cuvânt, cuvânt ce este copilul celor două principii: masculin şi feminin. Savanţii nu au explicat în acest fel, deoarece mentalitatea lor nu este fixată pe aspectul simbolic, cosmic, larg, ei se opresc numai asupra unui aspect izolat, în vreme ce, pentru mine toate lucrurile sunt legate, întreg universul. Nici măcar un fir de praf nu este izolat, el se află sub incidenţa curenţilor de aer.
Dacă vom începe să studiem acum cele douăsprezece porţi, vom descoperi lucruri nemaipomenite. De pildă, buricul, acolo unde se află plexul solar, este o poartă extraordinară! Şi porţile din partea de jos a corpului, care reprezintă creaţia, ce lucruri nemaipomenite!… Putem vorbi mii şi mii de ani şi tot nu am putea epuiza acest subiect. La unii oameni, unele porţi sunt închise, nu funcţionează şi atunci ei sunt lipsiţi de anumite calităţi şi virtuţi, fiindcă fiecare poartă îşi are propriile calităţi şi virtuţi.
Ioan cunoştea toate aceste lucruri, latura iniţiatică a celor douăsprezece porţi, fiindcă dacă ele există în noi, trebuie să existe şi în înalt. Tot ceea ce este jos, este o reflectare a ceea ce se află în înaltul cerului. Şi iată Zodiacul: cele douăsprezece porţi, adevăratele porţi, sunt semnele zodiacale, în spatele lor întâlnim curenţi, forţe, energii, entităţi şi spirite care lucrează asupra întregului univers. Şi astfel oameni sunt influenţaţi de cele douăsprezece porţi. Sigur, destinul depinde de porţile care erau deschise în momentul naşterii copilului, precum şi de cele închise. Nu ne oprim acum asupra acestor lucruri, este prea complicat. Cele douăsprezece porţi zodiacale sunt simbolizate pe pământ şi de cele douăsprezece pietre preţioase, forţele cosmice lucrând asupra pământului, a prafului material, a stâncilor, iar acestea formează pietre preţioase, determinate de culori, de influenţe, de anumite virtuţi. Sunt extraordinare cele douăsprezece pietre menţionate de Ioan. El începe cu iaspisul, pe care îl prezintă transparent, asemenea sticlei curate. În realitate nu este aşa, eu cunosc culoarea pietrei de iaspis, chiar am o asemenea piatră, o posed. Apoi, se spune că a doua poartă este de safir; a treia, de halcedon; a patra, de smarald; a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopas; a unsprezecea, de iachint şi a douăsprezecea, de ametist. Deci Ioan era la curent, cunoştea pietrele preţioase, lucrate timp de milioane de constelaţii în străfundurile pământului.
În vreme ce, în ceea ce priveşte aurul, soarele avea un cuvânt de spus, lumina soarelui care lucra milioane de ani pentru a forma aurul. Iar luna? Ea a lucrat milioane de ani ca să formeze argintul. Marte, pentru a forma fierul, iar Mercur, pentru a forma argintul viu. Jupiter a format cositorul, Saturn, plumbul, iar Venus a format arama. Asta-i tot. Deci, atunci când ştiinţa oficială va afla toate aceste lucruri, ea va fi uimită să vadă că pământul nu este lipsit de importanţă, că poate deveni cristalin, pur, transparent, strălucitor, plin de virtuţi. Aşa cum priviţi diamantul, ştiind că nu este decât cărbune. Şi cum s-a transformat în diamant? Printr-o căldură excesivă şi o presiune extraordinară. Dacă putem şi cunoaştem metoda, vom reuşi să transformăm cărbunele în diamant. Cei mai mari alchimişti cunoşteau aceste lucruri şi încercau să transforme, să sublimeze tot ceea ce este rău, în calităţi şi virtuţi; unii chiar reuşeau, alţii, nu, pentru că este arta cea mai dificilă.
Ceea ce doresc să vă revelez astăzi, nu veţi găsi nicăieri, nici măcar în scrierile lui Swedenborg care s-a ocupat de descifrarea Apocalipsei, şi nu a fost singurul, mulţi sunt cei care au muncit la descifrarea ei, căci ea este foarte greu de descifrat. Swedenborg era clarvăzător, vedea, frecventa spiritele plantelor, se deplasa şi se dedubla. Mulţi erau acei care-l întrebau: “Ah, dacă ai reuşit să-mi găseşti soţia, să afli unde a ascuns ea un anumit obiect”. Iar el se dedubla şi pornea în căutarea lui, apoi revenea spunând: “Iată, ea mi-a spus ca l-a pus în acel loc”. Omul nostru mergea şi găsea obiectul chiar în locul indicat. Au rămas numeroase dovezi. Chiar şi Kant povesteşte despre o întâlnire pe care a avut-o cu Swedenborg la Koenigsberg, (oraş în care am fost şi eu pentru a deveni kantian, şi nu am devenit…), ei au stat de vorbă şi dintr-odată Swedenborg a devenit agitat, spunând: “Oh, ce incendiu, ce incendiu a izbucnit lângă casa mea, este îngrozitor, totul arde”. După un timp a spus: “În sfârşit au reuşit să-l stingă, este minunat, Dumnezeu fie lăudat”. În acele vremuri, veştile circulau greu, uneori le trebuiau săptămâni întregi, şi aşa s-a întâmplat şi cu incendiul care s-a produs lângă casa lui Swendenborg, despre care Kant a aflat după câteva săptămâni. Ei da, există dovezi, dar din pacate Swendenborg nu a reuşit să descifreze corect Apocalipsa. Eu am cărţi scrise de el, dar nu este momentul să vă revelez totul, chiar dacă insistaţi.

Un minut de meditaţie.

Rugăciune:

Doamne,
Nu-mi dărui prea mult, ca să nu te uit
Şi nu mă lipsi de prea multe, ca să nu mă răzvrătesc.

(de trei ori)