Omraam Mikhael Aivanhov – “Fericiţi cei curaţi cu inima…”

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
“Fericiţi cei curaţi cu inima…”

Conferinţa din 05.09.1966 (Bonfin)

Conferinţă improvizată

Atunci când Iisus a spus: “Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”, el exprima acel adevăr, conform căruia, pentru a-L vedea pe Dumnezeu, omul trebuie, mai întâi, să-şi purifice dorinţele. Evident, “a vedea” nu înseamnă că el se va găsi în faţa Domnului pentru a-L vedea cu proprii ochi. A vedea pe Dumnezeu înseamnă să Îi simţi prezenţa, să ai revelaţia iubirii, înţelepciunii, imensităţii Sale. Veţi spune: “Dar Iisus l-a văzut pe Dumnezeu?”. În calitate de Hristos, da, putem afirma că Iisus l-a văzut pe Dumnezeu, fiindcă Hristos, Fiul, este contopit cu Tatăl. Hristos este singurul care îşi contemplă Tatăl, fiindcă este una cu El, contopit cu El. Dar Hristos este un Spirit Cosmic, iar dacă putem spune că Iisus l-a văzut pe Dumnezeu, el s-a identificat cu Spiritul lui Hristos, dar nu l-a văzut niciodată cu ochii săi.
Ar fi multe de comentat despre această frază: “Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Pentru a-L vedea cu adevărat pe Dumnezeu cu ochii interiori, ne trebuie ceva în plus decât inima şi sufletul, ne trebuie intelectul şi spiritul. Evident, aceia care şi-au purificat inima de toate dorinţele şi sentimentele inferioare îl poate vedea pe Dumnezeu, adică Îl vor descoperi ca frumuseţe, ca splendoare, ca imensitate, dar Dumnezeu se află dincolo şi de toate acestea, iar puritatea inimii nu este de ajuns pentru a-L cunoaşte, trebuie sfinţenia spiritului. Veţi spune: “Aţi ajuns să îl corectaţi chiar şi pe Iisus!”. Nu, deloc, eu nu corectez nimic, aduc numai o completare, o deschidere gândirii lui Iisus.
Mulţi sfinţi, profeţi, apostoli, martiri, fecioare, patriarhi, au avut inima curată!… Dar oare câţi dintre ei au putut să Îl vadă pe Dumnezeu? Nici chiar Moise nu L-a văzut pe Dumnezeu, şi totuşi a vorbit cu El. Dar şi aici sunt lucruri de desluşit. Nu Dumnezeu Însuşi i-a vorbit lui Moise, nici lui Budha, nici lui Zorohastru, nici lui Orfeu; El le-a vorbit prin intermediul Marilor Arhangheli, Mesagerii săi. Altminteri ei nu ar fi putut suporta vocea sau prezenţa Domnului, ar fi fost pulverizaţi… De altfel, aşa cum ştiţi, “numai ghicitorii în cărţi şi toate aşa-zisele clarvăzătoare sau mediumi îl văd pe Dumnezeu şi vorbesc cu El”.
Atunci când locuiam la Bologne, pe strada Princes, întâlneam uneori, în acelaşi imobil, o femeie… nu pot să v-o descriu, mi-ar trebui prea multe culori, prea multe pensule, şi nu le am. De fiecare dată, când o întâlneam, ea îmi povestea istorii de necrezut: cum l-a văzut pe Iisus, cum i-a vorbit etc. Iar eu, ca să nu o necăjesc, îi ascultam poveştile. Şi iată că întâlnindu-mă, într-o bună zi, mi-a spus că dimineaţa a dorit să vorbească cu Iisus, dar cum acesta era ocupat, în locul său a venit Dumnezeu Tatăl. Vă daţi seama ce situaţie! Am fost curios să ştiu despre ce i-a vorbit El, şi am întrebat-o. Ah, răspunse ea, trebuia să merg la piaţă şi El m-a sfătuit ce să cumpăr”. Iată cu ce ocupă Domnul! Într-adevăr, el trebuie să aibă mult timp de pierdut ca să se gândească la cumpărăturile unei cumetre.
Mulţi îşi închipuie tot felul de istorii caraghioase privindu-L pe Dumnezeu, nu numai această femeie; şi-L închipuie având tot felul de preocupări. Se ştie că El a creat mii de Îngeri şi de Arhangheli, dar de ce I-a creat şi nu le-a dat nici o ocupaţie? Se consideră că El a făcut totul de unul singur, că a fost singur la creaţia lumii… şi mai ales în şase zile! Iar ceilalţi ce făceau? Priveau, desigur, cum Dumnezeu amesteca aluatul fiindcă ei nu făceau nimic. Iar dacă nu fac nimic, înseamnă că sunt inutili, că trebuie să fie concediaţi… Ei nu! Cabala spune că Dumnezeu a dat numai planul creaţiei, şi că cel de-al şaptelea ordin îngeresc (considerat de sus) al Elohimilor a executat acest plan. Dumnezeu are servitori, iar aceştia sunt intermediari între El şi oameni. Dacă vă închipuiţi că Dumnezeu ascultă toate cererile oamenilor şi le răspunde!…
Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, fiindcă Domnul este infinit, nelimitat. Îi putem simţi prezenţa, da. Îi putem observa chiar şi manifestările, strălucirile, proiecţiile de lumină, dar nu Îl putem vedea pe Autorul acestor manifestări. Pur şi simplu fiindcă este imposibil să Îl vedem pe Dumnezeu. Nu putem vedea ceea ce este nelimitat, infinit. Pentru a vedea un obiect sau o fiinţă, trebuie ca acesta să aibă o formă, dimensiune, limite, să fie situat undeva în spaţiu şi timp. Iar cum Dumnezeu se află dincolo de timp şi spaţiu, nu puteţi vedea decât câteva reflectări, câteva manifestări răsfirate. Atunci când priviţi soarele, puteţi spune: “L-am văzut pe Domnul în lumina Sa, L-am simţit în căldura Sa, şi acum sunt mult mai viu”. Constituie însă un sacrificiu afirmaţia că L-ai văzut pe Dumnezeu şi că ai vorbit cu El.
Eu ştiu că este scris în Biblie că patriarhii şi profeţii au vorbit cu Domnul, dar aceasta s-a făcut pentru a prezenta anumite adevăruri oamenilor, ce trebuie mereu să le fie accesibile, altminteri ei nu le înţeleg, fiind prea limitaţi ca inteligenţă. Ceea ce este limitat nu poate înţelege nelimitatul; ceea ce este mic nu poate înţelege imensitatea. Dar când o va înţelege? Atunci când va pătrunde în imensitate, când va fuziona cu ea, când va fi o parte a ei. În acel moment, poate exista o idee despre imensitate, despre infinit.
Atât timp cât o picătură de apă este separată de ocean, chiar dacă are aceleaşi calităţi, aceeaşi compoziţie ca acesta, ea nu poate cunoaşte oceanul, dar atunci când se reîntoarce în ocean ea nu mai poate fi separată, este una cu oceanul, şi îl cunoaşte. Atât timp cât omul este separat de Dumnezeu, el nu poate înţelege imensitatea şi infinitul lui Dumnezeu. Ei ar trebui să se contopească, să se piardă în El; în acel moment îl va cunoaşte pentru că este El, devine El; dar atât timp cât rămâne în afara lui Dumnezeu, nu Îl poate cunoaşte. Omul este îngrădit, are limite fizice, dar atunci, când, prin purificare, va ajunge să trezească în sine facultăţi capabile de a concepe infinitul, adică îşi va dezvolta corpurile budic şi atmic ale căror posibilităţi sunt aproape nelimitate, el se va putea cufunda în imensitate, va putea cunoaşte veşnicia şi infinitul lui Dumnezeu.
Fiindcă prin puritatea lui Iesod îl vedem pe Dumnezeu.

Cunoaşteţi şi această frază din Evanghelii: “De va fi ochiul tău curat, tot corpul tău va fi luminat”. Vedeţi, Iisus nu a spus: “Dacă ochii tăi sunt curaţi…”, ci “de va fi ochiul tău curat…”. Evident, din punct de vedere psihologic, este o absurditate, căci starea corpului nu depinde de cea a ochiului, ci invers. Or, Iisus a spus: “De va fi ochiul tău curat, tot corpul tău va fi luminat”. Acest lucru înseamnă că el nu se gândea la cei doi ochi ai corpului fizic, ci la un alt ochi: cel de-al treilea ochi. Atunci când omul îndepărtează, de pe acest ochi, straturile opace ce îl acoperă, el permite curenţilor luminoşi, veniţi din lumea divină, să pătrundă în întreg corpul şi să îl purifice. Iisus vorbeşte tocmai despre cel de al treilea ochi, despre acest organ, sau, dacă doriţi, despre această facultate ce permite să vezi lucrurile aşa cum sunt ele în realitate, să ştii de unde vin şi, datorită acestei cunoaşteri, să poţi face o alegere şi, eventual, să îţi iei măsuri de precauţie.
Al treilea ochi îl sfătuieşte pe om; el îi indică pe unde să treacă, cu cine să se alieze, cum să acţioneze, cu ce să se hrănească, şi datorită acestei viziuni, el poate evita să amestece în sângele, în sufletul, în gândurile sale elemente impure şi nocive. Cel de al treilea ochi îl menţine într-o stare de puritate. Astfel putem spune că ochiul acţionează asupra corpului. Omul va începe cu adevărat să vadă, să simtă, să înţeleagă, numai atunci când ochiul său este pur.
Aş adăuga că, dacă cineva ar dori să pătrundă în lumea divină fără să fie în prealabil purificat, entităţile luminoase, care nu pot suporta pătrunderea abuzivă a unor indivizi care aduc toate deşeurile şi miasmele pământului, încep să îi respingă, sau să le atenueze aceste calităţi dezvoltate prin violentarea lumii spirituale sau folosindu-se de tot felul de plante şi de substanţe chimice. Iată de ce, acei discipoli care au dobândit o clarvedere forţată, fără să lucreze în prealabil asupra purităţii, a virtuţilor, a stăpânirii de sine, riscă să vadă cum fiinţele invizibile le declară război şi să sfârşească astfel foarte rău.
Dacă doriţi să vă dezvoltaţi clarvederea, va trebui să vă pregătiţi adoptând o atitudine sacră, fiindcă nu se poate glumi cu puteri de o asemenea puritate, de o asemenea lumină. Va trebui, deci, să vă pregătiţi şi să cereţi acestor entităţi sublime chiar autorizaţia de a pătrunde în regiunea lor pentru a le admira frumuseţea şi puritatea lor şi de a-L slăvi pe Dumnezeu. În acel moment câştigaţi prietenia lor, şi nu veţi fi nici respinşi, nici combătuţi.
Din păcate, la ora actuală îi învăţăm chiar şi pe copii să aibă tupeu, să nu respecte nimic, să fie vulgari şi violenţi. Pretindem că numai astfel omul reuşeşte în viaţă, în timp ce bunătatea şi cinstea îl duc în mizerie. De aceea se spune copiilor: “Descurcă-te, fii şiret, nu fi atât de prostănac!”. Evident, există oameni răi şi primitivi care merită să primească câteva lecţii; eu înţeleg, dar de ce să avem această atitudine în faţa creaturilor care ne sunt superioare? De ce să nu le câştigăm prietenia şi încrederea prin respectul nostru, în loc să ne arătăm violenţi şi să vrem, cu orice preţ, să ne impunem şi să subjugăm întreg universul?
Spuneţi-le, de exemplu, anumitor savanţi că atitudinea lor faţă de animale este criminală, ei vă vor considera proşti pentru că sunt convinşi că totul le este permis şi că, sub pretextul ştiinţei, ei pot masacra animalele şi pot face tot felul de experienţe. Ei nu au lucrat pentru a dobândi facultăţi mai subtile decât cele intelectuale, de aceea îşi fac cercetările asupra unor creaturi însufleţite din care masacrează milioane. Ar fi putut afla totul altfel. Dacă ar fi fost dezvoltaţi spiritual ar fi găsit, pentru a salva umanitatea, alte mijloace, mai numeroase şi mai bune, decât acelea pe care le-au descoperit. De altfel, li se vor da lecţii. Natura se va însărcina, în curând, să le dea lecţii.
Prin cunoştinţele sale, prin mijloacele tehnice, secolul nostru (20) va depăşi toate celelalte secole, nu putem nega acest lucru, dar pe de altă parte există decadenţă, fiindcă nu mai este nimic sacru în ochii oamenilor, întâlneşti la ei numai violenţă şi primitivism. Şi iată că eu vin să vă revelez adevăruri de care nimeni nu se ocupă: vă revelez că puritatea şi respectul pot atrage facultăţi noi şi îi pot permite omului să vadă realitatea lucrurilor. Mai întâi de toate o va percepe în interior prin inteligenţa sa, fiindcă ochiul interior lucrează deja în regiunile cele mai înalte ale fiinţei sale, şi apoi va începe să o vadă obiectiv, aşa cum vedem noi fiinţele şi lucrurile lumii fizice. Dar numai puritatea permite această nouă viziune.
Iată cum interpretez cuvintele lui Iisus: “De va fi ochiul tău curat, tot corpul tău va fi luminat”. Nu este vorba despre cei doi ochi fizici, ci de cel de al treilea ochi. Fiindcă nu este adevărat că puritatea corpului depinde de cea a ochiului, şi mai ales a unui singur ochi! Cei doi ochi sunt aceia care depind de puritatea sângelui şi dacă sângele corpului fizic este viciat, ochii vor fi într-o stare proastă pentru că fac parte din corp. În timp ce, al treilea ochi nu aparţine corpului fizic, este deasupra corpului fizic. Dacă nu cunoaştem Ştiinţa Ezoterică, cuvintele lui Iisus ne par cu adevărat lipsite de sens.
Deci, puritatea… Vedeţi, eu revin mereu la puritate. Este o calitate asupra căreia discipolul nu poate şi nici nu trebuie să evite să lucreze: întreaga viaţă trebuie să se ocupe de ea, întreaga viaţa trebuie să o înţeleagă, să o iubească şi să încerce apoi să o realizeze în faptele sale; fără ea, el nu poate avansa şi dacă doreşte, totusi, să cucerească puteri psihice prin violenţă, spiritele celorlalte regiuni se vor răzbuna, ele nu suportă să fie deranjate.
Să presupunem că aţi reuşit să vă deschideţi cel de al treilea ochi fară a fi dezvoltat în voi iubirea, bunătatea, indulgenţa, stăpânirea de sine, ei bine, nici nu ştiţi ce vă aşteaptă! Imaginaţi-vă că începeţi să vedeţi viciile şi crimele comise de alţii, că începeţi să vedeţi entităţi răufăcătoare, monştri, larve etc., că vă însoţesc prietenii: veţi plânge zi şi noapte rugându-L pe Dumnezeu să vă înlăture acest har al clarvederii. Veţi regreta timpurile când nu vedeaţi nimic fiindcă era de mii de ori de preferat să trăiţi în iluzii. În timp ce, dacă aţi învins multe în voi înşivă, dacă sunteţi pregătiţi, purificaţi, dacă ştiţi să vă dominaţi şi dacă aveţi multă iubire pentru oameni, în acel moment nu veţi mai vedea ororile, veţi vedea ceea ce corespunde nivelului vostru de conştiinţă, veţi vedea viitorul măreţ al omenirii. Şi chiar dacă vă daţi seama că la unii ceva este bun, datorită iubirii voastre, a curajului vostru, a stăpânirii de sine, nu veţi tremura, nu veţi fi nici disperaţi şi veţi putea chiar trimite ajutor prin intermediul gândului.
Clarvederea este dată fiecăruia în funcţie de gradul său de evoluţie, şi dacă vă aflaţi, încă, la gradele inferioare, veţi vedea Infernul şi veţi suferi. Dacă doriţi să vedeţi splendorile Cerului va trebui să fiţi foarte evoluaţi, foarte puri, foarte luminaţi. Dar bineînţeles, din timp în timp, dacă veţi dori să coborâţi pentru a studia infernul, o puteţi face. Nu trebuie să credeţi că datorită unui har al clarvederii, un bărbat sau o femeie poate vedea totul; în clarvedere există grade diferite ce corespund gradului de puritate pe care clarvăzătorul îl posedă: cu cât acesta se purifică mai mult, cu atât mai mult el vede regiunile celeste. Dar acela care devine clarvăzător fără a se purifica nu poate vedea decât o grămadă de animale care urlă, monştri care se devorează, fiare care se sfâşie. Iată de ce nu este de dorit să devii clarvăzător dacă nu eşti pur şi capabil să te stăpâneşti.
Nu vă grăbiţi să deveniţi clarvăzători pentru că veţi avea mari necazuri şi chiar un mare dezgust de a trăi printre oameni. Nu este tocmai de dorit. Cum nu este de dorit nici să ai un miros prea dezvoltat, şi din fericire la om acesta este unul dintre cele mai rudimentare (acest lucru se vede când studiem gradul de fineţe al mucoaselor, distribuţia circuitelor nervoase, cantitatea şi calitatea celulelor nervoase) altfel oamenii nu s-ar mai putea suporta reciproc, atât de mult ei propagă mirosuri insuportabile din cauza modului defectuos de a se hrăni, de a trăi, de a gândi. De altfel, observaţi: când daţi dovadă de sentimente de furie, de gelozie, de ură, vă veţi da seama că întregul vostru corp se degajă un miros urât; în timp ce, dacă vă aflaţi într-o stare cu adevărat spirituală, veţi degaja un miros plăcut şi subtil. Acest lucru dovedeşte că gândurile, sentimentele, intenţiile, acţionează asupra substanţelor din laboratoarele noastre interioare, a glandelor noastre, a secreţiilor noastre, pentru a produce emanaţii agreabile sau dezagreabile, atrăgătoare sau respingătoare.
În general, toţi oamenii care mănâncă carne, fumează şi beau alcool şi lichioruri tari, degajă un miros foarte urât. Cum se pot ei suporta împărţind acelaşi pat timp de ani de zile? Tot ceea ce au înghiţit iese prin toţi porii lor. De altfel, mergeţi vara puţin pe plajă unde se îngrămădesc o mulţime de oameni şi de departe, dacă sunteţi sensibili, veţi simţi toate miasmele şi norii rău mirositori ce plutesc în jurul lor. Din fericire, oamenii nu sunt atât de sensibili, altfel le-ar fi în permanenţă greaţă şi nu ar mai şti nici cum să trăiască împreună, nici unde să meargă.
La fel se întâmplă şi cu ochiul interior. Atât timp cât nu suntem pregătiţi să ne dominăm dezgustul sau spaimele, nu trebuie să îl trezim. Tocmai de aceea, discipolul trebuie să se întărească, să devină stăpân pe sentimentele sale, pe temerile sale, pe repulsiile sale, pentru a putea înfrunta creaturile înspăimântătoare ale lumii subterane şi infernale, şi chiar să le ordone să se îndepărteze sau să se supună.
Cunoaşteţi, fără îndoială, povestea lui Glyndon din romanul lui Bulwer-Lytton: “Zanoni”. În ciuda interdicţiei Maestrului său, Meinur, Glyndon aspira la elixirul vieţii veşnice şi cum nu era, încă, pregătit, a apărut Paznicul Pragului. Glyndon leşină, şi din acel moment se simte continuu urmărit de monstru până când Zanoni a venit să îl elibereze. În alte conferinţe v-am explicat ce reprezintă Păzitorul Pragului. Fiecare trebuie, într-o bună zi, să îl întâlnească şi să îi facă faţă. Dar ce se întâmplă, dacă el nu a lucrat niciodată asupra stăpânirii de sine, a curajului, a forţei şi a purităţii? Păzitorul Pragului nu poate face nimic împotriva acelora care sunt puri şi silitori; o privire este de ajuns: “Pleacă!” şi el va pleca. Da, fiindcă şi el se teme. Dar el este foarte îndrăzneţ cu laşii şi cu cei slabi. Exact ca în cazul câinilor din stradă: dacă fugiţi, îi veţi avea pe toţi pe urmele voastre, dar dacă vă opriţi şi îi priviţi fix, ei vor fugi.
La fel se întâmplă şi cu Păzitorul Pragului, dar cu condiţia să fii pur. Fiindcă numai puritatea îţi dă siguranţă şi curaj. Când un om simte că a trăit o viaţă pură, această puritate îl susţine şi nu îi este frică. Când a comis o crimă sau a încălcat nişte legi, el se teme. Atunci când Adam şi Eva au mâncat din fructul interzis, li s-a făcut frică şi s-au ascuns. Observaţi toate creaturile: când au încălcat o lege, chiar dacă nimeni nu le vede, ele se tem; ele se simt vinovate şi îşi pierd curajul: acţiunile lor, gesturile lor încep să fie lipsite de siguranţă, ideile li se amestecă, se bâlbâie…

Dar să revenim la clarvedere, fiindcă aş dori să mai adaug câteva cuvinte despre acest subiect.
V-am spus, deja, că regiunea inferioară a Lunii este regiunea ceţii, adică a iluziilor, a rătăcirilor. Or, tocmai cu această regiune inferioară a lui Iesod (din Cabală) sunt în legătură un mare număr de pretinşi mediumi, vindecători, radiestezişti, clarvăzători etc… Eu nu spun că ei nu sunt mediumi, clarvăzători, ceea ce critic la unii, sunt pretenţiile lor. Imaginaţi-vă pe cineva care are un oarecare har al vindecării sau mediumic… iată-l acum trimiţând mesaje tuturor Maeştrilor şi Iniţiaţilor în dorinţa de a-i instrui. Şi ce mesaje! Este preferabil să te instruieşti înainte de a-i instrui pe ceilalţi, căci dacă nu ai făcut studii temeinice, este uşor să greşeşti şi să-ţi faci iluzii. Chiar şi studiile ştiinţei oficiale sunt neapărat necesare.
Este incredibil ce pot povesti unii! Numeroşi mediumi mi-au trimis mesaje, am o gramadă! Şi este extraordinar faptul că toate veneau direct din partea Domnului. Nu m-am îndoit niciodată (nu trebuie să îl supărăm pe Dumnezeu!); numai că El este acela care distribuie inteligenţa, logica, şi cu această inteligenţă, pe care mi-a dăruit-o El Însuşi, eu raţionez, şi iată că raţionând constat că toate mesajele, pe care mi le trimite (s-ar parea!), se contrazic. Mă întreb, de ce nu este El mai bine informat despre ceea ce mi-a spus în trecut. Vedeţi, este cam ciudată această afacere. Îmi veţi spune: “Cum îndrăzniţi să criticaţi mesajele şi hotărârile trimise de Dumnezeu?”. Nu, nu le critic dar pot vedea cât de ilogic şi contradictoriu sunt aceste mesaje. Eu accept că ele vin de la Dumnezeu, dar să spunem, mai degrabă, că vin de la mai mulţi zei; există atâţia în planul astral care doresc să joace acest rol! Şi dacă nu avem discernământ, suntem pierduţi, cădem în capcană. Mulţi oameni doresc să îi instruiască pe alţii, să le prezică viitorul, ei mişună! Şi întotdeauna vin din partea lui Dumnezeu. Dacă ar fi vorba despre acelaşi Dumnezeu care vorbea prin gura acestor oameni, aceste mesaje ar avea, cel puţin, acelaşi conţinut, acelaşi stil, aceeaşi înţelepciune, ar da aceleaşi sfaturi. În timp ce, în anumite mesaje, Dumnezeu va spune lucruri măreţe, sublime, iar în altele, El vă dă sfaturi puerile sau chiar lipsite de sens.
Într-o zi Dumnezeu mi-a revelat (tot prin intermediul unuia dintre aceşti clarvăzători!) că nu m-am adresat niciodată Lui, că nu m-am rugat niciodată Lui. Eu care am făcut acest lucru, întreaga viaţă, am rămas stupefiat! Întreaga viaţă m-am rugat lui Dumnezeu, El nu a auzit nimic, niciodată?… Câte surprize pentru mine, da, surprize nemaipomenite! Şi s-ar părea, chiar, că mi-ar fi dat şi un alt sfat: “Trebuie să rup orice legătură cu toţi Maeştrii şi Iniţiaţii din trecut pentru că, dacă nu fac acest lucru, lucrarea mea va fi distrusă. Iată, deci, că acum Dumnezeu mă sfătuieşte să întorc spatele tuturor fiinţelor care au lucrat pentru El şi care au dat exemplu: Budha, Zorohastru, Moise, Iisus… Vă daţi seama, dragii mei fraţi şi surori, câte sfaturi putem da din partea lui Dumnezeu atunci când suntem neştiutori! Acest lucru este grav, este periculos.
Îi sfătuiesc pe toţi, pe toţi aceşti mediumi, pe aceşti mesageri ai Cerului, să meargă, mai întăi, să se instruiască puţin pentru a primi mesajele şi să aibă un mai mare discernământ. Înainte de a-mi adresa mesajele lor, să verifice de unde vin ele, să nu fie orbi! Trebuie să ştie că există, în lumea invizibilă, fiinţe care se joacă cu oamenii şi cărora le place acest lucru. Câţi nu au fost înşelaţi de ele! Aceste spirite sunt foarte inteligente, foarte şirete, şi dacă nu suntem mai inteligente decât ele, suntem pierduţi.
De câte ori nu am avut de-a face cu femei care credeau că auzeau noaptea vocea mea!… Şi erau atât de convinse că era vocea mea încât nu am reuşit niciodată să le conving contrariul. S-ar părea că vocea mea le spunea să vină să mă găsească aşa, în plină noapte, pentru a avea un copil cu mine; şi evident, supunându-se acestei voci, veneau să bată la uşa mea, trezindu-mă fără nici un pic de respect, fără vreo consideraţie la adresa mea. Degeaba le expediam spunându-le că aud o voce care îmi spune exact contrariul, că vocea pe care o aud ele le înşeală, că sunt victima fantasmelor lor… ele continuau să creadă în vocea lor, în ciuda dovezilor şi a raţionamentului pe care îl puteam prezenta, şi nu îmi mai rămânea altă soluţie decât să le alung. Vedeţi cât de greu este să îi faci pe oameni să înţeleagă ceea ce este cumpătat şi înţelept.
Şi în Fraternitate avem fraţi şi surori care vă vor da detalii, detalii foarte precise despre reîncarnările voastre anterioare. Dar dacă îi ascultaţi, mă întreb ce veţi deveni. Ei nu spun lucruri rele, din contră, sunt foarte amabile: aţi fost din totdeauna un rege, o regină, un faraon… sau Sfântul Anton, Sfântul Francisc de Assisi, Sfânta Tereza a Copilului Iisus… unul sau altul v-a fost soţ sau soţie. Şi mie mi-au făcut revelaţii: ei au aflat că mi-au fost soţii sau fiice într-o altă reîncarnare. Dar cum se întâmplă că acum nu simt nici o afinitate faţă de ele, că am uitat totul? Deseori îmi pun întrebarea: ”De ce nu reuşesc să îi recunosc pe ai mei? Am afinităţi cu anumite persoane, care nu mi-au spus niciodată că mi-ar fi fost părinţi sau copii, şi iată că dintr-odată mi se prezintă alţii spunându-mi că mi-au fost fii, fiice, mamă… Este îngrijorător, nu-i aşa, dacă mi-am pierdut, în asemenea măsură, memoria?
Eu nu spun acum că nu trebuie să nu credem nimic din aceste lucruri, există întotdeauna o parte de adevăr. Când o fiinţă este sensibilă, când este dezvoltată psihic, ea captează anumite mesaje din invizibil, dar cum se întâmplă rar să fii perfect pus la punct în acest domeniu, trebuie să stiţi că se strecoară greşeli în ceea ce clarvăzătorul crede că a captat. Inţelegeţi ceea ce vreau să spun! Anumite persoane au calităţi mediumice, ele au percepţii, dar ceea ce vă povestesc nu este absolut exact, fiindcă au captat un amestec de nedesluşit, între adevăr şi fals, şi ar trebui să se poată verifica. De altfel, nu este nici macăr folositor. La ce le foloseşte, fraţilor şi surorilor, să le arăţi trecutul? Dacă ar fi fost de dorit, aş fi fost primul care ar fi făcut-o. Or, eu nu fac acest lucru. Evident, vă puteţi gândi că nu sunt capabil pentru că îmi lipseşte această calitate pe care alţii o posedă perfect. Ei bine, credeţi ce vreţi…
În orice caz, nu este nici psihologic, nici pedagogic să le vorbeşti oamenilor despre reîncarnările lor. Bineînţeles, va veni un moment în care vă veţi putea ocupa, dar va trebui să fiţi puţin mai mult dezvoltaţi şi stăpâni pe voi înşivă. Imaginaţi-vă că vi se revelă că o anumită persoană v-a fost cel mai mare duşman în trecut, că v-a asasinat. Ce se va întâmpla dacă sunteţi slabi, dacă nu ştiţi să vă controlaţi?… Acestea sunt revelaţii periculoase, deoarece ele riscă să vă tulbure şi să vă trezească dorinţa de răzbunare care v-ar încetini evoluţia. Dacă ar fi atât de important să ne cunoaştem reîncarnările, de ce Providenţa ar ascunde acest lucru oamenilor? Dacă ea i-a făcut să uite, este pentru că avea un motiv, nu-i aşa? Pur şi simplu pentru a evita noi rătăciri.
Dacă nu aveţi habar de răul ce vi l-a făcut o anumită persoană, o suportaţi, o ajutaţi. Dar dacă aţi şti, cum v-aţi comporta? Imaginaţi-vă un tată şi o mamă: ei nu ştiu că proprii lor copii, care le-au fost cei mai mari duşmani într-o viaţă trecută, au venit să se reîncarneze la ei; şi atunci, îi iubesc, îi cresc, îşi fac datoria faţă de aceştia, şi astfel îşi plătesc karma. Dar dacă li s-ar fi revelat adevărul, ce tragedie! Ei şi-ar părăsi copiii etc… Providenţa a dorit tocmai acest lucru, să îi lase pe oameni în necunoaşterea anumitor situaţii pentru ca ei să se poată achita mai bine. Dacă o fiinţă este foarte evoluată, foarte stăpână pe ea însăşi, îi puteţi revela totul fără nici un pericol, dar asemenea persoane sunt rare.
Câte lucruri sunt, încă, de spus despre acest subiect! Pentru a vă avea la cheremul lor şi a putea obţine ajutorul sau banii voştri, unii vă inventează încarnări atât de minunate încât aţi fi uimiţi… şi îmbrobodiţi! Da, deseori aşa se îmbrobodesc oamenii; când li se povestesc asemenea istorii, nu se face pentru binele lor, ci pentru a-i subjuga. Dacă doriţi, cu adevărat, să le faceţi bine fiinţelor, ar fi mai bine să le revelaţi lacunele, slăbiciunile, decât să le povestiţi că au fost regi sau sfinţi, cu atât mai mult cu cât nu este adevărat. Oamenilor nu le place să le vorbeşti despre slăbiciunile lor, eu ştiu acest lucru, dar dacă în pofida acestui fapt aveţi, totuşi, curajul să o faceţi, dovediţi că sunteţi dezinteresaţi. Cât despre riscul de a pierde prietenia cuiva spunându-i cuvinte neplăcute pentru a evita o catastrofă, vă dovediţi a fi prietenul lui, adevăratul lui prieten. Şi dacă, în acel moment, el nu înţelege, se supără şi vă părăseşte, este foarte bine; ce puteţi face cu cineva atât de prost care nu doreşte decât complimente şi linguşiri? Pentru a arăta că suneţi dezinteresaţi, încercaţi, mai întâi, să le spuneţi oamenilor lucruri negative, şi apoi, când vedeţi cum reacţionează, cum vă înţeleg, vă veţi hotărî dacă trebuie să le revelaţi minuni despre trecutul sau viitorul lor.
De acum înainte, dragii mei fraţi şi surori, trebuie să ştiţi că mulţi clarvăzători sunt, încă, în comunicare cu regiunile întunecate ale lui Iesod (din Cabală), ei nu au putut merge mai sus; de aceea ei nu sesizează decât câteva reflecţii ale lumii invizibile şi riscă să vă rătăcească. În timp ce, în regiunile superioare, ale lui Iesod, domneşte cea mai mare claritate; aici sunt Îngerii purtători de viaţă, ai vieţii celei mai pure ce vindecă şi deschide ochii. Iar aceia care se pot înălţa până la această regiune unde totul este limpede, clar, cristalin… da, aceştia îl vor vedea pe Dumnezeu, aşa este scris.

Un minut de meditaţie.