Category: 
Comments: 
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Determinism şi nedeterminism
În viaţă rolurile sunt determinate dinainte, persoanele nu sunt.
Conferinţa din 28.07.1982
Lectura meditaţiei zilei.
Evident, totul se poate întâmpla, cel de-al treilea război mondial, revoluţii, cataclisme, etc… Dar dacă lumina va creşte în lume, şi la acest lucru lucrăm noi, omenirea va scăpa de distrugere. Evenimentele nu sunt determinate în mod absolut, ele sunt susceptibile să se schimbe, după viaţa oamenilor. Dumnezeu nu este crud, nu este călău, nu din plăcere decretează El cataclisme, care, odată decretate de El, nimeni nu le poate opri, nu există destin absolut pentru o persoană sau pentru lumea întreagă. Oamenii au fost creaţi cu un anumit liber arbitru şi dispun ei înşişi de viitorul lor. Dacă trăiesc în dezordine şi nebunii, declanşează curenţi nocivi şi atunci cu adevărat legile naturii, care sunt legile dreptăţii, îi conduc la catastrofe; acest lucru este matematic, dar dacă ei se liniştesc, vor putea proiecta împrejurul lor forţe armonioase şi echilibrul naturii, nefiind perturbat, devastările nu se mai produc.
Iată o pagină care nu este foarte clară, vom găsi chiar contradicţii faţă de cele învăţate în viaţă, asupra a ceea ce se spune despre destin, fatalitate şi chiar în astrologie, deci trebuie să vă explic cum sunt lucrurile în realitate. Bineînţeles există lucruri determinate, hotărâte, nu există dubiu, iar cei Douăzeci şi Patru de Bătrâni se ocupă de acestea. Dar trebuie să explicăm acum. Când lucrurile sunt hotărâte şi când nu sunt în întregime, când sunt neschimbătoare şi când le putem schimba. Vă puteţi aminti cine era profetul care a prezis că Ninive va fi distrusă. Bine, bine, bine, veţi găsi acestea în Biblie, dacă aveţi timp.
Atunci amintiţi-vă pentru a vă putea explica mai bine, pentru că sunt probleme foarte, foarte grele, foarte puţini oameni le cunosc. Chiar îmi amintesc că, într-o zi a venit un “Nemuritor” la mine, un academician care a rămas trei ore, poate pentru a mă contamina să devin nemuritor, dar eu am preferat să fiu muritor, vedeţi… Deci, în discuţia noastră am avut destule subiecte, multe probleme, puncte de atins, dar am ajuns, ah, la Iuda, cum Iuda a fost predestinat, determinat să-l trădeze pe Iisus! Este un subiect, bineînţeles, pe care chiar “Nemuritorii” nu-l cunosc bine, trebuie să devină muritori pentru a-l cunoaşte. Atunci eu i-am explicat, i-am spus: iată, scrieţi cărţi formidabile, produceţi chiar filme, creaţi filme minunate, dar cum se face că acest subiect nu este chiar pentru dumneavoastră, şi totuşi este clar. Că există decrete, da, de exemplu pentru a juca o piesă într-un teatru, există un scriitor care pregăteşte rolurile, subiectele, totul, evenimentele sunt deja determinate, dar cine va fi persoana care va prelua cutare sau cutare rol, acest lucru nu este încă determinat, pentru că se întâmplă ca o persoană predestinată să fie bolnavă şi atunci se va căuta o alta, dar rolul este determinat, rolul. Aceasta înseamnă că există Împărăţia lui Dumnezeu, că Epoca de Aur va veni, că un anumit eveniment va fi, eh, da dar cine va realiza toate acestea, nu este încă definit. Şi chiar şi pentru Iuda, v-am spus-o, era cineva predestinat să trădeze, dar printre cei care trebuiau să-l trădeze pe Iisus era căutat cel mai convenabil, cel care corespundea rolului. Ei bine s-a căzut asupra lui Iuda Iscarioteanul, pentru că el răspundea cerinţelor, dar el nu era predestinat fiindcă el se putea schimba, se putea ameliora. Da, dar pentru ca rolul să se execute, se va găsi un altul. Pentru a găsi un director, un şef, ei bine, sunt mai mulţi candidaţi, peste tot, pentru tot felul de lucruri, pentru Miss Univers, chiar, sunt destule fete care se prezintă, da, şi se alege, nu-i aşa, unul, doi sau trei, sau mai mulţi.
Deci vedeţi, rolul este determinat, da. Ca de exemplu în tren, priviţi trenul. El este predestinat să meargă dintr-un loc într-altul, să parcurgă un anume traseu, da, dar persoanele dinăuntru sunt libere să se plimbe, să meargă înapoi sau să sară din tren, să nu meargă acolo unde… Dar trenul este predestinat, el are drumul său. De exemplu vaporul care navighează acum, acolo sunt unii care se pot îneca, se pot arunca în apă şi oare care este acest vapor? Este pământul! Pământul este un vapor care navighează în ocean, în oceanul cosmic. Atunci, există o anume libertate pentru persoane, pentru indivizi, dar nu există libertate pentru colectivitate, adică pentru partea întreagă a unui lucru. Poporul, de exemplu, poporul este determinat, destinul este determinat deja. Veţi spune: “Dar ne-aţi spus că el se poate schimba”. Ah, se poate schimba, dar după viaţa indivizilor care-l compun. Dacă ei devin proşti şi criminali, ajung întunecoşi şi schimbă destinul ţării lor. Deci ţara depinde de locuitori, iar dacă locuitorii se schimbă, se ameliorează, eh, ţara va fi mai bună.
Acum, să vedem puţin această, fiindcă este foarte, foarte complicat, când a fost hotărât şi când nu, adică când ne putem schimba. Pentru că anumite decrete nu se schimbă, iar altele se pot. Acest lucru va fi imediat clar. Ah, dacă mă ascultaţi cu atenţie, dacă lăsaţi totul deoparte, ah, va fi foarte important pentru voi, foarte important.
Să vedem acum libertatea. Ei bine, nu suntem liberi, nu suntem cu adevărat liberi, da. De ce? Ei, uitaţi-vă la animale, sunt ele libere? Ei nu, ele sunt sclavele instinctelor lor, iată, al evoluţiei lor, nu au deci nici o libertate, decât una foarte mică, da, chiar atunci când trebuie să se salveze, sau când trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle conjugale, ei bine, ele le fac la o perioadă determinată, nu ca oamenii care le fac zi şi noapte, ele le fac numai când este nevoie, deci ele sunt înţelepte, mai pure, mai sfinte decât oamenii. Pentru că oamenii, zi şi noapte, nu fac decât aceasta. Şi când ajungem la oameni, ah, există puţin mai multă libertate! Şi ce este această libertate, dat fiindcă li s-a dat puţin mai multă inteligenţă decât animalelor, care o au numai în sentimente, în pasiuni, în… Deci în domeniul intelectual oamenii au mai multă libertate, dar nu completă, pentru că şi atunci când sunt împinşi de diferite lucruri şi când se spune: “Sunt liber, am ales această şi aceasta”, în realitate ei au ales împinşi de lucruri din interior, nu erau ei înşişi, nu era conştiinţa lor, ei erau obligaţi. Cum omul era neştiutor, gândea că este liber, el a ales, dar în realitate au fost dorinţele lui, pasiunile lui, instinctele care l-au împins. Dar unde este atunci libertatea? Ah, când se merge mult mai sus, încă şi mai sus, la supraoameni, apoi la Îngeri şi mai apoi la Arhangheli… Deci mergând din ce în ce mai sus, vedem că numai Dumnezeu este liber, iată.
Şi tot aşa v-am explicat că existau trei legi, trei legi… În trecut v-am vorbit că Iniţiaţii au găsit, au descoperit, că prima lege se numea legea obligaţiei, adică a necesităţii, acolo unde se află animalele. Cei care se găsesc în necesitate nu sunt liberi, sunt împinşi, este obligatoriu, este necesar, nu pot face altfel. Şi apoi există o lege a libertăţii, a voinţei libere, unde putem face puţin, putem alege, da, nu tot, numai puţin. Şi apoi este legea providenţei. Atunci cei care trăiesc în legea providenţei sunt liberi, nu în mod absolut, bineînţeles, fiindcă am spus că numai Domnul este în întregime liber, iar noi ceilalţi, noi toţi, suntem influenţaţi sau de către vânt, sau de către natură, sau de către stomac, plămâni, de către animale, flori, insecte, cer, stele, chiar şi de către soare, suntem influenţaţi şi nu avem libertatea absolută. Chiar atunci când alegem, în aparenţă suntem liberi, dar în realitate, când analizăm faptele, vedem că am fost împinşi de cutare dorinţă, de vreun viciu sau o slăbiciune.
Acum există o concluzie, cu cât ne apropiem de vârf, cu atât ne degajăm de partea instinctivă, de partea animalică; cu cât urcăm spre înălţimi, către cer, către Tatăl Ceresc, cu atât devenim mai plini de dezinteres, de iubire impersonală, de frumuseţe, generozitate, cu atât devenim mai liberi fiindcă ne apropiem de divinitate. Şi fiindcă numai Tatăl Ceresc singur este liber, cu Hristos şi Duhul Sfânt, bineînţeles,… atunci El se manifestă în noi, suntem liberi în măsura în care Cerul se manifestă prin noi, nimic mai mult. Vedeţi, deci, aceasta nu s-a explicat încă, ne imaginăm că propoziţia “Eu sunt liber” înseamnă tot. Oh, lá, lá, câtă ignoranţă, da! Suntem liberi atât cât Domnul se manifestă prin noi, da, da. Şi vedeţi de ce, dragii mei fraţi şi surori, dacă vreţi să fiţi liberi, cu toţii, nu trebuie să vă înşelaţi, să vă iluzionaţi, să vă imaginaţi că şi sunteţi. Oh, lá, lá, lá, lá, câtă neştiinţă, vă asigur că lumea întreagă zace în această neştiinţă. Da, suntem liberi în măsura în care Dumnezeu se manifestă prin noi, adică ce este Domnul Însuşi? Ei bine, Domnul nu este altceva decât iubire, bunătate, puritate, cinste, justiţie, adevăr. Ei bine altfel, altfel nu ni-l putem imagina pe Dumnezeu, nu putem şti cine este Dumnezeu. Dumnezeu se manifestă aşa, ca lumină, ca forţă, ca eternitate, ca bunătate, ca sacrificiu, da, altfel Domnul nu poate fi cunoscut, ceea ce este El. Deci aceste lucruri se manifestă prin cineva, atât cât Domnul trăieşte în el, da, da.
Să urmărim acum problema hotărârilor. Trebuie să vă explic ceva. Dacă un om continuă mult timp să acţioneze în mod criminal, negativ, să distrugă, să încalce legile, ah, la un moment ceva se declanşează şi iată hotărârea, destinul său este determinat şi se poate executa cu precizie, da. Deci există decrete. Dar să presupunem că, înainte de decretare, înainte de rezultate, omul se linişteşte, devine conştient, vrea să se schimbe şi decretele rămân încă, da, până când eforturile sale devin cu adevărat constante, puternice, intense, încât el ajunge să le demoleze. Da, dar acest lucru este foarte rar. Odată decretate de cei Douăzeci şi Patru de Bătrâni, foarte, foarte puţini oameni reuşesc să schimbe aceste hotărâri, pentru că aceste decrete sunt o consecinţă a unor evenimente de demult, aceleaşi, aceleaşi, atunci… Este formidabil. Se pot schimba multe lucruri, dar vă trebuie o voinţă, o constanţă da, o continuitate, o dragoste, o abnegaţie, de a accepta acum modalitatea de plată, toate suferinţele pentru a schimba aceste decrete. Ei da, dar nu mulţi pot continua, se descurajează, se plictisesc, se dezamăgesc, iar decretele se împlinesc. Priviţi acum spre omenire. Ei bine, că ea trece prin cele mai mari frământări a fost deja decretat de cei Douăzeci şi Patru de Bătrâni. Şi cum pot fi schimbate acestea? Trebuie să existe mai multe persoane ca noi în lume, făcând această muncă, pentru a schimba ceva, a schimba aceste decrete. Şi chiar eu, care am o încredere, o credinţă, nu cred prea mult, vedeţi, da. Fiindcă majoritatea care comite crime e atât de mare, există atâtea încălcări ale legilor, lucruri care distrug tot ce este sacru, sfânt, chiar şi în… Ei nu respectă nimic, nimic, nimic, nu există nimic sfânt şi de aceea insist eu să fim mai numeroşi, pentru a continua, pentru a schimba, în sfârşit, acest echilibru, pentru că echilibrul balanţei este ceva teribil. Trebuie acum mult mai multă lumină şi iubire, pentru că ura, răutatea, cruzimea sunt mult mai grele, trebuie să redresăm această situaţie…, trebuie făcute eforturi. De aceea eu insist, dar nu sunt mulţi care m-ascultă, nu sunt mulţi, ei au alte treburi, mai interesante şi iată de ce nu există lucrători, iar decretele se realizează, da.
Să luăm exemplul unui om obişnuit, ei bine, el nu poate să-şi schimbe horoscopul său, care este predestinat. Ei da, dar el lucrează diferit, ei, chiar şi în horoscoape se pot schimba unele lucruri, iar astrologii n-au prevăzut acestea, n-au vorbit şi n-au crezut, pentru ei ceea ce este determinat este şi împlinit. Şi atunci de ce vă sfătuiesc că într-o anumită zi nu trebuie să ieşiţi afară, pentru că va fi… Iar voi veţi fi la adăpost şi a doua zi se va întâmpla ceva sau puţin mai târziu. De ce dau sfaturi dacă totul este determinat absolut. Ei cred, şi nu prea cred. Deci problema nu este prea clară nici în mintea astrologilor, ca şi în cazul Iisus şi Iuda. Deci rolul era determinat, trebuia ca El să fie trădat de cineva care nu era determinat, Iuda nu exista încă, pentru că aceste lucruri au fost determinate înainte de naşterea lui Iisus şi a lui Iuda. Deci putea exista un alt Iuda, dar cum el convenea, a fost ales, după… Vedeţi, deci. Rolurile sunt fixate, dar nu persoanele care trebuie să le şi joace. Ca şi în cazul alegerii regilor, miniştrilor, lui Miss Univers…, rolurile sunt determinate.
Vedeţi dar, că noi toţi suntem nişte artişti, în teatrul care este lumea şi ne putem schimba rolul, dacă nu vrem să fim un criminal, un asasin. Ei da, dar trebuie muncit cu o ardoare, cu… pentru a avea un alt rol, iar pe al nostru un altul va veni să-l ia, pentru că există atâţia oameni pregătiţi pentru acelaşi rol. Acesta ar fi un adulter, există atâţia corupători şi atâţia escroci. Atunci nu este greu de găsit pe altcineva, da. Acum mă voi opri puţin, deşi este un subiect cu adevărat interesant, de gândit. Pentru că dacă eram liber, de ce nu ajungem să rezolvăm toate problemele, să învingem toate dificultăţile. Deci nu suntem cu adevărat liberi! Ne împiedicăm adesea. Dar şi contrariul este adevărat. Avem la ce să reflectăm.
Pentru că, să presupunem că omul nu este liber, Dumnezeu l-a creat ca pe un manechin, un robot, pe pământ cam aşa este, cu toate cerinţele din Evanghelie, din Biblie adresate lui, de a face aşa şi aşa, Bunul Dumnezeu îi cere lucruri de făcut, de executat, dar de ce, când el nu este liber? Şi de ce el este chiar pedepsit, când nu este liber, el nu trebuie pedepsit. Pedepsiţi voi un robot, o maşină? Deci sunt probleme de reflectat, da. Dumnezeu n-a vrut să-l lase pe om aşa şi i-a dat o anume libertate. La început omul a avut-o dar părăsind lumina, paradisul, a devenit din ce în ce mai sclav, înlănţuit în circumstanţe, în influenţele lumii şi şi-a pierdut libertatea, dar totuşi o mică parte i-a rămas. Altfel totul n-are sens. De ce se spune că trebuie pedepsit, în infern, ars acolo în foc, când… da, când el nu este liber. Este un subiect despre care vă pot vorbi ore întregi, fiindcă a fost un subiect care m-a interesat mult, mult, mult, unde îţi poţi reproşa şi unde nu, tot ceea ce depinde de tine, de voi şi ceea ce nu, oh, lá, lá, lá, sunt lucruri foarte importante de clarificat. Şi tocmai aici este o vraişte, un întuneric, o ignoranţă, da, asupra acestui subiect. Chiar şi acum, explicându-vă aceste frânturi, nu sunt sigur că este clar, clar, clar în mintea voastră, trebuie să revenim asupra acestui subiect libertatea. Pentru că, v-am mai spus-o în trecut, mulţi filozofi s-au ocupat de această problemă, determinişti şi nedeterminişti, acesta numindu-se determinism şi nedeterminism. Determiniştii spuneau că nu suntem liberi, nedeterminiştii, că suntem. Nu au dreptate nici unii, nici alţii, amândoi se înşeală! Vă explic, iată. Nici unii, nici alţii nu se găsesc în adevăr. Deci există ceva între ei. Şi cum spuneam… Luăm numai o imagine, iată. Pentru mine claritatea se află mereu în imagine, vă pot da mai multe imagini, dar timpul ne presează.
Să luăm, de pildă, o piatră, da, o piatră, un bloc. O puneţi la ecuator şi o cântăriţi, îi aflaţi greutatea. O puneţi la polul nord şi o cântăriţi şi acolo, oh, şi ce veţi constata, ea este mai grea la poli şi mai uşoară la ecuator. De ce? Vă explică fizica, pentru că ea este puţin mai departe de centrul pământului, la ecuator este mai departe iar la poli mai aproape, fiindcă este aplatizat pământul, ah, câteva grame… Ei da, dar savanţii nu trag concluzii, aceasta toţi savanţii o ştiu, nu este ceva nou, da, dar eu trag concluzii. Să presupunem că ridicaţi piatra în spaţiu într-un fel anume, cu cât ea se îndepărtează de pământ cu atât devine mai uşoară, până într-un loc unde nu mai cântăreşte deloc şi apoi ea zboară către soare, fiindcă soarele o atrage cel mai mult. De altfel astronauţii v-au povestit cum înoată în cosmos… cum obiectele nu mai au greutate, o ştiţi acum, bine. Şi de ce să nu tragem o concluzie? Cu cât urcaţi, cu atât vă detaşaţi de lucrurile terestre, pământul nu vă mai poate atrage ca în trecut, deveniţi mai uşori şi vă apropiaţi de soare, de lucrurile cereşti, soarele vă atrage.
Atunci, vedeţi, toate conferinţele despre meditaţii, contemplări şi rugăciuni, despre renunţare, sacrificiu, sunt adevărate, da, noi nu mai cântărim, devenim uşori şi mergem spre înălţimi. Ei bine, oamenii cunosc acestea pentru obiecte şi nu au interpretat-o la fel pentru cazul lor. De ce să ne cramponăm mereu de pământ, suntem grei, cântărim, suntem înmormântaţi! Iată ceea ce oamenii cunosc: cum să fii înghiţit de lucruri, de obiecte… înrobit, îngropat, oh, lá, lá. Iar de a dori să iasă, să se elibereze, nu-i interesează, le place să rămână legaţi, este formidabilă natura umană. Tot ceea ce v-am spus până acum a avut ca scop eliberarea voastră, degajarea, detaşarea de anumite lucruri. Vedeţi acum cât de logice devin lucrurile, clare, ştiinţifice, matematice, ei, deci eu nu vă înşel, nu v-am înşelat niciodată, de altfel.
Bojiata lubov razrechva vsitchkite problemi,
Bojiata lubov razrechva vsitchkite problemi,
Bojiata lubov razrechva vsitchkite problemi,
(Dragostea de Dumnezeu rezolvă toate problemele)
Un minut de meditaţie.
