Omraam Mickhael Aivanhov – Cum acţionează Sefiroţii şi planetele

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Cum acţionează Sefiroţii şi planetele

Conferinţa din 22.07.1984

Lectura meditaţiei zilei

În Arborele Sefirotic (din Cabală), stabilitatea Planului Cauzal este reprezentată prin Sefirotul Binah, regiunea celor douăzeci şi patru de Bătrâni, despre care vorbeşte Ioan în Apocalipsă: “Am văzut douăzeci şi patru de scaune de domnie, şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de Bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe, şi pe capete aveau cununi de aur”. Aceşti douăzeci şi patru de Bătrâni sunt aşezaţi pe aceste stânci de neclintit, “scaune de domnie”, şi nimic nu le poate tulbura pacea. Dacă rămâneţi în regiunea inferioară a lui Iesod, unde se găsesc iluziile planului astral, vă veţi pierde, iar dacă veţi rămâne în regiunea lui Hod, intelectul, sau în cea a lui Netzah, iubirea, nu trebuie să constituie refugiul vostru definitiv. Trebuie mers mult mai sus, până la Binah, căci Binah este, cu adevărat, Înaltul Refugiu despre care vorbeşte Psalmul 91: “Căci tu eşti locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred”.

Citindu-vă această pagină, dragii mei, câţiva, care-şi amintesc conferinţa precedentă, în care v-am vorbit despre Iesod şi Tiferet, vor spune că toate acestea contrazic ceea ce v-am explicat. Deloc, veţi înţelege imediat în ce condiţii, în ce stare, cele două, sunt adevărate; Iesod reprezintă luna – cum toţi astrologii o ştiu deja – regiuni minunate, divine, ce ne transmit radiaţiile lor, emanaţiile lor, care ne ating, dar oamenii sunt atât de diferiţi în structura celulelor lor, în aura lor, în receptivitate, în gradul lor de evoluţie; de aceea, ei sunt aceia care fac ca aceste radiaţii, aceste raze, să fie complet schimbate, perturbate, şi nu planetele sunt cele care ne trimit lucruri negative; da, oamenii sunt cei care nu primesc cum trebuie aceste radiaţii, raze, aceste lumini. Căci, totul este divin în cosmos, noi, însă, nu suntem asemenea lui… Se spune, despre regiunea lui Iesod, că ne situăm prea jos în ea; în realitate acest lucru este simbolic, în noi înşine se află, cu adevărat, această coborâre sau urcare.
Deci, dacă luna noastră, adică propria noastră imaginaţie, este complet dezlănţuită sau, dimpotrivă, limitată şi impură, în acel moment vom spune că luna ne influenţează negativ în funcţie de aspectele ei, şi atunci trăim fie în iluzie, fie în lene sau trândăvie, sau în tot felul de alte stări, de agitaţie, de dezechilibraţi, în locuri populate cu nebuni, în azile. Ei nu, nu, nu, de ce, oare, luna acţionează asupra apei într-o anumită manieră şi, de ce, asupra creierului într-o alta? Dacă ea s-ar hortărî să acţioneze în maniera atât de diferită atunci, săraca de ea, ar fi complet dezaxată, nebună, ar exista alte legi care să dirijeze aceste lucruri pe care, încă, nu le-am studiat suficient. Chiar şi astrologii se înşeală în multe privinţe. De ce, acum, dacă noi ne schimbăm, ne ameliorăm, suntem înconjuraţi de lumină, iar aura noastră este completă, extrem de pură, de mare şi extraordinară, de frumoasă şi plăcută? De ce, în acest moment, luna şi celelalte planete, acţionează foarte bine? Cum au aflat ele că noi ne-am schimbat? Deci, dacă sunt, acum, echipate cu aparate, cu calculatoare, nu-i aşa, pentru a cunoaşte toate creaturile, pentru a le şti toate modificările, şi ele ar trebui să se schimbe, comandând, aranjând, ordonând; atunci ar fi peste tot o dezordine, un scandal, o nebunie. Nu, nu, nu există alte legi în natură care să determine ca aceleaşi raze, ale lunii, să acţioneze diferit în funcţie de lucruri, de obiecte, de electricitate, de magnetism, de vitalitate, de defecte, de pasiuni. Deci, în astrologie nu este prea bine explicată această problemă. De ce? Pentru că este atât de complicat, de greu… De aceea vechii astrologi cunoşteau aceste lucruri dar, special, ei nu le-au explicat. De ce? Pentru că nu existau oameni capabili să asimileze toate aceste lucruri.
Să vedem de ce vechii astrologi erau în stare să indice, cu exactitate, unde se va răni cineva (la degetul mare sau mic de la picior) şi acest lucru se petrecea cu mare exactitate. De unde ştiau ei toate acestea? În timp ce, în zilele noastre, ei vă vor spune că, probabil, totul se află în prima casă, sau în a şasea, că munca sau bolile pot fi cauzele, dar ei nu sunt siguri. De ce? Deoarece ei au pierdut cheia gradelor din zodiac. Fiindcă, şi planetele se schimbă, dar după gradele zodiacului. Da, în fiecare semn al zodiacului există treizeci de grade, iar aceste grade nu sunt aceleaşi. Ne gândim că, fie că este vorba despre Berbec, Taur sau Gemeni, putem spune aceleaşi lucruri pentru toate gradele. Ei bine nu, nu, nu… Gradele sunt asemenea camerelor diferite, unde se află lucruri diferite; în fiecare cameră există, deci, treizeci de porţi, da, sunt treizeci de camere în fiecare semn al zodiacului. Acest lucru este complicat, dar vechii astrologi cunoşteau aceste secrete, care, acum, s-au pierdut. Există unii, anumiţi clarvăzători, care încearcă, acum, să le restabilească, dar eu nu am prea mare încredere în ei, pe unii i-am şi “citat” deja, deşi există unii care reuşesc, alţii nu… Astrologia nu este, încă, descifrată complet, ea nu este clară şi capabilă să indice exact lucrurile.
Vă spuneam, cândva, că Alexandru cel Mare, când era tânăr, se distra urcându-se într-un turn, unde se găsea un astrolog. Într-o zi, el l-a întrebat pe astrolog: “Dragul meu, ştii, oare, cine te va ucide, din ce cauză vei pieri? – Da, a răspuns astrologul, ştiu. – Ah, ştii, ei bine iată că nu ştii. Şi Alexandru îl împinse pe astrolog de la acea înălţime. Acesta căzând, muribund fiind, îi spuse: “Vezi, eu sunt acela”. Fiindcă am uitat să vă spun, mai înainte, el îi spusese lui Alexandru: “Fiul meu mă va ucide”. “- Cum să te ucidă fiul tău, când tu nu eşti, nici măcar, însurat, minţi!”, îi spuse Alexandru împingându-l”. “- Vezi, eu sunt tatăl tău, iar tu eşti fiul meu, o poţi întreba pe mama ta”, a mai apucat să rostească astrologul, murind. Alexandru a verificat şi a fost extrem de mâhnit că şi-a omorât tatăl. Mama sa a dorit să aibă un copil minune, iar astrologul, care a făcut calcule, a văzut poziţia planetelor, a determinat data exactă a concepţiei, ora, etc., şi de aceea Alexandru cel Mare a fost atât de înzestrat. Vedeţi cum astrologul ştia că va fi ucis! Se poate determina data concepţiei, dar nu vom şti când se va naşte copilul. De ce? Deoarece acest interval poate fi mai lung sau mai scurt; luaţi cazul meu, eu m-am născut în luna a opta. Deci, este foarte greu de prevăzut la ce dată se va naşte copilul. Apoi, astrologul, privindu-şi horoscopul (deoarece, în timpul concepţiei, el nu şi-a prevăzut moartea), l-a comparat cu acela al copilului nou născut, şi a văzut că va fi ucis de propriul său fiu.
Poate că, într-o zi, se vor regăsi aceste grade, care determină tot, şi nu ne vom ghida numai după semnul zodiacal; da, există treicezi de grade, şi ce diferenţă între ele!… Planetele rămân mereu divine, mereu, obiectele, persoanele, entităţile, sunt cele care, după învelişul sau pielea lor, primesc, de o manieră sau alta, influenţele celeste.
V-am vorbit despre lună, v-am spus că ea se împarte în regiuni superioare şi inferioare, dar acest lucru este simbolic, pentru a ne face să înţelegem că, în acelaşi timp, ea poate reprezenta imaginaţia, lenea sau iluziile, visele şi halucinaţiile, tot felul de minciuni…, dar şi puritatea, regiunea purităţii. Şi cum regiunea purităţii trezeşte conştiinţa, deschide ochii, atunci oamenii, care au luna în aceste trei bune condiţii, pot deveni clarvăzători, pot lucru cu imaginaţia lor pentru a schimba şi a descoperi multe lucruri, a ghici destule, asemenea multor scriitori care au prezis multe lucruri, cum ar fi Francis Bacon în cartea sa “Noua Atlantidă”. Atunci, ce reprezintă imaginaţia? Va trebui să revedeţi conferinţele unde v-am vorbit despre ea, acum nu mai insist.
Deci, dacă luna reprezintă puritatea, iar puritatea poate ameliora tot, sănătatea, inteligenţa, omul devenea mai perspicace, mai inteligent, mai lucid şi neavând lucruri care să-i neliniştească, boala şi murdăriile, îşi întărea sănătatea; şi cum nimic nu-l mai deranja, pacea se instala în el. Deci, vedeţi, numai, ce important poate fi Iesod pentru sănătate, pentru vitalitate, iar apoi v-am revelat că, simbolic, cabalistic, alchimic, acesta reprezenta elixirul vieţii veşnice. Da. Iar soarele, care era Tiferet, reprezenta Lumina, el reprezenta Piatra Filozofală, iar toţi alchimiştii lucrau, numai, cu soarele şi luna; la fel, Hermes Trismegistus, vorbea despre pământ şi aer, în Tabla de Smarald. V-am descifrat destule lucruri despre Tabla de Smarald, pe care alchimiştii nu le-au reuşit până acum. Da, pentru prima dată mi s-a revelat acest lucru, pe care nu-l veţi găsi niciunde. Da, soarele era tatăl acestei forţe a tuturor forţelor care se numea Telesma, iar eu am legat-o cu Akasha şi Fohat, deci această forţă, cea mai puternică dintre toate, era forţa sexuală ce provenea din soare, care era tatăl ei, iar luna îi era mamă, da, vântul, aerul, au purtat-o în pântece, iar pământul i-a fost doică. Este formidabil acest lucru, dar nu mă voi opri asupra lui, căci astăzi mai am destule lucruri importante să vă spun.
După cum vedeţi, nu există contradicţii. Simbolic vorbind, dacă rămâneţi în regiunile inferioare ale lui Iesod, deci, dacă sunteţi abrutizaţi, deformaţi, complet leneviţi, negândind deloc, nemuncind deloc, veţi rămâne codaşi, nu veţi mai putea ajunge la Binah. Chiar şi Mercur, care este Hod, în Cabală, se comportă la fel ca luna; el, care reprezintă intelectul, poate fi minunat şi luminos, pur şi dezinteresat dar, în acelaşi timp, poate fi viclean, negustor, mincinos…, “asemenea unor ziarişti adevăraţi care respectă adevărul…”. Peste tot există avocaţi, judecători, care sunt obligaţi să mintă pentru a câştiga procesul, deoarece au fost plătiţi. Deci, Mercur, în regiunile inferioare, este teribil, dar când se află într-o stare bună, minunată, el este atât de lucid, de suplu, de agil, de înţelegător, de pătrunzător, încât vă oferă posibilitatea enormă să avansaţi.
De asemenea Venus, adică Netzah (după Cabală), este planeta iubirii, da, dar există grade ale iubirii. Aici putem vorbi la fel, despre diferitele grade ale iubirii. Deci Netzah reprezintă, de asemenea, dezmăţul, senzualitatea, pornografia, tot ce este legat de locurile de noapte… tot ce excită, alifii, produse, lucruri, haine şi decoruri şi bijuterii; el acţionează în multe domenii dar, în acelaşi timp, în cele mai fericite situaţii, el poate fi tandreţe, delicateţe, muzică, dans, alintare, inspiraţie şi poezie. De aceea, se spune să nu rămânem veşnic aici. Aceasta nu înseamnă că, vorbind din punct de vedere iniţiatic, aceste două regiuni, Iesod şi Netzah, sunt rele, nu, dimpotrivă, ele sunt divine, perfecte, dar noi, oamenii, nu primim influenţele lor divine, şi acest lucru se repercutează, se transformă, se întoarce înăuntrul nostru şi totul se dă peste cap. Astfel trebuie înţelese lucrurile.
Acum, să vedem de ce se spune că trebuie să mergem până la Hohmah, până la Binah? M-am oprit eu, oare, prin noroc asupra lor? Ce reprezintă Hohmah, Binah? După Cabală, după latura divină, după calităţile şi virtuţile ce le-am menţionat ieri, ei bine, Hohmah (Binah) reprezintă stabilitatea, soliditatea, rezistenţa; când ajungem aici putem pronunţa formula pe care v-am dat-o în trecut: “Sunt statornic, fiu al statorniciei, zămislit şi născut pe pământul statorniciei”. Foarte puţini oameni sunt statornici, asemenea celor douăzeci şi patru de Bătrani. De aceea, şi Iisus spunea să nu ne construim niciodată locuinţa pe nisip, pe zăpadă sau pe apă, pe pulbere, ci pe stâncă. Ce vroia el să spună? V-am explicat în trecut, aduceţi-vă aminte.
Deci, există mulţi oameni care-şi clădesc viaţa, adică locuinţa, viitorul, pe latura materială, pe cea a sentimentelor şi a gândurilor sau a ideologiilor. Dar, acest lucru, nefiind solid, trebuie mers sus, sus, cât mai sus, stânca reprezentând planul cauzal. Ei bine, oamenii nu-şi dau seama de toate acestea… unde să-şi construiască ceva, pentru a fi la adăpost, fericiţi de atacuri şi distrugeri… Ei îşi clădesc viaţa pe sentimentalisme, pe emotivitate, de aceea ei sunt atât de schimbători, îşi smulg părul şi plâng apoi. Dar de ce s-au oprit la această latură atât de materială, unde este schimbător, sau numai pe partea filozofică, ideologică? Nu, trebuie mers mult mai sus, mai sus, în regiunea Binah, pe tărâmul stabilităţii. În astrologie, acest lucru, era reprezentat de Saturn care, în conjuncţie cu Marte este de rău augur, malefic, dar cum se face că, acum, el este cel mai minunat, cel mai stabil loc, unde se poate construi câte ceva? Deoarece, aşa cum v-am explicat, aceste lucruri depind, deci, de gradul nostru de evoluţie şi de avansare.
Dacă vom ajunge, acum, în aceste grade superioare ale existenţei noastre, vom primi ceea ce este divin din planete. Nu există nimic rău în Univers. Desigur, există destule creaturi în spaţiu, dar toate acestea sunt creaţii, da, creaţii inferioare… Când veţi merge foarte sus, nu vor mai exista entităţi sau creaturi rele, întunecoase sau diabolice, nu, nu va mai exista aşa ceva. În timp ce, dacă vă veţi menţine jos, în ignoranţă şi neştiinţă, nu veţi şti încotro să vă îndreptaţi, nu vă veţi găsi calea, veţi cădea pradă uşoară mlaştinilor, unde veţi fi atacaţi de insecte, viespi, muşte, şerpi şi tot felul de lighioane, veţi striga… Dar, vă întreb eu, de ce nu iesiţi de aici, căci există asemenea regiuni în planul invizibil?! Depinde, deci, în ce regiune am căzut. Dar, dacă am căzut în alte regiuni înfloritoare, pline de păsări şi flori, de parfumuri, ei bine, lucrurile se schimbă, căci ne aflăm în compania soarelui.
De aceea avem nevoie de un Învăţământ care să ne poată instrui, cum să găsim aceste locuri, aceste regiuni, în loc să ne îndreptăm orbeşte, prosteşte, aşa cum mulţi oameni, în lume, o fac, în orice direcţie, indiferent cum, numai să supravieţuim. Şi apoi, cădem, bineînţeles, în prăpastie, în case de nebuni. Există astfel de aşezăminte, primesc chiar scrisori de la anumite surori aflate într-o stare deplorabilă, pentru că soţul lor este director de azil şi stă, tot timpul, cu nebunii, devenind, el însuşi, atât de nebun şi de decăzut încât se poartă înspăimântător cu soţia lui, devenind crud şi rău. Ce vă spuneam, într-o zi, când se aflau aici mulţi oameni amabili, care mă întrebau dacă trebuie să meargă într-un asemenea loc? Vă spuneam că veţi fi influenţaţi, că nu este indicat să vă ocupaţi de degeneraţi, de nebuni, să le priviţi gesturile, ei bine, toate acestea se vor reflecta, şi într-o zi veţi fi influenţaţi, veţi deveni asemenea lor. Lăsaţi-i pe alţii să se ocupe de ei, cei care nu ştiu nimic, dar voi, care ştiţi atâtea lucruri, căutaţi ceva mai bun. Da, sunt mulţi oameni antrenaţi în lucruri asemănătoare, este formidabil, da, fiindcă, acest lucru, este creştinesc. Da, ei sunt creştini, dar creştinătatea nu are prea multă lumină. Da, dacă este creştin, el trebuie să ajute… dar există şi alţii care-l pot ajuta, iar voi, care aveţi lumina, încercaţi ceva mai bun.
Eu spuneam, într-o conferinţă, de ce Iisus vorbea seminţelor, celor care au căzut pe pietre, în locuri în care păsările le-au mâncat, şi celor care au căzut pe un teren bun şi s-au înmulţit dând treizeci, şaizeci, o sută de alte seminţe. De ce să însămânţezi lucruri, acolo unde nu vor exista niciodată fructe, niciodată? Ei bine, nu este inteligent. Vă spuneam că eu prefer să-mi dedic viaţa unei singure persoane, dar care va crea, va propaga lumina pe milioane de alte persoane, în loc să-mi risipesc viaţa prosteşte, cu indivizi care nu produc nimic. Eu am spus-o în conferinţe, aşa gândesc, da. Oamenii vor să-şi dedice viaţa prosteşte, fără a obţine un rezultat, nimic. Dar, atunci, unde este acea inteligenţă? Da, sunt mulţi care nu ştiu să gândească, Ei risipesc, îşi pierd toate forţele inutil, fără să gândească că trebuie să planteze, să semene, să cultive, să muncească, să educe, doar aşa obţinem rezultate formidabile. Să te ocupi de un geniu, de exemplu, de un sfânt, de un profet,… iar de toţi handicapaţii, din moment ce nu-i puteţi vindeca, de ce să vă ocupaţi de ei, lăsaţi-i pe alţii, iar voi căutaţi pe cineva să-i insuflaţi o nouă viaţă, un nou Învăţământ, pentru a-l putea propaga. Atunci, în acel moment este scris, veţi avea fructe, rezultate, veţi fi mândri, este minunat, lumea invizibilă este mulţumită.
Deci, acum, bineînţeles, pentru a vă explica ceilalţi sefiroţi, şi nu numai Binah, cu cei douăzeci şi patru de Bătrâni, despre care v-am vorbit, vreau să vă spun ceva despre cei douăzeci şi patru de Bătrâni care conduc destinul oamenilor; o ştim, dar nu înţelegem, prea bine, cum conduc ei destinul oamenilor, în ce mod. Oare ei fac tot ce le trece prin cap, sau cunosc trecutul, şi astfel nu se pot înşela niciodată, aceasta fiind Dreptatea? Da, ei se află în Dreptatea Absolută, ei nu sunt influenţabili, nu au iubire, nici milă, nu îi puteţi emoţiona, chiar dacă veţi plânge, veţi striga; ei nu au nici un sentiment, ei se găsesc în Dreptate Absolută, reci şi glaciali, lipsiţi de iubire, iar acest lucru nu a mai fost explicat nicăieri. Ei au înţelepciune, inteligenţă, dar nu au dreptul să fie mişcaţi de văicărelile şi scrâşnetele de dinţi al vreunuia, nu, ei sunt intrasigenţi, de nemişcat, de nezdruncinat. Ah, vedeţi că acest lucru nu-l ştiaţi?
Dar, în ciuda acestui lucru, v-am explicat că noi am fost mult mai puternici decât ei. Când şi cum? Mai puternici, nu se poate, ei au întreaga putere! Da, au întreaga putere, după ce au acţionat (în parte) asupra cuiva dar, dacă acesta nu a făcut nimic, ei nu acţionează, nu fac nimic; dar, imediat ce voi faceţi ceva, când provocaţi ceva, puneţi în acţiune o forţă, atunci da, ei intervin. Deci, asta dovedeşte că sunteţi mai puternici decât ei, pentru că voi i-aţi determinat să acţioneze exact după Legile Dreptăţii, pentru a vă pedepsi sau recompensa. Deci, în acest domeniu, omul este mai puternic, mai tare decât cei douăzeci şi patru de Bătrâni, pentru că el îi obligă să acţioneze. Şi când ştiu toate acestea? Eh, vom folosi aceste puteri doar pentru a-i obliga să facă lucruri formidabile, minunate, divine, şi nu pentru a vă pedepsi, pentru a vă închide uşile, pentru a vă omorî. Vedeţi, în acelaşi timp, ei au toate puterile, dar depind, totuşi, de activitatea oamenilor. Ce chestie de neînţeles!… Mie îmi place mult să repet acest lucru, formula pe care v-am dat-o: “Sunt statornic, fiu al statorniciei, zămislit şi născut pe tărâmul statorniciei”.
De ce, atunci, atâţia oameni se clatină, din orice, din cele mai mărunte lucruri? Iar omul nostru este hotărât, foarte hotărât, dacă îi daţi câteva bancnote, imediat îşi schimbă părerea, sau ameninţat de pistol, pentru a-şi păstra viaţa, săracul, este obligat să cedeze. Să fii statornic, înseamnă să fii invunerabil…
Chiar, s-ar părea că, într-o zi…, va veni o zi, când vă voi revela cum să lucraţi cu Sefiroţii. Ce reprezintă acest Pom al Vieţii? V-am explicat în trecut, dar totuşi, vă voi spune, două cuvinte, pentru noul venit care n-a auzit. Această schemă, pe care o vedeţi în faţa voastră (Pomul Vieţii – Arborele Sefirotic), da, nu este inventată de oameni, căci oamenii sunt incapabili să-l descopere, să-l găsească. Această schemă a fost dată de Spiritele Luminoase ale Cerului oamenilor care au fost avansaţi, da. Găsiţi totul înăuntrul ei, numere, simboluri, figuri, forme, corespondenţe, totul, totul, totul. Putem rezuma în el latura istorică, latura alchimică, cea astrologică, iată, latura magică, cabalistică, deci totul este înăuntru, tot ce există în univers, microcosmosul există în acest Pom al Vieţii, deopotrivă cu macrocosmosul. Şi chiar organele omeneşti le găsim înăuntru, cu toate corespondenţele; ne putem orienta, putem chiar merge cum trebuie dacă vom cunoaşte bine, bine, această schemă, acest Pom al Vieţii. Iar, pentru a ajunge, acum, în vârf, la perfecţiune, trebuie să ajungem la Kether. Aceasta vroia să spună Iisus, “să fii perfect precum Tatăl Ceresc”, pentru că Tatăl Ceresc locuieşte în Kether, şi deasupra lui, bineînţeles.
V-am vorbit şi despre Ain Sof Aur, adică lumina nelimitată, fără margini, sau îngrădiri ce, pentru noi, constituie întunecime. De ce întunecime? Pentru că este atât de luminoasă încât ne orbeşte, da. Iar sensul luminii, care vine din întunecime, nu a fost înţeles de către oameni, despre ce fel de întuneric este vorba în înalt. Nu mă voi opri asupra acestui lucru astăzi, deoarece mai avem, încă, o conferinţă interesantă de ascultat.
Apoi, bineînţeles, să mergem spre Hohmah. Dar ce este Hohmah? Când se desena, în vechiul Egipt, în Misterele Egiptului, de care v-am vorbit (sunt trei conferinţe despre Egipt), drumul pe unde trecea discipolul pentru a ajunge până la vârf, atunci se desena Hohmah ca pe un triunghi cu un ochii în întuneric, pentru că acesta este simbolul lui Hohmah, clarviziunea absolută, ceea ce înseamnă Ochiul lui Dumnezeu care vede tot. Cu toate acestea v-am spus, într-o zi, că Dumnezeu nu vedea mare lucru, pentru că El nu vroia să vadă toată urâţenia, toate gunoaiele, toate porcăriile, care se petrec, zi şi noapte; dar, simbolic vorbind, era vorba despre Hohmah. Iar despre fiecare Sefirot sunt multe lucruri de spus din toate punctele de vedere, da, dar pentru astăzi este prea mult, nu este posibil.
Vroiam să rectific ceva legat de lună; dacă rămâneţi în regiunile ei inferioare, nu veţi progresa. Bineînţeles, există oameni care se află acolo, care stagnează, iar eu pot, chiar, să vă revelez şi ce sunt iluziile, ce este Maya, unde luna este stăpână şi posedă toate cheile. Oamenii vorbesc mereu de iluzii, de Maya dar, de fapt, totul este real, iluziile sunt numai în capul nostru, nimic nu este iluzoriu, totul este real, totul există, nu trebuie să înţelegem Maya în domeniul exterior; Maya trebuie înţeleasă în domeniul interior, căci iluziile pe care le avem asupra lucrurilor există. Luaţi, de exemplu, una, una doar, vreau să menţionez doar una, căci vă pot menţiona sute, sute de iluzii, pe care le hrănim, le păstrăm, le protejăm, înţelegând că este vorba despre lumea exterioară, adică ce vedem. Ei nu, este o realitate! Dar, unde este iluzia, pentru că noi nu o vedem cum este în realitate? Iluziiile sunt în noi, nu în afară.
Şi acum, una din aceste iluzii, care este esenţială, ar fi să ne gândim că suntem corpul fizic, că ne identificăm cu el; aceasta este cea mai mare iluzie. Toată lumea o gândeşte, acolo sunt eu, da, sunt eu. Ei nu, a te compara cu măgăruşul, cu calul, cu maşina, ei bine, este o prostie, există doar un şofer înăuntru. Ei bine, şoferul nu există, există numai un măgar pe care suntem aşezaţi. Aşa gândea Nastritin Hogea. Într-o zi, avea treisprezece măgari cu el, i-a numărat şi a constatat că sunt doisprezece; a coborât şi i-a numărat din nou: erau treisprezece; a urcat şi i-a numărat, şi iar erau doisprezece; oh, atunci un trecător i-a zis: “Trebuie să numeri şi măgarul de sub tine…”. – De ce, mă iei drept un măgar şi pe mine?”. Era indignat! Aceasta era problema lui Nastratin Hogea… Ei bine, există asemenea oameni care se confundă cu corpul lor. Dar, Nastratin Hogea nu o făcea. Vedeţi, măgarul şi cu el erau una şi aceeaşi persoană…
Ce spuneam noi, în Învăţământul nostru?: niciodată nu trebuie să ne identificăm cu corpul nostru fizic. De ce? Deoarece, în această identificare, noi ne unim cu corpul fizic şi suferim influenţele lui, el fiind oxidabil, bolnăvicios, puţin rezistent, el nu este pregătit pentru viaţa veşnică, de aceea noi slăbim, puterile ne scad, ne abrutizăm, ne oxidăm, sfârşim prost, chiar psihic, în interiorul nostru, deoarece suferim influenţa corpului fizic, suntem legaţi, sudaţi, fuzionaţi de el. Iată de ce, acum, mulţi oameni suferă, identificându-se cu corpul fizic; dacă ar fi reuşit să se identifice cu spiritul, care nu este oxidabil, bolnăvicios, care este veşnic şi nemuritor, ei ar deveni din ce în ce mai solizi, mai inteligenţi şi clarvăzători, mai puternici. Iată cât de simple şi clare sunt lucrurile. Da, dar trebuie să-i luminăm pe oameni, căci ei se identifică cu tot ce putrezeşte, fermentează, se usucă, se oxidează. Da, acesta este un mare secret, luaţi-l în serios şi vă veţi schimba. Să nu spuneţi niciodată “eu” când vorbiţi despre corpul vostru fizic. Există şi alte multe iluzii, dar aceasta nu este deloc indicată…
Câte lucruri nu ar mai fi de spus despre astrologie. Dar acest lucru intră în domeniul magiei. Paracelsus era minunat în acest domeniu, legând planetele cu metalele, cu anumite simboluri, vindecând foarte multe boli.

Bojiata lubov razrechva vsichkite problemi,
Bojiata lubov razrechva vsichkite problemi,
Bojiata lubov razrechva vsichkite problemi.
(Dragostea de Dumnezeu rezolva toate broblemele)

Da, trebuie să cunoaştem aceste lucruri, cum indica Paracelsus, ca să se facă amestecul anumitor metale, care produceau un alt metal, ce aducea vindecarea şi făcea atâtea minuni…

Un minut de meditaţie.