Category: 
Comments: 
“În sensul său originar, cuvântul „milă”, ce reprezintă, asemenea credinței și al speranței, o virtute teologică (adică are ca obiect Divinitatea), desemnează iubirea omului pentru Dumnezeu, din care provine neapărat iubirea aproapelui. Din nefericire, acest cuvânt „milă” a pierdut cu timpul semnificația sa sublimă, iar ceea ce numim acum „milă” se exprimă prin unele fapte ce nu pot să fie însoțite de vreun sentiment de iubire adevărată. Mulți sunt miloși fiindcă Biserica și familia i-au învățat că trebuie să dea pomană săracilor, să îi ajute pe cei necăjiți etc.
Așadar, mila este deseori rezultatul unei educații limitate, și nu are nimic de a face cu bunătatea. Multe persoane „miloase” otrăvesc viața familiei lor și a anturajului! De asemenea, există multe persoane miloase, dar întâlnim foarte puține cu adevărat bune. Creștinii ar trebui să se străduiască să regăsească semnificația inițială a cuvântului „milă”, ce înseamnă „iubire”, fiindcă cel care afirmă că îl iubește pe Dumnezeu, trebuie să îl iubească și în aproapele său.”
Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov
Gândul zilei de 15 februarie
Recomandam urmatoarele articole:
– În slujba altora – ne împlinește
– A TOCI TAISUL SABIEI
– AMBELE FETE ALE MONEDEI
– Fericirea altora – constituie un criteriu de evoluție dacă ne bucurăm de ea
– Nutriția – dimensiunea sa spirituală
