Acuzații și critici – de ce să adăugăm la rău încă un rău?
“Auziți cum se spun niște acuzații la adresa cuiva…Evitați să le difuzați, mai ales dacă nu sunteți siguri că aceste acuzații sunt întemeiate. Fiindcă orice cuvânt are o consecință. Dacă rostiți niște critici mincinoase, să știți că într-un fel sau altul treziți ceva negativ la cel care face obiectul lor, la cel care vă ascultă, și deopotrivă în voi. Da, lucrurile merg foarte departe! Aș adăuga chiar că, dacă sunteți obligați să menționați că o anumită persoană a acționat greșit, încercați, din rațiuni pedagogice, să încheiați conversația menționând una din calitățile persoanei…ea trebuind să aibă cel puțin una!
Menționarea defectelor oamenilor nu a folosit niciodată la îndreptarea lor. Așadar, atunci când criticați pe cineva fără să indicați că are totuși anumite calități, puneți un rău peste alt rău: nu este o atitudine constructivă. Dacă vreți să acționați ca o ființă conștientă, luminată, atunci când veți fi obligați să rostiți niște cuvinte negative, încercați să încheiați prin ceva pozitiv – menționând o a doua persoană care posedă calitățile ce îi lipsesc celei dintâi. Da, esențialul constă în a încheia mereu printr-un cuvânt pozitiv.”
Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov
Recomandam urmatoarele articole:
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1966.09.01 – Puritatea in cuvant
– Dr. David R. Hawkins – Putere versus Forta
– Despre idealism si deriva fiintei umane
– Să ajutăm ființele – subliniindu-le mai mult calitățile decât defectele
– Toate motivaţiile se găsesc în planul cauzal