Convingerile – să ne întrebăm despre temeinicia lor

Gândul zilei de 2 februarie

“Cineva afirmă cu mândrie: „Eu am niște convingeri și nu le voi părăsi niciodată, le voi apăra până la capăt.” Și el se războiește curajos împotriva celor care nu sunt de aceeași părere. Nu le putem reproșa oamenilor că au niște convingeri, dar ei ar trebui să se întrebe uneori cât valorează ele și dacă nu ar câștiga dacă le-ar revizui. Din punct de vedere al înțelepciunii, atitudinea unor bărbați și femei ai convingerilor aduce mai degrabă a orgoliu, a încăpățânare sau a prostie, iar consecințele pot fi îngrozitoare: fanatismul, cruzimea.

Convingerea nu înseamnă nepărat o justificare, ea nu împiedică pe nimeni să comită cele mai grave erori: faptul de a fi convins nu schimbă o părere greșită ca adevăr. Veți spune: „Cum să știm atunci cât valorează convingerile noastre?” Dacă ele vă fac mai buni, adică mai lucizi, mai răbdători, mai generoși, mai deschiși altora, păstrați-le. Dar dacă nu este cazul, nu aveți de ce să vă mândriți: încercați să le revizuiți cu severitate.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– CELEBRAREA VIEȚII
– MARILE FIINTE SPIRITUALE NU APARTIN TRECUTULUI
– UNITATE SPIRITUALA
– CALEA DESTINULUI
– DANSUL SI DESTINATIA