J. Donald Walters – Meditaţia pentru începători

Capitolul IV – Pregătirea pentru meditaţie

Este important să te pregăteşti pentru meditaţie aşa cum trebuie. Dacă încerci să meditezi după o masă copioasă de exemplu – energia ta va avea mult de muncă în acest timp pentru a digera alimentele. Căci corpul tău foloseşte pentru digestie aceeaşi energie pe care o foloseşte şi mintea pentru a se concentră intens. Dacă energia este deturnată spre stomac, vei avea la dispoziţie mai puţină pentru meditaţie.
Încearcă numai să vorbeşti despre chestiuni de filozofie abstractă după o masă copioasă. Îţi vor scăpa unele dintre punctele esenţiale; sau vei constata că ideile îţi scapă printre degete de îndată ce le-ai apucat. Dacă te vei strădui să te concentrezi, este posibil să te alegi cu o indigestie, ca urmare a redirecţionării forţate a energiei către creier.
Înainte să meditezi, mă mânâncă frugal. Şi, mai bine chiar, nu mânca deloc – cu alte cuvinte, aşteaptă două sau trei ore după o masă copioasă.
Cele mai potrivite ore pentru meditaţie sunt – în funcţie numai de disponibilitatea ta în această privinţă – dimineaţa, după deşteptare, înainte de mese şi seara, înainte de culcare.
Lăsând deoparte aceste consideraţii, există momente universal favorabile meditaţiei, fără legătură cu programele individuale. Aceste ore sunt, cu aproximaţie, 6 dimineaţa, 12 la amiază, 6 după-amiaza şi miezul nopţii : ore asociate mişcării Soarelui, deoarece această mişcare prezintă variaţii, iar aceste recomandări au numai caracter general. Pentru a fi mai precis, cele mai bune ore ale dimineţii şi ale serii sunt la răsărit şi la apus.
Aceste 4 momente sunt recomandate, în special, deoarece corespund schimbărilor pe care le suferă energia din atmosfera pământului. La fiecare dintre aceste treceri, apare un “ punct de repaus “ în natură. Acesta este asemănător pauzei pe care o face o minge când este aruncată în sus, chiar înainte să înceapă să cadă. Meditând în aceste momente de repaus ale Naturii sau în preajma lor, îţi va fi mai uşor să obţii calmul mental. Dacă aceste momente recomandate în mod clasic nu sunt adecvate programului tău zilnic, nu-ţi face probleme. Beneficiile meditaţiei în intervalurile menite de natură sunt secundare în raport cu importanţa meditaţiei ca atare. În acest caz, alege, pur şi simplu, nişte momente potrivite pentru ţine. Însă îţi fac o recomandare imperioasă : încearcă să meditezi la aceleaşi ore în fiecare zi.În felul acesta, îţi vei forma tipare comportamentale care te vor ajută să laşi deoparte gândurile care te distrag atunci când te aşezi să meditezi. Energiile atmosferice menţionate mai înainte sunt subtile şi,cu toate acestea, reale. Este posibil să devii conştient de ele, deoarece meditaţia te ajută să îţi cultivi sensibilitatea.
Există şi alte energii în afara celor din atmosferă. Unele dintre ele – nu vorbesc aici despre forţă de gravitaţie – acţionează asupra forţei vitale din corp pentru a-l trage în jos. Vezi tu, în timpul meditaţiei, forţa vitală are nevoie să circule spre creier. Te poţi izola de anumite energii din categoria aceasta, care trag în jos. Izolaţia nu trebuie să fie reprezentată de vreun dispozitiv electronic de ultimă oră. Este suficientă o simplă pătura de lână. O piele de căprioară este şi mai eficientă. Şezi pe unul dintre aceste materiale în timpul meditaţiei. Chiar dacă nu simţi în mod conştient, aceste beneficii, crede-i pe cuvânt pe cei a căror conştiinţa dezvoltată pe parcursul multor ani de meditaţie a ajuns să fie fin armonizata cu energiile pământului. Capacitatea yoghinilor de a face asemenea observaţii este la fel de reală ca şi capacitatea ta de a-i spune unui sihastru din Himalaya cum să-şi aşeze antena de televiziune că să aibă cea mai bună recepţie. Izolaţia da rezultate şi mai bune dacă, sub pătură din lână sau sub pielea de căprioară, pui o bucată de mătase.
Şi direcţia fetei tale din timpul meditaţiei influenţează concentrarea. Din nou, momentul zilei, izolarea, direcţia – niciuna dintre acestea nu este esenţială. Ele sunt doar adjuvante. Totuşi, dacă ţi se pare convenabil să procedezi astfel, asaza-te cu faţa spre răsărit. Dacă estul nu îţi este la îndemână din cauza poziţionării locuinţei, asaza-te cu faţa spre nord.
Potrivit multor tradiţii străvechi, iluminarea ne vine de la răsărit. Nu vreau să spun din Orient, ci din direcţia estică, indiferent unde te-ai afla.Din moment ce scopul nostru este să obţinem eliberarea din înlănţuirea pe care o implică ego-ul, ar fi interesant să ai în vedere, sub acest aspect, direcţia nordică. În momentul morţii, spre exemplu, yoghinii consideră că este de ajutor să se aşeze cu capul spre miazănoapte ( sud ). Dacă vrei să meditezi pentru a te eliberă de grijile lumeşti, este bine să te aşezi, de asemenea,cu faţa spre nord. Încearcă să cântăreşti aceste afirmaţii în funcţie de ceea ce ştii despre viaţă şi despre civilizaţie. Cursul civilizaţiei nu s-a îndreptat, oare, pe bună dreptate către vest? Şi nu s-ar părea că dinspre nord vine un flux mai puternic de spirit de libertate? Mie mi se pare că acest fapt este adevărat pentru fiecare ţară, cu toate că nu am întreprins un studiu exhaustiv pe această temă. Spiritul ortodoxiei, pe de altă parte, şi al devotamentului faţă de tradiţie pare să curgă, din partea sudică a oricărei ţări, spre nord.
Aceste fenomene se manifestă variat.Dorinţa de libertate, de exemplu, se poate exprima în diverse moduri, cum ar fi, printr-un spirit rebel la unii oameni şi prin dorinţa aprinsă de eliberare din legăturile spirituale la alţii.Spiritul ortodoxiei îşi poate găsi exprimarea în moduri foarte variate, cum ar fi opoziţia dogmatică faţă de nou şi loialitatea faţă de valorile care, testate de-a lungul secolelor, s-au dovedit adevărate.
În timpul meditaţiei, aspirantul spiritual cauta,de obicei, atât iluminarea (energia din est), cât şi libertatea sufletului (energia din nord). Direcţia vestică este pentru a oferi, mai curând, decât a primi energie. În meditaţie, trebuie să cauţi, mai curând, să primeşti decât să oferi ( desigur cu excepţia cazului în care optezi pentru a împărtăşi cu alţii fructele meditaţiei ). Prin urmare, estul este o direcţie adecvată pentru meditaţie. În acelaşi timp, direcţia sudică este asociata afirmării status quo-ului nu ridicării împotriva lui. Dimpotrivă, meditaţia face apel la eliberarea interioară din tiparele de gândire care aparţin ego-ului. Prin urmare, nordul este o direcţie mai bună pentru meditaţie decât sudul.
Rămâne totuşi întrebarea : care este cea mai bună direcţie pentru meditaţie, estul sau nordul? Iluminarea trebuie să vină înaintea eliberării. Prin urmare, estul este direcţia preferabilă pentru cel care o caută. Cu toate acestea, şi nordul este bun, dacă poziţia locului tău de meditaţie îl face preferabil.
Dacă îţi poţi rezerva un loc special pentru meditaţie, fă acest lucru. Desigur, cel mai bine ar fi să ai o cameră destinată exclusiv meditaţiei, dar, dacă acest lucru nu este posibil, atunci poţi separa, pur şi simplu, cu un paravan o parte din dormitor. Un asemenea spaţiu îţi va permite să acumulezi vibraţii meditative în el. După un timp, vei simţi liniştea chiar din momentul în care vei păşi în el.
Ce se poate spune despre postura? Există o poziţie optimă pentru meditaţie? Ţi-ai putea imagina că poziţia cea mai relaxată ar fi întins pe spate, pe podea. Ei bine, s-ar putea să fie cea mai relaxată, însă nu ar fi şi cea mai favorabilă pentru meditaţie. Problema poziţiei întins este aceea că îţi facilitează alunecarea în subconştient. Meditaţia trebuie să te ducă spre pacea superioară a supraconștiinței.
În Biserica Creştină Occidentală, poziţia tradiţională pentru rugăciune este în genunchi. În Biserica Ortodoxă Răsăriteana, oamenii se roagă în picioare. Îngenuncherea ajuta la inducerea unui spirit de umilinţă. Poziţia în picioare demonstrează un respect formal faţă de Dumnezeu. Problema ambelor poziţii, din punctul de vedere al meditaţiei, este aceea că nu ajută la relaxare. În timpul meditaţiei, vrei să te ridici deasupra conştiinţei corpului. A fi încordat înseamnă a fi legat de corp. Mai mult, nu are nici un rost să încerci să-L impresionezi pe Dumnezeu cu umilinţa sau cu veneraţia ta faţă de El. Îţi cunoaşte fiecare undă a inimii. În faţa Lui, nu poţi ascunde nimic. Prin urmare, a uita de tine este o umilinţă suficient de mare. Pe bună dreptate, cea mai bună definiţie a umilinţei este completă uitare de sine. Şi cea mai bună expresie a respectului este să fii absorbit contemplându-L.
Pentru că umilinţa nu este minimalizarea sinelui, cum îşi imaginează mulţi oameni. Ea înseamnă ridicarea deasupra eului mărunt pentru a te lăsa în seamă infinitei dragoste şi înţelepciuni ale lui Dumnezeu. Habotnicii care se înclină, ritualic, până la pământ de nenumărate ori, şi îşi aruncă, figurativ, ţărână în cap Îl uita pe Dumnezeu prea adesea, în timp ce acordă o atât de exagerată atenţie propriei lor nimicnicii.
Chiar nu însemnam nimic în faţa lui Dumnezeu? Şi atunci, de ce nu încetăm să ne mai gândim la acest “nimic“ şi să ne dăm Lui cu totul? Adeseori, în manifestarea exterioară a umilinţei lor, oamenii îşi exprima mai mult mândria.
Ştiu o poveste, care mi-a fost relatată de un prieten evreu, despre un rabin care, într-o sâmbătă, la sinagogă, s-a dus în faţa altarului, s-a aruncat în genunchi şi a strigat: “Sunt un nimic! Sunt un nimic!“
Ajutorul rabinului, inspirat de această dovadă de umilinţă, i-a urmat exemplul. Şi el s-a aruncat în genunchi şi a strigat: “Sunt un nimic! Sunt un nimic!“ În acest moment, portarul, mişcat de exemplul lor, a venit repede pe culoarul din mijloc şi s-a aruncat şi el în genunchi în faţa altarului, strigând: “Sunt un nimic! Sunt un nimic!“ Rabinul cu o expresie zeflemitoare, s-a întors către ajutorul lui şi i-a spus: “Ce să spun, uite cine se crede un nimic!“
De regulă, meditaţia este practicată ca un serviciu divin, dar nu trebie să fie aşa. Scopul său real este să ne ajute să ne dăm seama, la niveluri tot mai profunde ale fiinţei noastre, cine suntem în miezul nostru cel mai intim. Dacă, pentru tine, această căutare înseamnă să-ţi ţintuieşti ego-ul în adâncuri, atunci este posibil să nu-ţi fie necesară o atitudine de proslăvire. Pe de altă parte, dacă crezi că Dumnezeu Unicul este adevăratul tău eu, proslăvirea îţi va veni de la sine. În ambele cazuri, cu cât pătrunzi mai profund în inima adevărului, cu atât mai spontan se vor naşte în tine sentimente de proslăvire. Deoarece adevărul a ceea ce suntem în spatele ego-lui nostru inspiră evlavie. Însă, pentru moment, probabil că vrei să-ţi găseşti numai liniştea sufletească. În acest caz, şi aceasta este tot meditaţie. Important este să devii calm în lăuntrul tău. Iar primul pas către calmul interior este relaxarea totală.
Prin urmare, cea mai bună postura pentru obţinerea acestei stări este cea recomandată în Orient : poziţia şezând.
Dacă şezi pe podea, în poziţia tradiţională, cu picioarele încrucişate, său chiar pe un scaun nu are prea mare importanţă. Există unele avantaje legate de poziţia cu picioarele încrucişate. Poziţia lotus, de exemplu, şi unele dintre celelalte poziţii recomandate, în mod tradiţional, de învăţăturile yoga exercită presiune asupra anumitor nervi şi astfel, induc relaxarea fizică. Pentru mulţi occidentali dezavantajul acestor poziţii este acela că trupurile lor sunt obişnuite să şadă pe scaune. Relaxarea, în condiţiile în care picioarele sunt încrucişate în poziţia aceasta complicată, nu este doar dificilă, ci de-a dreptul imposibilă pentru mulţi dintre ei. Problema ridicării deasupra conştiinţei corpului devine cu totul discutabilă pentru ei. În loc să se întrebe: “Când mi se va înălţa spiritul?”, ei se întreabă cu disperare: “O să mai pot să merg vreodată? “
De fapt,numai două lucruri sunt necesare:coloana vertebrală să fie menţinută dreapta, iar corpul, relaxat. Poziţia dreaptă a coloanei vertebrale este necesară din două puncte de vedere: în primul rând, induce o atitudine mentală pozitivă şi,în al doilea rând, face că forţa vitală să urce la creier mai uşor. Prin urmare, stai pe un scaun, dacă preferi, dar ai grijă să-ţi ţii coloana vertebrală dreaptă.
Dacă stai pe un scaun, alege unul fără braţe. Pătura din lana ( şi bucata de mătase, dacă o foloseşti ca să acoperi pătură ) trebuie să coboare peste spătarul scaunului, peste scaunul propriu-zis şi să-ţi ajungă până sub tălpi. Așează-ţi mâinile pe coapse, cu palmele în sus, la ungiul pe care acestea îl fac cu abdomenul. Ţine coatele în spate, omoplaţii uşor apropiaţi şi piepul în faţă. În acest timp, urmăreşte relaxarea, nu sta încordat. Trage bărbia puţin pe spate, paralel cu podeaua. Priveşte în sus şi închide ochii.
În capitolul următor, vom discuta mai detaliat despre cum se relaxează corpul.

Întrebări şi răspunsuri

I: Ai menţionat “punctele de repaus”. Există asemenea puncte ale funcţiilor organismului, comparabile cu cele din natură obiectivă?
R: Există, desigur, pentru că suntem parte integrantă a Naturii. Acesta este şi motivul pentru care rezonam cu evenimentele exterioare din natură. De exemplu, între o respiraţie şi altă există un punct de repaus. Un punct de repaus apare şi între expiraţie şi inspiraţie şi, din nou, între inspiraţie şi expiraţie. Vei constată că este o practică bună să îţi urmăreşti respiraţia în timpul meditaţiei. Concentrează-te mai ales asupra acelor pauze dintre respiraţii. Bucură-te de ele. Fii atent însă şi la celelalte puncte de repaus din viaţa ta, de la capătul unei succesiuni de gânduri sau de sentimente, din momentul unei schimbări a direcţiei activităţilor tale, din momentul trezirii sau din momentul adormirii. Învaţă să trăieşti mai mult aceste pauze. Nu-ţi scufunda conştiinţa într-un vârtej de permanentă activitate. O tehnică bună pentru schimbarea direcţiilor din viaţă care nu îţi plac – de
exemplu, a unei stări de spirit proaste sau a unui acces de gelozie, furie său disperare – este crearea deliberată a unei pauze – atât fizice, cât şi mentale – pe care să o foloseşti apoi pentru a afirma schimbarea pe care ţi-o doreşti. Iată cum poţi face acest lucru:
Inspiră şi încordează-ţi corpul; expiră şi relaxează-te. Apoi, ţine-ţi respiraţia cât timp ţi se pare confortabil să o faci, păstrându-ţi, în acelaşi timp, mintea golită de orice gând. Când trebuie să inspiri din nou, inspiră, o dată cu aerul gândul la o enrgie opusă celei pe care vrei să o schimbi. În acelaşi timp, umpleţi mintea cu gânduri vesele şi constructive: bunătate şi acceptare faţă de toată lumea, dacă problema ta este gelozia; non-atașament calm şi o stare de spirit bună, dacă este vorba despre furie; curaj, dacă este vorba despre disperare. Şi aşa mai departe.

Vizualizare

( continuă vizualizarea pe care am urmat-o până acum )
Stai pe malul râului. Priveşte dincolo, pe celălalt mal, şi pregăteşte-te pentru traversare simţind în continuare în partea posterioară a creierului, nevoia de a calma acei curenţi de implicare a ego-ului, de gândurile, sentimentele şi dorinţele neobosite. Apoi, îndreaptă-te mental, către lumea din jurul tău. Simte influenţele subtile ale energiilor şi modurile în care acestea te afectează. Foloseşte-te de energiile care îţi sunt benefice. Protejează-te de cele care îţi sunt dăunătoare, închizându-le mental, într-o sferă de lumină. Intonează în minte: “ Sunt lumină! Sunt linişte! Sunt dragoste! Doar lumina, doar liniştea, doar dragostea mă ating şi mă fac să mă simt întreg “.
Meditează la ideea puterii divine protectoare, care te înconjoară şi te îmbrăţişează.