Eckhart Tolle – Sfaturi #04

• Care este esenţa a ceea ce sunt eu? Este oare vorba de carnea şi oasele corpului meu? Este memoria mea, gândurile şi emoţiile mele, sau rolurile mele sociale? Ceea ce simt că sunt EU în esenţă, nu este nimic din toate acestea! Ceea ce unii i-ar spune individualitate sau identitatea mea, simt că este ceva foarte preţios! Dar ce este de fapt ea? Este sentimentul ascuns a ceea ce sunt eu cu adevărat – este conştiinţa însăşi – singurul lucru pe care nu-l pot pierde. Aşa că putem spune că poţi pierde totul, în afară de tine însuţi!

• Tu spui:,,fiecare vrea să fie un individ”. Eu spun doar: fiecare vrea să fie! Conştiinţa de a fi este auto-realizarea! Conştiinţa că eşti este adevărata fericire!

• Dacă te predai şi accepţi ceea ce este şi nu mai hrăneşti simţirea cu gândurile şi poveştile tale,… atunci întristarea se v-a duce şi odată cu ea şi egoul – şi ţi se v-a arata o altă fată a lucrurilor care este pace sau chiar bucurie! Bucuria este aspectul dinamic al păcii! Dar nu te aştepta să obţii ceva prin predarea de sine. Tu spui:,,până şi aceasta abandonare pare să nu ajute”. Atâta timp cât prin predare tu cauţi să obţii un rezultat (ceva anume, un ajutor, alinare) aceasta nu este o predare completă. Este o aşteptare. În adevărata predare de sine, nu ceri nimic şi nu aştepţi nimic! Ci simplu, doar îmbrăţişezi ceea ce este!

• În trecut limitarea era faptul că învăţătura ajungea la un număr restrâns de oameni. Acum ajunge la milioane, iar eu nu sunt capabil să interacţionez cu oamenii personal. Asta ar fi chiar frustrant, dacă n-aş şti şi n-aş accepta că fiecare situaţie cu care te întâlneşti îţi aduce o limitare proprie. Pentru orice câştigi, este ceva ce vei pierde. Pentru orice pierzi, v-a fi ceva ce vei câştiga. Acesta este modul de manifestare a lumii formei.

• Ce să mâncăm? Eu recomand să ne ascultăm corpul. Când te uiţi la un fel de mâncare, fii liniştit şi totuşi vigilent. Atunci vei simţi corpul deschizându-se şi spunând ,,da” sau vei simţi o slabă contracţie, care înseamnă că atunci spune ,,nu”. Corpul tău ştie mai multe despre hrana decât mintea ta ar putea vreodată cunoaşte!

• Pentru majoritatea oamenilor, transformarea nu este un eveniment izolat, ci un proces prin care ei trec. Este o dez-identificare graduala de gândurile şi emoţiile lor, apărând astfel conştientizarea. Mulţi oameni venind în contact cu învăţătura, trec acum prin acest proces, iar unii sunt chiar liberi!

• Noul Testament conţine un adevăr spiritual adânc dar şi neclarităţi. Acele distorsiuni sunt de două feluri: unele sunt datorate neînţelegerii învăţăturii lui Iisus, altele au apărut pentru faptul că oamenii au o aşteptare (ei vor să-l înghesuie pe Iisus în ideiile lor preconcepute, aşteptând apoi să se întâmple transformări). Dintr-un punct de vedere, aş scrie o carte despre aceste lucruri în mod mult mai detaliat. Dar puteţi găsi toate acestea în voi înşivă. Când sunteţi prezenţi, voi accesaţi înţelepciunea interioară şi veţi simţi ce este adevărat şi ceea ce a fost adăugat sau distorsionat.

• Atâta timp cât vei vrea ceva de la celălalt, cum ar fi de exemplu sexul, eşti tu oare prezent? Sau cauţi să obţii ceva în viitor care să îţi permită să te simţi împlinit? Dar în felul acesta faci din momentul prezent ca şi din cealaltă persoană, ceva de obţinut.

• Toate dorinţele implică faptul că viitorul este mai imortant decât prezentul. Este inevitabil că atracţia fizică pentru o altă persoană să apară uneori. Aceasta nu este altceva decât o parte a naturii.. dar când te identifici cu impulsul, el devine ,,tu” şi se transformă în dorinţa. Atunci cealalalta persoana devine un lucru de obţinut. Iar sexul – a obţine un obiect al dorinţei tale. Când eşti prezent, poţi observa atracţia sau sentimentele sexuale apărând în tine – recunoaşte-le ca fiind naturale, acceptă-le chiar bucură-te de ele, dar nu e nevoie să te identifici cu ele. În cele din urmă v-a fi nefiresc să te mai identifici. Când te recunoşti pe tine ca spaţiu al conştiinţei vaste în care impulsurile apar, nu mai vei vrea să devii impulsul, şi nu mai poţi să te pierzi pe tine în el. Şi asta pentru că prezentul este spaţiu, mai mult decât orice altceva din ceea ce se întâmplă.

• Compasiunea este conştiinţa unei legături adânci între tine şi toate creaturile!

• Salvarea adevărată este eliberarea de negativitate, şi mai presus de toate, de trecut şi viitor că nevoie psihologică!

• Este suferinţa cu adevărat necesară? Da şi nu. Dacă nu a-ţi fi suferit aşa cum a-ţi suferit, nu ar fi fost nici-o înţelegere în voi, nici acceptare şi nici compasiune.

• Eliberarea înseamnă să alegi să trăieşti în starea de prezenţa mai mult decât în timp. Înseamnă să spui DA la ceea ce este!

• Mergând prin viaţă, nu acordaţi 100% atenţia voastră lumii externe şi minţii voastre. Rămâneţi şi în interiororul vostru. De fapt sunteţi fiinţă interioară chiar şi atunci când sunteţi angajaţi în activităţi zilnice, şi în special atunci când relaţionaţi cu natura. Simţiţi liniştea adâncă din interiorul ei. Ţineţi astfel poarta deschisă!

• Conceptele şi explicaţiile despre ceea ce este viaţa sau realitatea, sunt un lucru, dar adevărata aliniere la viaţa este altceva. Totul este un mare şi cosmic film! Nimic nu are fiinţă în realitate aici! Conceptele sau explicaţiile întotdeauna te induc în eroare dacă le foloseşti spre a-ţi ghida acţiunea – sau non-actiunea, după cum e cazul. Ele vă pot ajuta că indicatoare spre adevăr – care oricum este aici şi acum, şi inseparabil de ceea ce eşti tu de fapt – dar devin un obstacol dacă sunt luate drept adevărul însuşi. În cele din urmă, toate sunt numai gânduri plutind în jurul minţii. Fiecare gând implica o perspectivă limitată. Tot ce este adevăr – este paradoxal! Nici-un gând şi nici-o explicaţie a realităţii, nu poate să-l cuprindă!

• Vrei să treci de la credinţa în conceptul de sine la a trăi în sine? Dacă asta vrei, atunci trebuie să arunci mai întâi conceptul de sine. De fapt este vorba doar de ceva ce ai citit într-o carte, nu-i aşa? A fost un semn de direcţionare, dar l-ai confundat cu adevărul. De fapt trebuie să abandonaţi încrederea în gânduri şi să lăsaţi să se ducă credinţa pe care o aveţi că aceasta ar fi realitatea!

• Trebuie doar să îmbrăţişaţi starea de “a nu şti”. Aceasta vine uşor dacă trăiţi într-un mod nedirecţionat, de predare de sine în fata momentului prezent, aşa cum este el acum! Acesta este singurul fel de a trăi echilibrat!

• Când îmbrăţişezi “a nu şti” deveniţi alert şi în pace, conştient şi fără gânduri. Deveniţi prezent! Apoi prezentul care sunteţi răspunde la nevoile din momentul acela. Acţiunile voastre nu mai sunt dictate de credinţe sau concepte – gânduri, ci apar din adâncul fiinţei. Această stare este a trăi în sine!