OSHO – Emoţiile şi sănătatea

“Calea inimii este minunată, însă periculoasă. Calea minţii este obişnuită, însă sigură. Bărbatul a ales drumul cel mai sigur şi cel mai scurt în viaţă. Femeia a ales cea mai frumoasă, dar cea mai accidentată, periculoasă cale, a emoţiilor, sentimentelor, stărilor sufleteşti.
Şi deoarece până acum lumea a fost condusă de bărbaţi, femeile au suferit enorm. Femeia nu a fost în stare să se adapteze la societatea pe care au creat-o bărbaţii, deoarece societatea este creată conform raţiunii şi logicii.
Femeia vrea o lume a inimii, iar în societatea creată de bărbat nu este loc pentru inimă. Bărbaţii trebuie să înveţe să fie mai inimoşi, pentru că raţiunea a dus întreaga omenire spre o sinucidere globală. Raţiunea a distrus armonia naturii, ecologia. Raţiunea ne-a dat maşinării minunate, dar a distrus minunată umanitate. Este nevoie de puţin mai multă inima în toate.
În ceea ce mă priveşte, calea către fiinţa voastră cea mai ascunsă este mai scurtă din inima decât din minte. Mintea este o scurtătură dacă mergeţi în afară, iar inima este o cale foarte lungă. Dacă mergeţi înăuntru, totul se schimbă în opusul său: inima este scurtătură către fiinţă, iar mintea este cel mai scurt drum la care vă puteţi gândi.
De aceea sunt cu totul pentru dragoste, pentru că de la dragoste este foarte uşor să vă duc la meditaţie, să vă duc la veşnicia vieţii voastre, să vă duc la divinitatea voastră; este foarte greu s-o fac pornind de la cap. Mai întâi trebuie să ajungem la inimă, şi numai după aceea ne putem îndrepta spre fiinţă.
Accentul pe care-l pun pe dragoste are un motiv în esenţă spiritual. De la inima femeia se poate deplasa imediat…iar bărbatul se poate deplasa spre inimă fără dificultate.El a fost doar prost educat…este numai o condiţionare. I s-a spus să fie dur, puternic, viril, şi toate acestea sunt prostii.
Niciun bărbat nu plânge şi nu-şi lasă tristeţea sau bucuria să se manifeste prin lacrimi pentru că i s-a spus de pe când era copil că lacrimile sunt pentru femei, că e ceva caracteristic fetelor. Bărbaţii nu plâng şi nu se vaieta niciodată.
Dar care este scopul acestor lacrimi? Este nevoie de ele!  Ele sunt un limbaj foarte încărcat de semnificaţie.Există momente în care nu puteţi spune nimic, însă lacrimile voastre pot arăta acest lucru. Se poate să fiţi atât de copleşiţi de bucurie, încât să vă apăra lacrimi în ochi. Lacrimile sunt întotdeauna simbolul unei experienţe debordante. Se poate să fiţi atât de trişti încât cuvintele să nu poată exprima acest lucru; lacrimile vă sunt de ajutor.
Acesta este unul din motivele pentru care femeile înnebunesc mai rar decât bărbaţii, deoarece ele sunt gata să se vaiete, să plângă şi să arunce cu lucruri oricând: temporar, ele o pot lua razna zilnic. Un bărbat acumulează încontinuu şi apoi, într-o zi, explodează “en gros”. Femeile o iau razna “en detail” şi aceasta este o modalitate mai înţeleaptă, să termini stocul. De ce să acumulezi?
Bărbaţii se sinucid în număr mai mare decât femeile. E puţin ciudat; femeile vorbesc despre sinucidere mai mult decât bărbaţii,dar arareori o fac. Bărbaţii nu vorbesc aproape niciodată despre sinucidere, însă în realitate se sinucid în număr mai mare, aproape de două ori mai des. Bărbatul continuă să refuleze, continua să arate o anumită fata, care este falsă. Şi există o limită pentru toate; vine un moment când nu se mai poate abţine şi totul se naruieste.
Bărbaţii trebuie să fie învăţaţi să fie mai inimoşi, pentru că din inima se deschide calea către fiinţă. Nu puteţi ocoli inima. Femeia se afla într-o poziţie mai bună: ea se poate îndrepta direct către fiinţă de la inimă. Însă, în loc să recunoască această imensă calitate a femeilor, bărbaţii le-au condamnat pe femei. Poate că există un motiv; poate că au fost conştienţi cu privire la o oarecare superioritate a femeilor, superioritatea dragostei.
Nicio logică nu poate fi mai presus de dragoste şi nicio minte nu poate fi mai presus de inimă. Dar mintea poate fi foarte ucigătoare, mintea poate fi foarte violentă, şi asta a făcut mintea secole la rând. Bărbaţii le-au bătut pe femei, le-au oprimat, le-au blamat. Şi, în consecinţă, bărbaţii nu au putut să-şi sporească propria conştientizare. Ar fi putut să înveţe şi ei arta de a merge în sus; ar fi putut să meargă şi ei pe acelaşi drum. De aceea spun mereu că emanciparea femeilor este şi emanciparea bărbaţilor. Este chiar mai mult emanciparea bărbaţilor decât emanciparea femeilor.
Da, femeile deţin mai multă dragoste…însă ele ar trebui să fie făcute să devină conştiente, de asemenea, cu privire la cealaltă faţă a monedei. Partea masculină a minţii deţine logică, iar partea femeii este ilogică; nu este periculos, este numai o greşeală, poate fi corectată. De aceea calea inimii este minunată, dar periculoasă. Cealaltă latură a dragostei este ura; cealaltă latură a dragostei este gelozia. Aşa încât, dacă o femeie este cuprinsă de ură şi gelozie, toată frumuseţea dragostei moare şi ea nu mai rămâne decât cu venin. Se va învenina pe sine şi va învenina pe toată lumea dimprejur.
Pentru a fi iubitori, trebuie să fiţi mai vigilenţi, pentru că puteţi cădea în groapa urii, care este foarte aproape. Orice culme a dragostei este foarte aproape de valea întunecată a urii; ea împresoară culmea de jur-împrejur şi puteţi aluneca în ea foarte uşor. Poate că acesta este motivul pentru care multe femei se hotărăsc să nu iubească. Poate că acesta este motivul pentru care bărbaţii au hotărât să trăiască la nivelul capului şi să uite complet de inimă… pentru că inima este atât de sensibilă. Se simte lezată foarte uşor; dispoziţia i se schimbă că vremea.
Cel care vrea să înveţe cu adevărat arta de a iubi trebuie să ţină minte toate aceste lucruri şi trebuie să evite că dragostea să cadă în toate aceste gropi ale urii, ale geloziei. Altminteri, îndreptarea către fiinţă va deveni imposibilă, chiar mai imposibilă decât este pornind de la cap.”

OSHO, fragment din  “Emoţiile şi sănătatea”