Vulnerabilitatea și neîncrederea de sine a ființei umane – izvorăsc din frica asumării propriei realități hrănite prin iluzii – prin necredință și ne iubire.
Frica asumării propriei autenticități și panica neîmplinirilor vieții sunt plămădeli ale minții, născătoare în ”somnul rațiunii”, de iluzii și coșmaruri. Ele ne induc vulnerabilitatea, neîncrederea de sine, negativitatea, ostilitatea, falsitatea și nevoia de a ne răni și a purta măști, în încercarea de a ne ascunde durerile și falsitatea.
Iertarea și iubirea sunt singurele căi ce ne readuc la lumină, prin vindecare sufletească și dezicerea de nevoia de a ne mai suferi și a răni – transformându-ne vulnerabilitatea, slăbiciunile și carențele, în măsuri ale puterii și frumuseții lăuntrice, și în valori de caracter.
Atunci când iubirea este prezentă în conștiința noastră, atât trupurile cât și sufletele noastre sunt înălțate și integrate în lumină, prin șansa preamăririi bunătății, acceptării și compasiunii față de noi și semenii noștri.
Lumea pe care o vedem atunci când Spiritul este prezent în inimile și sufletele noastre și când ne asumăm vulnerabilitatea pentru a ne reîntregi în lumină prin conștiința iubirii – va diferi de acea lume a iluziilor pe care mintea ne-o reliefează când e copleșită de fricile, nevoile, prejudecățile și așteptările trupului și a minții ego.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– NECTARUL FERICIRII
– PURTATORUL DE LUMINA
– ACORDAT LA IUBIRE
– Recompense spirituale
– VINDECAREA INIMII
[…] – A-TI GASI CHEMAREA – Bătrânețea – perioadă în care ne bucurăm de roadele strădaniilor noastre – Încercările noastre – s-au încheiat când ne-am putut bucura de ele – FALSELE INVATATURI ALE FRICII SI VINOVATIEI – VULNERABILITATE […]