Category: 
Comments: 
În lumea dualităţii, cu contrastele şi distorsiunile ei inerente, pentru a evolua spiritual este absolut necesar ca sufletele incarnate să îşi creeze un spaţiu personal de evoluţie. În cazul planetei noastre, căzute în densitate şi întuneric de multă vreme, gazdă a unei varietăţi foarte mari de suflete, de la cele mai întunecate la cele mai luminoase, toate sufletele care doresc să evolueze trebuie să îşi creeze şi să menţină spaţiul personal de evoluţie.
Aşa cum am menţionat în însemnări mai vechi şi au spus mulţi alţii, noi nu suntem aici să luptăm împotriva a ceea ce numim “întuneric” ci mai degrabă pentru a aduce Lumina şi călăuzire pentru toţi cei care o caută, în paralel cu propria noastră evoluţie spirituală. Nu suntem aici să “învingem întunericul” şi dualitatea (aceasta nefiind un îndemn la pasivitate ci mai degrabă la detaşare şi viziune), ci pentru a le transcede, a integra polarităţile. Există mesageri care în viaţa personală sunt departe de ceea ce transmit, dar, totuşi, mesajele lor pot fi excepţionale. Cu toate acestea, mai ales după ceea ce am perceput cu toţii că s-a întâmplat (sau nu s-a întâmplat) în cadrul portalului din Decembrie 2012, exemplul personal devine mult mai important în misiunea noastră spirituală. Reuşim să ne ridicăm la nivelul mesajelor pe care le transmitem? Mai cădem din când în când? Sau suntem departe de ceea ce transpunem în cuvinte?
Există în vremurile de demult, probabil asociat cu naşterea societăţii americane, expresia: “Nu trageţi în pianist.. Face şi el ce poate!” Cred totuşi că în vremurile acestea se cere ceva mai mult, menţinând însă în atenţie faptul că atâta vreme cât suntem în formă umană, manifestarea noastră nu va fi în permanenţă perfectă şi este în regulă să fie aşa.
După consideraţiile de mai sus, să revin la temă pe care am ales-o pentru însemnarea de faţă, spaţiul personal de evoluţie. Având în vedere că în această dimensiune individualitatea noastră pare atât de accentuată în cadrul manifestării şi având în vedere distorsiunea inerenta ce apare prin fragmentarea eu-lui lumesc de cel înalt, avem ceea ce numim “legea confuziei” sau liberul arbitru dar şi încălcări mai mult sau mai puţin grave ale liberului arbitru. Este de aceea sănătos să creăm un spaţiu al nostru, având în principal o componentă energetică, manifestată şi cu o componentă fizică şi de acţiune personalizată. Unul dintre gardienii acestui spaţiu în lumea fizică este ego-ul nostru. Da, aţi citit bine.. Învăţăturile care propagă ideea că ego-ul este “rău” sunt în opinia mea (şi nu numai a mea) distorsionate. În această lume este nevoie de un ego sănătos, capabil să marcheze un spaţiu personal. Este însă foarte important ca ego-ul să fie călăuzit de suflet şi nu să se creadă comandantul suprem. Cei care sunt călăuziţi numai de ego sunt în stare permanentă de luptă faţă de presupuşi agresori care stau la pândă după fiecare colţ. Nu aceasta este ideea. Ego-ul sănătos este cel care, călăuzit de suflet, ştie să spună şi NU şi să acţioneze în consecinţă atunci când percepe un flux energetic ce nu serveşte celui mai înalt bine al său.
Aşadar, spaţiul personal de evoluţie are mai multe componente, în cadrul fizic, mental, emoţional, astral, eteric, cauzal şi sufletesc. Dimensiunile acestui spaţiu în care conştiinţa noastră se manifestă depind de fiecare suflet, de caracteristicile lui, de nivelul de evoluţie, de ceea ce alege să creeze în viaţă. Există oameni care trăiesc singuri, fie că se afla în oraşe aglomerate, fie că se duc în zone izolate. Alţi oameni nu pot concepe să nu fie înconjuraţi de agitaţie şi aglomeraţie, ceea ce pare a le da un sens în viaţă. Unii dintre ei au totuşi grijă să se relaxeze şi să se reculeagă în diverse moduri. Alţii fură energie de la mulţimile de oameni pentru a îşi alimenta golurile interioare..
Dincolo de consideraţiile de mai sus, haideţi să vedem în mod concret cum s-ar manifesta un spaţiu personal de evoluţie pentru un suflet conştient şi doritor de a evolua. Una dintre formele fizice ar putea fi un locşor, un mic altar unde să mediteze şi să studieze tainele vieţii. Poate fi în propria locuinţă sau, după caz, în alte locaţii. Din punct de vedere subtil, sufletul respectiv poate trăi ca experienţa învăţăturile pe care le-a parcurs, având grijă de calitatea corpurilor sale emoţional, fizic, astral, eteric şi cauzal, prin procedee de vindecare, plimbări în natură, seminarii şi adunări spirituale şi multe altele. Clarificarea unui scop al acestei incarnări este foarte de folos.
Fondatorii spuneau într-unul dintre materialele lor că în această lume, dacă nu facem nimic pentru evoluţie, vom tinde a avea nivelul mediu de conştiinţă al umanităţii, care în acest moment este 3,5, insuficient pentru ascensiune şi chiar capabil să ne ducă şi mai jos în noile energii. Formele gând negative sunt în majoritate, plutind prin planurile astrale şi fiind capabile să “îngreuneze” toate acele suflete aflate în pasivitate evolutivă, până la blocaj şi chiar scăderea nivelului vibratoriu. Trebuie aşadar o activitate spirituală susţinută.
O altă formă a spaţiului personal este dată de anturajul pe care îl preferăm. Cel mai bine este să avem relaţii apropiate cu suflete care au o vibraţie ceva mai mare că a noastră, dar nu mult mai mare. Desigur, în această lume nu este uşor să avem aşa ceva, de aceea practică, purificarea şi protecţia spirituală sunt necesare pentru menţinerea unui spaţiu energetic sănătos de evoluţie.
Poate vă veţi întreba de ce am spus că nu este întotdeauna bine să fim foarte deschişi şi apropiaţi de oameni cu vibraţie mult mai mare decât a noastră (relaţii de cuplu, familie sau alte situaţii)? Cel cu vibraţia mult mai mare, dacă este consecvent în a îşi menţine acea vibraţie, va tinde să copleşească pe cel cu vibraţia mai mică. Acesta din urmă va tinde să “se predea” celui de vibraţie mai mare, renunţând la activităţi personale care îi aduceau beneficiu, corespunzătoare nivelului sau evolutiv. Va simţi cumva că este scos de pe calea sa şi deturnat de energiile de vibraţie mare ale celui cu care se afla în relaţie apropiată. În acest caz, este necesar ca sufletul cu vibraţie mai înaltă să conştientizeze situaţia şi să ajute pe cel cu vibraţie mai mică să îşi menţină un spaţiu personal de evoluţie, să îşi recapete puterea personală şi să nu se raporteze numai la ceea ce spune sau face cel de vibraţie mai înaltă.
Mai există şi cazul în care ne deschidem (de cele mai multe ori în cadrul unor relaţii de familie) către suflete cu vibraţie mult mai mică decât a noastră. Nu este recomandabil, se crează disconfort şi o stare ca şi cum te-ai “scufundat în marmeladă”. Ceea ce simţim este rezistentă celor mai densi la energiile de vibraţie înaltă.
Există bineînţeles şi acele cupluri binecuvântate, armonioase, capabilă să îşi întrepătrundă spaţiile de evoluţie într-atât încât să fie că Unul, atât cât se poate în lumea noastră. Cu cât mai multe suflete îşi vor găsi adevăratele perechi (dacă doresc), cu atât vom vedea mai des asemenea cupluri.
Singurătatea are şi ea avantajele ei majore, permiţând un timp îndelungat de a fi cu şinele propriu, de a îl cerceta şi a se auto-cunoaste. Sufletele capătă astfel putere (bazată însă pe auto-observare şi auto-corectare) şi pot la un moment dat (dacă doresc) să îşi găsească un suflet pereche în această lume, unde doi fac mai mult decât fiecare luat în parte. Marele dezavantaj al singurătăţii (în opinia mea) pe termen lung este lipsă de “feed back” şi numai sufletele cu adevărat puternice sunt capabile să îl depăşească. Altfel, apar manifestări ciudate, antisociale, lipsa de împământare, poate chiar suferinţa şi decădere.
Mai este un fenomen interesant pe care aş dori să îl menţionez în raport cu relaţiile apropiate între suflete cu nivel de vibraţie foarte diferit. Ceea ce este real pentru cele două suflete diferă de asemenea fundamental, ceea ce poate da naştere la coliziunea realităţilor.
Ca să dau un exemplu, sufletul de vibraţie mare poate fi capabil să manifeste fără luptă, în situaţii în care sufletul ceva mai dens nu vede soluţii decât prin luptă şi fermitate. Astfel, îndemnurile pe care sufletul de vibraţie înalta le-ar putea transmite către cel mai dens, în sensul că nu este nevoie de luptă, s-ar putea dovedi “neadevărate” pentru cel mai dens, deşi fac parte din realitatea validă de zi cu zi celui de vibraţie mai înaltă. De aici pot apare tensiuni dacă relaţia este mult prea apropiată.
O altă consideraţie, nu toate sufletele de vibraţie mai înaltă şi-au integrat ego-ul. Este foarte uşor pentru astfel de suflete să bulverseze vieţile personale ale celor mai denşi, mai ales dacă aceştia din urmă îi privesc ca pe un guru pe care îl urmează.
În concluzie, dragi cititori, creaţi-vă şi menţineţi spaţiul propriu de evoluţie, acolo unde singurul Maestru sunteţi voi, chiar dacă veţi întâlni suflete de mare vibraţie şi măiestrie. Vibraţia nu determina importanta faţă de Dumnezeu, toate sufletele sunt egale ca importantă pentru Creator şi, aşa cum am spus unui suflet drag pe care l-am întâlnit lunile trecute: “De oricât de Sus ai veni, poţi să cazi oricât de Jos. De oricât de Jos ai căzut, poţi să te înalţi oricât de Sus”.
Voi sunteţi Creator şi Maestru al spaţiului personal, decideţi ce energii intra şi ce energii ies, ce obiceiuri aveţi, ce practica spirituală, ce anturaj, cum decoraţi spaţiul cu cunoaştere, iniţieri şi, mai presus decât orice, cu Lumina.
Sursa: albastruarcturian.wordpress.com
