Conform dictionarului, “orgoliu” inseamna: parere foarte buna, adesea exagerata si nejustificata despre sine, despre importanta si valoarea sociala. Este sinonim cu vanitatea, ingamfarea, trufia si suficienta.
Incep sa scriu acest articol avand in cap cateva personaje intens mediatizate, ale caror discursuri sunt adesea bazate pe EU fac, zic, stiu, cred, am, inteleg.
Pana aici nimic nou. Pentru ca fiecare om pe aceasta planeta are dreptul la o parere, la a face, la a intelege,la a avea, la a simti. Si toate acestea obtinute intr-o existenta, lunga sau scurta, in care am venit cu un bagaj informational din experiente trecute , de care ne amintim sau nu.
Problema orgoliului apare in momentul in care, intr-un dialog, urechile lui EU se inchid, iar respectul fata de persoana din fata scade pana la valori negative. In acel moment dorinta de a avea dreptate se inversuneaza si incearca in permanenta sa se impuna, sa isi afirme cu orice pret suprematia.
Citeste articolul integral aici
Recomandam urmatoarele articole:
– De-a v–aţi ascunselea
– Absurdul – noțiune străină filosofiei Inițiaților
– Simplitatea – calitate pe care spiritualistul trebuie să o dezvolte cu precădere
– EGO-ul – umbra din noi
– Omraam Mikhael Aivanhov – Cum lucrează un Mare Maestru şi cum putem să ne asemănăm lui (A)
[…] Orgoliul fin si foarte fin – Destinul nostru – este determinat de atitudinea noastră față de lumea divină – […]
[…] – trebuie controlat și orientat – Gesturi și sentimente – legătura dintre ele – Orgoliul fin si foarte fin – Cum ne deblocam […]