LIPSA DE CLARITATE DUCE LA REZULTATE AMESTECATE

Bună dimineața
și un sfârșit de săptămână plin de bucurii și satisfacții personale!
Vă doresc să aveți parte azi, de o zi a clarității, a integrității și a încrederii în voi și în adevărul inimii voastre, dincolo de orice constrângere sau circumstanțe nefavorabile, și de orice vanitate sau nemulțumire a minți, izvorâte din nevoia de a impune, a controla sau de a avea dreptate.

A deveni un creator integru al propriei realități și vieți, presupune a renunța să trăim doar după regulile miții și iluziile falsului său pragmatism.

A fi, a simții și a trăi în afara adevărului inimii, a iubirii și a blândeții sale, înseamnă a o nega și a ne osândi la o viață plină de durere, nemulțumiri, neîmpliniri, decepții și negativitate. E ca și cum am sili o plantă să se dezvolte în întuneric, apoi am fi nemulțumiți că-și pierde vlaga și se ofilește.

A nu conștientiza realitatea propriei cauzalități și vini, atunci când devenim copleșiți ne neliniști, neîmpliniri, insuficiențe, griji, frici și mânii sau când totul în viața noastră se năruie, sau – a ne complace în a trăii în infernul dureros al negativității și întunericului nostru sufletesc – înseamnă a permite minții să se eschiveze de asumarea propriilor carențe, erori și realități, ce prin alegerile noastre au dus la eșec.

A ne preface că nu ne vedem defectele și erorile, sau a nu conștientiza propria vină (cel puțin din prisma alegerilor și acțiunilor prin care am ajuns la experiența consecințelor neprielnice) – înseamnă a permite minții să născocească scuze pentru noi și cauze a căror vini să o arunce în cârcă altora.

Crezându-ne victime ale circumstanțelor exterioare, și permițând minții să ne distorsiona percepțiile, gândurile, sentimentele,crezurile și realitate – vom rata lecțiile vieți și nu vom putea vedea și înțelege când suntem în derivă sau când în detrimentul adevăratelor valori din viața noastră risipim energia pe pseudo-valori din afară după care mintea tânjește pentru ași hrăni atașamentele sau dependența.

Pentru că, adesea nu înțelegem că, însingurarea, înstrăinarea de valori, de oameni cu caracter și de adevăr crezul neputinței, al vinovăției, al resemnării, al neîncrederii în noi și al victimizarea – devin efectul lipsei de conștiință trează ce ne obturează luciditatea și claritate claritatea de a discerne valorile de non-valori și a înțelege care emoții ne servesc în mod real fericirea pe termen lung.

Lipsa curajului de a ne împotrivi opoziției minții la schimbare sau ostilității sale față de adevărul inimii și valorilor noastre sufletești autentice – duce într-un final la pierderea valorilor și a darurilor pe care nu le prețuim. Astfel, prin pierderea valorilor și a darurilor noastre pierdem și binecuvântările divine pe care ele le aduc integrității noastre, risipind părți semnificative din sufletul nostru.

Pentru a ne descoperi integritatea și a ne reîntregi sufletul, e nevoie să ne sădim iubire în inimă și să ne trăim viața în adevărul ei: – prin manifestarea valorilor ei pozitive (dominate de iubire, iertare, acceptare, asumare cumpătare, toleranță și bunătate), și – prin renunțarea la a mai pretinde că suntem victime și avem nevoie să primim soluții și ajutor din afară, sau să vină mereu alții ca să rezolve în locul nostru, problemele pe care le-am provocat cât timp eram lipsiți de integritate.

A pretinde că nu avem instrumente necesare sau a crede că ne lipsesc resursele, sau că mediul și conjuncturile ne sunt nefavorabile – înseamnă a crede că lucrurile se schimbă de la sine. A aștepta ca lutul să se modeleze de la sine, în produsul finit, înseamnă a trăii într-o cumplită eroare.

Asa cum olarul învață să modeleze lutul, până la urmă și noi va trebui să învățăm să ne modelăm viața, renunțând la a mai privi lumea și oamenii prin prisma așteptărilor noastre și a modului în care ei ni le împlinesc. A învăța să ne cinstim pe noi înșine înseamnă a renunța la a mai crede că altcineva greșește față de noi.

A face ceea ce e bine pentru noi, înseamnă a ne ocupa mintea cu lucrurile, trăirile, emoțiile, acțiunile și gândurile pe care le putem iubii și accepta, și înseamnă a fi integri moral, în lumina dragostei ce o purtăm în inimi, pentru a acționa prin atitudinea adevărului inimii și a valorilor noastre sufletești – hrănind și susținându-ne prin ele realitatea, cu entuziasm, pasiune și energia emoțiilor pozitive.

A renunța la a mai fi în conflict emoțional cu noi înșine, cu ceilalți sau cu lumea și viața pe care o trăim, înseamna: – a renunța să ne mai plângem de milă; – a renunța la a ne mai opune dreptatea minții, cu dreptatea celor care aleg să perceapă, să creadă, să trăiască, să simtă, să experimenteze și să vadă viața, în mod diferit, și – ști să renunțăm la a ne mai preocupa mintea cu ceea ce ne este potrivnic, nefolositor sau ostil.

Doar astfel vom putea stopa risipa noastră de energie vitală și vlăguirea vieții de ea ca efect al negării sinelui și a adevărului inimii, a negativității și lăcomiilor noastre și a conflictelor generate cu noi înșine, cu ceilalți, cu propria viață și cu lumea din jur.

Prezentul este aici și începe acum. A-l trăi prin prisma nemulțumirilor din trecut sau prin a-l proiecta în viitor, înseamnă a permite gândurilor noastre să ne distorsioneze realitatea și a hrăni iluzii ale minții ce ne împiedică să vedem prezentul cu claritate pentru a-i trăi frumusețea în integritate. Pentru a reveni în prezent și a ne trăi viața AICI și ACUM, nu e nevoie să binecuvântăm trecutul. Dacă experiențele trecute ne nemulțumesc și nu avem ce binecuvânta, suntem liberi să-l părăsim pentru a ne desprinde de ele și a nu le retrăi iar și iar, în prezent.

A intra pe deplin în propria viață, înseamnă: – a face ceea ce e bine pentru noi, – a nu considera că alții greșesc când suntem tentați să ne hrănim nemulțumirile, – a ne exprima recunoștința față de ceilalți și pentru experiența pe care o dobândim, – a ne lua rămas bun, pentru a nu-i părăsi pe ceilalți în grabă sau cu furie, atunci când dispar valorile care să ne leagă sau când nu mai găsim elemente comune prin care să fim dispuși să construim împreună, și – a binecuvânta persoana cu care ne-am împărțit viața și locul unde am trăit.

Doar prin atitudinea iubirii, asumării, recunoștinței și prețuirii, cumpătării și toleranței vom deveni capabili să vedem lumea și viața cu claritate, pentru a le binecuvânta: – prin a fi puternici în raport cu convingerile pe care le avem și blânzi cu ceilalți.

Având acces la lecțiile vieții și la înțelegerea erorilor firești pe care le comitem în procesul de învățare și alegerea experiențelor vieții – vom fi capabili să ne împăcăm inima și mintea cu adevărul ei, pentru a ne regăsi pacea sufletească.

Când vom înțelege că pacea lăuntrică este unica premiză valabilă pentru trezirii conștiinței de Sine și singura cale prin care putem trăi aci și acum în lumina conștiințe iubirii, o viață plină de bucurii bazată pe sentimentele și energia iubirii, a fericirii și a integritatea valorilor noastre sufletești – vom fi pregătiți să începem în mod autentic și conștient, călătoria eroică a vieții și evoluția Spirituală.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DANSUL ENERGIEI
– A-TI FACE UN DAR
– CEEA CE IUBESTI, PROSPERA
– A PUNE CAPAT UNEI INVOIELI
– ESENȚE