IN ASTEPTAREA FRUCTULUI

Bună dimineața!
…și o săptămână plin de roade, frumusețe, iubire și culoare.
Vă doresc o zi a abundenței iubirii, în care miracolele frumuseții voastre sufletești să renască în splendoarea curcubeului de lumină și culoare a florilor prevestitoare de mai, însoțite pretutindeni de mireasma lor dulce și a-l lor mirific alai.

Când permitem armoniei inimii să ne cuprindă sufletul, fricile își vor pierd puterea asupra minții și gândurilor noastre. Când mintea ne copleșește în încercarea ei de a ne abate gândurile (prin frici nemulțumiri și griji), de la frumusețea vieții și a sinelui nostru lăuntric, este esențial să ne ascultăm inima.

Prin adevărul inimii, vom înțelege mereu că, cel mai mare miracol al vieții și esența soluțiilor tuturor problemelor și neajunsurilor care ne amăgesc și cu care ne confruntăm, se află în ea. Iubirea ce izvorăște din inimile noastre prin scânteia divină când ne dăruim cu bucurie vieții și trăirii ei în frumusețe.

Lumina dobândită prin exprimarea iubirii, este esența divină a sufletului fiecăruia dintre noi. Lumina inimii e mărturie vie prin viața pe care am primit-o în dar, a miracolului divin și a iubirii nemărginite ce sălășluiește uneori încă, captivă în noi. .

Atunci când ne asumăm viața, detașându-ne de sursa nemulțumirilor, neajunsurilor și a nefericirii noastre, fie și pentru o clipă – lăsăm energia luminii să scalde florile iubirii din inimile noastre.

Energia iubirii ne va înfrumuseța viața prin roadele pe care ni le aduce, când ne detașăm de griji și probleme, pentru a permite sinelui nostru să le înțeleagă cauzele, și apoi să ne vindecăm mintea și sufletul de povara lor.

Odată ce vom învăța abundența iubirii, nu ne va mai fi frică s-o asumăm și să-i acceptăm splendoare, pentru a ne umple viața și inima cu frumusețea ei, ori de câte ori, mintea ne va copleși de griji, și va încerca să ne înrăiască, întunecându-ne inima.

De vom lăsa întunericul tristeții minții, să ne întunece gândurile, inima, sufletul și viața, florile splendorii noastre se for ofilii, iar scânteia divină din inimile noastre, va înceta să ne mai lumineze calea.

Conștiința miracolului iubirii și a comuniunii noastre cu Dumnezeu, naște din inima noastră. Acolo își are sălaș, și de acolo ne luminează calea, de o vom asculta, vom avea încredere în ea și de ne vom încrede în Sinele nostru.

Calitatea relației pe care o dezvoltăm cu inima noastră, cu noi înșine, cu semenii și cu Creatorul nostru, va determina și calitatea vieții pe care alegem și acceptăm să o trăim. Prin a da curs fricilor, nemulțumirilor și ostilității minții, și a ignora adevărul inimii, vom reflecta în jur doar stări și relații conflictuale ce exprimă dezechilibrată cu noi înșine.

A învăța răbdarea și încrederea, și a iubi ”florile inimii”, va permite semințelor sădite prin iubire, să rodească frumusețe în viețile noastre. Pentru a învăța lecția încrederii în noi înșine și în cei din jur, este nevoie să ne detașăm de etichetări, judecăți, nemulțumiri și problemele cu care ne confruntăm.

Detașarea de nevoia de a judeca, eticheta și învinui, sau de atașamentul de a ne , pentru a deveni observatori neutri a tot ceea ce ni se întâmplă în viață. Gândirea pozitivă, sau a căuta să vedem totul în jur într-o lumină pozitivă, nu este necesară, dar este important în orice circumstanță să evităm a vedem lucrurile într-o lumină negativă.

Când vom înceta să impunem așteptări și limite, să punem bariere în fața iubirii, să ne condiționăm fericirea, să căutăm vinovați pentru neîmplinirile noastre sau să emitem judecăți de valoare – vom permite inimii și sufletului să se vindece de răni, pentru a putea dăruii minții prin Spirit – lumină, claritate, înțelegere și iubire.

Atunci, când Spiritul ne este sau ne va fi treaz prin conștiința iubirii prin spiritul și ființa noastră vom învăța să vedem cu claritate, să acceptăm, să înțelegem și să urmăm calea frumuseții din inima noastră. Ea ne va scoate de fiecare dată la liman când ființa ne va fi copleșită de griji și temeri, sau când vom rătăci lumina divină din inimi.

Când devenim prezenți pe deplin în viața noastră, când ne vom asuma experiențele și sentimentele așa cum vin ele spre noi, și când vom permitem energia Luminii din inimii, să ne intre în suflet pentru a disipa întunericul și rănile noastre sufletești vom dobândi claritatea căii pe care alegem să o urmăm, înțelegând destinul spre care ne călăuzește.

Când vom refuza să dăm crez doar minții care crede doar în ceea ce e palpabil și am mai experimentat, vom da răgaz inimii să ne oglindească în trăirile sufletești – splendoarea, mulțumirea, împăcarea și împlinirea.

În lumina iubirii – fricile își pierd menirea, problemele își găsesc rezolvarea, poverile dispar prin iertare, iar viața, primește sens și valoare, căci florile inimii încep să dea roade.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Fructele – să le oferim iubire înainte de a ne hrăni cu ele
– Sâmburii fructelor – analogie cu gândurile și sentimentele noastre ce trebuie deopotrivă să le însămânțăm
– Vara – floarea dă naștere fructului
– Iubire și sexualitate – de la rădăcini, la fructe
– Fructul strădaniei tale