Bună dimineața!
și o duminică senină, plină de iubire și grație divină!
Pe drumul vieții, se întâmplă adesea să apară în calea noastră provocări ce ne pot aduce în viață consecințe neplăcute. În urma lor, devenim copleșiți de griji, nemulțumiri, suferințe și de căderi. Pentru a ne elibera de povara lor este important să ne vindecăm sufletul și trupul de frici, neîmpăcări, furii și supărări.
Orice pierdere sa neîmplinire, e mereu urmată de alte provocări. Pentru a vă vindeca de durerea pierderilor și neîmplinirii – vă doresc un nou început, plin de maturitate emoțională în care să dobândiți curajul asumării propriilor năzuințe, visuri, experiențe, consecințe și încercări.
Teama de a cădea, a greși sau a fi învinuiți de către cei ce nu vă pot prețui experiențele, calea și valoarea, va face să atrageți în viața voastră persoane cu aceleași temeri, dar și evenimente menite să vă întărească convingerile. Prin ele veți materializa exact conținutul fricilor pe care prin emoții negative le hrăniți.
Când nu vă veți aprecia pentru ceea ce sunteți, faceți și aveți prin valorile materiale și sufletești – veți atrage în viața voastră situații în care nu veți putea materializa valorile sau, persoane, care caută doar prilej pentru a vă șicana pentru ceea ce sunteți, împotrivindu-se dreptului vostru de a fi fericiți.
Când vă agresați semenii, pentru că aleg altă cale decât a voastră, alte experiențe sau pentru că nu mai doresc să vă susțină nevoile interesele, atașamentele și așteptările – nu veți putea conștientiza că, vă condamnați la plăți karmice și suferințe în solidar cu cele provocate, și la a vă hrăni convingeri și scuze ce vă vor ascunde carențele și inabilitatea de a iubi.
În experiența ”încercării și a erorii” căderile și loviturile sunt firești. Ele sunt parte a procesului de învățare și experimentare a vieții. Căderile vă afectează doar în măsura în care dați vina pe ele, și nu sunteți dispuși să învățați lecțiile lor.
Dacă în urma unor experiențe nefericite – nu veți permiteți minții, prejudecăților, fricilor, orgoliilor și negativității să vă afecteze emoțional, – vă veți putea ridica în mod firesc și natural, după fiecare lovitură și după fiecare cădere. Astfel, durerea și poverile vieții, nu vă vor putea nici dezechilibra, nici copleși și nici afecta.
Dacă de fiecare dată când ne ridicăm, cădem în dezamăgire, nemulțumire sau supărare, și în loc să ne învățăm lecțiile de viață și să ne schimbăm atitudinea sufletească, preferăm să dăm vina pe ”factorii de mediu”, pe conjuncturi sau pe cei din jur, pentru inabilitatea noastră de a ne feri și a iubi – ne vom trezi din nou jos, împiedicându-ne de următoarea ”capcană” sau ”denivelare” de pe drum.
Dobândirea inteligenței emoționale sau evoluția noastră spirituală către trezire și dobândirea conștiinței iubirii – nu stau în cât de des ne ridicăm, ci în cât de repede învățăm de la prima căzătură, lecția vieții, pentru a nu o mai repeta și a nu retrăi iar și iar experiența suferinței provocată de lovitura căderii sau de supărările și vinovățiile prin care rănim și ne rănim.
Dacă permitem minții să se atașeze de rutina căderii și a suferinței, ea va crede că astfel este firesc, și va învăța o convingere greșită. Astfel, va căuta să repete experiența, și o va repeta firesc căci ființa nu a învățat lecția care să o ferească de ea… căci deja e obișnuită cu suferința și crede că are nevoie de ea.
Prin repetarea experienței suferinței, pe care nu o vom ști fără iubire să o transformăm în prețuire – vom continua să generăm iluzia fricii și să atragem suferința în forme diferite, tot mai des și tot mai dureros, fără a conștientiza că noi le generăm, cât timp ne situăm în afara iubirii și a adevărului din inimi.
Doar atunci când în urma suferinței căderii ne trezim la o conștiință sinelui nostru superior, pe care mintea ego nu o mai poate manipula – vom fi capabili să înțelegem cât de slabi am fost atunci când în mod stupid și inconștienți îi cedam puterea și-i cădeam în capcană și în robia sa.
Lăsându-ne mintea să ne manipuleze inima și sufletul, vlăguindu-le de energie și iubire ea ne va controla ființa și conștiința – controlându-ne gândurile, alegerile, sentimentele, trăirile și viața, prin iluzii, frici, vicii, proaste obiceiuri și atașamente mentale.
Atunci când ne vom trezi la conștiința adevărului inimii și a rațiunii prin Spirit – vom înțelege că, atâția ani, în care ne-am hrănit iluziile, am justificat ”dreptatea” și irealitatea minții și ne-am risipit energia prin negativități sau opunându-ne ”dreptăți” celorlalți, nu am făcut altceva decât – neam apărat viciile, atașamentele și convingerile păguboase.
Fără a ne înțelege ne iubirea și agresivitatea asupra noastră și a celorlalți – nu vom înțelege nici efectul asupra noastră a a agresivității sădite în sufletele celorlalți, atunci când îi judecăm, îi certăm, îi învinuim sau îi rănim, când prin gânduri ostile sau neîmpăcare – trimitem săgeți otrăvite la adresa celor pe care îi considerăm vinovați pentru suferințele, neîmplinirile și neajunsurile pe care le suferim.
Va trebui să ne înțelegem că, chiar și atunci când ne simțim îndreptățiți în urma consecințelor sau experiențelor pe care le trăim, să fim negativiști, supărați, revoltați, ostili, răzbunători, orgolioși, invidioși, geloși, intoleranți și neiertători, respingând tot ceea ce nu corespunde convingerilor pe care le hrănim – motivația sau justificarea minții exclude iubirea, iertarea și perspectiva dată de adevărul inii.
De ne vom putea detașa de suferințele auto induse și de nevoia de a o retrăi – vom constata că ele sunt rodul experiențelor noastre negative, care s-au dovedite în timp că ne-au adus doar iluzii, nemulțumiri și deservicii în toate planurile vieții.
Pentru a ieși onorabil din labirintul întunecat al minții și al durerilor pe care le trăim – va trebui să admitem că există mereu și o realitate favorabilă ființei, opusă irealității minții. Acea realitate este ceea trăită în lumina credinței, a speranței binelui, a iubirii, a iertării, a asumării și a păcii sufletești.
Va trebui să înțelegem că anii și energia risipită pentru a ne induce sau a hrăni suferințe, sunt ani, resurse și valori sufletești risipite inconștient din viețile noastre, pe care le-am pierdut definitiv. A ne trezi în lumina conștiinței iubirii, ne va aduce înțelepciunea de a ne bucura de viață și a fi fericiți prin ceea ce iubim – ne mai îngăduindu-ne să risipind nicio clipă din frumusețea și darurile noastre.
Atunci când vom înțelege și accepta că noi suntem sursa a tot ceea ce credem, percepem, vedem, gândim, simțim, alegem, experimentăm și trăim – conștiința trează și rațiunea ce e conștientă de efectul propriilor atitudini, acțiuni și convingeri – ne vor ajuta și susținem în a credem în valorile noastre și în dreptul de a iubi.
Alegând să vedem, să gândim, să prețuim, să simțim, să iubim și să ne trăim viața, oglindind în lume, propriile valori, frumuseți și experiențe pozitive – vom putea renunța la nevoia de a mai critica, judeca, învinui, condamna și pedepsi oamenii diferiți de noi, ca experiențe și valori, sau pe cei pe care-i iubim, dar îi contaminăm cu suferințele și nevindecările noastre.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– Suferința – o depășim identificându-ne cu spiritul din noi
– MĂȘTILE FRICII
– VINDECARE
– A ASCUNDE ADEVARUL DE TINE INSUTI
– IZVORUL