FRIGUL DIN INTERIOR

Şase oameni s-au trezit din întâmplarein întuneric şi în frig.

Fiecare avea câte un baston de lemn, cel puţin aşa susţine povestea.

Adunaţi în jurul focului aflat pe punctul de a se stinge, unul dintre ei a observat că faţa unui dintre tovarăşii săi era neagră, aşa că i-a întors spatele.

Altul a remarcat că în jurul focului nu se afla niciun enoriaş de la biserică sa, de aceea, nu s-a îndurat să cedeze bastonul sau din lemn pentru focul comun.

Al treilea om era îmbrăcat în zdrenţe, aşa că s-a gândit: de ce să îşi cedeze el bastonul pentru a-l încălzi pe bogătaşul de lângă el?

Omul bogat nu se gândea decât la bogăţia pe care o avea acasăsi cum să o păzească de oamenii săraci şi leneşi.

În timp ce focul s-a stins!

Pe faţa omului negru se putea citi dorinţa de răzbunare.

El vedea în bastonul lui de lemnun instrument prin care îi putea pedepsi pe oamenii albi.

Ultimul om din grupul nostru nu era dispus să facă niciodată vreun lucru decât dacă avea ceva de câştigat.

El nu dăruia decât celor care îi dădeau ceva în schimb.

Dimineaţa, cei şase au fost găsiţi morţi, tinând strâns între degetele lor rigide bastoanele de lemn.

Ei nu au murit din cauza frigului exterior ci din cauza frigului dinlăuntrul lor.

George R. GOLDIE IV